Drepturile omului

Prin sentinta civila nr. 10882/04.12.2008 Judecatoria Bacau a admis actiunea formulata de reclamantul Primarul municipiului Bacau impotriva paratei SC  „D.” SA,  a obligat parata sa publice in cotidianul „ D.” dreptul la replica formulat de reclamant privitor la articolul „S. viseaza cai verzi pe pereti”  publicat in cotidianul „D.” din 28.01.2008, sub sanctiunea obligarii la plata unei amenzi civile in favoarea statului de 500 lei pe zi de la data ramanerii definitive a hotararii pana la publicare.
A obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 4508,3 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:
La data de 28 ianuarie  2008, in cotidianul „D.”, editat de S.C. D. S.A a aparut articolul „S. viseaza cai verzi pe pereti/ Promisiuni fantasmagorice”, in care s-a afirmat ca reclamantul „ si-a inchipuit ca administratia locala este egala cu impletirea ciorapilor, .. ca a renuntat la proiecte finantate de fosta administratie ..ca a distrus totul.. ca cea mai mare gafa este Podul de la Serbanesti …ca a ales un viceprimar total pe dinafara cu administratia si cu problemele comunitatii” S-a mai consemnat in articol „ca doar un om care isi face testamentul poate face astfel de promisiuni” (n.i despre strazi si parcari).
In articol s-a acreditat ideea ca primarul a facut doar promisiuni absurde si care nu pot fi duse la indeplinire, folosind sugestiv termenul „fantasmagorice”.
Reclamantul a inaintat paratei un drept la replica, atasat la dosar, filele 5,6, care insa nu a fost publicat, fapt care nu a fost negat de catre parata.
Potrivit art. 72 din Legea 3/1974 „persoana fizica sau juridica lezata prin afirmatii facute in presa si pe care le considera neadevarate poate cere, in termen de 30 de zile, ca organul de presa in cauza sa publice sau sa difuzeze un raspuns sub forma de replica, rectificare ori declaratie.
     Raspunsul trebuie sa fie obiectiv si sa urmareasca restabilirea adevarului.
     Nu se considera a aduce lezare critica obiectiva, principiala si constructiva, exercitata prin presa, in realizarea functiilor sale social-politice.”
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca analiza cazurilor privind libertatea presei va fi puternic marcata de calificarea discursului ca referindu-se la fapte sau judecati de valoare, precum si de atitudinea subiectiva a paratului in momentul comiterii faptei.
Existenta faptelor poate fi dovedita, in timp ce adevarul judecatilor de valoare nu este susceptibil de probatiune, cand vizeaza opinia subiectiva a unei persoane fata de un fapt.
Comentariile din articolul publicat de parata cu privire la promisiunile si faptele primarului vizeaza opinia subiectiva a autorului articolului, fara indicarea unor informatii care sa faca credibile afirmatiile acestuia.
Libertatea de exprimare sta chiar la baza notiunii de „societate democratica”. Aceasta constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice
Art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, apara discutarea oricaror subiecte care intereseaza opinia publica in general sau un segment al acesteia, asigurand o larga libertate de exprimare, punand accentul pe dreptul opiniei publice de a fi informata cu privire la chestiunile ce prezinta interes public. Acestui drept ii corespunde o obligatie a ziaristilor de a raspandi informatii si idei , indeplinindu-si astfel rolul de „caine de paza al democratiei”: Presa nu trebuie sa depaseasca insa anumite limite, tinand mai ales de protectia drepturilor si reputatiei altora, ii revine totusi obligatia de a comunica, cu respectarea responsabilitatilor si indatoririlor sale, informatiile si ideile asupra chestiunilor politice ca si asupra altor teme de interes general.
Protectia acordata de Curtea de la Strasbourg urmareste interesul general de corecta informare a opiniei publice.
Or, intrucat din articolul publicat de parata transpare doar judecata de valoare a autorului articolului, care a imprimat o anumita perceptie a sensului cuvintelor, pentru corecta informare a publicului, pentru ca acesta sa stabileasca veridicitatea afirmatiilor este util sa se publice dreptul la replica al celui vizat de articol, obligatie instituita si in dreptul intern prin art. 72 din LG 3/1973.
In cazul refuzului organului de presa de a difuza dreptul la replica, asa cum este in cauza pendinte, instanta potrivit art. 75 „obliga organul de presa sa publice sau sa difuzeze raspunsul in termen de 15 zile, care se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti”.
Avand in vedere pozitia paratului care nu a fost de acord cu publicarea dreptului la replica, si natura obligatiei, instanta va face aplicarea art. 93 din Lg 3/1974 potrivit caruia „nepublicarea sau nedifuzarea raspunsului cuvenit unei persoane fizice sau juridice, dispusa, potrivit art. 75, prin hotarire judecatoreasca ramasa definitiva, atrage obligarea organului de presa de catre instanta la plata unei amenzi, in folosul statului, de la 200 la 1000 lei, pentru fiecare zi de intirziere.
Impotriva sentintei a declarat apel  SC „D.”  SA  pentru urmatoarele considerente:
- instanta s-a substituit in dreptul de apreciere al autorului si depasind cadrul creionat de materialul de presa a obligat la elogierea realizarilor primarului S. care nu are nimic de a face cu elementele punctuale avute in vedere de redactor.
- o institutie nu poate pretinde recunoasterea unor merite intrucat doar executa indatoriri legale obligatorii, fiind subordonata interesului public.
- independenta libertatii de exprimare a fost subliniata de Curtea Europeana
- in acest sens trebuie avute in vedere cauza Dalban contra Romaniei ( in care a fost citata in motivare si jurisprudenta constand in Hotararea din cauza Tromso si Stensaas impotriva Norvegiei, Hotararea Lingens impotriva Austriei).
Analizand actele si lucrarile dosarului retine urmatoarele:
Libertatea de exprimare garantata de art. 10  CEDO  nu este un drept aboslut, paragraful 2 din acelasi articol referindu-se la restrictii specifice care pot fi aduse libertatii de exprimare si care nu sunt contrare Conventiei.
Fara a echivala cu o substituire a instantei in dreptul de apreciere al autorului articolului si cu obligarea acestuia la insusirea altei opinii decat cea exprimata in articolul pus in discutie, obligarea paratei la publicarea dreptului la replica reprezinta o ingerinta in exercitiul libertatii de exprimare. Aceasta ingerinta nu este insa contrara art.10  CEDO  privind dreptul la libertatea de exprimare deoarece: este prevazuta de lege, sediul materiei fiind prevederile art. 72 din Legea nr. 3/1974; urmareste un scop legitim respectiv apararea reputatiei altora; este necesara  intr-o comunitate democratica, masura litigioasa fiind proportionala cu scopul legitim urmarit, avand in vedere ca are drept finalitate asigurarea pluralitatii opiniilor si corecta informare a opiniei publice.
In contextul discutarii unui subiect de interes public, discursul jurnalistic din articolul „ S. viseaza cai verzi pe pereti/ Promisiuni fantasmagorice” cuprinde, astfel cum se  precizeaza si in declaratia de apel, opinia autorului privitor la realizarile primarului raportat la promisiunile acestuia.
Asa cum s-a retinut si in considerentele sentintei apelate articolul acrediteaza ideea ca primarul a facut  promisiuni absurde si care nu pot fi aduse la indeplinire, folosindu-se sugestiv termenul „ fantasmagorice”. Aceasta este de natura a prejudicia imaginea institutiei primarului si atrage incidenta art. 72 al. 1 din Legea nr. 3/1974 din dispozitiile caruia rezulta ca publicarea dreptului la replica  este conditionata de existenta unei lezari a persoanei fizice sau juridice.
Exista proportionalite intre obligarea paratei la publicarea dreptului la replica si scopul legitim urmarit atata vreme cat masura dispusa prin sentinta apelata corespunde exigentelor decurgand din interesul general de corecta informare a opiniei publice, asigurandu-se conditiile pentru ca publicul sa poata cunoaste si punctul de vedere al persoanei vizata de articol.
Dreptul la replica solicitat de reclamant are legatura cu subiectul articolului  atata vreme cat situatiile concrete care nu se regasesc in continutul articolului sunt prezentate pentru a argumenta punctul de vedere al reclamantului in privinta subiectului asupra caruia si-a exprimat opinia jurnalistul.
Jurisprudenta CEDO invocata de apelanta nu este aplicabila in cauza. Hotararea pronuntata in cauza Dalban contra Romaniei a constatat incalcarea disproportionata a dreptului la libertatea de exprimare  a unui ziarist insa masura litigioasa in raport de care s-a apreciat existenta proportionalitatii ingerintei cu scopul urmarit era diferita de cea din prezenta cauza constand in condamnarea penala pentru savarsirea infractiunii de calomnie.
Fata de cele ce preced, vazand si prevederile art. 296 C.p.c. va respinge apelul ca nefondat.
In temeiul art. 274 C.p.c. va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocat.