Functionar public in administratia locala. Stabilirea drepturilor salariale in baza Legii nr. 330/2009. Solicitarea includerii in cadrul acestor drepturi a unor sporuri aflate in plata la sfarsitul anului 2009. Spor de dispozitiv. Spor de stabilitate...

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 2962 din 6 iulie 2011

Prin sentinta nr. 4316 pronuntata la 10.12.2010 a Tribunalului Cluj a fost respinsa cererea formulata de reclamantul R.B.A. in contradictoriu cu paratul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA.
Pentru a dispune astfel instanta a retinut ca prin Dispozitia nr.569/12.02.2010, primarul municipiului Cluj - Napoca a dispus reincadrarea reclamantului incepand cu data de 01.01.2010 in functia publica de executie de inspector-clasa I, grad profesional-asistent, treapta de salarizare 2, gradatia 2-la Corp control Primar, cu urmatoarele drepturi salariale: salariu de baza 1146 lei, care cuprindea sporul de vechime, sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate avute in luna decembrie 2009, precum si spor de pentru conditii periculoase, stabilit distinct, neinclus in salariul de baza, de 82 lei. Temeiul legal indicat de parat pentru emiterea dispozitiei este Legea 330/2009 - art.30 si 34, OUG 1/2010, precum si art.63 alin.5 lit.e si art.68 din Legea 215/2001.
Ulterior, ca urmare a unei adrese primite de la Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale Cluj cu privire la unele nereguli in legatura cu modul de stabilire a salariilor in primul an de aplicare a Legii 330/2009, mai exact cu acordarea unor sporuri, primarul a emis o noua dispozitie, nr.2690/25.05.2010, prin care a eliminat sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate incepand cu data de 01.01.2010, salariul de baza fiind stabilit la 900 lei, care includea sporul de vechime.
Intrucat reclamantul a apreciat ca aceasta din urma dispozitie este nelegala, a formulat contestatie in termenul legal de 5 zile de la data luarii la cunostinta, contestatie ce a fost respinsa.
Principalele motive invocate atat in cuprinsul contestatiei, cat si in cuprinsul cererii de chemare in judecata sunt nerespectarea obligatiei angajatorului de a mentine in anul 2010 veniturile salariale efective acordate la 31.12.2009, precum si neacordarea de eficienta caracterului obligatoriu al conventiilor colective de munca legal incheiate si in vigoare. De asemenea, se mai invoca faptul ca Ordinul comun nr.32/42/2010 al Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si al Ministerului Finantelor Publice ce a stat la baza emiterii dispozitiei a fost abrogat si ulterior anulat in prima instanta.
Aspectul esential ce trebuie lamurit este daca sporul de dispozitiv/stabilitate prevazute in acordul colectiv nr.224076/11.11.2009 si aflate in plata la data de 31.12.2009 erau legal acordate, legalitate pe care instanta este obligata sa o cerceteze in temeiul art.10 din OUG 1/2010. Din acest punct de vedere, este lipsita de relevanta sustinerea reclamantului conform careia acordul colectiv nu a facut obiectul vreunei obiectii de nelegalitate a prefectului sau a altei autoritati, fiind corecta sustinerea conform careia instanta de judecata este singura abilitata si chiar obligata de prevederile art.10 din OUG 1/2010 sa analizeze legalitatea acordului.
Pentru a stabili deci legalitatea acordarii sporului prin acordul colectiv, instanta va avea in vedere dispozitiile imperative ale art.31 din Legea 188/1999 privind statutul functionarilor publici, care prevede ca pentru activitatea prestata functionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de baza, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzator treptei de salarizare, prime si alte drepturi salariale, in conditiile legii.
Acest text legal trebuie coroborat cu dispozitiile art.72 din Legea 188/1999, care statueaza ca acordurile colective de munca pot cuprinde numai masuri referitoare la aspecte de ordin social, ale conditiilor de munca, sanatatii si perfectionarii functionarilor publici, precum si cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regaseste printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordarii unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevazute de lege pentru categoria respectiva de functionari publici, intrucat, din punctul de vedere al Legii 188/1999, salariile sunt stabilite de legiuitor si nu pot fi negociate.
Prin urmare, sporul de stabilitate prevazut in acordul colectiv mentionat este lipsit de temei legal si nu poate fi avut in vedere la stabilirea drepturilor salariale in anul 2010.
Aceleasi argumente sunt deopotriva valabile si in cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat functionarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr.37/2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in examinarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.47 din Legea nr.138/1999, raportat la art.13 din acelasi act normativ, cu referire la posibilitatea acordarii indemnizatiei de dispozitiv lunare in cuantum de 25% din salariul de baza tuturor functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice locale. Prin decizia amintita s-a statuat ca dispozitiile articolelor mentionate se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul MAI si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne, situatie inaplicabila in speta.
Plecand de la aceasta concluzie, in speta nu sunt aplicabile dispozitiile art.30 alin.5 din Legea 330/2009 si nici cele ale art.7 alin.2 din Legea 330/2009, intrucat acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt ca se aflau in plata la finalul anului 2009. In caz contrar, o astfel de interpretare a Legii 330/2009 - in varianta sustinuta de reclamant - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar daca aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu cateva zile inainte de intrarea in vigoare a legii, cunoscandu-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost incheiat in data de 11.11.2009, doua zile dupa publicarea legii in Monitorul Oficial).
Pe de alta parte, instanta a retinut ca, raportat la 31.12.2009, salariul de baza al reclamantului a fost majorat prin includerea sporului de vechime in baza, astfel cum prevede Legea 330/2009, iar acordarea celorlalte sporuri (de doctor/toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este intemeiata sustinerea reclamantului conform careia trebuie mentinut in anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat si la faptul ca sporurile care se solicita a fi mentinute nu a fost legal stabilite.
Referitor la retroactivitate, abrogare/anulare act administrativ retine instanta ca dispozitia contestata este, intr-adevar, un act administrativ emis de persoana care are competenta numirii in functie - primarul, si care este emis in executarea Legii 330/2009, in vigoare incepand cu data de 01.01.2010. Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplica in concret, in persoana fiecarui functionar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozitiile legii referitoare la reincadrarea acestuia si la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaste existenta si intinderea unor drepturi/obligatii ce au luat nastere anterior, la data de 01.01.2010, direct in temeiul Legii 330/2009, avand astfel caracter recognitiv/declarativ si fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeasi perspectiva, faptul ca alte acte administrative cu forta juridica superioara emise de alte autoritati publice dar tot in aplicarea Legii 330/2009 au fost abrogate/anulate nu prezinta importanta si nu lipseste de efecte actul in litigiu, acesta fiind legal emis in baza si in vederea executarii in concret a Legii 330/2009.
Prin urmare concluzioneaza instanta dispozitia primarului nr.2690/25.05.2010 este emisa in conformitate cu dispozitiile legale.
Impotriva solutiei aratate a declarat recurs reclamantul solicitand admiterea modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii, anularii dispozitiei 2690/25.05.2010, mentinerea dispozitiei 569/2010, obligarea paratului la calculul si plata drepturilor salariale.
In sustinere se arata ca aspectul retinut de instanta cu privire la legalitatea sporului dispozitiv/stabilitate prevazuta prin acordul colectiv a fost ridicat din oficiu de instanta nefacand obiectul actiunii introductive si nici invocat prin intampinare si cu atat  mai putin prin dispozitiv iar in aceste conditii exista obligatia instantei de a pune aceasta problema in discutie si a da eficienta principiului contradictorialitatii si respectarii dreptului de aparare lucru ce nu s-a intamplat.
Tot astfel se arata ca se omite mijlocul procedural ce permite analiza legalitatii in conditiile in care acest acord nu a ost anulat si nici nu a facut obiectul unei exceptii de nelegalitate. Intemeindu-si sentinta pe constatarea nelegalitatii acordului este cert ca s-au depasit limitele investirii.
Cat priveste fondul se sustine ca nicio prevedere legala nu interzice ca in baza autonomiei si a legislatiei finantelor publice locale autoritatea sa sustina si aprobe in bugete fonduri pentru imbunatatirea conditiilor Desi este adevarat ca prin acorduri nu se pot negocia drepturi cum sunt salariul, sporul vechime, aceasta nu inseamna ca nu pot fi prevazute drepturi ce nu au o reglementare expresa, dar nici nu sunt interzise in considerarea adagiului - ceea ce nu este interzis prin lege este permis. Tinand seama de dispozitiile art.8 si 12 din Legea 130/1996 si de principiile ce stau la baza raporturilor de munca si de serviciu rezulta ca personalul poate negocia drepturi a caror acordare si cuantum nu sunt stabilite prin dispozitiile legale.
Mai sustine recurentul ca hotararea nu este motivata si prin raportare la decizia I.C.C.J. nr.37/14.12.2009 deoarece recursul in interesul legii vizeaza interpretarea si aplicarea art.47 din Legea 138/1999 cu privire la posibilitatea acordarii indemnizatiei de dispozitiv lunar. Sporul de dispozitiv i-a fosta cordat prin decizia 569/2010 in temeiul acordului incheiat la nivelul primariei si aprobat prin HCL. Prin urmare sporul de dispozitiv nu are nicio legatura cu cel stabilit prin Legea 138/1999 si recursul in interesul legii. Pe de alta parte decizia nr.37/2009 se refera la ipoteza total distincta de cel in cauza. De altfel se arata lipsita de relevanta a deciziei in ceea ce priveste litigiul a fost constatata si prin hotarare judecatoreasca.
Totodata se sustine de recurent ca argumentele aduse de instanta cu privire la actul juridic dedus judecatii nu pot fi retinute din moment ce se dispune in concret cu privire la cuantum drepturi iar dubiul de nelegalitate a fost intemeiat de suspendarea executarii dispozitiei contestate.
Raspunzand celor invocate prin intampinare intimatul a solicitat respingerea recursului in considerarea in esenta ca in conditiile legii cadru nu pot fi luate in considerare drepturi stabilite prin acorduri emise cu incalcarea legii si care exced Legii 330/2009.
Analizand argumentele aduse prin recursul declarat prin prisma actelor dosarului, a normelor juridice incidente, a art.304 C.proc.civ. Curtea retine ca acestea nu pot conduce la modificarea hotararii.
In acest sens se retine ca recurentul sustine ca sporurile eliminate prin actul contestat a fost stabilit anterior prin acordul colectiv incheiat la nivelul primariei negociat pentru personalul si confirmat prin hotarari ale consiliului  local. Cele avute in vedere de recurent nu pot fi retinute deoarece autoritatea emitenta a deciziei contestate este obligata a adopta masuri conform dispozitiilor instituite prin lege. In cauza Legea nr.330/2010 si OUG nr.1/2010 acte normative  ce reglementeaza sistemul de salarizare a functionarilor stabilesc ca nu vor fi  luate in considerare drepturile salariale stabilite prin contractele si acordurile  colective de munca incheiate cu  nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor sau prin alte acte administrative  emise cu incalcarea normelor in vigoare la data emiterii lor si care exced prevederilor Legii cadru nr.330/2009. Ca atare legea stabileste nevalabilitatea acordurilor sau actelor administrative incheiate cu incalcarea normelor in vigoare la data emiterii lor. Drepturile invocate in contextul acordului nu au baza legala si nu pot fi validate din perspectiva limitelor imperative stabilite pe cale contractanta/negociere a unor componente a salariului functiei publice prevazute de art,72 din Legea nr.188/2009. Potrivit acestui din urma act normativ se pot negocia prin reprezentanti incheierea de acorduri doar cu privire la masuri expuse ce vizeaza conditiile de munca, sanatate, perfectionare profesionala si nu drepturi banesti sume cu caracter de prime, sporuri. Prin urmare in conditiile in care sporurile , primele nu sunt expus prevazute ca putand fi negociate nu se poate sustine ca aceste drepturi - sporuri de stabilitate  cuprinse in acorduri/contracte au o baza legala- Asa fiind doar sporurile legal stabilite in plata la finele anului 2009 urmau a fi acordate nu si cele stabilite contrar dispozitiilor legale pentru ca in sensul acestora sunt prevederile din Legea nr.330/2009 iar din aceasta perspectiva retinerile primei instante nu pot fi considerate gresite.,
Se sustine insa de recurent ca acordul nu ar fi nelegal deoarece prin hotarari ale consiliului local  ar fi fost confirmate si ca atare este obligatoriu . Imprejurarea nu are relevanta pentru ca legea stabileste expres ca toate acordurile colective si actele emise cu nerespectarea prevederilor legale nu sunt aplicabile, ca autoritatile deliberative au obligatia adoptarii de masuri cu respectarea legii astfel ca aceasta din urma autoritate deliberativa avea obligatia aplicarii legii statutului functionarului si respectiv a actului normativ superior. Legea nr.188/1999 a statuat  ca nu pot fi negociate in cazul functionarilor drepturi salariale ci masuri sociale-perfectionare, iar Legea nr.330/2009 si OUG nr.1/2010 au statuat ca astfel de acte prin care s-au stabilit drepturi cu incalcarea prevederilor sa nu fie luate in considerare asa incat  prin emiterea deciziei contestare intimatul nu a facut altceva decat a  lua masuri in conformitate cu legea.
Legat de acesta se sustine de recurent ca retinerile instantei referitoare la  forta juridica a actelor emise de alte autoritati este gresita. Acest argument nu poate fi primit pentru ca legea stabileste expres ca toate acordurile si actele emise cu nerespectarea prevederilor legale nu sunt aplicabile astfel ca intimatul avea obligatia respectarii actului superior  legea si ordonanta si nu a unul act normativ inferior cum sunt actele invocate de recurent.
 Nu poate fi primita nici  sustinerea ca dubiul a fost intemeiat in conditiile suspendarii actului administrativ deoarece in aceasta procedura nu se face decat o examinare sumara.  Analiza in conditiile instituite de art.10 din OUG nr.1/2010 a obligativitatii cenzurarii de catre instanta a relevat nelegalitatea acordului din perspectiva Legii nr.188/1999. In  aceste conditii nu se poate valida un spor nelegal  stabilit pentru simplul fapt ca sumar a fost examinat.
Mai sustine recurentul ca retinerile instantei sunt gresite si in privinta naturii actului deoarece in concret acesta dispune cu privire la cuantumul drepturilor. Dispozitia contestata este un act administrativ emis de persoana care are competenta numirii in functie - primarul - in executarea Legii nr.330/2009 in vigoare incepand cu 1.01.2010.
Prin acest act normativ se aplica in concret dispozitiile referitoare la drepturile salariale. Cu alte cuvinte actul recunoaste existenta si intinderea drepturilor, obligatiilor ce au luat nastere anterior direct in temeiul legii avand astfel caracter declarativ si firesc a produce efectele corespunzatoare. In plus nu trebuie trecut neobservat ca legea contenciosului si a functionarului public confera posibilitatea intrarii in legalitate, a asigurarii principiului stabilirii drepturilor  in conformitate cu legea si a aplicarii actului normativ superior. Prin urmare in conditiile in care prin acte superioare  se stabileste ca nu se aplica drepturi prin acorduri ce incalca prevederile legale la momentul incheierii si exced sustinerile recurentului sunt nefondate si vor fi respinse.
Respinse urmeaza a fi si restul sustinerilorr recurentului intrucat asa cum s-a aratat cenzurarea legalitatii a fost respinsa de art.10 din OUG nr.1/2009 a dispozitiilor Legii nr.188/1999 si Legii nr.330/2009 ce releva ca  drepturile salariale se stabilesc de lege, nu pot fi  negociate drepturi banesti in cazul functionarilor publici ci doar masuri sociale - sporurile evocate neintrand in categoria masura sociala.
Nici argumentele cu privire la decizia in privinta sporului de dispozitiv nu pot fi retinute.
Decizia nr.37/2009 a statuat ca  dispozitiile referitoare la sporul de dispozitiv se  interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv se acorda functionarilor ce desfasoara activitate in cadrul MAI si institutii din subordinea  consiliilor locale, a prefecturilor care au beneficiat  inainte de transfer sau detasare in cadrul fostului minister de interne. Cum dispozitiile legale permit acordarea unor anumite categorii nu se poate sustine ca ar fi aplicabile si recurentului deoarece nu a facut dovada ca face parte din  categoria persoanal MAI sau transferat/delegat anterior. Pe de alta parte nu trebuie omis ca chiar de nu s-ar avea in vedere decizia mentionata, drepturile invocate in baza acestuia sunt nelegale. Prin urmare criticile sunt nefondate si vor fi respinse.
Asadar fata de cele aratate in baza art.312 C.pr.civ. Curtea va da o solutie de respingere a recursului declarat. (Judecator Floarea Tamas)