Procedura prevazuta de art. 320/1 C.proc.pen. Obligatia instantei de ascultare a inculpatului. Limite

CURTEA DE APEL CLUJ, SECTIA PENALA SI DE MINORI, DECIZIA PENALA NR.34/A/03.03.2011

Prin sentinta penala nr.48 din 25.01.2011 pronuntata de Tribunalul Maramures, a fost condamnat inculpatul G.V., urmatoarele pedepse:
- 13 ani si 4 luni inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a,b C.pen. pe o perioada de 5 ani, pt. savarsirea infractiunii de omor, prevazuta de art. 174 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., art. 39 alin. 4 C.pen. si art. 3201 Cpp.
- 3 ani inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a,b C.pen. pe o perioada de 5 ani, pt. savarsirea tentativei la infractiunea de omor, prevazuta de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b Cp, art. 73 lit. b C.pen. raportat la art. 76 lit. c C.pen. si respectiv, art. 3201 C.pr.pen.
In temeiul art. 33 lit. a C.pen. raportat la art. 34 lit. b C.pen. si art. 35 alin. 3 C.pen., au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta sentinta si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 13 ani si 4 luni inchisoare, la care s-a adaugat un spor de 1 an si 8 luni inchisoare, inculpatul urmand sa execute pedeapsa de 15 ani inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a,b C.pen. pe o perioada de 5 ani.
In temeiul art. 71 C.pen., s-a interzis inculpatului pe durata executarii pedepsei drepturile prevazute de art. 64 lit. a,b C.pen.
 In temeiul art. 350 C.pr.pen. a fost mentinuta masura arestarii preventive a inculpatului, iar in baza art. 88 C.pen. scade din durata pedepsei aplicate perioada retinerii si arestarii preventive, de la data de 13.12.2010 la zi.
 In temeiul art. 118 lit. b C.pen. s-a  dispus confiscarea de la inculpat a bunurilor folosite la savarsirea infractiunilor, respectiv un topor si un scaun de lemn, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Serviciului de Investigatii Criminale din cadrul IPJ Maramures.
 In temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008  s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat in vederea introducerii profilului genetic in Sistemul National de Date Genetice Judiciare, dupa ramanerea definitiva a prezentei sentinte.
 In temeiul art. 3201 alin. 5 C.pr.pen., s-au disjuns actiunile civile formulate de partile civile P.M. si P.I. si s-a stabilit termen de judecata la data de 15.02.2011 pt. cand partile vor fi citate.
 In temeiul art. 14 C.pr.pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata urmatoarelor sume, reprezentand contravaloarea asistentei medicale acordata partii vatamate P.I.:
- 1254, 81 lei, precum si dobanda legala aferenta in materie civila, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei sentinte si pana la achitarea efectiva, catre partea civila Serviciul de Ambulanta Judetean Maramures;
- 2991,12 lei, precum si dobanda legala aferenta in materie civila, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei sentinte si pana la achitarea efectiva, catre partea civila Spitalul Judetean de Urgenta "Dr. Constantin Opris" Baia Mare;
- 185 lei, catre partea civila Spitalul Municipal Sighetu Marmatiei.
 In temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata catre stat a sumei de 1700 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a pronunta aceasta solutie tribunalul a retinut ca la data de 23.11.2010, victima P.S. si partea vatamata P.I. s-au deplasat la locuinta inculpatului G.V. unde se afla si martorul T.C.
Din declaratiile martorului T.C., coroborate cu cele ale partii vatamate P.I. a rezultat ca persoanele mentionate au consumat o cantitate semnificativa de bauturi alcoolice, iar la un moment dat, partea vatamata si victima P.S. au inceput sa ii reproseze inculpatului faptul ca ar fi avut o relatie cu o femeie din localitate. La un moment dat, discutia dintre inculpat, partea vatamata si victima a devenit mai aprinsa, fara insa ca intre acestia sa apara acte de violenta fizica.
Martorul T.C. a sustinut ca la un moment dat unul dintre cei doi a scos un briceag, cu care l-a amenintat pe inculpat, aspect care este insa infirmat atat prin declaratia acestuia din urma, cat si a partii vatamate P.I.
Ca urmare a discutiilor contradictorii dintre parti si pe fondul consumului excesiv de alcool, partea vatamata P.I. s-a ridicat de la masa si l-a prins de brat pe inculpatul G.V. incercand sa il loveasca. Din declaratia inculpatului a rezultat ca atitudinea si brutalitatea gestului facut de parte vatamata i-a creat temerea ca va fi batut, astfel incat s-a ridicat si a luat un topor pe care il tinea in camera, langa un bufet.
Inculpatul a revenit langa masa si le-a aplicat mai multe lovituri in zona capului cu acel topor, atat partii vatamate P.I., cat si victimei P.S. Dupa ce coada toporului s-a rupt inculpatul a continuat sa loveasca victima cu un scaun (taburet) de lemn, aplicand mai multe lovituri de mare intensitate.
Aspectele privind existenta unor discutii contradictorii dintre parti, precum si faptul ca partea vatamata P.I. s-a ridicat de la masa si l-a prins pe inculpat de brat sunt confirmate prin declaratia martorului T.C., iar caracterul violent al gestului si starea de tensiune aparuta l-au determinat pe martor sa paraseasca in graba imobilul.
Potrivit declaratiei inculpatului G.V., coroborata cu mentiunile procesului-verbal aflat la fila 85 din dosar, dupa savarsirea faptelor, acesta a apelat serviciul de urgenta 112, solicitand deplasarea politiei si a unei ambulante la domiciliul sau, precizand ca a avut o altercatie cu doua persoane si afirmand "nu  m-au lovit, eu i-am lovit si poate ca unul a murit".
Din mentiunile procesului-verbal de cercetare la fata locului a rezultat ca in imobil a fost gasita decedata victima P.S., iar partea vatamata P.I. fusese preluata de personalul medical, fiind descoperit si un topor cu coada de lemn rupta, in lungime de 81 cm si mai multe fragmente de lemn ce provin dintr-un scaun rupt.
Potrivit raportului de constatare medico-legala nr. 387/179/02.12.2010 intocmit de Cabinetul Medico-Legal Sighetu Marmatiei, moartea numitului P.S. a fost violenta si s-a datorat unei dilacerari cerebrale post-traumatism  cranio-cerebral acut, cu fractura de baza a craniului in etaj posterior occipital stang, masiv hematom subdural bazal si hemoragie subarahnoidiana extinsa. De asemenea, s-a constatat ca victima prezenta multiple leziuni la nivelul capului si a toracelui, care s-au produs prin loviri active, repetate, cu corpuri dure cu suprafete limitate (posibil muchia metalica a unei securi, taburet din lemn) si proiectare ulterioara la sol cu loviri de planuri dure, rol tanato-generator avand cele de la nivelul extremitatii cefalice-dilacerarea cerebrala.
De asemenea, prin raportul de constatare medico-legala intocmit de Serviciul Medico-Legal Judetean Baia Mare s-a constatat ca partea vatamata P.I. a suferit leziuni traumatice in zona parietal stanga si care au necesitat pentru vindecare un numar de 25-30 zile de ingrijiri medicale, putand fi produse prin lovire cu un corp contondent, posibil taietor-despicator. S-a concluzionat ca leziunile pot data din 23.11.2010 si nu au pus in primejdie viata partii vatamate.
Inculpatul G.V. a recunoscut savarsirea faptelor de care este acuzat, sustinand ca s-a speriat de atitudinea agresiva a partii vatamate si a  victimei si ca a reactionat in acest fel din cauza ca se afla sub influenta alcoolului, insa nu a intentionat sa ii ucida.
In raport de situatia de fapt expusa, instanta a retinut ca fapta inculpatului G.V., constand in aceea ca la data de 23.11.2010 i-a aplicat victimei P.S. mai multe lovituri cu un topor in zona capului si respectiv, cu un scaun de lemn peste corp, provocandu-i leziuni care au condus la decesul acestuia, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor, prevazuta de art. 174 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen..
De asemenea, fapta inculpatului G.V., care la data de 23.11.2010, in aceleasi imprejurari, aflandu-se sub stapanirea unei puternice tulburari determinata de o provocare din partea partii vatamate P.I., i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu un topor in zona capului cu intentia de a-l ucide, intruneste elementele constitutive ale tentativei la infractiunea de omor, prevazuta de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 73 lit. b Cod pena si art. 37 lit. b C.pen..
La incadrarea juridica a faptelor savarsite de inculpat, instanta a avut in vedere sub un prim aspect, ca din probele administrate in cauza a rezultat ca acesta a   lovit-o pe partea vatamata P.I. cu un topor metalic cu coada de lemn, in lungime de 81 cm, in zona capului, respectiv parietal stang. In raport de actele medico-legale depuse la dosar, instanta retine ca loviturile aplicate partii vatamate au vizat si alte zone ale capului, aceasta prezentand si o plaga temporo-frontala stanga, hematom periorbital, in total acestea necesitand pentru vindecare un numar de 25-30 de zile ingrijiri medicale.
Or, avand in vedere instrumentul vulnerant folosit, respectiv un topor, zona vizata, loviturile fiind aplicate exclusiv in zona capului, si intensitatea acestora, determinata in functie de leziunile constatate prin actele medico-legale depuse la dosar, instanta retine ca inculpatul a actionat cu intentie indirecta, conform art. 19 pct. 1 lit. b C.pen., acesta prevazand posibilitatea decesului partii vatamate P.I. si acceptand producerea acestui rezultat. Totodata, instanta are in vedere ca potrivit raportului de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 392/10.12.2010, inculpatul G.V. are un nivel intelectual in limitele normalului si are capacitata psihica de a aprecia continutul si consecintele faptelor sale, aspecte in raport de care apare ca evidenta posibilitatea acestuia de a prevedea rezultatul ce   s-ar fi putut produce in urma lovirii partii vatamate.
In ceea ce priveste retinerea circumstantei atenuante legale a provocarii cu referire stricta la savarsirea tentativei la infractiunea de omor, prevazuta de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 C.pen., instanta a avut in vedere urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 73 lit. b C.pen. circumstanta atenuanta mentionata presupune savarsirea infractiunii sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.
In raport de modul de redactare a textului legal evocat se impune concluzia, confirmata si printr-o jurisprudenta nationala constanta, ca starea de provocare presupune existenta unui act ilicit de o anumita gravitate si care trebuie sa provina de la persoana vatamata. In consecinta circumstanta atenuanta subzista, cu exceptia erorii asupra persoanei, numai in ceea ce priveste fapta savarsita de inculpat impotriva persoanei care l-a provocat, nu si a altor fapte indreptate eventual impotriva altor persoane sau bunuri.
Totodata, este necesara producerea unei stari de tulburare sau emotii de natura sa altereze procesul normal de formare a vointei, sub aspectul factorului volitiv si care sa determine comiterea faptei prevazuta de legea penala.
In cauza de fata, in raport de probele administrate, instanta a retinut ca actul de provocare exercitat de partea vatamata P.I. a constat in prinderea inculpatului G.V. de brat si apropierea de acesta intr-o maniera agresiva. Instanta a retinut ca acest act s-a suprapus peste o situatie conflictuala preexistenta, generata de discutiile contradictorii dintre parti, care se aflau intr-o stare avansata de ebrietate, aspecte care coroborate cu caracterul agresiv al gestului facut de partea vatamata justifica starea de tulburare in care s-a aflat inculpatul, acesta avand convingerea ca urmeaza sa fie agresat.
In ceea ce priveste gravitatea actului de provocare efectuat de partea vatamata, instanta a retinut ca din declaratia martorului T.C. a rezultat ca si acesta a avut convingerea in acel moment ca inculpatul va fi agresat si a fugit din imobil, indepartandu-se in graba.
Avand in vedere aceste aspecte, instanta a apreciat ca in plan subiectiv, inculpatul G.V. a avut reprezentarea unui act de provocare din partea numitului P.I., de o gravitate suficienta pentru a-i determina o puternica stare de tulburare, ceea ce l-a determinat sa comita fapta de care este acuzat, fiind astfel incidente dispozitiile art. 73 lit. b C.pen..
Retinerea starii de provocare exclusiv in ceea ce priveste savarsirea tentativei la infractiunea de omor, iar nu si relativ la cea de omor comisa asupra victimei P.S. este determinata de imprejurarea ca aceasta din urma nu a exercitat nici o actiune ilicita fata de inculpat, aspect recunoscut de altfel de acesta prin declaratiile date in cursul urmaririi penale.
In ceea ce priveste starea de recidiva postexecutorie, instanta a avut in vedere faptul ca potrivit certificatului de cazier judiciar, inculpatul G.V. a fost condamnat in mai multe randuri anterior, iar prin sentinta penala nr. 1396/17.08.2005 a Judecatoriei Baia Mare i-a fost aplicata o pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare si un spor de 6 luni inchisoare, fiind arestat la data de 17.12.2004 si liberat conditionat la data de 09.01.2007, cu un rest de pedeapsa ramas neexecutat de 524 de zile inchisoare.
Or, avand in vedere ca faptele care formeaza obiectul prezentei cauze au fost comise dupa implinirea perioadei ramasa de executat din pedeapsa anterioara, dar mai inainte de implinirea termenului de reabilitate, instanta a retinut incidenta in cauza a dispozitiilor art. 37 lit. b C.pen..
In raport de dispozitiile art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., instanta a retinut ca limitele de pedeapsa prevazute de art. 174 alin. 1 C.pen. se reduc cu o treime, respectiv de la 6 ani si 8 luni inchisoare la 13 ani si 4 luni inchisoare, iar in cazul tentativei la infractiunea de omor, reducerea se aplica la limitele injumatatite conform art. 21 alin. 2 C.pen., rezultand o limita minima de 3 ani si 4 luni inchisoare si una maxima de 6 ani si 8 luni inchisoare.
Potrivit art. 72 C.pen. la stabilirea si aplicarea pedepselor s-a tinut seama de dispozitiile partii generale ale codului penal, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
In consecinta, in considerarea dispozitiilor legale evocate, instanta l-a  condamnat pe inculpatul G.V. la pedeapsa de 13 ani si 4 luni inchisoare si interzicerea dreptului prevazut de art. 64 lit. a,b C.pen. pe o perioada de 5 ani, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 174 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. si respectiv de 3 ani inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a,b C.pen. pe o perioada de 5 ani, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. si art. 73 lit. b C.pen. raportat la art. 76 lit. c C.pen., apreciind ca acestea corespund scopului si functiilor prevazute de art. 52 C.pen..
La individualizarea judiciara a pedepselor aplicate, instanta a avut in vedere gravitatea deosebita a faptelor comise de inculpat, circumstantiata de atingerea adusa unei valori sociale fundamentale si de imprejurarile concrete ale producerii lor, respectiv in cadrul unui conflict aparent lipsit de semnificatie, acesta a aplicat lovituri cu un topor asupra a doua persoane, dintre care una a decedat, dupa care a continuat sa le loveasca folosind un scaun de lemn. Or, aceste aspecte legate de ferocitatea actiunilor inculpatului si de spontaneitatea faptelor sale contureaza nu numai gradul de pericol social concret al infractiunilor savarsite, ci si periculozitatea lui ca individ, fiind imperios necesara asigurarea si consolidarea functiei de preventie a pedepselor stabilite.
De asemenea, la individualizarea pedepselor aplicate, instanta a avut in vedere si conduita anterioara a inculpatului, acesta fiind condamnat in repetate randuri pentru savarsirea unor infractiuni de furt si distrugere, inclusiv prin incendiere, aspecte care coroborate cu constatarile expertizei     medico-legale psihiatrice efectuate in cauza, conduc la concluzia ca pedepsele aplicate anterior nu si-au atins scopul, iar inculpatul manifesta o vadita lipsa de respect fata de valorile sociale ocrotite de legea penala.
In ceea ce priveste pedeapsa stabilita pentru savarsirea tentativei la infractiunea de omor, individualizarea acesteia intr-un cuantum atat de redus este justificata de retinerea circumstantei atenuante legale prevazuta de art. 73 lit. b C.pen., situatie in care coborarea sub minimul special, determinat in urma incidentei dispozitiilor art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., devine obligatorie.
Constatand ca faptele care formeaza obiectul prezentei cauze au fost comise in concurs real, conform art. 33 lit. a C.pen., instanta a dispus contopirea pedepselor stabilite si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 13 ani si 4 luni inchisoare. Desi aceasta pedeapsa a fost stabilita conform art. 39 alin. 4 C.pen. la nivelul maximului special determinat potrivit art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., instanta a apreciat ca acest cuantum nu este indestulator pentru realizarea corespunzatoare a scopului si functiilor prevazute de art. 52 C.pen., astfel incat, in temeiul art. 34 lit. b C.pen. a adaugat un spor de 1 an si 8 luni inchisoare.
In consecinta, inculpatul urmeaza sa execute pedeapsa rezultanta de 15 ani inchisoare, precum si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a,b C.pen. pe o perioada de 5 ani.
In temeiul art. 71 C.pen. instanta a interzis inculpatului pe durata executarii pedepsei drepturile prevazute de art. 64 lit. a,b C.pen..
La individualizarea si stabilirea pedepselor complementare si accesorii, instanta a avut in vedere ca atat gravitatea faptelor savarsite de inculpat, cat si conduita anterioara subliniaza atitudinea sa fata de regulile de convietuire sociala si ordinea de drept si care este incompatibila cu gradul de responsabilitate civica pe care il implica exercitarea acestor drepturi.
In temeiul art. 350 C.proc.pen., in considerarea pedepselor aplicate inculpatului si temeiurilor avute in vedere la individualizarea lor, instanta a mentinut masura arestarii preventive  a acestuia, iar in baza art. 88 C.pen. a dedus perioada retinerii si arestarii preventive, de la 13.12.2010 la zi.
De asemenea, in temeiul art. 118 lit. b C.pen., a dispus confiscarea de la inculpat a bunurilor folosite la savarsirea infractiunilor, respectiv un topor si un scaun de lemn, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Serviciului de Investigatii Criminale din cadrul IPJ Maramures.
 In temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat in vederea introducerii profilului genetic in Sistemul National de Date Genetice Judiciare, dupa ramanerea definitiva a prezentei sentinte.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, in raport de dispozitiile art. 3201 alin. 5 C.proc.pen., constatand ca pentru solutionarea actiunilor civile formulate de partile civile P.I. si P.M. se impune administrarea de probe, instanta a dispus disjungerea acestora, urmand a se pronunta numai asupra pretentiilor formulate de celelalte parti civile constituite.
In temeiul art. 14 C.proc.pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul la plata urmatoarelor sume, reprezentand contravaloarea asistentei medicale acordata partii vatamate P.I.:
1254, 81 lei, precum si dobanda legala aferenta in materie civila, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei sentinte si pana la achitarea efectiva, catre partea civila Serviciul de Ambulanta Judetean Maramures;
2991,12 lei, precum si dobanda legala aferenta in materie civila, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei sentinte si pana la achitarea efectiva, catre partea civila Spitalul Judetean de Urgenta "Dr. Constantin Opris" Baia Mare;
185 lei, catre partea civila Spitalul Municipal Sighetu Marmatiei.
 In temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata catre stat a sumei de 1700 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de acesta.
 Impotriva acestei hotarari a declarat, in termen legal, apel, inculpatul, criticand-o ca nefiind temeinica si legala.
In motivarea apelului sau, inculpatul a invederat faptul ca din continutul actului de sesizare rezulta ca procurorul a dispus trimiterea sa in judecata pentru savarsirea a doua fapte, una de omor iar cea de-a doua fapta de tentativa la infractiunea de omor, ambele cu aplicarea art.73 lit.b C.p. si anume scuza provocarii.
Ca urmare, raportat la imprejurarile concrete in care s-a comis fapta, pe fondul consumului de alcool si al starii de provocare, se impune reducerea cuantumului pedepsei, cu atat mei mult cu cat, inculpatul a recunoscut comiterea infractiunilor retinute in sarcina sa si a solicitat instantei sa faca aplicarea art.320 ind.1 C.p.p.
Analizand hotararea atacata, prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si a dispozitiilor legale in materie, curtea a retinut urmatoarele:
Inculpatul a fost trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures, intocmit la data de 17 decembrie 2010 pentru comiterea infractiunilor de omor, prevazuta de art. 174 alin. 1 C.pen. si tentativa la infractiunea de omor, prevazuta de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., art. 37 lit. b C.pen.  si art. 73 lit.b C.pen., retinandu-se in sarcina lui ca in data de 23.11.2010 le-a aplicat victimei P.S. si partii vatamate P.I. mai multe lovituri cu muchia unei toporisti si victimei si cu un taburet de lemn, ca urmare a acestor lovituri victima a decedat iar partea vatamata a suferit leziuni vindecabile in 25-30 zile de ingrijiri medicale.
Faptele s-au produs pe fondul consumului exagerat de bauturi alcoolice si ca urmare a provocarii exercitate de catre partea vatamata, care i-a  reprosat inculpatului ca acesta ar intretine relatii sexuale cu concubina unei rude de-a lor, numitul L.I. si l-a  agresat, prinzandu-l de mana.
In sedinta publica din data de 18.01.2011, inculpatul audiat fiind de catre instanta de judecata a aratat ca recunoaste savarsirea faptelor asa cum acestea au fost descrise in actul de sesizare si anume faptul ca doar partea vatamata l-a agresat prinzandu-l de mana, fapt ce l-a determinat sa ia toporisca si ii loveasca pe cei doi.
Cu aceiasi ocazie, inculpatul a declarat ca doreste sa fie judecat conform art.320 ind.1 C.p.p.
Prin faptul ca instanta de judecata a admis cererea inculpatului si in cauza doar acesta a inteles sa promoveze calea de atac a apelului, in vederea respectarii principiului "non bis in idem", cauza a fost analizata doar sub aspectul incadrarii juridice a faptelor supuse judecatii precum si sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
In opinia curtii, obligatia primei instante era, potrivit art.320 ind.1 alin.4 C.p.p. sa verifice daca faptele descrise in rechizitoriu sunt stabilite si descrise in mod clar astfel incat sa nu exista dubii cu privire la recunoasterea vinovatiei, cu atat mai mult cu cat aliniatul 1 al aceluiasi text de lege prevede faptul ca inculpatul recunoaste savarsirea faptelor descrise in actul de sesizare a instantei.
Prin reglementarea acestei proceduri simplificate s-a urmarit in primul rand accelerarea procesului penal, dar si responsabilizarea tuturor participantilor la indeplinirea actului de justitie nefiind permise rechizitorii lapidare, cu incadrari juridice comune pentru toate faptele astfel incat, ca si in cazul de fata, inculpatul sa poata specula o exprimare mai putin fericita si sa solicite a i se retine o circumstanta personala legala care nu se intemeiaza pe nicio proba.
Astfel, din ansamblul probator administrat  rezulta ca inculpatul a fost provocat doar de partea vatamata, fapt invederat de altfel chiar de catre inculpat.
Mai mult decat atat, cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, inculpatului i s-a adus la cunostinta incadrarea juridica si faptul ca starea de provocare este doar in cazul partii vatamate P.I..
Raportat la toate aceste aspecte s-a conchis ca inculpatul in momentul in care si-a recunoscut vinovatia a fost pe deplin constient de faptul ca starea de provocare a fost retinuta doar in cazul infractiunii de tentativa de omor, fapta comisa impotriva partii vatamate P.I.
Ne insusim intrutotul argumentatia instantei de fond referitoare la retinerea art.73 lit.b C.p. doar cu privire la fapta comisa asupra partii vatamate P.I..
Cu privire la individualizarea judiciara a pedepsei aplicate inculpatului, curtea apreciaza ca prima instanta a dat dovada de o clementa deosebita, orientand cuantumul pedepsei, in cazul infractiunii de omor, spre minimul special prevazut de lege, cu atat mai mult cu cat urmarea produsa este una ireversibila, inculpatul suprimand viata unui om fara a avea vreun motiv, in conditiile consumului exagerat de alcool si a starii de recidiva, inculpatul avand, potrivit fisei sale cazier, un bogat palmares infractional.
Asa fiind,  in baza art.379 pct.1 lit.b C.p.p. s-a respins ca nefondat apelul declarat.
          Constatand ca, in cauza se impune in continuare privarea de libertate a inculpatului, temeiurile care au stat la baza luarii masurii preventive subzistand in continuare, in baza art.383 rap. la art.350 C.p.p. s-a mentinut starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului  timpul arestului preventiv, incepand cu data de 13.12.2010 si pana in prezent.