Cerere de incetare a masurii obligarii la tratament medical. Respingere. Tulburare afectiva bipolara. Semnificatia unei ameliorari

Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, decizia nr. 1855/R din 16 noiembrie 2011

Prin sentinta penala nr. 1057 din data de 26 septembrie 2011 a Judecatoriei Cluj-Napoca, in temeiul art. 113 C.p., s-a respins cererea petentului G.D.I., privind incetarea masurii obligarii la tratament medical aplicata prin sentinta penala nr. 530/12 decembrie 2005 pronuntata de Judecatoria Beius.
In temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca in data de 16 martie 2011 pe rolul Judecatoriei Cluj-Napoca a fost inregistrata cererea petentului G.D.I. prin care solicita incetarea masurii obligarii la tratament medical aplicata prin sentinta penala nr. 530/12 decembrie 2005 pronuntata de Judecatoria Beius.
In sustinerea cererii petentul a aratat ca aceasta masura i-a fost instituita in cursul anului 2005, iar in urma tratamentului pe care l-a respectat boala de care sufera s-a ameliorat semnificativ. Acesta a apreciat ca in prezent nu se impune mentinerea masurii de siguranta, precizand ca de la luarea acestei masuri si pana in prezent a avut un comportament normal in familie si in colectivitate, fara a fi sanctionat pentru fapte de deranjare a linistii publice sau alte fapte ilicite. Petentul a mentionat ca in tot acest interval de timp s-a ocupat de afacerea familiei, respectiv de magazinul SC  A. SRL din  Cluj-Napoca in care se comercializeaza produse de papetarie.
Analizand cererea formulata instanta de fond a constatat urmatoarele:
Prin incheierea penala nr. 602/2004 pronuntata de Tribunalul Cluj s-a dispus admiterea sesizarii formulate de Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj  si a fost luata in mod provizoriu masura de siguranta a internarii medicale fata de numitul G.D.I.. Aceasta masura a fost solicitata in contextul cercetarii numitului G.D.I. pentru savarsirea tentativei la infractiunea de omor calificat prevazuta de art. 20 C.pen., raportat la art. 175 lit. i C.pen., constand in aceea ca, in noaptea de 16/17 iunie 2004, in timp ce se afla in loc. Jucu de Sus, acesta a lovit victima U.E. cu pumnii, picioarele si un corp contondent, lasand-o in stare de inconstienta si punandu-i in pericol viata.
Prin sentinta penala nr. 939/25.11.2004 pronuntata de Tribunalul Cluj a fost confirmata masura internarii provizorii, fiind avut in vedere continutul raportului de expertiza medico-legala din care rezulta ca numitul G.D.I. prezenta diagnosticul  "tulburare afectiva bipolara - episod maniacal" si ca are discernamantul abolit in raport cu fapta pentru care era cercetat.
Prin sentinta penala nr. 530/12.12.2005 pronuntata de Judecatoria Beius s-a dispus la cererea petentului inlocuirea masurii de siguranta a internarii medicale care i-a fost aplicata prin sentinta penala nr. 939/2004 a Tribunalului Cluj cu masura obligarii la tratament medical ambulatoriu potrivit art. 112 lit. a si art. 113 C.pen.
In data de 14.12.2007 petentul a solicitat incetarea masurii obligarii la tratament medical, cererea sa fiind respinsa prin sentinta penala nr. 465/3.06.2008 pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca, in dosar nr. 16.628/211/2007. In dosarul mentionat anterior a fost intocmit raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 1847/IV/b/35 in data de 6 mai 208 de catre IML Cluj care a concluzionat ca petentul prezinta diagnosticul de tulburare afectiva bipolara tip I remisa sub tratament si ca se impune in continuare masura de siguranta a obligarii la tratament medical cu posibilitatea revizuirii cazului dupa o perioada de 12 luni.
Fata de concluziile acestui raport petentul a revenit cu prezenta cerere de incetare a masurii de siguranta dupa expirarea perioadei de 12 luni mentionata in raportul de expertiza medico-legala intocmit in anul 2008.
Instanta a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice cu solicitarea de a se comunica daca petentul mai sufera in prezent de boala pentru care s-a dispus masura de siguranta si daca aceasta mai este sau nu necesara. Prin raportul de expertiza intocmit in data de 6 iulie 2011 de IML Cluj s-a concluzionat ca petentul prezinta diagnosticul "tulburare afectiva bipolara" si comisia a opinat ca, raportat la starea psihica actuala a acestuia nu se mai impune mentinerea masurii de siguranta cu caracter medical prev. de art. 113 C.pen., insa s-a precizat ca este obligatorie urmarea tratamentului de specialitate in scopul prevenirii eventualelor decompensari.
In data de 18 iulie 2011 instanta a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se solicita lamuriri in legatura cu continutul raportului de expertiza, avand in vedere ca desi s-a apreciat ca fiind obligatorie urmarea tratamentului de specialitate, comisia a apreciat ca nu se mai impune mentinerea masurii.
Instanta de fond a solicitat urmatoarele lamuriri: (1) sa se explice in ce situatii pot apare eventuale decompensari si care este natura tratamentului de specialitate la care s-a facut referire la punctul 2 din concluzii; (2) sa se mentioneze daca acest tratament trebuie urmat obligatoriu de catre petent pentru a evita eventualele decompensari; (3) in caz afirmativ sa se precizeze care au fost argumentele pentru care s-a apreciat ca masura nu mai este necesara; (4) in ce ar putea sa constea decompensarile la care s-a facut referire in cuprinsul raportului din punct de vedere a manifestarilor petentului, avand in vedere ca obligarea la tratamentul medical s-a dispus ca masura de siguranta; (5) daca boala de care sufera petentul "tulburare afectiva bipolara" are un caracter permanent sau poate fi vindecata.
In data de 16.09.2011 a fost comunicat suplimentul la raportul de expertiza de catre IML Cluj din care rezulta ca  decompensarile la care  s-a facut referire in lucrarea initiala pot sa apara la persoanele diagnosticate cu tulburare afectiva bipolara in mai multe situatii, inclusiv din motive care nu pot fi precizate la momentul aparitiei decompensarii; au fost exemplificate cateva situatii respectiv: intreruperea tratamentului, traume psihice, interventii chirurgicale, afectiuni somatice. In privinta tratamentului medicamentos care ar trebui continuat de catre petent s-a precizat ca acesta se refera la tratament cu stabilizatoare timice hipnotice si antidepresive, cu mentiunea ca pentru prevenirea decompensarilor este indispensabila continuarea tratamentului. S-a precizat ca atat timp cat pacientul este compliant comisia a opinat ca nu se mai impune mentinerea masurii  prev.de art. 113 C.pen. S-a mentionat ca tulburarea afectiva bipolara este o tulburare psihica cronica in care vindecarea consta in perioade eutimice si in consecinta asimptomatice, existand intotdeauna riscul reaparitiei unui episod maniacal depresiv sau mixt.
Interpretand prin coroborare continutul celor doua acte medico-legale intocmite in prezentul dosar, prima instanta a apreciat ca cererea formulata de petentul G.D.I. este neintemeiata. Din raportul de expertiza  a rezultat ca petentul prezinta in continuare diagnosticul "tulburare afectiva bipolara", iar comisia a precizat in ambele acte medico-legale ca pentru prevenirea decompensarilor este absolut necesara continuarea tratamentului medicamentos. In aceste conditii, instanta a apreciat ca este necesara supravegherea petentului prin mentinerea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical, cu atat mai mult cu cat exista mai multe situatii in care pot sa apara decompensarile, acestea fiind enumerate in suplimentul la raportul de expertiza. Printre aceste situatii este mentionata intreruperea tratamentului, precum si traumele psihice care pot sa apara oricand, spontan in viata oricarei persoane, petentul din prezenta cauza fiind expus decompensarilor din cauza afectiunii de care sufera in continuare. Este relevant si faptul ca petentul a fost cercetat pentru savarsirea unei infractiuni indreptate impotriva integritatii vietii, din raportul de expertiza medico-legala intocmit la acea data rezultand ca decompensarea a constat intr-un episod maniacal care s-a manifestat prin  exercitarea actelor de violenta asupra persoanei vatamate. Chiar daca petentul isi manifesta disponibilitatea de a urma tratamentul medicamentos, pentru a asigura prevenirea savarsirii de noi fapte prevazute de legea penala in situatia declansarii unei eventuale decompensari, instanta de fond a apreciat ca se impune mentinerea masurii de siguranta prev. de art. 113 C.pen. si a dispus respingerea cererii formulata de acesta.
In temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. petentul a fost obligat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Impotriva acestei sentinte petentul G.D.I. a declarat recurs prin care a solicitat admitera acestuia, casarea sentintei atacate si, rejudecand cauza, sa se dispuna admiterea cererii in sensul incetarii masurii obligarii la tratament medical aplicata prin sentinta penala nr. 530/12 decembrie 2005 pronuntata de Judecatoria Beius. In subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea hotararii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Cluj-Napoca.
In esenta, petentul prin aparator a aratat ca de la data instituirii masurii de siguranta si pana in prezent, a urmat toate masurile si tratamentele medicale impuse, starea lui de sanatate s-a ameliorat simtitor, iar comisia a opinat ca nu se mai impune mentinerea masurii de siguranta prev. art. 113 C.penal.
Analizand recursul declarat prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate si a dispozitiilor legale in materie, Curtea apreciaza ca acesta este nefondat.
Prima instanta a pronuntat o hotarare temeinica si legala, avand in vedere atat actele medicale existente la dosar intocmite de I.M.L. Cluj, cat si scopul instituirii acestor masuri de siguranta, finalitatea acestora fiind ca ele sa ocroteasca atat societatea cat si persoana faptuitorului.
Din concluziile la suplimentul de expertiza medico-legala psihiatrica rezulta ca in cazul afectiunii de care sufera petentul decompensarile pot aparea oricand, in diverse situatii, iar continuarea tratamentului este indispensabila pentru prevenirea acestora.
Se observa cu usurinta faptul ca din toate concluziile medicilor legisti nu reiese imprejurarea ca ar exista macar o data prognozata a unei eventuale insanatosiri in lipsa tratamentului medical, conditia aceasta fiind prev. de art. 113 Cod pen.
Caracteristicile bolii de care sufera petentul de altfel exclud, intr-o mare proportie, eventualitatea unei insanatosiri totale, insa asa cum s-a aratat anterior, scopul instituirii unei astfel de masuri nu este doar in interesul petentului ci si in interesul colectivitatii din care face parte, interesul colectiv primand in astfel de situatii interesului individual.
Este de mentionat si pozitia procesuala a petentului in fata instantei de recurs, acesta neputand oferi o argumentatie pertinenta a solicitarii sale, din atitudinea sa reiesind imprejurarea ca este constient de necesitatea urmarii tratamentului medical, dar deplasarile lunare la sediul Laboratorului de Sanatate Mintala din Cluj-Napoca ii provoaca un oarecare disconfort.
Pe cale de consecinta si insusindu-si in totalitate argumentele ce au stat la baza hotararii recurate, in temeiul art. 385 ind.15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul G.D.I., impotriva sentintei penale nr. 1057 din 26 septembrie 2011 a Judecatoriei Cluj-Napoca. (Judecator Adina Daria Lupea)