Procedura

Pronuntand sentinta civila nr.7065/11.09.2008 Judecatoria Bacau a admis in parte atat cererea principala de partaj formulata de reclamanta I.R. in contradictoriu cu paratul H.S. cat si cererea reconventionala formulata de acesta din urma impotriva reclamantei si, constatand ca partile au avut calitatea de soti in perioada 13.02.1993 � 19.10.2006 precum si faptul ca in timpul casatoriei au dobandit cu contributii egale bunuri in valoare totala de 21.084,04 lei, a dispus sistarea starii de devalmasie prin atribuirea de loturi. Astfel, reclamanta-parata a primit bunuri in valoare totala de 15.478,04 lei, respectiv chiler format dintr-o bucatarie, camera si hol, un grajd format din 2 incaperi, un beci, o fantana, o fanarie din lemn realizata in anul 2000, un gard cu o lungime de 35,05 m construit in anul 1996 si porti din lemn toate cu o valoare de 9.241,04 lei precum si din urmatoarele bunuri mobile : mobila de sufragerie alcatuita din canapea stofa, masuta, 2 fotolii stofa, servanta si biblioteca (2 dulapuri cu 2 usi, 2 corpuri suspendate, postament cu 4 usi si vitrina), 15 m perdea Pascani, un covor rosu, o soba din fier cu plita 3 ochiuri, o masina de cusut electrica, o scroafa, 5 purcei si 8 gaini toate in valoare de 6.237 lei.
Paratul-reclamant a primit bunuri in valoare totala de 5.606 lei, respectiv un frigider cu congelator Arctic, un televizor Philips, un DVD player, o drujba marca Stil, un aragaz cu 3 ochiuri, o butelie, o mobila de bucatarie compusa din bufet, masa cu 4 scaune, un cal, o scroafa, 5 purcei si 7 gaini,  pentru egalizarea loturilor reclamanta-parata fiind obligata sa plateasca paratului-reclamant sulta in valoare de 4.936,04 lei.
Prin aceeasi sentinta, judecatoria a respins cererea privind dreptul de retentie formulata de paratul-reclamant si, in temeiul art.274 alin.1 coroborat cu art.276 Cpc, a compensat cheltuielile de judecata pana la concurenta sumei de 85,30 lei, obligand paratul-reclamant sa plateasca reclamantei-parate 567,50 lei reprezentand � din diferenta de cheltuieli de judecata efectuate de aceasta.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut judecatoria ca partile au avut calitatea de soti de la data de 13.02.1993 pana la data de 19.10.2006, data ramanerii irevocabila a hotararii de divort.
Prin Incheierea de sedinta din  14 aprilie 2008 s-a admis in parte in principiu cererea de partaj si tot in parte in principiu cererea reconventionala, s-a constatat ca partile au dobandit in timpul casatoriei un chiler format dintr-o bucatarie, camera si hol, un grajd format din 2 incaperi, un beci, o fantana, o fanarie din lemn realizata in anul 2000, un gard cu o lungime de 35,05 m construit in anul 1996 si porti din lemn precum si urmatoarele bunuri mobile: mobila de sufragerie alcatuita din canapea stofa, masuta, 2 fotolii stofa, servanta si biblioteca (2 dulapuri cu 2 usi, 2 corpuri suspendate, postament cu 4 usi si vitrina), un frigider cu congelator Arctic, un televizor Philips, un DVD player, un cal, o caruta, o drujba marca Stil, 15 m perdea Pascani, o lada frigorifica, 3 covoare rosii, un aragaz cu 3 ochiuri, o butelie, o mobila de bucatarie compusa din bufet, masa cu 4 scaune, o soba din fier cu plita 3 ochiuri, o masina de cusut electrica, 15 gaini, 2 scroafe si 10 purcei iar contributia partilor la dobandirea acestor bunuri a fost  de 50%, asa cum au solicitat de altfel si partile la termenul din 10.04.2008.
Dupa cum rezulta din cuprinsul aceleasi incheieri instanta nu a retinut la masa de partaj montatul tamplariei, geamurilor si 10 usi atat la casa mare cat si la anexele construite impreuna, cimentuitul fatadei la casa , montatul dusumelei intr-o camera si a  gresiei si in cele 2 camere din anexa, care au fost cerute de paratul-reclamant, apreciind ca acestea nu sunt bunuri de sine statatoare ci imbunatatiri aduse imobilului dar care nu au fost solicitate ca atare, respectiv ca un drept de creanta.
In cauza s-a dispus si s-au efectuat o expertiza topo-cadastrala, o expertiza in constructii si o expertiza zootehnica in vederea identificarii bunurilor si evaluarii acestora. In baza acestor expertize instanta a retinut ca valoarea  totala a masei de partaj este de 21.084,04 lei lei, fiecareia dintre parti revenindu-i cate o cota valorica de 10.542,02 lei.
In consecinta,  instanta a dispus iesirea partilor din starea de indiviziune prin atribuirea bunurilor in natura, reclamantei -parate fiindu-i atribuite chilerul format dintr-o bucatarie, camera si hol, grajdul format din 2 incaperi,  beciul,  fantana, fanaria din lemn realizata in anul 2000, gardul  si portile din lemn deoarece acestea se afla amplasate pe terenul primit de ea ca zestre, putand astfel sa exercite nestingherita dreptul de posesie si eventual dreptul de dispozitie cu privire la bunuri.
  De asemenea, in lotul reclamantei-parate au fost incluse si bunurile mobile enumerate in lotul 1 din Raportul de expertiza efectuata in cauza de expert V.E., acest lucru fiind solicitat cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei, precum si o scroafa, 5 purcei si 8 gaini, nefiind dovedit faptul ca doar paratul-reclamant a fost cel care a beneficiat de aceste animale.
Instanta a atribuit in lotul paratului reclamant celelalte animale , respectiv un cal, o scroafa, 5 purcei si 7 gaini, el fiind cel care se folosea si in timpul casatoriei de cal precum si bunurile mobile enumerate in lotul 2 din Raportul de expertiza efectuata in cauza de expert V.E., acest lucru fiind solicitat cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei.
De asemenea, instanta a procedat la egalizarea valorica a loturilor si a obligat reclamanta-parata sa plateasca paratului-reclamant sulta egalizatoare in suma de 4.936,04 lei.
Capatul de cerere din cererea reconventionala privind dreptul de retentie a fost respins motivat de faptul ca ceea ce urmareste partea este sa poata locui in continuare in bunul imobil pana la achitarea de catre reclamanta-parata a sultei ce i se cuvine or, este de esenta acestui drept de garantie imperfect ca imobilul in cauza nu trebuie folosit de titularul dreptului de retentie. Mai mult decat atat, valoarea sultei de 4.936,04 lei nu justifica retinerea unui bun a carui valoare a fost estimata de expert si retinuta de instanta ca fiind de 9241,04 lei.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs atat reclamanta-parata cat si paratul-reclamant, in termen, motivate, de asemenea, in termen, legal timbrate (f.15).
In motivarea recursului sau, d-l H. S. a aratat ca atat incheierea de admitere in principiu cat si sentinta judecatoriei sunt nelegale si netemeinice intrucat instanta nu s-a pronuntat asupra cererilor partilor privind efectuarea imbunatatirilor efectuate la casa, respectiv montare tamplarie, geamuri si 10 usi atat la casa mare cat si la anexele construite impreuna, cimentuire fatada casa, montare dusumea in aceasta casa si gresie in anexa, ca a retinut in mod gresit o soba de fier in locul uneia de teracota, ca a respins nejustificat cererea recurentului privind retinerea la masa de partaj a 180 de butuci de vie si a 20 pruni, motivand ca au fost plantati de tatal recurentului-parat.
A criticat recurentul-parat si solutia data de judecatorie cererii sale privind dreptul de retentie, aratand ca trebuie sa i se recunoasca acest drept atat timp cat reclamanta ii datoreaza o suma de bani iar chilerul si grajdul sunt construite impreuna, bunurile fiind, insa, subevaluate si a precizat, de asemenea, ca drujba si calul retinute de instanta ca bunuri comune sunt, de fapt, bunurile sale proprii.
La randul sau, recurenta-reclamanta a aratat in motivarea recursului sau ca instanta de fond nu a mentionat faptul ca toate bunurile au ramas in posesia paratului desi din probele administrate rezulta acest fapt si nici nu a obligat paratul sa-i predea bunurile atribuite in lotul sau, astfel incat hotararea nu va putea fi pusa in executare (f.5).
D-na I.R.  formulat si intampinare aratand ca in mod corect instanta de fond a respins cererea paratului privind butucii de vie si pomii fructiferi si, de asemenea, in mod corect a apreciat ca lucrarile aratate in cererea reconventionala, formulata defectuos si nesustinuta de probe, nu sunt bunuri de sine statatoare ci imbunatatiri aduse imobilului dar care nu au fost solicitate ca atare, respectiv ca un drept de creanta, astfel incat nu le-a retinut la masa de partaj.
In ceea ce priveste dreptul de retentie a aratat recurenta-reclamanta ca cererea nu putea fi admisa in conditiile in care ea locuieste cu chirie iar paratul este violent si a primit integral sulta stabilita de instanta de fond. Totodata, s-a aratat in intampinare ca bunurile retinute la masa partajabila au fost corect evaluate (f.17).
La dosarul de recurs au fost depuse inscrisuri (declaratii de martor date in dosarul nr.1235/2008 al Judecatoriei Bacau-f.20-23).
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau la 15.11.2007 I.R. a solicitat partajarea bunurilor comune pe care le-a dobandit in timpul casatoriei cu H.S., cu precizarea ca toate bunurile, atat imobile cat si mobile, au ramas in posesia paratului.
La randul sau, acesta a formulat cerere reconventionala solicitand includerea in masa bunurilor de impartit si a altor bunuri mobile, recunoscand totodata ca majoritatea acestor bunuri au ramas in posesia sa, contestand ca ar avea calitatea de bun comun 10 godaci si 2 scroafe si aratand ca a primit de la parinti un cal iar dupa despartirea in fapt a dobandit cu contributie de 100% un cal, o caruta si o drujba Stil. A aratat, de asemenea, paratul-reclamant ca in timpul casatoriei cu reclamanta-parata au mai construit un coser din lemn, un cotet cu doua incaperi din lemn, o fanarie din lemn acoperita cu tigla, efectuand si diverse imbunatatiri atat la casa mare cat si la anexele construite impreuna si a solicitat sa i se acorde un drept de retentie pana cand reclamanta ii va plati sulta ce i se cuvine (f.12,14).
Prin incheierea de admitere in principiu din 14.04.2008 Judecatoria Bacau a admis in parte atat actiunea principala cat si cererea reconventionala si constatand ca partile au dobandit in timpul casatoriei cu contributii egale, de 50% fiecare, un chiler, un grajd, un beci, o fantana, o fanarie din lemn, gard din scandura si porti din lemn precum si mai multe bunuri mobile, a dispus efectuarea de expertize pentru evaluarea bunurilor (f.45,46).
Motivarea instantei de fond care refuza retinerea la masa de partaj a imbunatatirilor aduse constructiilor, atat a celor aratate de reclamanta cat si a celor indicate de parat prin cererea reconventionala, intrucat nu au fost solicitate ca un drept de creanta, este gresita, instanta incalcand dispozitiile art.129 alin.(4) cpc care arata ca judecatorul este in drept sa ceara partilor explicatii oral sau scris cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept, putand pune in dezbatere orice imprejurare de fapt ori de drept chiar daca nu este mentionata in cerere sau in intampinare.
Astfel, nici din cuprinsul cererii principale si nici din cel al cererii reconventionale nu rezulta ca partile au solicitat imbunatatirile ca bunuri distincte, mentionandu-se doar efectuarea acestora cu intentia neechivoca de a fi luate in considerare la stabilirea masei de impartit iar pe de alta parte, din cuprinsul incheierilor de sedinta nu rezulta ca instanta ar fi pus in discutia partilor calificarea juridica a pretentiilor referitoare la imbunatatiri. Pe cale de consecinta, nici probele nu au fost discutate si administrate in mod corespunzator, acest motiv de recurs, gasit fiind ca intemeiat, atragand casarea sentintei cu trimitere spre rejudecare, in temeiul art.312 alin.(5) Cpc, pentru a fi analizate pe fond si cererile partilor referitoare la imbunatatiri.
Intemeiata este si critica privind retinerea ca bun comun doar a unei sobe de fier, fiind solicitata si partajarea unei sobe de teracota (de catre reclamanta si recunoscuta implicit de parat), probele administrate nefiind concludente (martorul Z. Gh.vorbeste despre o soba aflata in bucatarie fara a da detalii-f.29 dosar fond, expertiza constructii mentioneaza o soba cu lemn � f.71, iar expertiza bunuri mobile evalueaza o soba de fier � f.92).
De asemenea, instanta de recurs constata ca si motivul referitor la neretinerea de catre instanta de fond a butucilor de vie si a pomilor fructiferi este intemeiat. Astfel, prin cererea reconventionala paratul-reclamant a solicitat partajarea a 180 butuci de vie si a 20 pruni iar instanta retine in incheierea de admitere in principiu ca s-ar fi solicitat doar 18 butuci si 20 pruni, cerere pe care o respinge cu motivarea gresita ca cererea nu ar fi fost dovedita in conditiile in care martorul Z. Gh. declara ca stie ca �in timpul casatoriei s-a plantat vie si pruni de catre tatal paratului� (f.29), nefiind insa intrebat de instanta cati anume butuci si cati anume pruni iar faptul ca tatal paratului a fost cel care a plantat nu poate determina respingerea cererii, fiind evident ca lucrarile s-au efectuat in folosul partilor, soti la vremea aceea, chiar daca terenul nu era bun comun.
Trebuie observat ca, desi paratul-reclamant a aratat la termenul din 21.02.2007 (f.25) ca renunta la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei, dat fiind specificul actiunilor de partaj de bunuri comune, administrarea acestei probe, chiar si din oficiu, in conditiile art.129 alin.(59 cpc este deosebit de utila, in acest sens fiind si dispozitiile art.6733 Cpc, potrivit carora la prima zi de infatisare, daca partile sunt prezente, instanta le va cere declaratii cu privire la fiecare dintre bunurile supuse impartelii si va lua act, cand este cazul, de recunoasterile si acordul lor cu privire la existenta bunurilor, locul unde se afla si valoarea acestora.
Solutia data de judecatorie cererii de stabilire a unui drept de retentie formulata de paratul-reclamant este, de asemenea, criticabila, motivarea potrivit careia �este de esenta acestui drept de garantie imperfect ca imobilul in cauza nu trebuie folosit de titularul dreptului de retentie� fiind echivoca si eronata. Dimpotriva, doctrina a definit dreptul de retentie ca fiind dreptul in virtutea caruia cel ce detine un lucru mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie sa-l restituie, are dreptul sa-l retina pana ce creditorul titular al dreptului de proprietate exclusiva asupra bunului ii va plati sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, intretinerea ori imbunatatirea acelui bun. Conditia esentiala pentru a putea fi invocat un astfel de drept este aceea ca datoria pretinsa sa se afle in conexiune, sa aiba legatura cu bunul, sa fie prilejuita de acesta, sa fie, deci, un debitum cum re iunctum.
Solutionarea cererii privind dreptul de retentie este, insa, strans legata de solutionarea cererilor privind imbunatatirile aduse imobilului in timpul casatoriei, cereri formulate de ambele parti si nesolutionate de instanta de fond.
Referitor la retinerea ca bunuri comune a unui cal si a unei drujbe, instanta constata ca martorii audiati au dovedit faptul ca acestea sunt bunuri proprii ale paratului-reclamant; astfel, la casatorie partile au primit doi cai de la tatal paratului, in timpul casatoriei s-a cumparat un cal dar s-a si vandut unul iar in paratul a lucrat cu un cal al lui si unul al tatalui lui (f.23,39,30). In ceea ce priveste drujba, instanta constata ca probele administrate sunt contradictorii; astfel, este adevarat ca martorul B.Gh. declara ca a vazut la parti in timpul casatoriei o drujba (f.23), insa martorul paratului, M.P. (f.30) a aratat ca paratul are o drujba luata recent iar expertul a identificat un asemenea bun, marca Stil, procurat in 2005 (f.92). Paratul a afirmat ca bunul a fost achizitionat dupa despartirea in fapt, insa data despartirii nu poate fi stabilita pe baza datelor aflate la dosar - martorul B.Gh. a declarat ca in 2004 partile erau despartite de 10 luni (f.23) iar martora C.F. a declarat ca separarea partilor a intervenit in aprilie 2006(f.24).
In mod gresit instanta de fond a respins cererea paratului de efectuare a unei contraexpertize in specialitatea constructii (f.94) in conditiile in care expertul desemnat, ing. C.N.  aratat ca nu poate stabili valoarea de circulatie a constructiilor (f.97), cererea recurentului-parat de a fi solicita opinia unui alt expert fiind pe deplin justificata.
In ceea ce priveste recursul declarat de reclamanta, instanta constata ca judecatoria a omis sa stabileasca posesia bunurilor, desi s-a solicitat in mod expres obligarea paratului la restituirea bunurilor (f.98 dosar fond), astfel incat sentinta pronuntata nu poate fi pusa in executare.
In consecinta, fata de administrarea defectuoasa a probelor (nu s-au luat interogatorii complete partilor, chiar si din oficiu, nu s-au audiat martorii in mod corespunzator cu privire la chestiunile contestate, nu s-a efectuat o contraexpertiza constructii pentru a se verifica daca se poate stabili pretul de circulatie al imobilelor, evitandu-se astfel prejudicierea partii care urmeaza sa primeasca sulta), pentru ca instanta sa califice corect in drept cererile partilor privind efectuarea imbunatatirilor si sa le dea eficienta la efectuarea impartelii, in temeiul art.305 si 312 alin(5) Cpc recursurile vor fi admise cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.