Desfiintare constructie. Calitate procesuala activa in temeiul art. 28 din Legea nr. 50/1991, republicate. Mentinerea valabilitatii autorizatiei de construire in cazul schimbarii investitorului, daca sunt indeplinite cerintele art. 7 alin.(14) din Le...

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 539/R din 11 februarie 2011

Prin sentinta civila nr. 1818/03.02.2010, pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca, s-au respins ca neintemeiate exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, lipsei de obiect a cererii de chemare in judecata si inadmisibilitatii cererii, invocate de parata S.C. A.P. S.R.L.; s-a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii H.I. si H.E., in contradictoriu cu paratii A.E. si A. E., S.C. A.P. S.R.L. si Municipiul Cluj-Napoca prin Primar si, in consecinta, paratii au fost obligati in solidar sa procedeze la demolarea imobilului situat in Cluj-Napoca, str.A.nr. 27, inscris in CF nr. 14690 nr. top 4247, in termen de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii, in caz contrar reclamantii fiind autorizati sa procedeze la demolarea constructiei, pe cheltuiala paratilor.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut in considerentele sentintei faptul ca prin sentinta civila nr. 1575/2009 a Tribunalului Cluj s-a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii H.I. si H.E., in contradictoriu cu paratii Primarul municipiului Cluj-Napoca, A.E. si A. E., dispunandu-se anularea autorizatiei de construire nr. 1193/23.07.2007, emisa de Primarul municipiului Cluj-Napoca in favoarea beneficiarelor A.E. si A. E., pe motiv ca aceasta autorizatie nu respecta prevederile din certificatul de urbanism, intrand sub incidenta dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 50/1991 si a prevederilor art. 32 alin. 2 din H.G. nr. 525/2006, intrucat prin inaltimea si volumetria sa, imobilul ce urma a fi edificat in baza acestei autorizatii, urma sa vina in contradictie cu imobilele din jur.
Aceasta sentinta a devenit irevocabila la data de 14.01.2009, prin respingerea de catre Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 106/2009, a recursurilor declarate de parati.
La data de 10.09.2007 paratele A. au instrainat imobilul constructie edificat in temeiul autorizatiei de construire nr. 1193/23.07.2007 in favoarea paratei S.C. A.P. S.R.L., printr-un contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2201.
Potrivit adreselor emise de Primaria municipiului Cluj-Napoca, si aflate la filele 40-41 din dosar, nu s-a emis pe numele paratilor niciun proces-verbal de constatare a contraventiilor sau o alta masura de natura a asigura punerea efectiva in practica a sentintei civile nr. 1575/2009 a Tribunalului Cluj.
Desi atat paratele A., cat si Primarul municipiului Cluj-Napoca, au fost parti in dosarul nr. xx/117/2008 al Tribunalului Cluj, iar sentinta nr. 1575/2009 le este opozabila, totusi, nu au luat nicio masura pentru a se conforma dispozitiilor acestei sentinte.
Intr-adevar, potrivit dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 50/1991, doar compartimentele de specialitate cu atributii de control ale autoritatilor administratiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor, pentru faptele savarsite in unitatea lor administrativ-teritoriala, sau, dupa caz, in teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucuresti, potrivit competentelor de emitere a autorizatiilor de construire/desfiintare ar putea sesiza instanta cu o cerere privind demolarea constructiei edificate fara autorizatie de construire, insa instanta retine ca, raportat la pasivitatea acestor organe, este de acceptat faptul ca reclamantii H. sunt persoane direct interesate de intrarea in legalitate a constructiei, altfel acestia ar fi pusi intr-o imposibilitate efectiva de executare a sentintei nr. 1575/2009, fapt care ar contraveni dispozitiilor art. 6 C.E.D.O.
Instanta de judecata nu are ca scop sa apere drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective.
Or, tinand seama de starea de fapt invocata, a accepta punctul de vedere al paratilor, cum ca reclamantii nu ar putea sesiza in mod efectiv instanta in vederea obligarii lor la demolarea constructiei edificate fara autorizatie de construire, ar echivala cu lipsirea reclamantilor de dreptul de acces la un tribunal, in contextul in care autoritatile competente nu au intreprins nicio masura in acest sens. Pentru acest motiv, instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor.
Exceptia lipsei de obiect a cererii de chemare in judecata este neintemeiata, intrucat autorizatia de construire a fost anulata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, astfel ca din punct de vedere juridic aceasta nu a existat niciodata.
Faptul ca paratele A. au continuat sa construiasca nu este de natura a acoperi aceasta nulitate, fapt care se desprinde din interpretarea dispozitiilor art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, limitarea posibilitatii demolarii constructiilor edificate fara respectarea dispozitiilor legale doar la perioada edificarii acestora contravenind atat spiritului Legii nr. 50/1991, cat si interesului public general legat de dezvoltarea urbanistica a comunitatii.
Exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata este neintemeiata, avand in vedere faptul ca reclamantii justifica un interes in sustinerea acestei cereri si in intrarea imobilului edificat si detinut de catre parati in legalitate, acestia neavand la indemana o alta posibilitate legala de a asigura punerea in executare a unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-a constatat nelegalitatea autorizatiei de construire.
In ceea ce priveste sustinerea paratei S.C. A.P. S.R.L., cum ca sentinta civila nr. 1575/2009 a Tribunalului Cluj nu ii este opozabila, chiar daca strict formal aceasta sustinere ar aparea intemeiata, instanta retine ca parata S.C. A.P. S.R.L. are calitatea de avand cauza cu titlu particular, preluand imobilul cu toate viciile acestuia, iar lipsa sa de diligenta sau culpa paratelor vanzatoare de a-i aduce la cunostinta despre existenta cauzei nu este de natura a inlatura obligativitatea tuturor persoanelor de a respecta o hotarare judecatoreasca.
In ceea ce priveste oportunitatea demolarii constructiei, instanta a retinut ca aceasta nu se incadreaza in cadrul general al zonei, conform art. 32 alin. 2 din H.G. nr. 525/2006, astfel ca actiunea este intemeiata conform art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, republicata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, parata S.C. A.P. S.R.L., solicitand respingerea cererii introductive, in principal ca urmare a admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor in formularea actiunii introductive, a admiterii exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a apelantei, admiterii exceptiei inadmisibilitatii actiunii, a admiterii exceptiei lipsei de obiect a actiunii, iar in subsidiar, ca neintemeiata.
In esenta, s-a aratat in motivarea apelului ca reclamantii sunt lipsiti de calitatea procesuala activa prin prisma art. 32 din Legea nr. 50/1991, pe care instanta de fond si-a intemeiat hotararea, coroborat cu art. 27 si art. 28 din Legea nr. 50/1991, texte legale in temeiul carora cererea dedusa judecatii putea fi formulata exclusiv de catre autoritatea publica competenta potrivit legii speciale, in speta, de catre Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Tribunalul Cluj, prin decizia civila nr. 548/A/09.11.2010, a respins ca nefondat apelul paratei S.C. A.P. S.R.L., care a fost obligata la 3100 lei cheltuieli de judecata in favoarea reclamantilor intimati H., retinandu-se in considerentele deciziei urmatoarele:
Interpretarea dispozitiilor art. 32 din Legea nr. 50/1991, modificata, data de catre apelanti, prin coroborarea acestui text cu prevederile art. 27 si art. 28, este o interpretarea restrictiva, ce nu poate fi primita ab initio, fara a se cerceta conditiile concrete in care a fost promovata actiunea de fond.
Desi la o analiza sumara a dispozitiilor art. 32 din Legea nr. 50/1991 s-ar putea concluziona ca doar organul care ar fi aplicat sanctiunea in materie contraventionala ar putea formula o cerere avand ca obiect pretentiile formulate de reclamanti totusi, observand insa cu mai multa atentie aceste dispozitii legale se poate aprecia ca legiuitorul nu a conferit in mod exclusiv acestei persoane calitatea de a actiona, prin respingerea posibilitatii unor persoane considerate vatamate de a se adresa instantelor judecatoresti.
In principal, trebuie avut in vedere interesul in vederea edictarii unor norme legislative, scopul unei norme legislative fiind apararea drepturilor si libertatilor persoanelor, iar pentru atingerea acestui obiectiv, in acest scop, este posibil a se determina un anumit organ sau entitate, care sa primeasca mandatul in vederea atingerii finalitatii pentru care norma a fost edictata.
In cauza de fata este fara dubiu ca organul emitent a ramas in pasivitate, in ciuda unei hotarari judecatoresti irevocabile, prin care autorizatia de construire a fost anulata, astfel incat, este fara dubiu ca scopul urmarit de reclamanti prin promovarea cererii prin care s-a pus in discutie legalitatea autorizatiei de construire era in sensul inlaturarii consecintelor pagubitoare ca urmare a existentei unei constructii fara respectarea ansamblului general a normelor edictate pentru edificarea unei constructii, in justificarea calitatii procesuale active a reclamantilor venind si alte norme cuprinse in Codul civil, respectiv, art. 974 C.civ.
Este adevarat ca S.C. A.P. S.R.L. nu a fost parte in litigiul prin care s-a stabilit legalitatea autorizatiei, insa, nu trebuie pierdute din vedere principiile care guverneaza efectele nulitatii, unul din acestea fiind principiul quod nullum est, nullum producit efectum, in baza caruia, efectele hotararii prin care s-a dispus anularea autorizatiei de construire continua sa produca efecte asupra tuturor actelor subsecvente.
In plus, una dintre exceptiile efectului relativitatii unui act juridic este aceea a avanzilor cauza cu titlu particular, categorie in care poate fi incadrata si apelanta.
Exceptiile invocate de parat au fost corect respinse de prima instanta, raportat la ansamblul normelor juridice ce ocrotesc drepturile subiective ale partilor si avand in vedere aptitudinea unei persoane de a se adresa unei instante judecatoresti pentru protejarea drepturilor si intereselor sale.
Existenta unei proceduri administrative, care in cazul de fata nu a fost exercitata de catre cei indreptatiti, dar si obligati, ca urmare a statuarii irevocabile cu privire la autorizatia de construire, nu poate ingradi accesul efectiv al reclamantilor, prin adresarea cu o cerere in vedere pronuntarii unei hotarari in acord cu interesul lor.
Exceptia lipsei de obiect este neintemeiata, avand in vedere ca instanta de fond a avut in vedere constructia actuala edificata in CF nr. 14690 nr. top 14247, iar nu cea evidentiata initial in CF.
In ceea ce priveste fondul cauzei, s-a retinut ca intr-adevar Legea nr. 50/1991 are caracter special fata de dispozitiile dreptului comun, insa aceasta este practic o problema in afara fondului cauzei.
Legea nr. 50/1991, intr-adevar, reglementeaza edificarea in general a constructiilor, insa nu poate fi caracterizata ca avand un caracter special.
Argumentele legate de existenta unui alt temei pe care reclamantii ar fi trebuit sa isi intemeieze cererea, nu pot fi primite.
S-a mai invocat de catre instanta de apel, ca argument al solutiei pronuntate, art. 6 C.E.D.O., in sensul ca nu poate fi restransa aria persoanelor care sa beneficieze de posibilitatea legala de a actiona.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen legal, parata S.C. A.P. S.R.L., solicitand admiterea recursului, in temeiul art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ. si, in principal, casarea deciziei recurate cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare instantei de apel, in vederea administrarii probei cu expertiza, iar in subsidiar, modificarea hotararii recurate in concordanta cu art. 312 C.proc.civ., in sensul respingerii cererii introductive, cu cheltuieli de judecata in toate fazele procesuale.
Parata S.C. A.P. S.R.L. a declarat recurs si impotriva incheierii din 05.10.2010 si din 02.11.2010, prin care Tribunalul Cluj a respins cererea de suspendare formulata de recurenta.
In motivarea recursului s-a aratat ca actiunea introductiva a fost intemeiata de catre reclamanti exclusiv pe dispozitiile art. 28 din Legea nr. 50/1991, iar instanta de fond si instanta de apel nu au pus in discutia contradictorie a partilor incidenta unor alte temeiuri de drept ori a unei alte institutii juridice.
S-a aratat de catre recurenta ce anume a fost pus in discutie de catre instanta de fond, prin incheierea din 30.09.2009 si ca fara nicio proba si in mod total eronat instanta de fond a retinut in considerentele hotararii, pe baza simplelor sustineri ale reclamantilor, ca paratele A. au continuat edificarea constructiei desi autorizatia nu era conforma cu dispozitiile legale, ba mia mult, in cursul procesului au instrainat imobilul fara a incunostinta instanta despre acest transfer, in conditiile in care recurenta a dobandit terenul anterior promovarii actiunii de anulare, iar in virtutea legii autorizatia si-a pastrat valabilitatea la transfer, recurenta fiind cea care a edificat imobilul.
Fara niciun temei, in mod eronat, instanta de fond a retinut calitatea de avand cauza cu titlu particular a recurentei, bazandu-se pe semnificatia inscrisului de la fila 205.
In ceea ce priveste solutia instantei de apel, recurenta a aratat ca fara nicio motivare, prealabil ramanerii in pronuntare, prin incheierea din 05.10.2010, a respins cererea de suspendare formulata de recurenta, iar prin incheierea din 02.11.2010 a respins cererea de efectuare a expertizei tehnice-judiciare formulata de catre recurenta.
In mod eronat instanta de apel retine in continuare calitatea recurentei de avand cauza cu titlu particular in ceea ce priveste sentinta civila nr. 1575/2009 a Tribunalului Cluj, si ca intrarea in legalitate si inlaturarea vatamarii produse reclamantilor nu se poate realiza intr-o alta modalitate, decat aceea a desfiintarii constructiei.
Hotararea recurata, arata recurenta, este pe deplin nelegala, fiind intemeiata pe motive contradictorii si straine pricinii, pronuntata cu desocotirea normelor legale aplicabile, a egalitatii partilor in proces si a dreptului de aparare, cu desocotirea dreptului de proprietate si a atributelor acestuia, precum si cu desocotirea regimului legal al probelor in procesul civil, respectiv, cu desocotirea art. 41 din Constitutia Romaniei si art. 480 C.civ.
Ambele instante, atat instanta de fond, cat si instanta de apel, au retinut in mod nelegal ca recurenta are calitatea de avand cauza cu titlu particular, prin raportare la contractul de vanzare-cumparare prin care aceasta a dobandit imobilul teren, fiind lipsit de relevanta juridica faptul ca recurenta nu a fost parte in cauza de contencios administrativ ce a facut obiectul dosarului nr. xx/117/2008, in care s-a dispus anularea A.C., si fiind irelevant ca la momentul la care recurenta a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului, 10.09.2007, actiunea in contencios administrativ pentru anularea A.C. nu era inregistrata pe rolul instantei de judecata, aceasta fiind inregistrata abia la 03.01.2008.
Prin transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului, odata cu inscrierea in CF a dreptului, A.C. ramane valabila potrivit legii si produce efecte in ceea ce priveste dobanditorul, conform art. 7 alin. 14 din Legea nr. 50/1991, nici reclamantii si nici instanta din litigiul de anulare a A.C. neprocedand la verificarea persoanei care era beneficiarul actual al efectelor A.C. la momentul promovarii actiunii ori la momentul pronuntarii hotararii, in conditiile in care recurenta nu a avut cunostinta de existenta litigiului privitor la legalitatea A.C.
Prin urmare, arata recurenta, in mod nelegal s-a retinut prin hotararea recurata calitatea recurentei de avand cauza cu privire la sentinta nr. 1575/2009 a Tribunalului Cluj, ramasa definitiva prin decizia nr. 106/2009.
Recurenta este dobanditor cu titlu particular doar a imobilului teren, fara nicio constructie, constructia fiind edificata de catre recurenta, cu materialele sale, pe terenul proprietatea sa.
Succesorul cu titlu particular este cel care dobandeste ut singuli bunul de la autor, insa, in ceea ce priveste constructia, recurenta nu a dobandit aceasta constructie de la alte persoane, ci dreptul de proprietate asupra constructiei a luat nastere direct in patrimoniul recurentei, prin construire, ca mod original de dobandire a proprietatii.
Recurenta nu a fost parte in niciun proces precedent si nu a dobandit dreptul asupra constructiei prin transmisiune, astfel incat nu justifica retinerea calitatii de avand cauza in ceea ce priveste regimul juridic al constructie edificate exclusiv de catre recurenta in calitate de proprietar al terenului, si de constructor.
Retinerea calitatii de avand cauza este nelegala si prin raportare la momentul promovarii actiunii judecatoresti, hotararea prin care a fost anulata A.C. fiind inopozabila fata de recurenta, intrucat aceasta a fost lipsita de posibilitatea de a-si apara dreptul in proces in conditii de contradictorialitate cu adversarul sau.
Recurenta a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului si dreptul de a construi (ope legis), anterior sesizarii instantei, fiind inscris in CF transferul dreptului de proprietate la data de 11.09.2007, transmiterea operand in baza contractului autentic de vanzare-cumparare nr. 2201/10.09.2007, iar actiunea ce a facut obiectul dosarului nr. xx/117/2008 a fost promovata ulterior transmiterii dreptului, la 03.01.2008.
Neavand calitatea de avand cauza, nelegal fiind retinuta o astfel de calitate in ceea ce o priveste pe recurenta, este evident ca recurentei nu ii poate fi opus principiul relativitatii efectelor hotararii judecatoresti si nici puterea lucrului judecat prin raportare la sentinta nr. 1575/2009 si la decizia nr. 106/2009, ambele pronuntate in dosar nr. xx/117/2008.
Fiind un tert fata de procesul care a avut ca obiect anularea A.C., in privinta recurentei se poate pune in discutie cel mult caracterul de proba al acestor hotarari judecatoresti care au, in ceea ce o priveste pe recurenta, valoarea unui fapt juridic, cu posibilitatea de a face dovada contrara.
In cauza, faptul juridic pe care il poate proba hotararea nr. 1575/2009 este cel mult inlaturarea prezumtiei de legalitate a A.C., ramanand deschisa recurentei posibilitatea de a proba contrariul, instanta de apel nepermitand insa administrarea dovezii contrare.
Recurenta, proprietara terenului, a edificat imobilul constructie si a devenit proprietara asupra acestuia, in acord cu dispozitiile art. 492 C.civ., edificand constructia de buna-credinta, in conditiile unei prezumtii legale de valabilitate antrenata de existenta actului administrativ, nefiind in masura sa isi apere interesele legitime si drepturile legale de actul administrativ a carui legalitate a fost pusa in discutie, ceea ce echivaleaza cu negarea si desfiintarea dreptului de proprietate al recurentei asupra constructiei, drept dobandit prin construire si cu buna-credinta si protejat legal conform art. 41 din Constitutia Romaniei si art. 480 C.civ.
Pentru a sustine o actiune in desfiintarea unei constructii este necesar ca reclamantul sa dovedeasca vatamarea produsa, respectiv sa dovedeasca incalcarea unui drept subiectiv recunoscut lui.
Tot in sustinerea recursului, recurenta a invocat lucrarea de expertiza intocmita in dosarul nr. xx/117/2008, facand ample trimiteri la concluziile acesteia si concluzionand in sensul ca instanta de apel nu a analizat in concret care este vatamarea produsa reclamantilor si care sunt remediile unei astfel de presupuse vatamari, imprejurare raportat la care actiunea reclamantilor apare ca lipsita de interes in plan procesual.
Retinerea instantei de apel in sensul ca executarea hotararii prin care A.C. a fost anulata impune inlaturarea efectelor create in baza acestei autorizatii, este lipsita de fundament juridic, intrucat, in primul rand, nu se poate pune problema executarii hotararii fata de recurenta, care este un tert fata de acea hotarare, si careia hotararea nu ii este opozabila, iar in al doilea rand, trebuie avut in vedere ca dispozitivul sentintei nr. 1575/2009 al Tribunalului Cluj nu dispune in sensul desfiintarii unei lucrari de construire ori a unui edificat.
Tot in motivarea recursului, s-a aratat ca recurenta este vecina cu reclamantii intimati si ca ambii au drepturi similare, de aceiasi natura, respectiv drepturi de proprietate asupra unor imobile invecinate, iar dreptul de construire se acorda potrivit prevederilor legale, cu respectarea documentatiilor de urbanism si a regulamentelor locale de urbanism aferente, insa, regula de urbanism vine sa limiteze dreptul de proprietate, mai precis prerogativele proprietarilor imobiliari, cat priveste gestiunea imobiliara a bunurilor lor, si de aceea sarcina pe care acestea o determina este calificata drept servitute de urbanism.
Pe aceasta linie de gandire recurenta a actionat in sensul respectarii tuturor cerintelor urbanistice, a remedierii unor eventuale incalcari a servitutilor urbanistice, constructia fiind pe deplin incadrabila in documentatiile urbanistice.
Fiind vorba de respectarea unor servituti, fie ele urbanistice, regimul general al servitutilor conduce la concluzia ca in caz de incalcare a acestora se impun acele masuri care asigura remedierea incalcarii in modul cel mai economic posibil, iar nu demolarea constructiei, in speta, existand doar acele carente ale proiectului care au fost evidentiate in expertiza intocmita in dosar nr. xx/117/2008, dar care insa nu ii este opozabila recurentei.
In sustinerea acestui motiv de recurs, recurenta a expus pe larg concluziile retinute in expertiza intocmita in dosar nr. xx/117/2008.
Regimul juridic al constructiei edificate in baza unei A.C. anulata ulterior edificarii constructiei, in conditiile in care valabilitatea A.C. a fost mentinuta ope legis, potrivit art. 7 din Legea nr. 50/1991, nu poate fi mai defavorabil celui al constructiei edificate fara autorizatie de construire ori cu nerespectarea autorizatiei de construire.
Pornind de la aceasta premisa, ramane a cerceta daca dreptul de proprietate al recurentei asupra constructiilor incalca sarcinile care le revin ca proprietari, servitutile urbanistice sau servitutile civile recunoscute in favoarea reclamantilor ori drepturile fundamentale ale acestora.
In acest sens, recurenta a depus in fata instantei de apel o expertiza extrajudiciara, in mod nelegal respinsa de catre instanta de apel.
Tot in motivarea recursului au fost invocate diferite consideratii jurisprudentiale si de doctrina, conform carora masura de desfiintare a constructiei este una foarte severa cu consecinte deosebit de pagubitoare, putand fi luata numai ca urmare a unei culpe grave si a imposibilitatii tehnice de incadrare a lucrarilor in prevederile unei autorizatii de construire, fiind de competenta autoritatilor administrative sa hotarasca in ce masura, actualmente, lucrarea edificata mai poate fi autorizata potrivit art. 28 din Legea nr. 50/1991.
Tot in motivarea recursului recurenta a invocat si prevederile art. 56 din Ordinul nr. 1430/2005, prin care au fost aprobate Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, precum si diferitele reglementari ale art. 28 din Legea nr. 50/1991, incepand cu forma initiala a acestei reglementari, si continuand cu reglementarea adusa prin Legea nr. 125/1996, concluzionand in sensul ca, in temeiul acestui art. 28 din Legea nr. 50/1991, doar autoritatea administratiei publice competente poate decide mentinerea sau desfiintarea constructiilor realizate fara autorizatii de construire sau cu nerespectarea prevederilor acestora sau, instanta de judecata sesizata potrivit art. 32 din Legea nr. 50/1991.
Desi reclamantii si-au intemeiat exclusiv cererea de chemare in judecata doar pe prevederile art. 28 din Legea nr. 50/1991, nici instanta de fond si nici instanta de apel nu au pus in discutia contradictorie a partilor incidenta unor alte temeiuri de drept ori a unei alte institutii juridice, nesocotindu-se astfel dispozitiile art. 129 alin. 4 C.proc.civ.
S-a mai aratat de catre recurenta ca exceptiile invocate de catre parata trebuiau admise, hotararile pronuntate in privinta solutiei data acestor exceptii fiind nelegale, iar prin raportare stricta la temeiul invocat al actiunii, respectiv art. 28 din Legea nr. 50/1991, prin aceste hotarari s-a incalcat principiul disponibilitatii si al contradictorialitatii si s-a desocotit si limita de investire a instantei.
Prin intampinarea formulata in cauza, reclamantii intimati H.I. si H.E. Elisabeta, au solicitat respingerea recursului, mentinerea deciziei recurate ca fiind temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata.
S-a aratat in motivarea intampinarii ca recurenta a denaturat complet sensul calitatii de avand cauza, aceasta calitate revenindu-i recurentei, deoarece aceasta a achizitionat un teren care avea ca accesoriu propter rem o autorizatie de constructie ulterior desfiintata printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, fiind evident ca desfiintarea actului administrativ produce efecte retroactive, considerandu-se ca nu a existat niciodata, astfel ca nici beneficiarul, si niciun eventual subdobanditor, nu pot sustine ca au ridicat constructia in baza unei autorizatii de constructie valabile, fiind deci irelevant momentul la care a fost introdusa actiunea ori la care s-a pronuntat hotararea, ori stadiul lucrarii la data la care s-a facut vanzarea.
Constructia edificata este in contradictie cu specificul zonei, in neconcordanta cu planurile urbanistice generale si zonale, prin inaltimea si volumetria sa, fiind in vadit contrast cu imobilele din jur.
 Nu poate fi retinuta pretinsa incalcare a dreptului de proprietate, cata vreme nicaieri in cuprinsul deciziei din apel nu se retine si nu se analizeaza chestiunea identitatii constructorului, aceasta nefiind un element care sa determine solutia in speta.
Este straina de natura pricinii sustinerea recurentei conform careia situatia constructorului a carui autorizatie a fost anulata este identica cu aceea a constructorului fara autorizatie, intrucat, in primul caz, deja o instanta s-a pronuntat asupra faptului ca acea autorizatie nu respecta normele legale, fiind contrara normelor de urbanism, in timp ce in a doua ipoteza, nu s-a pronuntat nicio instanta cu privire la acest aspect.
Pretinsa incalcare a dreptului la aparare a recurentei, dedusa din faptul ca nu ar fi fost pus in discutia partilor temeiul de drept al actiunii, respectiv, art. 32 din Legea nr. 51/1990 (n.n. - Legea nr. 50/1991), nu poate fi retinuta, avand in vedere ca prin intampinarea la apel formulata de reclamanti la termenul din 05.10.2010, acestia au invocat tocmai incidenta acestei dispozitii legale.
Este o evidenta fortare a regulilor procedurale sustinerea ca ar exista doua actiuni diferite, o actiune in demolare fondata pe dreptul comun si o alta, ireconciliabil distincta, fondata pe dispozitiile Legii nr. 51/1990 (n.n. - Legea nr. 50/1991), cata vreme nu exista texte legale exprese si detaliate care sa se refere la o actiune de drept comun privitoare la demolarea unor constructii ridicate fara autorizatie.
La termenul de judecata din 11.02.2011, in temeiul art. 306 alin.2 C. proc. Civ., recurenta a invocat un motiv de recurs de ordine publica, si anume, faptul ca potrivit prevederilor art. 159 alin. 2 C.proc.civ., Sectia Comerciala de Contencios Administrativ si Fiscal a Curtii de Apel Cluj era competenta sa solutioneze acest litigiu, avand in vedere ca litigiul este de natura comerciala si este neevaluabil in bani, solicitand totodata instantei sa-l uneasca cu fondul cauzei.
Recursul este fondat.
In fundamentarea solutiilor pronuntate, atat instanta de apel, cat si instanta de fond, au pornit de la o dubla premisa juridica eronata, si anume, pe de o parte, aceea ca reclamantii, raportat strict la temeiul de drept pe care si-au intemeiat exclusiv cererea de chemare in judecata - art. 28 din Legea nr. 50/1991 -, ar justifica calitatea procesuala activa necesara pentru promovarea cererii deduse judecatii, iar pe de alta parte, aceea ca parata S.C. A.P. S.R.L. are calitatea de avand cauza in raport cu sentinta nr. 1575/19.09.2008 a Tribunalului Cluj, ramasa definitiva si irevocabila, si prin care a fost anulata autorizatia de construire in baza careia a fost edificata constructia a carei demolare s-a solicitat in cauza pendinte.
Reclamantii au investit instanta cu o actiunea avand ca obiect o tipica obligatie de a face, respectiv, de obligare a paratilor A.E. si E., S.C. A.P. S.R.L. si Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, la demolarea constructiei edificata pe terenul situat in Cluj-Napoca, str.A.nr. 27, inscris in CF nr. 14690 nr. top 4247, pe motiv ca autorizatia de construire a fost anulata printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila.
Temeiul juridic al cererii introductive de instanta, invocat exclusiv de catre reclamanti, il constituie dispozitiile art. 28 din Legea nr. 50/1991, iar in expunerea de motive pe care reclamantii si-au intemeiat cererea, acestia au aratat care au fost motivele pentru care a fost anulata autorizatia de catre instanta de contencios administrativ.
Art. 28 din Legea nr. 50/1991, in redactarea initiala a legii, prevedea urmatoarele:
 "O data cu aplicarea amenzii pentru contraventiile constatate potrivit art. 27 se dispune oprirea executarii lucrarilor sau desfiintarea constructiilor nelegal realizate, pentru incadrarea in prevederile autorizatiei sau readucerea terenurilor la starea initiala, dupa caz".
In forma republicata a Legii nr. 50/1991, astfel cum aceasta a fost reactualizata pana la data de 14.10.2009 - cererea introductiva de instanta fiind inregistrata sub imperiul acestei reglementari la 22.06.2009 -, art. 28 prevedea urmatoarele:
"(1) O data cu aplicarea amenzii pentru contraventiile prevazute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executarii lucrarilor, precum si, dupa caz, luarea masurilor de incadrare a acestora in prevederile autorizatiei sau de desfiintare a lucrarilor executate fara autorizatie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, intr-un termen stabilit in procesul-verbal de constatare a contraventiei.
(2) Decizia mentinerii sau a desfiintarii constructiilor realizate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de catre autoritatea administratiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor aferente, avizate si aprobate in conditiile legii, sau, dupa caz, de instanta. Pentru lucrari ce se executa la cladirile prevazute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii si Cultelor.
(3) Masura desfiintarii constructiilor se aplica si in situatia in care, la expirarea termenului de intrare in legalitate stabilit in procesul-verbal de constatare a contraventiei, contravenientul nu a obtinut autorizatia necesara".
Rezulta, asadar, din textul art. 28 al Legii nr. 50/1991 ca are indreptatirea de a se adresa instantei de judecata cu o cerere prin care sa se solicite oprirea executarii lucrarilor, ori incadrarea acestora in prevederile autorizatiei sau desfiintarea lucrarilor executate fara autorizatie exclusiv autoritatea administratiei publice competente, in speta, o atare indreptatire revenind Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Drept urmare, prin prisma art. 28 al Legii nr. 50/1991, putea justifica in cauza calitatea procesuala activa pentru promovarea cererii avand ca obiect desfiintarea constructiilor, exclusiv Primarul municipiului Cluj-Napoca, iar nicidecum niste persoane fizice, caror Legea nr. 50/1991, lege speciala in materia autorizarii executarii constructiilor, nu le conferea o atare indreptatire legala.
Nu li se poate nega reclamantilor dreptul de acces liber la justitie, in deplin acord cu dispozitiile art. 21 din Constitutia Romaniei si art. 6 C.E.D.O., insa, acest drept reclamantii nu-l pot exercita pe calea legii speciale, respectiv, in temeiul art. 28 din Legea nr. 50/1991, ci doar pe calea dreptului comun, adica, in conditiile art. 998-999 C.civ., daca dovedesc ca prin edificarea acestei constructii li s-a cauzat un prejudiciu decurgand, fie din nerespectarea unei servituti de vedere, fie a unei servituti privind distanta plantatiilor ori a constructiilor, fie a unei servituti privind picatura stresinilor, etc.
Eventuala nerespectare a unor servituti urbanistice in niciun caz nu le confera reclamantilor calitatea procesuala activa de a solicita desfiintarea constructiei in conditiile si in temeiul art. 28 din Legea nr. 50/1991, dat fiind ca eventuala respectare ori nerespectare a unor anume servituti urbanistice poate fi analizata fie intr-un litigiu de contencios administrativ, avand ca obiect anularea autorizatiei de construire, pentru ca, doar intr-un atare litigiu se va verifica daca respectiva autorizatie este conforma cu legislatia urbanistica in vigoare, fie intr-un litigiu civil avand ca obiect apararea unui drept de servitute.
Este stiut faptul ca actiunea civila poate fi definita ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prin care se poate realiza protectia judiciara a drepturilor si intereselor civile ocrotite de lege, trei fiind elementele specifice ale actiunii civile, respectiv, partile, obiectul si cauza.
In ceea ce priveste obiectul, este unanim acceptat ca actiunea civila are ca obiect protectia unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a carui realizare calea justitiei este obligatorie.
Prin cauza actiunii civile trebuie inteles scopul spre care se indreapta vointa celui care reclama si, totodata, temeiul juridic al cererii, fundamentul legal al dreptului pe care una din parti il valorifica impotriva celeilalte parti.
Referitor la notiunea de parte in proces, trebuie precizat faptul ca pentru a intruni aceasta calitate, este necesar sa fie indeplinite cumulativ cateva conditii, care sunt in acelasi timp si conditii de exercitiu ale actiunii civile, si anume, calitatea procesuala, capacitatea procesuala, existenta unui interes legitim, juridic, nascut si actual, personal si direct, si afirmarea unui drept sau a unei situatii juridice pentru a carei realizare calea justitiei este obligatorie.
In speta, fata de motivul esential de recurs invocat de parata recurenta, acela al lipsei calitatii procesual active a reclamantilor in actiunea intemeiata exclusiv pe art. 28 din Legea nr. 50/1991, intereseaza calitatea procesuala a acestora.
Este bine stiut faptul ca in procesul civil calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si cel care ar fi titular al dreptului afirmat - calitate procesuala activa -, precum si intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecatii - calitate procesuala pasiva.
Calitatea procesuala activa nu trebuie confundata cu interesul, desi, uneori, delimitarea intre aceste doua conditii de exercitiu ale dreptului la actiune nu este usor de facut.
Aparent, orice persoana care are un interes personal sa actioneze, are si calitatea procesuala activa si, invers, absenta calitatii procesuale este insotita e o lipsa de interes.
Uneori, desi persoana susceptibila de a avea un interes sa actioneze in instanta ar putea justifica respectivul interes, totusi, legea limiteaza numarul titularilor dreptului la actiune pentru protejarea respectivului interes, nerecunoscand calitate procesuala activa decat unor anumite categorii de persoane.
In speta, desi reclamantii intimati ar justifica un interes in a solicita demolarea constructiei, dat fiind ca au obtinut intr-o instanta de contencios administrativ anularea autorizatiei de construire in baza careia a fost edificata respectiva constructie, pe motiv ca aceasta incalca anumite reglementari urbanistice, totusi, legea speciala de care s-au prevalat reclamantii in fundamentarea juridica a cererii deduse judecatii - art. 28 din Legea nr. 50/1991 -, nu le recunoaste reclamantilor intimati calitatea procesuala activa de a actiona in instanta in temeiul art. 28 anterior citat, pentru a obtine desfiintarea lucrarilor executate fara autorizatie sau cu incalcarea acesteia.
S-a incercat de catre reclamanti acreditarea ideii conform careia ar avea calitate procesuala activa in a cere desfiintarea constructiei in temeiul art. 28 din Legea nr. 50/1991, motivat pe faptul ca aceasta calitate deriva din imprejurarea ca reclamantii au justificat calitatea procesuala activa in a solicita, in fata instantei de contencios administrativ, anularea autorizatiei de construire.
Curtea constata ca o atare extrapolare a calitatii procesuale active, de pe taramul contenciosului administrativ, pe taramul unui litigiu civil avand ca obiect o obligatie civila de a face, nu este admisibila, avand in vedere urmatoarele argumente:
In dosarul nr. xx/117/2008 al Tribunalului Cluj - Sectia de contencios administrativ, reclamantii au solicitat anularea autorizatiei de construire in temeiul Legii contenciosului administrativ, respectiv a art. 18 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 12 din Legea nr. 50/1991.
Cu alte cuvinte, reclamanti au solicitat anularea autorizatiei de construire in conditiile art. 12 din Legea nr. 50/1991, care prevede in alin. 1 ca "autorizatiile de construire sau de desfiintare, emise cu incalcarea prevederilor legale, pot fi anulate de catre instantele de contencios administrativ, potrivit legii", fiind vorba evident despre Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Intr-o atare ipoteza, legea speciala insasi, respectiv art. 12 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, raportat la Legea nr. 554/2004, le-a conferit reclamantilor calitatea procesuala activa de a solicita instantei de contencios administrativ anularea autorizatiei de construire emisa cu incalcarea prevederilor legale.
Insa, aceasta calitate procesuala activa, conferita de legea speciala strict intr-o ipoteza precis determinata, aceea prevazuta de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, in jurisdictia contenciosului administrativ, nu poate fi extinsa si la cauzele civile, avand ca obiect tipice obligatii de a face, chiar daca o astfel de cauza civila ar fi fost intemeiata de catre reclamanti tot pe prevederile legii speciale, nr. 50/1991, respectiv, ale art. 28 din aceasta lege.
Nu poate fi primita sustinerea reclamantilor, imbratisata si de primele doua instante, in sensul ca reclamantii nu au la indemana, fata de pasivitatea organului abilitat de lege sa ceara demolarea constructiei, respectiv a Primarului municipiului Cluj-Napoca, nicio alta posibilitate legala de a obtine punerea in executare a sentintei nr. 1575/2008 a Tribunalului Cluj, adica desfiintarea constructiei edificata de parata recurenta, dat fiind ca reclamantii puteau sa obtina un atare rezultat in chiar actiunea in contencios administrativ pe care au promovat-o, daca ar fi uzat de prevederile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, in cadrul dosarului nr. xx/117/2008.
Astfel, potrivit acestui text legal, "o data cu introducerea actiunii se pot solicita instantei judecatoresti suspendarea autorizatiei de construire sau desfiintarea si oprirea executarii lucrarilor, pana la solutionarea pe fond a cauzei", reclamantii neintelegand sa uzeze, in fata instantei de contencios administrativ, de textul art. 12 alin. 2 din Legea nr. 50/1991,.
Apoi, in conditiile in care, in dispozitivul sentintei civile nr. 1575/2008, s-ar fi dispus desfiintarea constructiei executate in baza autorizatiei nr. 1193/2007, a carei anulare s-a decis prin respectiva sentinta, iar Primarul municipiului Cluj-Napoca ar fi stat in pasivitate si nu ar fi pus in executare aceasta sentinta, reclamantii aveau posibilitatea ca pe calea unei actiuni oblice, intemeiata pe prevederile art. 974 C.proc.civ., sa solicite instantei sa dispuna obligarea Primarului la a solicita demolarea constructiei.
Iata, asadar, ca nu poate fi retinuta sustinerea reclamantilor, preluata ad litteram, atat de catre instanta de fond, cat si de catre instanta de apel, conform careia acestia nu ar fi avut la dispozitie nicio alta actiune in justitie, ori niciun alt demers legal pentru a pune in executare sentinta civila nr. 1575/2008.
Corect a observat recurentul ca in fata primei instante, in conditii procedurale, reclamantii au investit instanta cu o actiune intemeiata exclusiv pe art. 28 din Legea nr. 50/1991, acesta fiind singurul temei juridic al cererii si deci, singura cauza juridica a actiunii dedusa judecatii.
Raportat la cauza juridica a actiunii cu care instanta a fost legal investita, trimiterile facute, in considerentele hotararii primei instante si a instantei de apel, la dispozitiile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicata, coroborat cu art. 32 alin. 2 din H.G. nr. 525/2006, echivaleaza cu o schimbare a cauzei juridice a actiunii, fara o prealabila punere in discutia contradictorie a partilor a acestei chestiuni, incalcandu-se astfel prevederile art. 129 alin. 6 si alin. 4 C.proc.civ., precum si ale art. 295 alin. 1 C.proc.civ.
Oricum, si in conditiile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, reclamantii nu justificau in cauza calitatea procesuala activa necesara pentru fundamentarea actiunii deduse judecatii.
Astfel, art. 32 din Legea nr. 50/1991, prevede urmatoarele:
"(1) In cazul in care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea lucrarilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune, dupa caz:
 a) incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei;
 b) desfiintarea constructiilor realizate nelegal.
 (2) In cazul admiterii cererii, instanta va stabili termenele limita de executare a masurilor prevazute la alin. (1).
 (3) In cazul nerespectarii termenelor limita stabilite, masurile dispuse de instanta, in conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la indeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de politie, cheltuielile urmand sa fie suportate de catre persoanele vinovate".
Cu alte cuvinte, art. 32 din Legea nr. 50/1991 confera calitate procesuala activa in a sesiza instanta, cu o cerere pentru desfiintarea constructiei, doar Primarului, iar nicidecum unei persoane fizice, chiar daca, prin ipoteza, aceasta din urma ar justifica un interes in derularea unui atare demers.
Este fondata sustinerea recurentei atunci cand apreciaza ca prin schimbarea cauzei juridice a actiunii deduse judecatii, fara o prealabila punere a acesteia in discutia contradictorie a partilor, recurentei i-a fost incalcat dreptul la aparare si la un proces echitabil, in acceptiunea pe care art. 6 C.E.D.O. o da acestei notiuni.
Drept urmare, Curtea constata ca, raportat la cadrul procesual cu care instanta a fost legal investita, la obiectul actiunii - obligatie civila tipica de a face -, si la cauza juridica pe care reclamantii si-au fundamentat actiunea in obligatie de a face - art. 28 din Legea nr. 50/1991 -, acestia nu justifica in cauza calitatea procesuala activa care sa ii indreptateasca sa actioneze cu succes in instanta.
Cea de-a doua premisa falsa de la care s-a pornit la pronuntarea solutiilor de catre instanta de fond si de catre instanta de apel este aceea conform careia parata recurenta are calitatea de avand cauza in raport cu sentinta civila nr. 1575/19.09.2008 a Tribunalului Cluj.
Unul dintre principiile fundamentale care guverneaza actul juridic civil este principiul relativitatii efectelor acestuia, consacrat in art. 973 C.civ., text legal care prevede: "conventiile nu au efect decat intre partile contractante".
Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia un act juridic civil produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului, el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane, continutul acestui principiu fiind fidel exprimat in adagiul latin res inter alios acta, alis neque noccere, neque prodesse potest.
Prin parte se intelege evident persoana care incheie actul juridic civil, fie personal, fie prin reprezentare, si in patrimoniul ori persoana careia se produc efectele actului, intrucat a exprimat un interes personal in acel act.
Sunt, insa, anumite categorii de persoane - asa-numitii avanzi-cauza - care, desi nu au participat la incheierea actului, suporta efectele acestuia, datorita legaturii juridice pe care o au cu partile actului.
Exista trei categorii de avanzi cauza: succesorii universali si succesorii cu titlu universal; succesorii cu titlu particular; creditorii chirografari.
In speta, insa, intereseaza succesorii cu titlu particular, si care sunt acele persoane care dobandesc un anumit drept, privit ut singuli, adica individual, precum cumparatorul, donatarul, legatarul cu titlu particular, etc.
In cazul succesorului cu titlu particular, calitatea de avand cauza nu se apreciaza in raport cu actul prin care a dobandit un anumit drept - in acest act avand pozitia juridica de parte -, ci in raport cu acte anterioare ale autorului, referitoare la acelasi drept sau bun.
In cazul de fata, s-a aratat ca parata recurenta are calitatea de avand cauza raportat la sentinta civila nr. 1575/2008, intrucat, urmare a contractului de vanzare-cumparare incheiat cu paratele A.E. si E., aceasta a preluat imobilul cu toate viciile legale ale acestuia.
Argumentatia este profund eronata, dat fiind ca, in primul rand, asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2201/10.09.2007, recurenta S.C. A.P. S.R.L. nu a dobandit prin acest contract de vanzare-cumparare imobilul a carui demolare s-a solicitat prin cererea dedusa judecatii, ci, recurenta a dobandit terenul in suprafata de 185 stj.p. (666 mp.), situat in Cluj-Napoca, str.A.nr. 27, inscris in CF nr. 14690 Cluj-Napoca, sub A + 2 , cu nr. top 4247, precum si casa veche compusa din doua camere, o bucatarie si dependinte.
Constructia a carei demolare se solicita prin actiunea pendinte nu exista la data incheierii acestui contract de vanzare-cumparare, la acea data existand doar autorizatia de construire nr. 1193/23.07.2007, emisa de Primaria Cluj-Napoca si care a fost transmisa, de vanzatoarele A.E. si E., cumparatoarei S.C. A.P. S.R.L., prin respectivul contract de vanzare-cumparare.
Legea nr. 453/2001, prin care a fost modificata si completata Legea nr. 50/1991, a introdus o dispozitie noua in textul art. 6, respectiv, alin. 12 al acestui articol - textul art. 6 alin. 12 din Legea nr. 453/2001 devenind art. 7 alin. 14 din Legea nr. 50/1991 dupa republicarea acestei din urma legi in forma actualizata la 14.10.2009 -, conform careia "valabilitatea autorizatiei se mentine in cazul schimbarii investitorului, inaintea finalizarii lucrarilor, cu conditia respectarii prevederilor acesteia si a inscrierii in cartea funciara a modificarilor intervenite cu privire la drepturile reale imobiliare".
Drept urmare, autorizatia de constructie nr. 1193/23.07.2007, emisa de Primaria municipiului Cluj-Napoca, transmisa cumparatoarei S.C. A.P. S.R.L., prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2201/10.09.2007, prin transmiterea sa in favoarea recurentei, si-a pastrat valabilitatea in conditiile art. 7 alin. 14 din Legea nr. 50/1991, republicata, cu conditia inscrierii in cartea funciara a modificarilor intervenite cu privire la drepturile reale imobiliare.
Or, recurenta a indeplinit aceasta cerinta pretinsa de art. 7 alin. 14 din Legea nr. 50/1991, republicata, respectiv, si-a inscris in cartea funciara dreptul de proprietate dobandit cu privire la imobilul teren avut in vedere la emiterea autorizatiei de construire nr. 1193/23.07.2007 (CF nr. 253662 Cluj-Napoca, provenita din conversia de pe hartie a CF nr. 14690 Cluj-Napoca, nr. top 4247).
Rezulta, asadar, ca in privinta recurentei S.C. A.P. S.R.L. autorizatie de construire nr. 1193/23.07.2007 si-a pastrat valabilitatea in conditiile art. 7 alin. 14 din Legea nr. 50/1991, republicata, putandu-se deci aprecia in sensul ca recurenta a edificat constructia in baza unei autorizatii de construire valabile, ramanand eventual de discutat, intr-un cadru procesual adecvat, daca au fost sa nu respectate prevederile acesteia.
Revenind la opozabilitatea sau inopozabilitatea sentintei civile nr. 1575/2008 fata de recurenta, Curtea constata ca aceasta hotarare judecatoreasca nu ii este opozabila recurentei, avand in vedere, pe de o parte, ca recurenta nu a fost parte in dosarul nr. xx/117/2008 in care a fost pronuntata aceasta sentinta, iar pe de alta parte, ca transmiterea autorizatiei de constructie prin contractul de vanzare-cumparare a intervenit cu mult anterior promovarii actiunii din dosar nr. xx/117/2008, respectiv, cu mult inainte de pronuntarea sentintei nr. 1575/2008, aceasta transmitere neavand o cauza ulterioara pronuntarii sentintei de anulare a autorizatiei de construire, pentru ca astfel sa se poata retine in persoana recurentei calitatea de avand cauza.
Prin intampinarea formulata in recurs, reclamantii au sustinut ca reclamanta are calitatea de avand cauza, deoarece a achizitionat un teren care avea ca accesoriu propter rem o autorizatie de constructie ulterior desfiintata, insa, aceasta sustinere este vadit nefondata, neputand fi impartasita de catre instanta, avand in vedere urmatoarele:
Obligatiile reale de a face sau propter rem sunt indatoriri sau sarcini reale care decurg din stapanirea unor bunuri si obliga numai in legatura cu acele bunuri. Fiind accesorii stapanirii unui anumit bun, ele se transmit odata cu bunul, fara sa fie nevoie de vreo formalitate speciala de transcriere, inscriere sau intabulare.
Chiar daca s-ar aprecia ca obligatia de a construi, ce incumba recurentei in baza autorizatiei de construire nr. 1193/23.07.2007, pe terenul dobandit prin contractul de vanzare-cumparare nr. 2201/10.09.2007 ar fi fost o obligatie propter rem intrucat autorizatia de construire este un accesoriu propter rem al terenului -, este de remarcat faptul ca, pe de o parte, recurenta si-a executat valabil aceasta obligatie, prin edificarea constructiei in baza unei autorizatii de construire care, in persoana recurentei, si-a pastrat valabilitatea in conditiile art. 7 alin. 14 din Legea nr. 50/1991 republicata, iar pe de alta parte, faptul ca la data la care recurenta a dobandit prin contractul de vanzare-cumparare atat terenul, cat si asa-zisa obligatie propter rem, autorizatia de construire nr. 1193/23.07.2007 era valabila, operand prezumtia ca a fost, la acel moment, legal emisa, nefiind inca promovata nici macar actiunea prin care s-a solicitat anularea acestei autorizatii si, cu atat mai putin, neexistand o hotarare judecatoreasca irevocabila prin care sa fi fost anulata respectiva autorizatie.
Nefiind parte in dosarul in care s-a pronuntat sentinta nr. 1575/2008, este evident ca aceasta hotarare nu ii este opozabila recurentei, astfel incat recurenta nu poate fi obligata, asa cum nefondat sustin reclamantii, la demolarea unei constructii numai pe motiv ca autorizatia in baza careia a fost edificata constructia a fost anulata prin sentinta nr. 1575/2008.
Puterea de lucru judecat - care prezinta urmatoarele caractere juridice: exclusivitatea (un nou proces intre aceleasi parti, avand acelasi obiect si aceiasi cauza nu mai este posibil), incontestabilitatea (hotararea irevocabila nu mai poate fi atacata pe calea unui nou recurs), executorialitatea (hotararea definitiva sau, dupa caz, irevocabila, daca este susceptibila de executare silita, poate fi pusa in executare) si obligativitatea (partile trebuie sa se supuna efectelor lucrului judecat, iar partea in favoarea careia actioneaza nu poate renunta la dreptul de a o invoca) -, nu trebuie confundata cu efectul substantial al actului jurisdictional, respectiv, cu opozabilitatea acestuia.
Actul jurisdictional, ca si un contract, isi produce efectele substantiale (modificarea situatiei juridice dintre partile in litigiu, prin aplicarea regulii de drept la imprejurarile de fapt) numai intre parti, neputand crea drepturi si obligatii in privinta tertilor care nu au fost atrasi in niciun mod in proces.
 Puterea de lucru judecat nu trebuie confundata nici cu forta executorie a hotararilor judecatoresti, stiut fiind ca exista unele acte jurisdictionale (cum sunt de pilda hotararile pronuntate in cererile in constatare), care, desi beneficiaza de puterea de lucru judecat, nu sunt susceptibile de executare silita.
Fata de o persoana care nu a fost parte in respectivul litigiu, hotararea judecatoreasa pronuntata in acel litigiu are valoarea doar a unui fapt juridic, asa cum corect a aratat recurenta in sustinerea recursului sau.
Cu alte cuvinte, daca procesul s-a judecat in contradictoriu cu cel care nu mai este titularul dreptului - cum s-a intamplat in dosarul nr. xx/117/2008, unde paratele A. nu mai erau titularele autorizatiei de construire - , pentru ca il instrainase, hotararea nu va putea fi opusa cu forta relativitatii efectelor sale si a lucrului judecat celui caruia i-a fost instrainat respectivul drept, chiar daca, aparent, acesta este un succesor cu titlu particular.
Acesta se va putea apara invocand cu succes inopozabilitatea fata de el a hotararii pronuntate, intrucat fiind lipsit de posibilitatea de a-si apara dreptul in proces, in conditii de contradictorialitate cu adversarul sau, dispare insusi temeiul autoritatii lucrului judecat ce i s-ar opune.
In aceste conditii reclamantul va fi nevoit sa promoveze o noua actiune pe care sa o indrepte impotriva titularului dreptului.
Dar, pentru a se pune la adapostul hotararii judecatoresti pronuntate in absenta sa, prin invocarea inopozabilitatii efectelor acesteia, este necesar ca succesorul cu titlu particular sa fi indeplinit, in masura in care se impunea, formalitatile de publicitate imobiliara, pentru ca, numai din acest moment dreptul transmis a incetat in mod definitiv - si in relatia cu tertii - sa mai faca parte din patrimoniul dispunatorului si, ca atare, justificarea pozitiei in proces sa apartina numai succesorului cu titlu particular.
Or, in cauza, se constata ca recurenta a indeplinit aceasta cerinta a efectuarii formalitatilor de publicitate imobiliara, intabulandu-si dreptul de proprietate in CF la data de 11.09.2007, prin incheierea de CF nr. 68992 (f. 25 dosar fond), in timp ce actiunea ce a format obiectul dosarului nr. xx/117/2008 a fost promovata ulterior acestei intabulari, in anul 2008, fiind solutionata in prima instanta abia la data de 19.09.2008.
Pe cale de consecinta, prin prisma considerentelor mai sus expuse, Curtea constata ca recurenta este un tert propriu-zis fata de sentinta nr. 1575/2008 a Tribunalului Cluj, aceasta sentinta nefiindu-i opozabila si avand fata de recurenta valoarea unui fapt juridic.
In ceea ce priveste motivul de recurs de ordine publica, referitor la necompetenta materiala a Judecatoriei in a solutiona cauza in prima instanta, Curtea constata ca acesta este nefondat, impunandu-se a fi inlaturat ca atare, motivat pe faptul ca litigiul dedus judecatii a avut ca obiect o obligatie civila de a face, iar nu valorificarea unor pretentii comerciale, decurgand dintr-o obligatie comerciala - in sensul pe care art. 3 si art. 4 C. comercial il dau acestei notiuni -, si nu a avut ca parte cel putin un comerciant, calitate care, prin prisma art. 56 C. comercial, sa confere litigiului natura comerciala.
In ceea ce priveste recursul avand ca obiect incheierile pronuntate de Tribunalul Cluj la termenele de judecata din 05.10.2010 - prin care s-a respins cererea de suspendare a cauzei formulata de recurenta (f.41 dosar apel) - si din 02.11.2010 (f. 69 dosar apel) - prin care s-a respins cererea de efectuare a expertizei -, Curtea constata urmatoarele:
In actualul cadru procesual - raportat la obiectul cererii de chemare in judecata -, nu se justifica necesitatea efectuarii unei expertize, dat fiind ca nu era posibila rediscutarea nerespectarii caracteristicilor cladirii prin raportare la autorizatia de construire.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a judecarii prezentei cauze pana la solutionarea dosarului avand ca obiect obtinerea unei noi autorizatii de construire, Curtea constata ca, in mod legal aceasta a fost respinsa de catre Tribunal, in speta nefiind intrunite cerintele prevazute de art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc .civ., respectiv, raportat la art. 7 alin. 14 din Legea nr. 50/1991, solutia din prezentul dosar nu depinde de solutia ce se va pronunta in respectivul dosar.
 Oricum, fata de solutia de admitere a recursului si de respingere a actiunii reclamantilor fata de recurenta, recursul impotriva celor doua incheieri a ramas practic lipsit de obiect.
Referitor la motivele de recurs de netemeinicie, prin care se reproduce istoricul cauzei, se reitereaza starea de fapt si se incearca o reapreciere a probelor administrate, atat in prezentul dosar, cat si in dosarul nr. xx/117/2008, Curtea urmeaza sa admita exceptia inadmisibilitatii, invocata din oficiu la termenul de judecata din data de 11.02.2011, dat fiind ca aceste motive s-ar circumscrie punctelor 10 si 11 ale art. 304 C. proc. Civ., in prezent abrogate.
Este fondata sustinerea recurentei in sensul ca decizia recurata cuprinde motive ce se circumscriu pct. 7 al art. 304 C.proc.civ., fiind straine de natura pricinii, insa, Curtea constata ca are preeminenta aplicarea in cauza a dispozitiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., respectiv, aplicarea gresita a legii de catre instanta de apel, urmand sa dea prioritate acestui text legal.
In ceea ce priveste solutia primei instante, mentinuta de instanta de apel, data cererii reclamantilor in contradictoriu cu paratele A.E. si E., Curtea constata ca aceasta a ramas definitiva si irevocabila, prin neexercitarea de catre paratele A. a caii de atac a apelului impotriva hotararii primei instante, impunandu-se deci a fi mentinuta ca atare.
S-a mai sustinut de catre reclamanti ca prin intampinarea depusa in apel ar fi invocat prevederile art. 32 din Legea nr. 50/1991, insa Curtea constata ca aceasta invocare este inadmisibila prin raportare la prevederile art. 294 alin. 1 C.proc.civ.