Contract de vanzare cumparare incheiat in conditiile Legii nr.112/1995.

Contract de vanzare cumparare incheiat in conditiile Legii nr.112/1995.
Intabularea in cartea funciara a dreptului de proprietate in favoarea cumparatorului asupra cotei de 3/8 parte din intreaga cladire in care era situat apartamentul mentionat in contractul de vanzare-cumparare.

Afirmatiile formulate in mod constant de catre recurenti in sensul ca obiectul vanzarii l-ar fi constituit cota de 3/8 parte din intregul imobil sunt infirmate de materialul probator existent la dosar, iar faptul ca prin lucrarile de specialitate efectuate s-a relevat ca acea cota de 3/8 parte din apartamentul - detinut anterior  de recurenti in temeiul unui contract de inchiriere -  nu reprezinta intreaga cota pe care o are Statul Roman din intregul imobil, nu conduce automat la concluzia ca, prin contractul incheiat in conditiile Legii nr.112/1995, statul si-ar fi instrainat intreaga cota pe care o avea din intregul imobil.
In speta, situatia de carte funciara este cea care nu reflecta continutul contractului de vanzare cumparare, situatie creata de survenienta unei erori de inscriere savarsita cu ocazia intabularii dreptului dobandit in temeiul acestuia.
Cata vreme continutul contractului de vanzare cumparare este clar exprimat sub aspectul obiectului sau si nu vor fi survenit modificari ale contractului in acord cu prevederile art.9 din Legea nr.112/1995 care reglementeaza vanzarea locuintei inchiriate si nu a cotei parti din aceasta, cum s-a procedat in speta, este neindoios ca inscrierea dreptului de proprietate al recurentilor reclamanti nu putea viza decat cota de 3/8 parte din apartament, cota aferent careia, de altfel, a fost stabilit si respectiv platit pretul acestuia.

           Decizia civila nr.813/2007-R a Curtii de Apel Oradea

Prin sentinta civila nr.2887/28.05.2004 pronuntata de Judecatoria Satu Mare in dosar nr.1575/2004 a fost respinsa actiunea civila extinsa si completata formulata de reclamantii B. M., B. S. impotriva paratilor D. S. A., D. M., S. A., S. V., V. I., V. I., K.G., S. A., S. L., A. S., T.D. si T. E. si impotriva paratului-reclamant C. L. C. N., pentru evacuare. S-a luat act de renuntarea la judecata fata de paratul M.M.. S-a admis in parte cererea reconventionala completata, formulata de paratul-reclamant reconventional C. L. AL M.C. N. impotriva reclamantilor-parati reconventional B. M. si B. S. si in consecinta s-a dispus rectificarea inscrierii din CF 4589 C.N., nr. top 5504/1 a dreptului de proprietate a reclamantilor B. M. si B.S. asupra intregului imobil situat in Cluj Napoca, str. Patriciu Barbu, nr.2, care, conform contractului de vanzare-cumparare nr.34353/15.04.1997 au cumparat doar cota de 3/8 din apartamentul nr.3, nu cum din eroare s-a inscris in CF ca, reclamantii au cumparat cota de 3/8 din imobilul inscris in CF 4589 Cluj Napoca, nr.5504/1. A fost respins capatul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate a STATULUI ROMAN asupra cotei de 5/8 parte din imobilul situat in Cluj Napoca, str. Feroviarilor, nr.20/Petrila nr.2, cu titlu de uzucapiune, inscris in CF 4589 Cluj Napoca, nr. top 5504/1 sub B.20. Au fost respinse celelalte capete de cerere. Au fost obligati reclamantii-parati sa achite paratilor suma de 3.600.000 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul de expertiza. Au fost obligati reclamantii-parati sa achite paratilor S. A., S. L., A. S. suma de 2.300.000 lei reprezentand cheltuieli de deplasare si suma de 3.000.000 lei reprezentand onorariul avocatial. Au fost respinse celelalte cheltuieli de judecata, avand in vedere ca nu s-au depus chitante justificative privind onorariile avocatiale.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca, potrivit CF in extenso nr.4589 Cluj Napoca, nr. top 5504 imobilul ce se compune din doua corpuri aratate in motivarea sentintei, avea ca si proprietari tabulari pe numitii F. M. si sotia S. in parti egale (B.1-2).
In anul 1946, in baza contractului de vanzare-cumparare din 15.12.1943, intreaga proprietate s-a transmis numitului F. M.. Ulterior, in baza contractului de vanzare-cumparare din 03.01.1947 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului in parti egale in favoarea numitilor I. V. (B.6) si Pal Luiza (B.7).
Dupa decesul lui I.V., in anul 1970, cota ce ii revenea acestuia din imobil a trecut in anul 1971, in baza contractului de mostenitor cu titlu de mostenire in cota de 3/8 pentru I. V., fiul defunctului si 1/8 (B.8) pentru I. A., sotia defunctului (B.9).
In baza contractului de vanzare-cumparare autentificat de Notariatul de Stat Cluj sub nr.2696/20.04.1973, I.A. vinde cota sa din imobil numitilor D.N. si A.(B.10-11).
In baza Deciziei nr.181/18.05.1976 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Judetului Cluj data in baza Decr.223/1974, asupra cotei de 3/8 parte din imobil, proprietatea numitului I. V., se intabuleaza dreptul de proprietate in favoarea Statului Roman si dat in administrarea operativa a GIGCL a Judetului Cluj (B.12-13).
Analizand succesiunea operatiunilor de CF s-a retinut ca, proprietarii imobilului din CF 5489 nr. top 5504 erau: Pal Luiza (cota de 4/8 parte), Statul Roman (cota de 3/8 parte) si D.N. si A. (cota de 1/8 parte).
Ulterior, in baza contractului de vanzare-cumparare numitii D. vand cota de 1/8 parte din imobil catre firma "CPP C. P." SRL Cluj (B.14), aceasta din urma vinde in anul 1998 cota de 1/8 parte din imobil numitului I.I. si N. (B.16), iar acestia din urma vand cota de 1/8 parte SC A. SRL Cluj (B.19).
Conform contractului de vanzare-cumparare nr.34353/15.04.1997, reclamantii-parati B. M. si S. cumpara de la SC C. A.SA Cluj Napoca cota de 3/8 parte =37,5% ce reprezinta cota statului din apartamentul nr.3 din imobilul situat in Cluj, str. Petrila, nr.2 cu suma de 6.970.913 lei, din care reclamantii au achitat la cumparare cota statului de 37,5%, adica suma de 2.619.878 lei.
La data de 06.01.1999, potrivit cererii de intabulare formulata de reclamantii-parati la poz.B.17-18, acestia se intabuleaza in mod eronat asupra cotei integrale de 3/8 (37,5%) a Statului Roman din imobil, omitandu-se sa se specifice: cota de 3/8 parte din apartamentul nr.3 din imobilul A+1.
Ca urmare a operatiunii de intabulare in CF asupra cotei integrale a Statului Roman de 3/8 =37,5%, reclamantii-parati au promovat actiune civila avand ca obiect iesire din indiviziune a terenurilor aferente celor doua cladiri.
Prin sentinta civila nr.8124/18.09.2001 pronuntata in dosar nr.1853/2000 al Judecatoriei Cluj Napoca, s-a dispus sistarea starii de indiviziune asupra imobilului inscris in CF 4589 Cluj, nr. top 5504, prin formare de loturi si atribuirea lor astfel:  lotul nr.1 nr. top nou 5504/1, in suprafata de 700 mp. si constructii, ce au ramas inscrise pe acelasi CF nr.4589 si cu titlu de drept cumparare si partaj in favoarea lui Pal Luiza (cota de 4/7 parte), B.20 si B. M.si S. (cota de 3/7 parte)- B.21-22 si lotul 2 cu nr. top 5504/2- teren in suprafata de 330 mp. cu constructie in favoarea SC A.SRL Cluj B.23.
Prin sentinta civila nr.8808/A/02.2002 pronuntata in dosar nr.4201/2002 al Judecatoriei Cluj Napoca, s-a sistat indiviziunea imobilului din CF 4589 Cluj, nr. top 5504/1 (700 mp.). Reclamantilor li s-a atribuit intreg imobilul de sub nr. top 5504/1 in suprafata de 700 mp., cu obligarea acestora sa plateasca paratei P. L. sulta de 344.282.097 lei cu intabularea acestora in CF.
Prin expertiza efectuata in cauza s-a propus rectificarea inscrierii in CF a dreptului de proprietate al reclamantilor B. M. si S. asupra intregului imobil situat in Cluj Napoca, str. P. Barbu, nr.2, care, conform contractului de vanzare-cumparare nr.34353/15.04.1997 au cumparat cota de 3/8 din apartamentul nr.3, nu cum din eroare s-a inscris in CF ca reclamantii au cumparat cota de 3/8 din imobilul inscris in CF 4589 Cluj cu nr. top 5504/1.
S-a mai retinut ca, fiind vorba de o eroare strecurata in cuprinsul colii de CF se impune rectificarea acesteia, in functie de intelesul si intinderea titlului care a stat la baza intabularii reclamantilor. Reclamantii, fiind proprietari doar asupra cotei de 3/8 din apartamentul nr.3 din imobil, nu sunt indreptatiti sa solicite evacuarea paratilor, care ocupa imobilele in baza contractelor de inchiriere incheiate cu Consiliul Local Cluj Napoca si care, in realitate, sunt altele decat cele care formeaza proprietatea reclamantilor.  Ca atare, s-a apreciat ca nu sunt incidente in cauza disp.art.480 Cod civil, care reglementeaza dreptul de proprietate avand in vedere ca reclamantii solicita evacuarea paratilor din imobile care, in urma rectificarii de CF, nu le apartin.
Prin cererea reconventionala formulata, paratul-reclamant reconventional C. L. AL M. C., a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra cotei de 5/8 parte, proprietatea numitei Pal Luiza, din imobilul situat in Cluj Napoca, str. Feroviarilor, nr.20/Petrila, cu titlu de uzucapiune, inscris in CF 4589 Cluj Napoca, nr. top 5504/1 sub B.20.
In ce priveste legea uzucapiunii, instanta de fond a considerat ca se aplica dispozitiile Codului civil in materie.
Conform art.60 din Lg.7/1996, actiunile introduse in temeiul art.22, 27, 28 si 34-40 din DL nr.115/1938 pentru modificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare, aflate in curs de judecata la data intrarii in vigoare a Lg.7/1996, se vor solutiona potrivit dispozitiilor legale susmentionate. Fiind o norma de procedura, disp.art.60 din Lg.7/1996 este guvernata de principiul tempus regit actum, respectiv al aplicarii imediate ale legii noi. Deoarece, textul legal mentionat prevede ca uzucapiunile intemeiate pe art.27 si 28 din DL 115/1938, aflate in curs de judecata la data de 24.06.1996, se vor solutiona in continuare in temeiul DL, per a contrario inseamna ca actiunea in uzucapiune, inregistrata dupa aceasta data se va judeca in baza dispozitiilor cuprinse in Codul civil.
Din actele de la dosar rezulta ca numita P.L. nu folosea imobilul din anul 1985 si ca aceasta este plecata din tara de aproximativ 20 de ani si ca reclamantul-reconventional C.L.C. nu a facut dovada posesiei neintrerupte timp de 30 de ani si nici dovada just titlului in cazul uzucapiunii de 10-20 ani.
Impotriva acestei sentinte, in termen si legal timbrat au declarat apel reclamantii B. M. si B. S., solicitand schimbarea in parte a acesteia, in sensul admiterii actiunii formulate, iar in consecinta a se dispune anularea contractelor de inchiriere incheiate de parti cu privire la imobilul din litigiu, a dispune evacuarea paratilor din imobil si a respinge actiunea reconventionala, cu cheltuieli de judecata.
Impotriva aceleiasi sentinte a declarat apel si paratul-reclamant reconventional C.L. AL M. C.N., solicitand schimbarea acesteia, in sensul admiterii actiunii reconventionale.
Impotriva aceleiasi sentinte au declarat apel si paratii D. S. A. si D.M., apel scutit de plata taxei judiciare de timbru, prin care au solicitat schimbarea in parte a sentintei atacate, in sensul obligarii reclamantilor B. M. si S. la plata cheltuielilor de judecata ocazionate in fata primei instante.
Prin decizia civila nr.87/A/11.02.2005 pronuntata in dosar nr.3511/2004, Curtea de Apel Oradea a admis ca fondat apelul declarat de apelantii B. M. si B. S., a respins ca nefondate apelurile declarate de paratul-reclamant reconventional C. L. al mun. C. N. si de paratii D. S.-A. si D. M., in contradictoriu cu intimatii-parati S.A, S. V., V.I., V. I., K. G., S. A., S. L., A.S., T. D., T. E. impotriva sentintei civile nr.2887/2004 pronuntata de Judecatoria Satu Mare, pe care a schimbat-o in parte si pe cale de consecinta a respins si capatul de cerere din actiunea reconventionala formulata de paratul-reclamant reconventional C.L. al mun. C. N. privind rectificarea inscrierii efectuate in CF nr.4589 Cluj Napoca, cu nr. top 5504/1, referitoare la dreptul de proprietate al reclamantilor B. M. si B. St.. S-a admis actiunea principala formulata de reclamantii B.M. si S., astfel cum a fost ea precizata si in consecinta s-a constatat incetarea de drept a contractelor de inchiriere nr.31652/12.07.1999 incheiat intre C. L.C.N. cu parata S. V., a contractului de inchiriere nr.42327/03.08.1999 incheiat de paratul C. L. al mun.C. N. cu paratul V. I. si a contractului nr.13977/26.02.2002 si a actului aditional nr.1 la acest contract (din 05.06.2002), incheiat cu paratii T.D.si T. E. J. S-a dispus evacuarea paratilor D. S. A., D. M., T. D. si T. E. J. din apartamentul nr.1, situat in C.N., str. Patriciu Barbu nr.2; a paratilor S. A. si V. din apartamentul nr.2, situat pe str. Patriciu Barbu, nr.2; a paratilor V. I., V. I. si K. G. din apartamentul nr.4, situat la aceeasi adresa si a paratilor S. A., S. L. si A. S. din imobilul situat in Cluj Napoca, str. Parcul Feroviarilor, nr.20. A inlaturat obligarea reclamantilor principali de la plata cheltuielilor de judecata in favoarea paratilor, acordate de prima instanta, pastrand restul dispozitiilor sentintei atacate. Au fost obligati intimatii la 2.000.000 lei cheltuieli de judecata in favoarea apelantilor B. M. si S..
Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii-intimati S. A., Sangeorge L., A. S., T. D., V. I., S. A. si V., precum si paratul-reclamant reconventional C. Local al mun. C. N., solicitandu-se, in principal, modificarea in intregime a acesteia in sensul respingerii apelului reclamantilor, admiterii apelului C.l.C. N. si schimbarii sentintei civile nr.2887/2004 a Judecatoriei Satu Mare, in sensul respingerii actiunii principale si admiterii actiunii reconventionale a C. L. al mun. C.N., asa cum a fost aceasta formulata si precizata.
Prin decizia civila nr.1028/2005-R din 26.10.2005 pronuntata in dosar nr.3951/2005, Curtea de Apel Oradea a admis ca fondate recursurile civile declarate de recurentii-parati S.A. si S.V., T. D., S.A., S. L. si A.S., V. I. si recurentul- parat reclamant reconventional C.L. al mun. C. N. in contradictoriu cu intimatii-reclamanti parati reconventionali B.M. si B. S. si intimatii-parati D. S., D. M. si T. E., V. I. si K. G. impotriva deciziei civile nr.87/A/11.02.2005 pronuntata de Curtea de Apel Oradea, pe care a casat-o si a trimis cauza pentru o noua judecare a apelurilor la Tribunalul Satu Mare, tinand seama de considerentele  deciziei de casare. Cheltuielile de judecata si onorariul de avocat vor fi avute in vedere la rejudecarea cauzei.
In rejudecare, la Tribunalul Satu Mare, cauza s-a reinregistrat sub dosar nr.3964/2005.
Prin concluziile scrise apelantii B. M. si S. au solicitat admiterea apelului, modificarea sentintei primei instante si admiterea actiunii astfel cum a fost formulata si respingerea apelului reclamantului reconventional si implicit si a cererii reconventionale.
Prin decizia civila nr.12/Ap din 29 ianuarie 2007, Tribunalul Satu Mare a respins apelurile formulate de apelantii B. M. si B. S.,  C. L. C. . D.S. A., D.M.,impotriva sentintei civile nr.2887/2004, pronuntata in dosar nr.1575/2004 al Judecatoriei Satu Mare, in contradictoriu cu intimatii: S. A. si S. V., V. I. si V. I., S. A., S. L., A. S., T. D. si T. E.,  K. G..
A obligat  apelantii sa plateasca intimatilor T. suma de 453,53 lei.
Fara cheltuieli de judecata pentru restul partilor .
Pentru a pronunta astfel, in urma analizarii apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, tribunalul a apreciat  ca sunt nefondate.
Referitor la apelul declarat de C. Local al mun. C. N., reprezentat prin primar, tribunalul a retinut ca, in mod corect prima instanta a dispus rectificarea inscrierii din CF nr.4589 Cluj Napoca, nr. top 5504/1 a dreptului de proprietate a apelantilor-reclamanti B.M. si B. S. asupra intregului imobil situat in Cluj Napoca, str. Patriciu Barbu, nr.2, care conform contractului de vanzare-cumparare nr.334353 din 15.04.1997, au cumparat doar cota de 3/8 din apartamentul nr.3 si nu cota de 3/8 din intregul imobil.
Din contractul de vanzare-cumparare amintit mai sus (fila 117 din dosar nr.977/2003 al Judecatoriei Cluj Napoca) rezulta ca obiect al contractului de vanzare cumparare l-a constituit ap.nr.3 detinut cu titlu de inchiriere, cu o suprafata utila de 55,06 mp. si cota indiviza de 8,07 (21,53%) din suprafata de folosinta a imobilului identificat sub nr. top 5504/III CF 4589 si se atribuie cumparatorilor suprafata de 34,91 mp. aferent constructiei, respectiv cota de 8,07 (21,53%) in proprietate. De asemenea se mentioneaza ca locuinta este mixta si cota statului este de 37,5%.
Din raportul de expertiza intocmit in cauza de catre exp. Serban Adriana (filele 141-160 din dosarul de apel) a rezultat  ca, 37,5% mentionata in contractul de vanzare cumparare reprezinta cota de 3/8 a statului din intregul imobil.
S-a apreciat de tribunal ca, retinand continutul contractului de vanzare-cumparare nr.34353/1997 prima instanta in mod corect a considerat ca, cota de 3/8 a statului se refera doar la apartamentul nr.3 ce a fost detinut de catre apelantii B. cu titlu de inchiriere si la care aveau dreptul sa-l cumpere, in baza Lg.112/1995, in calitatea de chirias.
De asemenea, in mod corect instanta de fond a respins capatul de cerere al Consiliului local privind constatarea dobandirii dreptului de proprietate al Statului Roman asupra cotei de 4/7 parte din imobil (situatie ulterioara partajului efectuat in baza sent.civ.nr.8124/2000 al Judecatoriei Cluj Napoca), apartinand initial lui Pal Luiza, cu urmatoarea motivare:
Potrivit declaratiei martorului D.N.(fila 119 din dosar)  a rezultat  ca proprietara tabulara P. L. nu foloseste imobilul din anul 1985. Situatia acestuia se regaseste si in corespondenta dintre GIGCL CLUJ si C. l.C. din anul 1985 si Circumscriptia Financiara a mun. Cluj Napoca Prin adresa Circumscriptiei Financiare a mun. Cluj se solicita intocmirea dosarului de preluare a cotei de 4/8 (cota anterioara partajului) detinuta de catre fosta proprietara tabulara la Statul Roman prin aplicarea disp.Decr.111/1951, in vigoare la acea data. Din declaratiile chiriasilor existenti la acea data in imobil si care sunt identificati in memoriul tehnic, rezulta ca Pal Luiza este plecata din tara de aproximativ 20 de ani.
Retinand aceasta stare de fapt, tribunalul a considerat ca anul la care se poate raporta cu privire la inceperea curgerii termenului de prescriptie achizitiva ar fi 1965, iar raportat la aceasta data legea aplicabila este Decretul nr.115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare, respectiv disp.art.28 din acest decret, ori in cauza nu s-a facut dovada indeplinirii conditiilor prevazute de acest text de lege, nu s-a facut dovada decesului proprietarei tabulare. Chiar in ipoteza in care s-ar fi facut dovada decesului, nu se poate retine o posesie utila a statului din moment ce a demarat procedura de inscriere a dreptului de proprietate in anul 1985 in baza Decr.111/1951, sens in care s-a  retinut disp.art.6 din Legea nr.213/1998, in functie de care poate fi analizat titlul statului, respectiv poate fi apreciata preluarea daca este cu titlu sau fara titlu.
Tribunalul a retinut ca modul de dobandire al proprietatii de catre stat trebuie analizat prin prisma acestor dispozitii legale, care exclud posibilitatea dobandirii dreptului de proprietate al statului prin uzucapiune.
Referitor la restabilirea situatiei anterioare in cartea funciara, instanta de apel a considerat ca aceasta restabilire nu se poate realiza, avand in vedere inscrierile de la B.20-25, unde sunt inscrise cotele de proprietate rezultate in urma efectuarii unor partaje in baza sentintelor civile nr.8124/2001 din dos.nr.1353/2000 al Judecatoriei Cluj Napoca, respectiv sent.civ.nr.8809/2004 din dosar nr.4201/2002 al Judecatoriei Cluj Napoca, care constituie titluri valabile nedesfiintate in momentul de fata.
S-a apreciat de tribunal ca, concluziile expertizelor efectuate in cauza, atat de expertul in constructii, cat si de expertul topograf, nu au putut fi valorificate privind rectificarile de carte funciara, pentru motivele mai sus expuse, expertize care au fost dispuse in cadrul indrumarului deciziei Curtii de Apel Oradea nr.1028/2005 pronuntata in dosar nr.3951/2005.
Pentru motivele mai sus expuse, s-a retinut de tribunal ca in mod corect instanta de fond a respins actiunea in evacuare a intimatilor formulata de catre apelantii B., motiv pentru care apelul acestora a fost considerat de asemenea nefondat.
Cu privire la apelul declarat de catre apelantii D. S. A. si D. M., tribunalul a retinut ca, la fila 87 din dos.nr.977/2003 al Judecatoriei Cluj Napoca este depusa imputernicirea avocatiala a av. Bochis Traian pentru apelantii D., fiind trecut contractul de asistenta juridica nr.24/2003 fara a se mentiona cuantumul onorariului de avocat.
In dosar nr.3511/2004 al Curtii de Apel Oradea, la fila 11, se regaseste imputernicirea avocatiala a dl. av. Bochis Traian, emisa in baza contractului de asistenta juridica nr.61/2004, iar fila 12, este depus contractul de asistenta juridica nr.25/2003, fara sa fie depusa imputernicirea avocatiala in baza acestui contract de asistenta juridica, iar imputernicirea avocatiala de la fila 11 se refera la un alt contract de asistenta juridica, iar in dosarul de fond al Judecatoriei Satu Mare la fila 33, de asemenea, se regaseste imputernicirea avocatiala a dl. av. Bochis Traian fara a se mentiona cuantumul onorariului de avocat, imputernicire ce a fost emisa in baza contractului de asistenta juridica nr.84/2003. Retinand aceste aspecte tribunalul a retinut ca desi imputernicirile avocatiale sunt depuse, in cadrul acestora nu au fost mentionate onorariile de avocat, iar contractele de asistenta juridica depuse nu corespund cu imputernicirile avocatiale existente la dosar, motiv pentru care tribunalul a considerat ca aceste cheltuieli nu sunt dovedite.
Pentru considerentele expuse mai sus, in baza art.296 Cod procedura civila instanta de apel a  respins apelurile declarate ca nefondate, mentinand hotararea instantei de fond ca legala si intemeiata.
In baza art.274 Cod procedura civila, tribunalul a obligat apelantii sa plateasca intimatilor T. suma de 453,53 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, respingand restul capetelor pentru acordarea cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii B. M. si B.M.S., parata S. V. si paratul C. L. C. N..
1)Recurentii reclamanti au solicitat modificarea deciziei in sensul admiterii cererii de chemare in judecata, completata si extinsa, cu evacuarea paratilor din imobil, si respingerea actiunii reconventionale formulata de paratul reclamant reconventional Statul Roman prin Consiliul Local Cluj.
In motivarea recursului, recurentii reclamanti invoca urmatoarele:
- instanta de apel nu si-a argumentat in nici un fel solutia, din motivare nerezultand ce a stat la baza convingerii instantei ca recurentii au cumparat doar cota de 3/8 parte din apartamentul nr.3;
- instanta de apel retine ca nu s-au putut valorifica expertizele dispuse in cauza sub indrumarea instantei de recurs, totusi face referire la expertiza intocmita de d-na Serban;
- recurentii au invocat si exceptia lipsei calitatii procesuale active a paratului reclamant reconventional, ramasa nesolutionata;
- prin decizia instantei de recurs s-a casat doar in parte decizia instantei de apel, singura obligatie impusa prin decizia de casare in sarcina Tribunalului Satu Mare vizand stabilirea prin expertiza cat reprezenta cota de 3/8 a statului roman din intregul imobil, aspect clarificat de instanta de apel si chiar retinut in motivare, dar cu toate acestea face o gresita aplicare a legii;
- instanta nu s-a pronuntat nici cu privire la exceptia privind prescriptia dreptului la actiune al reclamantului reconventional invocata prin prisma modificarilor aduse Legii nr.7/1996 de Legea nr.247/2005.
In drept sunt invocate dispozitiile art.299, 304 pct.7,9 si urmatoarele Cod procedura civila, art.480 si urmatoarele Cod civil si Legea nr.111/1996 republicata.
2)Recurenta parata S. V. a solicitat admiterea recursului, in motivarea cererii sale recurenta sustinand ca reclamantul este proprietarul doar a apartamentului nr.3 cumparat in anul 1997 si nu a tuturor imobilelor si ca nu era posibila evacuarea  cata vreme chiriasii au contractele valabile pana in anul 2009.
3)Recurentul parat C. L. al M. S. M. a solicitat casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, intrucat instanta nu a intrat in cercetarea fondului.
In motivarea cererii de recurs, recurentul parat sustine ca, datorita respingerii apelului sau, proba administrata-expertiza tehnica efectuata in cauza- nu mai produce efecte juridice, fapt care face inaplicabile considerentele deciziei de casare, prin care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare cu motivarea de a se determina cotele de proprietate.
In drept sunt invocate dispozitiile art.304 pct.9, art.312 alin.3 si 5 Cod procedura civila.
Recurenta parata S.V. a precizat ca este de acord cu admiterea recursului declarat de C. L.C., aceeasi pozitie fiind exprimata si de intimata Vlad Ileana prin actul datat 12 martie 2007 (fila 5).
Prin intampinare, intimatul T. D. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentii reclamanti, cu motivarea ca interpretarea acestora, in sensul ca instanta de recurs ar fi casat in intregime decizia instantei de apel, nu are nici un suport legal. Pe fondul cauzei, intimatul arata ca, prin contractul de vanzare-cumparare, reclamantii nu puteau dobandi dreptul de proprietate asupra cotei de 3/8 parte a Statului Roman din intregul imobil, acest lucru fiind contrar prevederilor Legii nr.112/1995, iar in ceea ce priveste dobandirea de catre Statul Roman a dreptului de proprietate asupra cotei de 4/8 parte apartinand lui P.L., intimatul sustine ca hotararea instantei de fond este gresita, deoarece di n probele aflate la dosar rezulta ca sunt indeplinite conditiile uzucapiunii prevazute de art.890 din Codul civil, prin urmare cererea reconventionala a C. L. C. este admisibila partial in ceea ce priveste cota de 4/8 parte din imobil.
Examinand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs, precum si din oficiu, instanta a retinut  urmatoarele:
Concluzia la care a ajuns instanta de apel, impartasind astfel opinia primei instante in sensul ca recurentii reclamanti B. M. si B. M. S. au cumparat doar cota de 3/8 parte din apartamentul nr.3, isi are suportul probatoriu in continutul actului juridic in temeiul caruia ei au dobandit dreptul de proprietate, relevant fiind cuprinsul contractului de vanzare-cumparare nr.30 353 din 15 aprilie 1997 incheiat intre recurentii reclamanti si SC"C.l"SA Cluj Napoca. Potrivit clauzei privitoare la pretul locuintei achitat de cumparatori la data incheierii contractului, cuantumul acestuia se cifreaza la 2.619.878 lei din care 2.366.000 lei reprezinta pretul locuintei, 244.622 lei pretul boxei si 9.256 lei pretul imprejmuirii. Este indubitabil ca recurentilor reclamanti li s-a vandut o cota parte din apartamentul pe care acestia il ocupasera anterior in baza contractului de inchiriere nr.700196 din 8.10.1996, in conditiile in care in contractul de vanzare-cumparare aflat in discutie s-a stipulat ca pretul de 2.619.878 lei este aferent cotei statului de 37,5% si ca pretul total al locuintei este de 6.970.913 lei. Se poate lesne observa ca pretul cu care cumparatorii au achizitionat imobilul este corespunzator cotei de 37,5% aplicata pretului total al locuintei. Spre aceeasi concluzie converg si mentiunile cuprinse in fisa de calcul pentru locuinta din litigiu, respectiv apartamentul nr.3, care pun in evidenta faptul ca pretul total al acestui apartament, detinut in calitate de chirias de recurentul reclamant, este de 6.970.913 lei, cuantum din care pretul aferent cotei statului reprezinta suma de 2.619.878 lei, pret la care, astfel cum s-a reliefat mai sus, a si fost achizitionat imobilul de catre cumparatori.
Sustinerile. recurentilor reclamanti in sensul ca ar fi cumparat cota de 3/8 parte  din intregul imobil litigios,  sunt lipsite de orice fundament legal si fara nici un suport probatoriu. Astfel, in contractul de vanzare-cumparare in baza caruia s-au facut ulterior inscrierile in cartea funciara nr.4589 Cluj de sub B.17 si 18, se face vorbire despre locuinta detinuta in calitate de chirias de catre recurentii reclamanti, fiind expres indicat apartamentul nr.3, apoi, acelasi apartament este mentionat si in fisa de calcul a pretului locuintei, apartamentul respectiv fiind indicat si in schita functionala intocmita de unitatea vanzatoare, precum si in adresa nr.34353/15.04.1997 emisa de SC"C"SA in care este consemnat faptul ca B.M. urmeaza sa cumpere apartamentul nr.3 la pretul de 2.619.878 lei.
Temeiul legal inserat in contractul de vanzare-cumparare nr.34353 din 15 aprilie 1997 rezida in prevederile art.9 din Legea nr.112/1995, text din cuprinsul caruia rezulta cu claritate ca obiectul  vanzarii catre chiriasi il reprezinta apartamentele ai caror titulari de contracte de inchiriere sunt acestia. Or, in speta, recurentii reclamanti au ocupat in calitate de chiriasi apartamentul nr.3 din intregul imobil, in baza contractului de inchiriere nr.700196 din 11.10.1996, fiind evident ca, in conformitate cu dispozitiile Legii nr.112/1995, ei aveau vocatie la dobandirea dreptului de proprietate asupra apartamentului detinut anterior cu titlu de inchiriere, situatie in care apar ca fiind lipsite de temei afirmatiile recurentilor in sensul ca ei au dobandit in baza contractului de vanzare-cumparare mentionat cota de 3/8 din intregul imobil.
Este adevarat ca textul de lege anterior enuntat reglementeaza vanzarea catre chiriasi a apartamentelor ocupate de acestia si ca recurentii ocupau la data incheierii contractului de vanzare-cumparare apartamentul nr.3, insa in conditiile in care in contractul semnat de partile contractante s-a mentionat ca se vinde o cota parte din apartament, cota la nivelul careia s-a stabilit si achitat si pretul bunului vandut, in cartea funciara nu se putea inscrie dreptul de proprietate in favoarea cumparatorilor asupra intregului apartament, dupa cum nu se putea intabula nici dreptul acestora  asupra cotei de 3/8 din intregul imobil, cum in mod eronat s-a procedat in speta. Astfel, partile invoindu-se prin actul juridic - in temeiul caruia s-au facut ulterior inscrierile in cartea funciara - asupra bunului vandut si asupra pretului, este evident ca in favoarea cumparatorilor nu se putea stramuta dreptul de proprietate asupra mai mult decat ceea ce a reprezentat obiectul invoielii cocontractantilor si decat pretul  platit, motiv pentru care apoi nici inscrierea in coala de carte funciara nu se putea realiza in discrepanta cu mentiunile inserate in contract privitoare la obiectul vanzarii, cunoscut fiind ca intabularea se face pe baza actului juridic in temeiul caruia se cere inscrierea si ca, potrivit legii, inscrierile facute in cartea funciara trebuie sa oglindeasca situatia juridica reala si exacta a drepturilor privitoare la imobile, iar situatiile de neconcordanta ivite intre starea tabulara si realitate pot fi inlaturate prin actiunea in rectificare.
In speta, data fiind neconcordanta dintre inscrierea efectuata sub B.17-18 din CF. nr, 4589 Cluj - potrivit careia, prin incheierea CF.nr.116 din 6.01.1999, s-a intabulat dreptul de proprietate al recurentilor reclamanti "asupra 3/8 parte din imobilul de sub A+1, portiunea de proprietate de sub B.12,13 a Statului Roman"- si continutul actului juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea, este evident ca o atare inscriere, nevalabila partial, se impunea a fi indreptata, astfel ca, din perspectiva considerentelor evocate si a dispozitiilor art.36 pct.1 din Legea nr.7/1996, solutia instantei de fond, confirmata de instanta de apel prin decizia recurata, isi dovedeste pe deplin justetea.
Sustinerile recurentilor in sensul ca prin decizia instantei de recurs s-ar fi casat doar in parte decizia nr.87/A/2005 pronuntata in apel de Curtea de Apel Oradea nu pot fi acceptate, deoarece din dispozitivul deciziei de casare si de altminteri si din considerentele acesteia rezulta cu claritate ca hotararea recurata a fost casata in totalitate, neexistand nici o mentiune in sensul pastrarii unor dispozitii ale acesteia.
Cat priveste lucrarile de specialitate efectuate in cadrul procedurii de rejudecare a pricinii in apel, in baza indrumarilor date de instanta de recurs, este de observat ca,  prin concluziile acestora, s-a reliefat imprejurarea ca, cota de proprietate de 3/8 parte din imobilul aflat in litigiu, detinuta de catre Statul Roman, reprezinta 37,5% si ca, potrivit contractului de vanzare-cumparare nr.34353/15 aprilie 1997, reclamantii au cumparat cota de 3/8 din apartamentul nr.3, ceea ce in procente reprezinta 16% din suprafata de 387 m.p. aferenta cotei de 3/8 parte detinuta de Statul Roman din intregul imobil a carui suprafata totala este de 1033 m.p. (filele 146 si  258 din dosarul nr.3964/2005).
Contrar sustinerilor recurentilor, din coroborarea concluziilor celor doua rapoarte de expertiza nu rezulta ca obiectul vanzarii intervenite prin contractul de vanzare-cumparare din litigiu l-ar fi constituit cota de 3/8 din intregul imobil. Faptul ca prin lucrarile efectuate s-a relevat ca acea cota de 3/8 din apartamentul nr.3 nu reprezinta intreaga cota pe care o are Statul Roman din intregul imobil, nu conduce automat la concluzia ca prin contractul incheiat in conditiile Legii nr.112/1995 Statul si-ar fi instrainat intreaga cota pe care o detinea din imobil, cum pretind recurentii. Iar cat priveste sustinerile acestora ca recurentul reclamant reconventional putea solicita anularea contractului de vanzare-cumparare daca acesta aprecia ca intinderea bunului vandut este alta decat situatia din cartea funciara, se impune a se preciza -  astfel cum s-a mai reliefat in alineatele de mai sus - ca in speta, situatia de CF este cea care nu reflecta continutul contractului de vanzare-cumparare si nu invers, situatie creata de survenienta unei erori de inscriere, savarsite cu ocazia intabularii acestuia. Apoi, cata vreme continutul contractului este clar exprimat sub aspectul obiectului acestuia, si nu vor fi survenit modificari ale contractului in acord cu prevederile art.9 din Legea nr.112/1995 care reglementeaza vanzarea apartamentului inchiriat si nu a cotei parti din acesta, cum s-a procedat in speta, este neindoios ca  inscrierea dreptului de proprietate al recurentilor reclamanti nu putea viza decat numai cota de 3/8 parte din apartament, cota aferent careia de altfel a fost stabilit si respectiv platit  pretul acestuia.
Precizarea facuta de tribunal in sensul nevalorificarii concluziilor celor doua expertize  vizeaza rectificarea de CF prin restabilirea situatiei anterioare de carte funciara, date fiind inscrierile de sub B.20-25 efectuate in baza hotararilor judecatoresti la care instanta de apel a facut trimitere in considerente, nefiind vorba deci ca respectivele concluzii nu ar fi fost avute in vedere atunci cand instanta a stabilit ca recurentii au cumparat doar cota de 3/8 din apartamentul nr.3 si ca din aceasta perspectiva este corecta solutia instantei de fond de rectificare a inscrierii de CF nr.4589 Cluj Napoca a dreptului de proprietate al reclamantilor in sensul inscrierii dreptului acestora asupra cotei de 3/8 din apartamentul nr.3, in loc de cota 3/8 din intregul imobil, cum din eroare s-a facut inscrierea in CF.
Apoi, cata vreme Statul Roman nu a vandut intreaga cota ce o detinea din  intregul imobil, este nefondata si exceptia reiterata de recurentii reclamanti privind lipsa  calitatii procesuale active a paratului reclamant reconventional C. L. al M. C.N..
Neintemeiata se dovedeste a fi si exceptia privind prescrierea dreptului la actiune al paratului reclamant reconventional, avand in vedere ca data sesizarii instantei cu actiunea de rectificare de carte funciara este anterioara modificarilor aduse Legii nr.7/1996 prin Legea nr.247/2005, la care recurentii reclamanti fac trimitere in sustinerea exceptiei aflate in discutie.
Referitor la recursul declarat in cauza de recurenta parata S. V., criticile acesteia se concentreaza in esenta asupra faptului ca reclamantul nu putea dobandi in proprietate decat ceea ce a cumparat in 15 aprilie 1999, or prin decizia atacata a fost confirmata solutia instantei de fond prin care se stabilise tocmai ca inscrierea din CF s-a facut eronat, in discrepanta cu mentiunile din contractul de vanzare-cumparare. Este de observat ca prin solutia recurata, favorabila de altfel recurentei, s-a pastrat solutia instantei de fond in sensul respingerii actiunii in evacuare indreptate inclusiv impotriva acestei parti recurente, solutie pe care recurenta parata nu a atacat-o prin  intermediul apelului, iar pe de alta parte, in lipsa unei cereri reconventionale din partea sa, celelalte aspect relevate prin cererea de recurs sunt neavenite.
Cat priveste recursul exercitat in cauza de paratul reclamant reconventional C. L. al municipiului C. N.,  este de observat ca singura critica a acestuia este axata pe problema ca instanta de apel nu ar fi intrat in cercetarea fondului cauzei raportat la cele puse in vedere acesteia de instanta de recurs prin decizia de casare. Critica acestui recurent se dovedeste a fi lipsita de temei, in conditiile in care instanta de apel a analizat pe fond cererea reconventionala, in urma unei cercetari amanuntite, concluzionand ca, in mod corect, instanta de fond a respins capatul de cerere al Consiliului Local avand ca obiect constatarea dobandirii dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra cotei de 4/7 parte din imobil.
Dat fiind ca cererea de recurs a paratului reclamant reconventional nu vizeaza si motive de modificare a deciziei recurate, analiza instantei de recurs este restransa la cercetarea criticii vizand necercetarea fondului cauzei despre care s-a facut vorbire mai sus, critica care se dovedeste a fi nefondata. In mod eronat, recurentul parat considera ca, prin solutia de respingere a apelului sau, ar deveni inaplicabile considerentele deciziei irevocabile nr.1028/2005 a Curtii de Apel Oradea, pe motivul ca "expertiza tehnica judiciara nu mai poate produce efecte juridice". Se poate lesne observa ca recurentul parat, formuland aceste sustineri, omite a avea in vedere faptul ca expertiza, in scopul administrarii careia instanta de recurs a casat cu trimitere decizia anterioara data in apel, urma a lamuri, potrivit considerentelor decizie de casare, "ce reprezinta in materialitatea sa cota de 6/16 parti a Statului Roman si cat din aceasta cota este acoperit de apartamentul cumparat de reclamanti", expertiza care ulterior a si fost avuta in vedere in cadrul procedurii de rejudecare in apel atunci cand instanta, coroborandu-i concluziile cu celelalte probe administrate in cauza, inclusiv cu inscrisurile aflate la dosar, a concluzionat ca solutia primei instante, de rectificare a inscrierilor de sub B.17-18 efectuate in favoarea reclamantilor parati reconventionali, este legala si temeinica. Faptul ca celelalte concluzii ale lucrarilor de specialitate nu au putut fi valorificate in contextul analizarii capatului de cerere avand ca obiect uzucapiunea, cata vreme nu erau indeplinite conditiile impuse de lege pentru dobandirea dreptului de proprietate al Statului Roman cu titlu de prescriptie achizitiva, nu inseamna nicidecum ca instanta de apel nu ar fi cercetat fondul respectivei cereri ori ca aceasta nu ar fi respectat dispozitiile instantei de control judiciar, iar in acest context este de subliniat ca recurentul parat omite a observa ca aceasta din urma instanta in finalul considerentelor deciziei sale de casare chiar precizeaza ca, odata cu rejudecarea apelului vor fi reanalizate toate raporturile juridice nascute intre partile din prezenta cauza, ceea ce instanta de apel a si facut in cadrul procedurii de rejudecare a pricinii in apel.
Pe cale de consecinta, cererea de casare cu trimitere formulata nu este intemeiata, cata vreme nu se invoca incidenta nici unui motiv de casare dintre cele enumerate in art.304 pct.1-5 din Codul de procedura civila si nu este vorba nici despre o necercetare a fondului pricinii pentru a-si gasi aplicarea dispozitia inscrisa in textul art.312 alin.3 si 5 din Codul de procedura civila.
Fata de considerentele ce preced, instanta de recurs , in baza dispozitiilor art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondate recursurile exercitate in cauza, decizia recurata fiind  pastrata in totul, constatandu-se totodata ca partile intimate nu au solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 din Codul de procedura civila.