Inchiderea procedurii falimentului in conditiile art. 131 din Legea nr. 85/2006. Obligatia lichidatorului de a proceda la executarea hotararilor

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 744 din 22 februarie 2011

Prin sentinta  comerciala nr. 2254 din 27.05.2010 a Tribunalului Comercial Cluj  s-a admis cererea privind inchiderea procedurii insolventei formulata de lichidatorul judiciar H. SPRL in cadrul procedurii insolventei debitoarei SC R.P. SRL, si, in consecinta s-a dispus inchiderea procedurii falimentului debitoarei. S-a  dispus radierea debitoarei din evidentele Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Cluj.
In motivare se arata in cadrul procedurii lichidatorul a constatat ca debitoarea nu detine nici un fel de bunuri care, in urma valorificarii, ar fi putut conduce la indestularea creditorilor ale caror creante au fost inscrise in tabelul definitiv al creditorilor.
Fata de aceste imprejurari, lichidatorul judiciar a solicitat inchiderea procedurii insolventei intemeiat pe disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 in orice stadiu al procedurii prevazute de aceasta lege, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitoarei ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul sindic va da o sentinta de inchidere a procedurii prin care se va dispune si radierea debitorului din registru in care este inmatriculat.
Analizand cele invederate de lichidatorul judiciar cu privire la situatia averii debitoarei, prin prisma dispozitiilor sus evocate, judecatorul sindic a constatat ca aceste dispozitii sunt pe deplin incidente, in averea debitoarei nefiind nici un fel de bunuri de valorificat pentru indestularea creditorilor si nici un creditor nu s-a oferit sa avanseze vreo suma de bani pentru continuarea procedurii insolventei, fiind de acord cu inchiderea procedurii insolventei.
Ca atare, judecatorul sindic a constatat ca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru inchiderea procedurii insolventei, in conditiile in care nu exista nici un fel de bunuri de valorificat si nici unul din creditori nu a aratat ca intelege sa avanseze suma pentru o eventuala continuare a procedurii, astfel incat cererea lichidatorului a fost incuviintata, si s-a dispus inchiderea procedurii, iar in temeiul disp. art. 135 si 136 din acelasi act normativ, s-a dispus si notificarea prezentei hotarari D.G.F.P. CLUJ si O.R.C de pe langa Tribunalul Cluj, precum si descarcarea lichidatorului de indatoriri si responsabilitati.
In temeiul art. 4 alin.4 din Legea nr. 85/2006 au fost incuviintate  cheltuielile de procedura avansate de lichidatorul judiciar in cuantum de 1.120,67 lei  si onorariul lichidatorului judiciar in cuantum de 8.925 lei, care au fost achitate din fondul de lichidare.
Impotriva sentintei a formulat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S. Bucuresti, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei  in sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de inchidere a procedurii falimentului si sa se dispuna ca inchiderea procedurii falimentului sa fie facuta dupa ce au fost anexate dovezile de insolvabilitate  a fostului administrator al societatii falite concomitent cu autorizarea AVAS pentru executarea in totalitate a sentintei din 27.05.2010 privind angajarea raspunderii patrimoniale a acestuia.
In motivarea recursului, recurenta critica sentinta recurata pentru nelegalitate, prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. proc. Civ., considerand ca hotararea recurata a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor art 138-142 din Legea nr. 85/2006. Recurenta arata ca in cauza a fost dispusa angajarea raspunderii patrimoniale in contradictoriu cu fosta conducere a debitoarei, aceasta fiind obligata la suportarea pasivului falitei.
 Sentinta recurata a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 138, ale art. 142 alin. 1 raportate la cele ale art. 135, ale art. 2 si ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 fiind o consecinta a interpretarii gresite a textelor de lege sus-mentionate, interpretarea data de instanta de fond fiind straina scopului Legii nr. 85/2006. Analiza hotararii recurate si a problemei pe care o pune in discutie trebuie sa porneasca de la interpretarea sistematica a textelor de lege care se aplica cauzei de fata si anume  actuala Lege 85/2006:
Procedura de instituire a raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale falitilor este parte componenta a procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006 (dovada si faptul ca judecarea acestor cereri este de competenta judecatorului sindic) si poate fi aplicata atat in cadrul fazei de reorganizare judiciara, cat si in cadrul fazei de faliment.
Hotararea prin care se instituie raspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunta in raport cu debitorul, creand astfel un drept de creanta al acestuia fata de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanta i-a obligat si nu da nastere unui drept de creanta al creditorilor fata de persoanele sus-mentionate. Sumele recuperate in urma punerii in executare a hotararilor pronuntate de judecatorul sindic prin care s-a instituit raspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate, in caz de faliment (cum este situatia de fata), pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art. 121 din Legea nr. 85/2006. Intreaga procedura de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creantelor falitului (cum este si cazul creantei pe care acesta le are fata de fostii membrii ai organelor sale de conducere) si de distribuire a sumelor obtinute in cadrul acestei lichidari, este in sarcina lichidatorului judiciar.
In acest context legislativ, motivatia instantei de fond prin care a dispus inchiderea procedurii de faliment a  debitoarei, fara a dispune mai intai punerea in executare de catre lichidatorul judiciar a sentintei prin care a dispus atragerea raspunderii patrimoniale a administratorului falitei este nu numai gresita, ci si nelegala, intrucat din analiza textelor de lege sus-mentionate rezulta ca executarea silita a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflati sub incidenta Legii nr.85/2006 pentru care s-a instituit raspunderea patrimoniala conform dispozitiilor art. 138, se efectueaza de catre lichidatorul judiciar in cadrul procedurii de lichidare judiciara, prin intermediul executorului judecatoresc.
Art. 142 alin. 1 in care se arata ca "Executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. 1 se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila", legiuitorul nu a facut decat sa precizeze limitarea de competenta pe care lichidatorul judiciar o are in valorificarea si recuperarea creantelor (indiferent titlul din care rezulta si de natura obligatiei, inclusiv al creantelor rezultate din hotararile pronuntate de judecatorul sindic prin care se instituie raspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului si anume faptul ca executarea silita a acestor creante nu se face de catre lichidatorul judiciar (care de altfel nu are aceasta competenta), ci de catre executorul judecatoresc, singurul indrituit de lege sa faca o astfel de procedura.
Aceasta nu inseamna ca, judecatorul sindic nu are obligatia de a pune in vedere lichidatorului judiciar sa execute titlurile de creanta (inclusiv cele rezultate din hotararile pronuntate de judecatorul sindic prin care se instituie raspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere ale falitului) si nu inseamna ca lichidatorul judiciar nu are obligatia (rezultata din Legea nr.85/2006) si dreptul procesual (in calitatea sa de reprezentant al falitei) sa puna in executare silita titlurile de creanta pe care debitorul le are fata de debitorii sai.
In acest context, din analiza gramaticala a dispozitiilor art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 in care se arata ca "Dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile acestei legi, in temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispozitia sa de catre lichidator", rezulta ca acest text de lege poate fi interpretat in sensul ca executarea silita trebuie inceputa de catre lichidatorul judiciar in cadrul procedurii de prevazute de Legea nr. 85/2006 si ca ar putea fi continuata dupa inchiderea procedurii de faliment de creditori in cadrul procedurii de executare silita instrumentata de executorul judecatoresc.
Considera ca interpretarea corecta a acestui text de lege trebuie facuta numai in sensul ca executarea silita a persoanelor prevazute de art. 138 alin. 1 pentru care s-a instituit raspunderea patrimoniala, trebuie efectuata de lichidatorul judecatoresc prin intermediul executorului judecatoresc numai in cadrul procedurii de faliment din urmatoarele considerente, deoarece art. 142 alin. 2 cuprinde dispozitii care nu pot fi puse in aplicare dupa inchiderea procedurii de faliment.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 142 alin. 2 "Dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile acestei legi, in temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispozitia sa de catre lichidator, situatie care este imposibila dupa inchiderea procedurii de faliment intrucat potrivit dispozitiilor art. 136 Legea nr. 85/2006 "Prin inchiderea procedurii judecatorul  sindic, administratorul sau lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat, sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati".
In acest context, este evident faptul ca, daca tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispozitia executorului judecatoresc in timpul procedurii, odata cu inceperea executarii silite de catre lichidator, dupa inchiderea procedurii de faliment acest fapt nu este posibil (dat fiind faptul ca nu se cunoaste la ce executor judecatoresc se va executa hotararea, data la care se executa - putand fi executata in termenul de prescriptie si de catre cine).
De asemenea, prin interpretarea art. 142 alin. 2 in sensul ca executarea silita trebuie efectuata de creditori dupa inchiderea procedurii, prin intermediul executorului judecatoresc si prin distribuirea sumelor obtinute conform tabelului definitiv consolidat si dispozitiilor Legii nr. 85/2006 s-ar ajunge la situatia de a se transforma executorul judecatoresc in lichidator judiciar, competenta pe care acesta nu o poate avea.
Aceeasi concluzie rezulta si din faptul ca printr-o astfel de interpretare s-ar nesocoti Legea nr. 85/2006 care cuprinde dispozitii speciale privind judecarea contestatiilor la planurile de distribuire a sumelor obtinute si a instantelor abilitate sa le judece (in cazul Legii nr. 85/2006 - judecatorul sindic din cadrul tribunalului de la sediul debitorului iar in cazul Codului de procedura civila - instanta de executare, respectiv judecatoria).
In subsidiar, in cazul in care se va respinge recursul solicita sa fie autorizata AVAS sa execute sentinta de angajare a raspunderii patrimoniale a fostului administrator pana la recuperarea integrala a creantei pe care acesta o mai are fata de societatea falita, dispunand totodata comunicarea acesteia investita cu formula executorie catre recurenta. Avand in vedere cele de mai sus solicita admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul de a respinge cererea lichidatorului judiciar de inchidere a procedurii falimentului si sa se dispuna  ca inchiderea procedurii falimentului sa fie facuta dupa ce au fost anexate dovezile de insolvabilitate a fostului administrator al societatii falite concomitent cu autorizarea AVAS pentru executarea in totalitate a sentintei din 27.05.2010 privind angajarea raspunderii patrimoniale a acestuia.
Prin intampinarea formulata, intimatul H. SPRL, in calitate de lichidator judiciar al SC R.P. SRL a  solicitat respingerea  recursului declarat de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statalui Bucuresti- A.V.A.S ca fiind neintemeiat si mentinerea hotararii instantei de fond, aceasta fiind legala si temeinica.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs retine urmatoarele:
Principala critica adusa de catre recurenta se refera la faptul ca lichidatorul judiciar nu a intreprins demersuri in vederea identificarii bunurilor detinute de catre debitoare. Contrar afirmatiilor recurentei, la dosarul procedurii de insolventa al debitoarei exista dovada efectuarii acestor demersuri. Astfel, in urma acestor demersuri Municipiul Turda a comunicat lichidatorului faptul ca societatea comerciala S.C. R.P. S.R.L. figureaza in evidentele organelor fiscale locale cu doua mijloace de transport pentru care se achita impozite si taxe locale. Cu privire la acest aspect Institutia Prefectului Judetului Cluj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor a raspuns ca doar camionul Roman cu numar de identificare 84418 figureaza in evidenta informatizata ca fiind proprietatea debitoarei. Acest bun nu a fost predat insa prin sentinta de angajare a raspunderii s-a retinut faptul ca toate bunurile inscrise in contabilitatea debitoarei au fost folosite in interes personal de catre fostul administrator statutar care a si fost obligat la plata contravalorii acestora. 
Continuarea demersurilor pentru identificarea unor eventuale bunuri din patrimoniul debitoarei si pentru intrarea in posesia actelor contabile necesita avansarea unor sume de bani de catre creditorii interesati, in conditiile in care oricum, demersurile efectuate pana la momentul intocmirii raportului final au fost realizate in baza unor sume avansate de catre lichidator, a caror recuperare din fondul special constituit in baza art, 4 alin. 4 din Legea 85/2006 este incerta.
Mai mult, instanta de recurs retine ca, intentia legiuitorului prin reglementarea dispozitiilor art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006 este aceea ca, in lipsa disponibilitatilor banesti din contul averii debitoarei, sa sustina prin crearea fondului special acele proceduri a caror continuare ar fi justificata de valorificarea bunurilor din averea debitoarei, cu consecinta indestularii creditorilor, ipoteza care insa nu se regaseste in cazul concret dedus judecatii.
Creditorii au fost convocati in vederea avansarii sumelor necesare continuarii procedurii de insolventa, insa nu si-au manifestat disponibilitatea in vederea avansarii sumelor respective situatie in care sunt pe deplin incidente dispozitiile art. 131 din Legea 85/2006. Trebuie precizat in acest context si faptul ca, dupa ultima modificare a Legii 85/2006 prin Legea 277/2009, in conditiile art. 131 din Legea 85/2006, in lipsa bunurilor din averea debitoarei si a disponibilitatii creditorilor de a avansa sumele necesare continuarii procedurii, inchiderea procedurii este imperativa, nu mai este lasata la latitudinea judecatorului sindic. Astfel, ,,In orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul-sindic va da o sentinta de inchidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat,,.
Cu privire la executarea sentintei de angajare a raspunderii anterior inchiderii procedurii, in opinia instantei de recurs, interpretarea dispozitiilor art. 142 din Legea 85/2006 nu impune concluzia necesara a obligativitatii punerii in executare a hotararii judecatoresti de angajare a raspunderii membrilor organelor de conducere anterior inchiderii procedurii de insolventa a debitoarei. Astfel, conform textului anterior enuntat: ,,Executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. (1) se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila. Dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile prezentei legi, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator,,.
Sunt reale sustinerile recurentei conform carora procedura de instituire a raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale falitilor este parte componenta a procedurii prevazute de Legea 85/2006 precum si faptul ca hotararea prin care se instituie raspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere ale falitului se pronunta in raport cu debitorul reprezentat prin lichidator. Sumele rezultate in urma executarii silite a hotararilor judecatoresti de angajare a raspunderii membrilor organelor de conducere sunt intr-adevar, conform sustinerilor recurentei destinate acoperirii pasivului, in concret achitarii creantelor inscrise in tabelul de creante al debitoarei. Toate aceste afirmatii corecte din punct de vedere juridic nu pot insa constitui argumente pentru temeinicia recursului dedus judecatii.
Astfel, nici un text din cadrul Legii 85/2006 nu impune lichidatorului judiciar sa procedeze la executarea silita a hotararilor judecatoresti de angajare a raspunderii prin intermediul executorilor judecatoresti, cu atat mai mult cu cat art. 142 alin. 2 C.p.c. reglementeaza modul in care executarea silita si distributia sumelor rezultate din executare se realizeaza dupa inchiderea procedurii de insolventa.  Altfel spus, lichidatorul judiciar poate sa procedeze la punerea in executare a hotararilor judecatoresti precizate, insa nu are o obligatie expresa in acest sens, cu atat mai mult cu cat nici unul dintre creditori nu este dispus sa avanseze sumele necesare executarii silite, situatie identificata si in cazul concret dedus judecatii.
Interpretarea pe care recurenta o face dispozitiilor art. 142 alin. 2 din Legea 85/2006 este extrem de restrictiva si denatureaza sensul real al dispozitiei legale. Astfel, in opinia recurentei, executarea silita poate avea loc ulterior inchiderii procedurii de insolventa doar in conditiile in care lichidatorul juidiciar demareaza aceasta procedura anterior inchiderii procedurii.  Textul legal nu impune aceasta conditie, facand referire doar la punerea la dispozitia executorului judecatoresc a tabelului definitiv consolidat de creante. In mod evident, a pune la dispozitia executorului judecatoresc tabelul de creante al debitorului din procedura de insolventa nu echivaleaza cu inceperea executarii silite, pentru acest demers procedural fiind prevazute conditii si formalitati specifice conform codului de procedura civila.
Mai mult, nimic nu impiedica punerea la dispozitia executorului judecatoresc de catre creditori a titlului executoriu si a tabelului de creante ulterior inchiderii procedurii de insolventa in vederea executarii silite, concomitent cu avansarea sumei necesare efectuarii executarii silite. Executorul judecatoresc nu ar avea nici un argument sa refuze executarea silita solicitata in astfel de conditii, iar modul in care vor fi distribuite sumele rezultate din executarea silita este reglementat de dispozitiile art. 142 alin. 2 Cpc.
Contrar sustinerilor recurentei, descarcarea lichidatorului de orice indatoriri si responsabilitati prin inchiderea procedurii de insolventa nu impiedica demararea si derularea executarii silite. Punerea la dispozitia executorului judecatoresc de catre lichidator a tabelului de creante si eventual a titlului executoriu nu poate constitui o conditie esentiala pentru efectuarea executarii silite, in conditiile in care tabelul de creante si titlul executoriu se afla la dosarul procedurii de insolventa si pot fi puse la dispozitia executorului judecatoresc chiar de catre creditori, ulterior inchiderii procedurii de insolventa. Aceasta nu inseamna ca executorul judecatoresc s-ar transforma in lichidator judiciar asa cum eronat se sustine, ci doar ca executorul judecatoresc investit de catre creditori ar actiona in cadrul competentelor sale legale.
In cazul concret analizat insa acest pretins impediment nici macar nu exista, deoarece in vederea punerii in executare a acestei sentinte de catre creditorii interesati, lichidatorul judiciar a inregistrat tabelul definitiv al creantelor la Biroul executorului judecatoresc Popa Nicolae din loc. Cluj-Napoca, str. Pavel Rosca, nr. 4, se. 2, ap. 26 jud. Cluj. Executarea silita se poate derula si ulterior inchiderii procedurii fara ca vreun creditor sa fie autorizat in mod formal pentru un astfel de demers. Nici un text legal nu instituie o astfel de procedura de autorizare a creditorilor de a executa sentinta de angajare a raspunderii, dimpotriva, executarea silita se poate derula si ulterior inchiderii doar in baza sentintei de angajare a raspunderi si a tabelului de creante.
Astfel, raportat la faptul ca nu exista bunuri in averea debitoarei si creditorii nu au avansat sumele necesare punerii in executare a sentintei de antrenare a fostului administrator statutar, si avand in vedere ca tabelul definitiv de creante a fost inregistrat la un executor judecatoresc, instanta considera ca au fost indeplinite conditiile prevazute de art. 131 din Legea nr.85/2006 si sentinta de inchidere a procedurii este temeicica si legala.
Este real faptul ca inchiderea procedurii de insolventa are drept efect radierea debitoarei din registrul comertului, insa contrar sustinerilor recurentei acest fapt nu impiedica executarea silita deoarece nu debitoarea este urmarita in cadrul executarii silite, ci paratii persoane fizice din hotararile judecatoresti de angajare a raspunderii pentru savarsirea vreuneia dintre faptele reglementate de dispozitiile art. 138 din Legea 85/2006.