Faliment

 Asupra actiunii, civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 08.02.2009 sub nr. 720/110/2008 la Tribunalul Bacau, Sectia comerciala si contencios administrativ, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S. Bucuresti a chemat in judecata pe paratul P.V., solicitand ca, prin  hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna angajarea raspunderii patrimoniale a acestuia.
Prin cererea inregistrata la data de 12.02.2009 sub nr. 777/110/2008 la Tribunalul Bacau, Sectia comerciala si contencios administrativ, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S. Bucuresti a chemat in judecata pe paratul P.V., solicitand ca, prin  hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna angajarea raspunderii patrimoniale a acestuia.
Prin incheierea din data de 14.04.2008 s-a dispus conexarea dosarului 777/110/2008  la dosarul nr. 720/110/2008.
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si timbru judiciar.
In motivarea actiunii, reclamanta arata ca prin rapoartele comunicate  in dosarul de insolventa al debitoarei, s-a mentionat de catre administratorul judiciar si ulterior de catre lichidator, faptul ca documentatia contabila nu a fost comunicata asa cum impun in mod obligatoriu dispozitie art.34 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
Ori, conform practicii deja stabilite, prin nepredarea documentatiei financiar contabile, s-a demonstrat faptul ca astfel de actiuni intra sub incidenta dispozitiilor art. 138 litera d), intrucat se incearca evitarea unui control asupra modului in care au fost valorificate activele falitei si destinatia efectiva a sumelor de bani rezultate in urma acestor operatiuni.
Lipsa documentatiei contabile ce ar fi trebuit pusa la dispozitia lichidatorului judiciar numit in cauza, in vederea analizari cauzelor si persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei in incetare de plati, conduc spre ipoteza unei sustrageri de la controlul creditorilor asupra modului in care a fost gestionata intreaga activitate a falitei. Imposibilitatea verificara modului in care au fost valorificate bunurile debitoarei, ca de altfel a verificarii intregii activitati a debitoarei, contureaza fara echivoc vinovatia fostei conduceri si legatura directa intre actiunile acesteia si falimentarea persoanei juridice.
                 In calitatea sa de  administrator, paratul nu si-a indeplinit integral obligatia prevazuta de Legea nr. 85/2006, in sensul prezentarii actelor contabile, a registrelor societatii, a bilantului contabil, a listelor  privind creditorii si creantele acestora, a contului de profit si pierderi, cat si a celorlalte acte, astfel cum sunt enumerate de art. 35 din lege.
Prin neprezentarea acestor acte, se dovedesc implicit cazurile de culpa prevazute de legea speciala, reclamanta apreciind  ca se impune antrenarea raspunderii administratorului debitoarei conform art. 138 litera d) din Legea nr.85/2006 coroborat cu art. 73 din Legea nr. 31/1990 republicata.
Intentia de fraudare a creditorilor inscrisi in cauza este mai mult decat evidenta, acestia fiind prejudiciati prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la indeplinirea obligatilor financiar asumate.
De asemenea, societatea debitoare inregistra la data deschiderii procedurii instituita de Legea 85/2006, datorii fata de F.N.U.A.S.S. Parte din aceasta suma, reprezinta contributia personala a asociatilor  societatii in calitate de asigurati, pe care, potrivit legislatiei, paratul avea obligatia sa o retina din salariile acestora si sa o vireze lunar catre F.N.U.A.S.S. Aceasta suma de bani nu apartinea societatii, fiind contributia personala a angajatilor la F.N.U.A.S.S..
In baza OUG nr. 95/2003 privind preluarea de catre A.V.A.S. a unor creante bugetare in vederea incasarii si virarii lor la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, s-au cesionat creantele bugetare restante existente in evidentele contabile ale Casei Nationale de Asigurari de Sanatate la data de 30.06.2003 catre A.VAS. Conform art. 2 din acelasi act normativ. AVAS a incheiat cu Casa de Asigurari de Sanatate Bacau, Protocolul nr. 11/25.02.2004 avand ca obiect transferul creantelor bugetare existente in evidentele contabile ale CAS Bacau.
In baza acestui Protocol, AVAS a preluat creanta fata de SC T. SA la valoarea de 15.582,62 HON, care, consolidata in USD la cursul de la date preluarii, conform dispozitiilor art.2 alin (2) din OUG 95/2003, astfel cum a fost modificat prin Legea nr, 887/18.12.2003 pentru aprobarea OUG nr. 95/2003, reprezenta 4.7S1.W USD (In vederea  valorificarii, creantele bugetare preluate se  consolideaza in dolari americani, pe baza raportului leu-dolar de la data preluarii acestora prin protocol). Intrucat AVAS a recuperat o suma infima in aceasta procedura (5.217 RON), creanta totala ce urmeaza a fi recuperata de AVAS, pe calea raspunderii patrimoniale a administratorului societatii falite este  de 10.365,65 RON
In cazul raspunderii civile instituite art. 138 din Legea 85/2008, prejudiciul creditorilor este prezumat, dovedirea faptului  facandu-se prin simpla ajungere a debitorului in incapacitate de piata.
Prin exceptie, Legea 85/2006 reitereaza o raspundere a anumitor persoane - membri a organelor de conducere - care, prin faptele lor, au dus la incetarea platii datoriilor prin savarsirea unor fapte expres si limitativ prevazute de lege.
In dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosar relatii ORC.
Paratul a fost  legal citat si reprezentat in instanta.
La termenul din 14.04.2008 a ridicat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei A.V.A.S.
La termenul din 06.04.2009 paratul a ridicat exceptia inadmisibilitatii actiunii.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei A.V.A.S. si exceptia inadmisibilitatii:  
In conformitate cu dispozitiile art. 138 al (3) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei �Comitetul creditorilor poate cere judecatorului-sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea prevazuta la alin. (1) si raspunderea persoanelor la care se refera alin. (1) ameninta sa se prescrie.�
In cauza, la fila 30 dosar reclamanta a depus incheierea din data de 04.10.2007 pronuntata in dosarul nr. 3/110/2001 ( in format vechi nr. 9430/2001 ), incheiere prin care A.V.A.S. a fost desemnat presedinte al Comitetului creditorilor si totodata s-a pus in vedere A.V.A.S. de a formula actiune in raspundere patrimoniala, sub sanctiunea decaderii.
Instanta apreciaza ca sunt intrunite dispozitiile legale prev la art. 138 al.3 din Legea 85/2006 si prin urmare va respinge exceptie lipsei calitatii procesuale active.
Referitor la fondul cauzei:
 In conformitate cu disp. art. 138 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei,    �(1) In cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
lit  d) care prevede ca �au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;�
Pentru angajarea raspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.l din legea 85/2006 in sarcina membrilor organelor de conducere trebuie indeplinite cumulativ conditiile generale (existenta unui prejudiciu; o fapta ilicita a unei persoane; existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita a persoanei si prejudiciu; fapta ilicita sa fi fost comisa cu una din formele de vinovatie). Pe langa conditiile generale, art. 138 prevede si conditii speciale pentru angajarea acestei forme de raspundere: persoanele care au savarsit faptele ilicite trebuie sa faca parte din organele de supraveghere sau de conducere ale unui debitor, persoana juridica, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului.
Faptele ilicite savarsite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevazute la lit. a-g ale art. 138 din lege.
Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezulta ca sunt raspunzatori civil, membrii organelor de conducere �care au cauzat" stare de insolventa prin una din faptele enumerate.
Reclamanta si-a intemeiat cererile pe dispozitiile art 138 lit. d) din lege, fara sa faca dovada savarsirii de catre parat a faptelor respective.
In conformitate cu prevederile art. 1169 C. civil, reclamanta trebuia sa dovedeasca ca paratul P.V. in a savarsit faptele mentionate mai sus.
Din continutul cererii formulate in contradictoriu cu paratii rezulta ca reclamanta A.V.A.S.,  se rezuma in general la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea raspunderii in conditiile art. 138 din Legea 85/2006 fara sa arate in concret care sunt faptele care se incadreaza in aceste dispozitii.
Reclamanta nu numai ca nu fac dovada faptelor invocate din punct de vedere teoretic, dar nici nu arata care este legatura de cauzalitate dintre aceste fapte si starea de insolventa a debitoarei si, cel mai important, nu a depus raportul privind cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia insolventei debitorului,
Savarsirea unei fapte ilicite dintre cele prevazute limitativ de lege si existenta unui prejudiciu sunt doua dintre conditiile necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenata raspunderea unei persoane in temeiul art. 138.
Instanta trebuie sa retina ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanei impotriva careia este exercitata actiunea in raspundere civila.
Raportul cauzal trebuie sa existe intre vreuna dintre faptele prevazute de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin savarsirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
Din cererea formulata, asa cum s-a mentionat mai sus, nu rezulta care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate a fi fost savarsite de catre paratul P.V.  si starea de insolventa a debitoarei.
Fata de cele mentionate instanta va respinge ca nefondata cererea formulata de reclamanta.