Prescriptia dreptului la actiune

Prin cererea inregistrata sub nr. 411/199/2007 la data de 12.04.2007 reclamantul S. M. C. a formulat actiune civila impotriva  aratilor C. M. C., C. L. si F. (C.) L., domiciliati in judetul Bacau, prin   care s-a solicitat sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare cu privire la conventia incheiata intre reclamant si autorul partilor C.M. la data de  04.11.1992.
La termenul din 20.09.2007 (filele 38 - 39) reclamantul isi completeaza actiunea, solicitand si nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1148/28.03.2002 care priveste aceiasi suprafata                              de 900 m.p. teren, incheiat intr C. M., in calitate de vanzator  si B.V. si B.S. in calitate de cumparatori, solicitand astfel extinderea actiunii civile si cu  privire la aceste parti.
Parata B. a invocat la termenul din 31.01.2008 exceptia prescriptiei  dreptului la actiune in privinta capatului de cerere privind constatarea ca  perfecta a vanzarii cumpararii.
Prin sentinta civila nr. 254/27.03.2008 pronuntata de Judecatoria Buhusi                  a fost  admisa exceptia  prescriptiei dreptului  material la actiune cu privire                    la capatul de cerere avand ca obiect perfectare contract de                                 vanzare-cumparare din 04.11.1992 cu privire la suprafata de 900 m.p. teren situat, jud. Bacau, si in consecinta s-a respins actiunea cu privire la acest capat de cerere. Prin aceiasi hotarare  s-a dispus disjungerea capatului de cerere privind contestarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1148/28.03.2002.
Pentru a pronunta sentinta civila  de mai sus prima instanta a retinut urmatoarele:
Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este o exceptie                       de fond absoluta, care prin regimul sau juridic impune analiza conditiilor                  de exercitiu ale actiunii, printre care si aceea a termenului in care poate fi  exercitata  chiar  si din oficiu.
 Prescriptia este definita ca fiind  sanctiunea care loveste posibilitatea               de  exercitare a actiunii civile prin stingerea dreptului de realizare silita a obligatiei civile corelative neexercitate de subiectul activ al raportului                      juridic in termenul de prescriptie stabilit de lege (C.T. s.a -  Drept civil roman. Curs selectiv licenta, Ed. Press Mihaela SRL, 1996,  P. 86)
In analiza exceptiei invocate, instanta a trebuit sa stabileasca,                                pe de o parte natura dreptului exercitat si, pe de alta parte, termenul                            de prescriptie si  momentul  implinirii  acestuia.
Cu privire la obiect, instanta a retinut ca intrucat un antecontract                   prin care  partile intentioneaza transmiterea unui drept real de proprietate                     cu privire la un imobil, naste  in sarcina lor o obligatie de a face, constand                      in incheierea in viitor a contractului in forma autentica, aceasta obligatie                 este susceptibila de executare silita prin pronuntarea de catre instanta                             a unei hotarari  care sa tina loc de act de vanzare-cumparare.
 Aceasta posibilitate intemeiata pe dispozitiile art. 1073 - 1077                          Cod civil vizeaza suplinirea consimtamantului partilor la incheierea actului                    in forma autentica si presupune prin ipoteza un antecontract valabil                               in care clauzele contractuale, au fost  respectate (plata pretului).
In cauza, sunt totodata incidente dispozitiile art. 20 al. 3 Legea                       7/1996 privind Cadastrul si Publicitatea imobiliara modificata prin                            Legea 247/2005 cu referire la art. 5 alin. 2 titlul X din Legea 247/2005                          potrivit cu care: �in situatia in care dupa incheierea unui antecontract                             cu privire la teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza ulterior                   sa incheie contractul, partea care si-a  indeplinit obligatiile poate sesiza                      instanta competenta care poate pronunta o hotarare care sa tina  loc de            contract�, �hotararea judecatoreasca si irevocabila, sau in cazurile                      prevazute de lege, actul autoritatii administrative, vor inlocui acordul                               de vointa cerut in vederea inscrierii drepturilor reale, daca sunt opozabile titularilor�. Prin urmare, un a atare tip de actiune poarta asupra unui                       drept patrimonial de creanta si nu asupra unui drept real, fiindu-i                          aplicabil termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de art. 3 din         Decretul nr. 167/1985, coroborat cu dispozitiile generale inscrise in                         art. 1 din susmentionatul act normativ: �dreptul la actiune avand                                       un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul  prevazut de lege�.
Pe de alta parte, doctrina si practica, in privinta dreptului la actiune                  pe care il analizeaza, este constanta in a aprecia ca posesia continua                                  si neintrerupta a terenului cu privire la care se cere pronuntarea hotararii                          care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare este o imprejurare                  care suspenda prescriptia dreptului la actiune.
Insa, din analiza probatoriului administrat a reiesit urmatoarea                   situatie de fapt: la data de 04.11.1992 reclamantul a cumparat de la                             tatal paratilor, C. M., printr-un act sub semnatura privata intitulat �act de vanzare-cumparare" suprafata de 900 m.p. teren convenind un pret final de 250.000 lei vechi si  produse agricole in valoare de 50.000 lei vechi, platind in totalitate  pretul.
In anul 2002 C. M. a vandut a doua oara terenul pe care                        deja i-1 instrainase lui, paratilor B. prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1148/28.03.2002 la B.N.P. �S.N. si S.O.C.".
In declaratia sa, martorul C. arata ca el este cel care a scris                       zdelca in anul 1992 intrucat C. M., vanzatorul, era nevazator si nu avea zona palmelor, pretul de 250.000 lei fiind achitat in fata lui. De fata era si F. L.. In prezent terenul este stapanit de cumparatorii cu act autentic, numitii B..
In interogatoriul luat paratei F. L. aceasta arata, raspunzand la intrebarea numarul sase, ca reclamantul a stapanit terenul in litigiu de la momentul vanzarii cu zdelca si pana la momentul instrainarii lui catre sotii B..
La interogatoriul luat din oficiu reclamantului de catre instanta,                raspuns consemnat in incheierea de sedinta din 31.01.2008, acesta                     invedereaza imprejurarea ca nu mai stapaneste terenul - litigiu din aprilie                 2002.
Prin urmare, chiar luand in considerare cauza de suspendare                   reprezentata de posesia si stapanirea efectiva de catre reclamant a                         terenului in litigiu, din probele enuntate mai sus a reiesit ca aceasta                                a incetat in aprilie 2002, prezenta actiune fiind formulata la data de                   12.04.2007, la aproximativ cinci ani dupa momentul deposedarii.
Impotriva sentintei civile nr. 254/27.03.2008 pronuntata de                   Judecatoria Buhusi a declarat recurs reclamantul S. C.  solicitand admiterea acestuia, casarea hotararii cu trimitere spre rejudecare   la fond.
In  motivarea recursului se arata  ca instanta de fond in mod                         gresit a calificat actiunea ca fiind una patrimoniala intrucat s-a solicitat                    prin actiune pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de                             vanzare cumparare si nu restituirea pretului. Astfel ca  actiunea se prescrie                   in termenul de 10 ani si nu de 3 ani. Se arata in continuare ca a fost                     intrerupt cursul prescriptiei prin formularea actiunii impotriva paratilor                     pentru perfectare de vanzare-cumparare, actiune ce a format obiectul dosarului nr. 1353/2002 al Judecatoriei Buhusi.
In drept invoca dispozitiile art. 304 pct. 7 s.a. Cod procedura civila.
Intimatii-parati nu au depus intampinari.
In recurs nu s-au administrat probatorii noi.
Recursul a fost declarat in termen, motivat prin cerere si legal timbrat                 cu  taxa timbru judiciar de 4 lei si taxa judiciara de 0,3 lei.
Analizand sentinta civila recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul retine urmatoarele:
Daca de esenta dreptului de crenta este  existenta unei puteri asupra                   altei persoane, asupra activitatii sale, aceasta poate avea valoare                 patrimoniala, dar tot atat de bine si o valoare extrapatrimoniala. De vreme                    ce din punct de vedere al structurii dreptului subiectiv,  caracterul  patrimonial sau nu, al prestatiei datorate, este indiferent si ca, indiferent de maniera                       in care o persoana este tinuta fata de alta, aceasta din urma devine prin                     insusi  acest fapt, creditorul celei  dintai, insemneaza ca, in toate cazurile,                   exista creanta, in sensul de �drept la operatiunea(activitatea) altuia�,                         adica  de ius in personam.
Refuzul unei parti de a consimti la perfectarea contractului de                 vanzare-cumparare se intemeiaza pe dispozitiile art. 1073 si 1077 Cod civil privitoare la executarea in natura a obligatiilor de a face, intrucat                               in aceasta situatie ne aflam in fata unei obligati de a face aferenta                              unui drept personal de creanta.
Astfel ca  in mod corect instanta de fond a retinut ca fiind aplicabil                   in speta de fata terenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de                             art. 3 din Decretul nr. 167/58.
Un caz de intrerupere a cursului prescriptiei este potrivit dispozitiilor              art. 16 al. 1 lit. b Decretul 167/1958 este si introducerea unei cereri                                  de chemare in judecata. Pentru a produce efect intreruptiv cererea                                de chemare in judecata trebuie sa intruneasca urmatoarele                                 conditii:
1) sa fie introdusa la o instanta judecatoreasca sau alt organ                         de atributii jurisdictionale, chiar daca  acestea nu ar fi  competente;
2) sa fie serioasa;
3) sa fie  admisa printr-o hotarare definitiva sau irevocabila.
In speta de fata, recurentul reclamant a depus la dosarul de fond                         (fila 74) un certificat de grefa din care rezulta  ca pe rolul Judecatoriei                          Buhusi se afla inregistrata sub nr. 1353/2002 actiunea de perfectare                               act vanzare-cumparare, formulata de S. M. C. impotriva lui  C. M.. Certificatul de grefa a fost eliberat pe data de 06.09.2002.
Insa recurentul-reclamant nu a facut dovada admiterii acestei actiuni si nici ca aceasta actiune priveste terenul din prezenta cauza, astfel ca in  speta de fata nu a intervenit intreruperea cursului prescriptiei.
Fata de cele retinute mai sus, Tribunalul  urmeaza  sa  respinga  recursul ca nefondat.
 In temeiul art. 274 Cod procedura civila urmeaza sa oblige                    recurentul-reclamant S. M. C.  sa plateasca  intimatei B.V.  suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat conform chitantei depuse la dosar.