Recurs lipsit de interes. Actiune intentata impotriva mai multor parati. Renuntarea reclamantului la judecata fata de unui dintre parati. Admiterea actiunii in contradictoriu cu ceilalti parati, mai putin cel fata de care s-a renuntat la judecata. Ata

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 1621 din 10 mai 2011

Prin sentinta civila nr. 3189 din 4 octombrie 2010 pronuntata de Tribunalul Cluj s-a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii B.A., C.I., C.V., J.E., G.F., M.M., M.C., S.A., V.I., D.F., C.D., T.V., B.V., T.I., P.A., L.M., A.I. prin Sindicatul Liber al Invatamantului Preuniversitar Clujean, in contradictoriu cu paratii SCOALA DE ARTE "TUDOR JARDA" Cluj-Napoca, si CONSILIUL JUDETEAN CLUJ, astfel cum a fost precizata.
Parata de randul 1 a fost obligata in calitate de angajator, la plata primei de vacanta, in cuantum de un salariu de baza, pentru 3 ani scolari anteriori introducerii cererii, actualizata in functie de indicele de inflatie pana la data efectiva a platii.
Parata de randul 1 a fost obligata sa efectueze mentiunile corespunzatoare in carnetele de munca ale membrilor de sindicat.
Paratul de randul 2 a fost obligat la alocarea fondurilor necesare platii drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut ca in perioada anilor scolari 2006-2007, 2007-2008 respectiv 2008-2009 reclamantii au fost angajati ai paratei Scoala de Arte "Tudor Jarda", dupa cum sunt detaliate perioadele concrete prin tabelele anexate.
Paratul Consiliul Judetean Cluj a sustinut ca reclamantilor le sunt aplicabile dispozitiile art. 13 alin. 1 din O.U.G. nr. 118/2006, dar fara a face in vreun fel dovada acestei sustineri, cu toate ca, potrivit art. 287 din Codul muncii, sarcina probei le incumba. Aceasta dovada era necesara cu atat mai mult cu cat alineatul 3 al aceluiasi articol statueaza ca personalului didactic din invatamantul preuniversitar si universitar care desfasoara activitati de educatie permanenta in cadrul asezamintelor culturale i se aplica dispozitiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de Munca Unic la nivel national pe anii 2007-2010, "prin contractele colective de munca de la celelalte niveluri se poate stabili ca, in raport cu posibilitatile economico-financiare ale unitatii, pe langa indemnizatia de concediu, sa se plateasca si o prima de vacanta", iar prin dispozitiile art. 37 lit. g din Contractele Colective de Munca incheiate la Nivel de Ramura Invatamant pe perioada vizata prin prezenta cerere de chemare in judecata (anii scolari 2006-2009), in acest domeniu s-a convenit ca personalul din invatamant sa beneficieze si de "o prima de vacanta din venituri proprii", care urma sa se acorde odata cu indemnizatia de concediu, respectiv cu cel putin 10 zile inainte de plecarea in concediu (art. 29 alin. 4).
In analiza cauzei de fata trebuie pornit, in principal, de la verificarea aspectelor care vizeaza legalitatea clauzei din CCM la nivelul de ramura de invatamant prin care partile au convenit plata unor prime de vacanta in cuantumul unui salariu de baza avut in luna anterioara plecarii in concediu, care se acorda odata cu indemnizatia de concediu.
Desi legalitatea si validitatea acestei clauze nu a fost contestata de catre parati, cateva aspecte se impun a fi subliniate.
Conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 si 4 din Legea nr. 130/1996, "Clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si in conditiile prevazute de prezenta lege.
 (2) Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.(_)
 (4) La incheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal".
In situatia institutiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii Contractelor colective de munca supuse atentiei instantei, dispozitiile legale mai sus citate se completeaza cu prevederile art. 12 alin 1 din acelasi act normativ, potrivit carora "Contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale".
Interpretand sistemic si per a contrario prevederile legale mai sus citate, tinand seama si de principiile care stau la baza raporturilor de munca, rezulta ca salariatii bugetari pot negocia, prin contracte colective de munca, clauze referitoare la drepturile a caror acordare si cuantum nu sunt stabilite prin dispozitii legale.
Un alt argument in sustinerea validitatii rationamentului expus vine si din interpretarea teleologica a dispozitiilor legale citate. Astfel, scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM-uri exclusiv in privinta drepturilor ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.
Apoi, pe aceeasi linie logica, s-a retinut ca salarizarea personalului didactic este reglementata prin Legea nr. 128/1997 care, prin art. 48 statueaza ca salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii si o parte variabila, constand in sporuri si alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin. 2 al art. 48 din Legea nr. 128/1997, drepturile salariale suplimentare al caror cuantum este stabilit de lege intre limite minime si maxime, se negociaza, in limitele legii, prin contracte colective de munca incheiate intre angajatori si organizatiile sindicale reprezentative din invatamant, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12, "personalul didactic beneficiaza de premii si alte drepturi banesti prevazuta de lege si de contractul colectiv de munca" iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeasi lege, "in masura in care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplica in totalitate normele din legislatia muncii, respectiv prevederile contractelor colective de munca".
Concluzionand, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezulta ca personalul didactic are dreptul de a negocia prin contracte colective de munca acele drepturi salariale suplimentare a caror acordare si cuantum nu sunt stabilite prin dispozitii legale.
Intrucat legea speciala aplicabila raporturilor de munca ce se deruleaza intre partile din litigiul de fata reglementeaza exclusiv acordarea si modul de calcul a salariului de baza, recunoscand existenta unei parti variabile a salariului, constand in adaosuri, sporuri si alte drepturi salariale suplimentare (a caror acordare si mod de calcul nu o reglementeaza), rezulta ca aceasta parte variabila a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Ca un argument suplimentar (fara a fi definitoriu) in sustinerea acestei opinii, este de remarcat faptul ca la inregistrarea contractelor colective de munca la nivel de ramura, supuse analizei instantei, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale nu a sesizat incalcarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 130/1996, cu toate ca, in conformitate cu prevederile art. 27 din acelasi act normative, intra in atributiile acestei institutii sa verifice legalitatea clauzelor contractuale.
In considerarea argumentelor mai sus expuse, in solutionarea litigiului dedus judecatii se porneste de la premisa legalitatii clauzei inserate in cuprinsul Contractelor colective de munca, privind obligatia angajatorului de a plati o prima de vacanta.
Pornind de la aceasta premisa si in conformitate cu prevederile art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor. Pe cale de consecinta, incalcarea obligatiilor de catre partile semnatare atrage raspunderea contractuala a partii aflate in culpa.
Continuand rationamentul, in situatia in care paratii nu au negat incalcarea obligatiei contractuale de plata a unei prime de vacanta, putandu-se apara exclusiv prin invocarea lipsei fondurilor necesare platii acestor prime, se ridica intrebarea in ce masura aceste aparari pot fi retinute ca fiind pertinente iar situatia invocata de natura sa lipseasca de efecte clauza contractuala.
In CCM la nivel de ramura de invatamant 2005-2006, partile au inserat clauza potrivit careia angajatul "are dreptul la o prima de vacanta din venituri proprii". Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din Legea invatamantului nr. 84/1995, “Institutiile si unitatile de invatamant pot beneficia si de alte surse de venituri dobandite in conditiile legii: venituri proprii, subventii, donatii, sponsorizari si taxe de la persoane juridice si fizice".
Or, clauzele CCM evocate trebuie interpretate avand in vedere prevederile art.977-985 Cod civil. Astfel, rezulta fara indoiala ca acordarea primei de vacanta reprezinta o obligatie contractuala iar nu o facultate a angajatorului De altfel, insasi modalitatea in care partile au inteles sa formuleze clauza reclamata exclude ipoteza afectarii obligatiei de modalitatea conditiei. Astfel, partile nu au mentionat "plata primei de vacanta se va face daca se obtin venituri proprii" ci "plata primei de vacanta se face din venituri proprii", intelegand, asadar, sa indice sursa de finantare a acestor cheltuieli. Pentru exemplificare, o situatie similara se intalneste in contractele colective de munca incheiate la nivel SCNCFR cu privire la ajutorul pentru Ziua feroviarului.
Necuprinderea in fondul de salarii inclus in bugetul de venituri si cheltuieli supus aprobarii a fondului necesar acordarii primei de vacanta s-a facut din culpa paratei de rand 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpa pentru a justifica neexecutarea obligatiilor asumate prin Contractele Colective de Munca.
A conditiona plata primelor de vacanta (ca, de altfel, a oricaror drepturi salariale) de existenta veniturilor angajatorului si a lasa la latitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume in buget este de natura a scoate raporturile de munca din matca lor fireasca si a deschide calea abuzului.
In privinta mentiunilor cuprinse in CCM unic judetean la nivel de ramura invatamant 2007-2008 precum si in CCM unic judetean la nivel de ramura invatamant 2008-2009, prelungit pana la 07.02.2010, conform carora "prima se acorda odata cu indemnizatia de concediu si este egala cu un salariu de baza al angajatului, conform O.U.G. nr.146/2007", aceasta trimitere nu impieteaza asupra existentei dreptului la prima de vacanta, aceasta neavand decat scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admitand ca acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendarii O.U.G. nr. 146/2007 prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai ramane un criteriu de cuantificare, prevazut de aceleasi parti, respectiv "un salariu de baza al angajatului".
S-a exprimat opinia separata a unuia dintre asistentii judiciari in sensul respingerii actiunii.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Consiliul Judetean Cluj, Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca si Scoala Populara de Arte "Tudor Jarda" Cluj.
Consiliul Judetean Cluj a solicitat respingerea actiunii fata de acesta.
In motivarea recursului a invocat dispozitiile art. 48 alin.1 din Lege anr.128/12 iulie 1997.
Din aceste prevederi rezulta ca drepturile salariale stabilite prin lege pot fi negociate prin contractele colective de munca doar intre limitele minime si cele maxime prevazute de lege si nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.
Potrivit prevederilor art.37 lit.g din Contractul colectiv la nivel de ramura invatamant pe anii 2007-2008 aceste drepturi salariale ar trebui sa fie achitate in totalitate si exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de invatamant.
Contractul Colectiv la nivel de ramura pe invatamant pe anii 2007-2008 prevede in mod expres la art.33 alin.2 ca in scopul salarizarii si acordarii celorlalte drepturi banesti prevazute de legislatia in vigoare si prezentul contract colectiv de munca, partile contractante vor stabili fondurile si vor identifica sursele de finantare, inainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum si in vederea modificarii ulterioare a acesteia. De asemenea la alin.2 din art.33 se prevede ca partile contractante vor putea negocia in vederea includerii drepturilor respective in actele normative care reglementeaza aceste drepturi.
Pentru acordarea unor drepturi prevazute de contractele colective de munca, partile contractante trebuie sa parcurga mai multe etape si anume, identificarea surselor de finantare, inainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea in vederea includerii drepturilor respective in actele normative care reglementeaza aceste drepturi si achitarea acestora in totalitate si exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de invatamant. Din probele administrate si actele depuse in dosar rezulta ca organizatia sindicala reclamanta nu a staruit in parcurgerea acestor etape si nici faptul ca au existat venituri proprii realizate de unitatea de invatamant.
Sumele defalcate din tava pe valoarea adaugata, destinate finantarii cheltuielilor aferente invatamantului de stat, sunt stabilite prin legile bugetului de stat, consiliile locale avand obligatia sa asigure incadrarea in sumele alocate.
Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca a solicitat modificarea hotararii in sensul respingerii actiunii reclamantului.
In motivarea recursului a aratat ca poate aloca sumele necesare platii drepturilor salariale conditionat de imprejurarea ca acestea sa fi fost calculate corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, avand in vedere ca provin de la bugetul de stat, parata facand doar deschiderea de credite catre institutiile de invatamant in functie de necesarul financiar al fiecareia.
In conformitate cu Legea nr.128/1997, unitatile de invatamant au calitatea de angajator al personalului didactic, avand astfel obligatia de a calcula si achita drepturile salariale ale acestora.
Sunt redate prevederile art. 167 din Legea nr.84/1995, cu mentiunea ca bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr.30/2010 insa nu a fost asigurata sursa de finantare pentru a fi onorate pretentiile reclamantului.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2010, sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugata sunt destinate finantarii cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale institutiilor sau ale unitatilor de invatamant preuniversitar de stat.
Parata Scoala Populara de Arte "Tudor Jarda" Cluj-Napoca a solicitat casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, iar in subsidiar respingerea cererii de chemare in judecata.
In motivarea recursului a aratat ca au fost incalcate dispozitiile de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.105 alin.2 C.proc.civ., in sensul ca este lovita de nulitate absoluta procedura de citare a recurentei la toate termenele de judecata atat la administrarea probelor cat si la dezbaterile in fond, fiind citata la o adresa diferita de cea indicata in actiune.
Arata ca reclamantii nu mai au calitate de personal didactic, ca urmare a incadrarii acestora in functii de experti conform OUG nr.118/2006, or textul art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 se refera la personalul didactic.
Dispozitiile art.48 (2) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic au fost aplicate gresit, deoarece acest text de lege nu prevede neconditionat si imperativ obligatia de acordare a primelor de vacanta, ci reglementeaza indreptatirea de a beneficia doar de acele prime care sunt inscrise in contractele colective de munca, ori in lege.
Contractele colective de munca unice la nivel national aplicabile in perioada 2005, 2006 si 2007-2010 au prevazut doar posibilitatea acordarii primelor de vacanta prin contracte colective de munca incheiate la celelalte niveluri, art.59 alin. 3 din CCM prevede ca in raport cu posibilitatile economico-financiare ale unitatii, pe langa indemnizatia de concediu, se poate plati si o prima de vacanta.
OUG nr.146/2007 la art.1 alin.1 si 2 reglementeaza modalitatea de plata a primelor acordate cu ocazia plecarii in concediul de odihna in baza prevederilor din actele normative a caror aplicare a fost suspendata prin legile bugetelor anuale succesive si actele normative anuale de salarizare, in perioada 2001-2006, intrand in categoria personalului caruia ii sunt aplicabile prevederile acesteia: functionarii publici, functionarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justitiei, membrii corpului diplomatic si consular al Romaniei, precum si alte categorii de personal care beneficiaza de prima de concediu de odihna in baza legilor speciale.
Coroborand aceste dispozitii cu cele ale legii speciale aplicabile in domeniul invatamantului, Legea nr.128/1997, se observa ca legea speciala din acest domeniu nu prevede acordarea primei de concediu de odihna, astfel incat nu se poate extinde aplicarea OUG 146/2007 personalului din invatamant.
Nu s-a depus intampinare.
Analizand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea retine urmatoarele:
Referitor la recursul paratului Consiliul local al mun. Cluj-Napoca, Curtea constata ca acesta este lipsit de interes.
In acest sens, se observa ca la data de 30 martie 2011, reclamantul Sindicatul Liber al Invatamantului Preuniversitar Clujean a depus la dosarul de fond actul ce cuprinde renuntarea la judecata fata de paratul Consiliul local al mun. Cluj-Napoca (fila 24), situatie fata de care prima instanta a pronuntat sentinta doar in contradictoriu cu paratii Consiliul Judetean Cluj si Scoala Populara de Arta Tudor Jarda, nefiind astfel dispusa nici o masura in contradictoriu cu paratul initial Consiliul local al mun. Cluj-Napoca, care de altfel nici nu este mentionat in dispozitivul sentintei.
Fata de aceasta imprejurare, se constata ca lipseste interesul recurentului Consiliul local al mun. Cluj-Napoca pentru promovarea caii de atac, nefiind verificata in realitate situatia descrisa in motivarea acestui recurs, anume, aceea ca recurentul ar fi fost obligat sa aloce sumele necesare platii drepturilor salariale ce fac obiectul cauzei. Practic, lipseste orice dispozitie a primei instante in contradictoriu cu acest parat, care sa il indreptateasca a critica pentru propria cauza (pro domo sua) sentinta.
Este considerentul pentru care recursul acestui parat ce a figurat initial in cadrul procesual al prezentului litigiu urmeaza a fi respins, in acord cu prevederile art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 9 si art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
Raportat la recursul paratei Scoala Populara de Arta Tudor Jarda, acesta este intemeiat fata de nelegala citare a acestei parate de-a lungul intregului curs procesual in fata instantei de fond, deci atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului.
 Astfel, recurenta a fost citata constant de la sediul din Cluj-Napoca, str. Cardinal Iuliu Hossu nr. 25, jud. Cluj, in conditiile in care dovezile de indeplinire a procedurii de citare s-au intors cu mentiunea ca "persoana citata schimbandu-si adresa, nu s-a putut afla noua adresa", iar pentru ultimul termen de judecata nici nu a fost citata aceasta parata.
Comunicarea sentintei s-a facut la acelasi sediu, astfel incat abia in recurs s-a clarificat situatia sediului actual al reclamantei, care este pe str. Fabricii de Zahar nr. 51.
Ca atare, devin aplicabile prevederile art. 312 alin. 5 C.proc.civ., fiind imperativa casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, pentru a se asigura dublul grad de jurisdictie si fata de aceasta parata.
Cu ocazia rejudecarii fondului, se vor avea in vedere toate apararile dezvoltate in cererea de recurs de catre recurenta Scoala Populara de Arta Tudor Jarda, in sensul de a se stabili inclusiv daca sunt aplicabile reclamantilor dispozitiile Legii nr. 128/1997 si ale contractelor colective de munca invocate, fata de invocata O.U.G. nr. 118/2006 si deci fata de schimbarea statutului acestora din cadre didactice in experti, instructori, referenti, tehnicieni (fila 45 dosar recurs), avandu-se in vedere momentul la care a avut loc modificarea functiei.
Cat priveste recursul paratului Consiliul Judetean Cluj, acesta este in legatura cu cel al paratei Scoala Populara de Arta Tudor Jarda, existand legatura invocata chiar de reclamanti intre cele doua institutii in ce priveste finantarea cheltuielilor de personal al Scolii Populare de Arta Tudor Jarda, aceasta functionand in subordinea autoritatii administratie publice locale, deci a Consiliului Judetean Cluj. Se impune deci admiterea acestui recurs si casarea sentintei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare si fata de acest parat, incidente fiind dispozitiile art. 48 alin. 2 C.proc.civ.
Prin urmare, Curtea nu va dezlega chestiunile de drept antamate in recursul Consiliului Judetean Cluj, pentru a se asigura solutionarea unitara a litigiului, urmand ca prima instanta, cu ocazia rejudecarii, sa aiba in vedere si apararile dezvoltate in recurs de acest parat. (Judecator Dana Cristina Garbovan)