Individualizare

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau inregistrat sub nr. 32/D/2008 a fost pusa in miscare actiunea penala  si trimis in judecata inculpatul T.F. pentru savarsirea infractiunilor  prevazute si pedepsite de art. 2 al.1 si art. 4 al.1 din Legea  143/2000 modificata prin Legea  522/2004, cu aplicarea art. 41 al. si  art. 33 lit. a si art. 99 si urmatoarele C.pen.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta  constata si retine urmatoarele:
Inculpatul T.F.  este un tanar care la varsta de 17 ani , din dorinta de a da dovada de teribilism si motivat de faptul cu nu avea suficiente resurse financiare, a luat hotararea sa vanda planta de canabis.
Practic, inculpatul a observat pe malul raului Asau o suprafata de teren  pe care era crescuta canepa salbatica  fara ca aceasta cultura de canepa sa fi fost cultivata de inculpat sau de altcineva in scopul traficarii  de droguri , ci pur si simplu  a crescut in acea zona in mod natural , fara interventia altor persoane.
Astfel ca, inculpatul T.F. , aflandu-se prin zona si observand  canepa si ca urmare  a faptului ca a citit  pe internet  despre efectele  pe care le poate avea  , a smuls  cateva tulpini de canepa si a hotarat sa le valorifice, insa nu a mai reusit ca urmare a faptului ca a fost denuntat.
Desi actul de sesizare al instantei  rezulta fapta inculpatului ca incadrandu-se intr-o  activitate specifica  comercializarii de droguri de risc ,  a rezultat un grad de pericol social extrem  de ridicat, tribunalul  apreciaza ca activitatea inculpatului nu prezinta  grad de pericol social al unei  infractiuni pentru considerentele  ce vor fi expuse.
Caracterul penal al faptei este inlaturat daca fapta concreta nu prezinta gradul de pericol necesar al unei infractiuni.
Pericolul social al infractiunii, stabilit in abstract de legiuitor in momentul incriminarii faptei  trebuia sa existe, sa se verifice prin fiecare fapta savarsita, pentru a caracteriza fapta respectiva ca infractiune.
Este posibil ca in concret fapta savarsita, desi formal sa indeplineasca toate trasaturile pentru a fi caracterizata ca infractiune, adica este prevazuta de legea penala, este savarsita cu vinovatia ceruta de lege, dar pericolul social sa nu evidentieze o periclitare a valorilor sociale ocrotite, sa fie minim, sa nu fie suficient pentru a caracteriza fapta ca infractiune.
Cu alte cuvinte, este posibil ca, in concret, fapta savarsita sa fie lipsita de importanta prin pericolul social minim pe care-l prezinta, iar pentru combaterea ei, nu este necesara aplicarea unei pedepse. In astfel de situatii, cand pericolul social concret al faptei savarsite este minim, cand nu este suficient pentru a caracteriza fapta ca infractiune � este inlaturat caracterul infractional al faptei si, pe care de consecinta, este inlaturata si raspunderea penala. Cum insa, la incriminarea unei fapte, legiuitorul ia in considerare printre altele si pericolul social ce-l reprezinta fapta, tot legiuitorul trebuie sa prevada in ce conditii fapta concreta nu are gradul de pericol social necesar al unei infractiuni.
In art.18 Cod penal, se prevede ca �nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Prin aceste dispozitii, asa cum s-a aratat mai sus, se stabileste pentru organul de aplicare al legii sarcina de a stabili pe baza unor criterii legale prevazute de art.18/1 al.2 Cod penal, daca fapta savarsita prezinta sau nu gradul de pericol social necesar pentru caracterizarea acesteia ca infractiune.
Cand pericolul social concret nu este suficient pentru caracterizarea faptei, ca infractiune, caracterul penal al faptei este inlaturat, iar faptuitorului i se aplica o sanctiune cu caracter administrativ prevazut de art.91 Cod penal.
Fapta prevazuta de legea penala, care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, potrivit art.18/1 Cod penal, este o fapta lipsita in mod vadit de importanta, concluzie ce rezulta din atingerea minima adusa valorilor ocrotite de legea penala si din continutul ei concret.
Asadar, fapta prevazuta de legea penala lipsita de pericol social are ca trasaturi caracteristice o atingere minima adusa valorii sociale ocrotite penaliceste si prin aceasta reliefeaza o lipsa vadita de importanta.
Institutia prevazuta in art.18/1 Cod penal, are un caracter general, in sensul ca este aplicabila in principiu in cazul tuturor faptelor prevazute de legea penala, indiferent de natura lor si de pedeapsa prevazuta pentru ele.
Inlaturarea caracterului penal al faptei prevazute de legea penala ca urmare a constatarii lipsei de pericol social concret are loc cu indeplinirea conditiilor prevazute de lege.
Prevederea conditiilor in care fapta prevazuta de legea penala nu are caracter penal asigura cadrul legal in care organele de aplicare a legii penale evalueaza pericolul social concret cu evitarea arbitrariului, subiectivismului, abuzurilor.
La stabilirea in concret a gradului de pericol social � potrivit dispozitiilor art.18/1 al.2 Cod penal � se tine seama de: modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit de faptuitor de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, de persoana si conduita faptuitorului.
Criteriile prevazute in lege se folosesc impreuna pentru a stabili gradul de pericol social al faptei comise si necesitatea ori inutilitatea pedepsei in cazul concret.
a) Modul si mijloacele de savarsire pot reliefa un pericol social concret suficient pentru a caracteriza fapta ca infractiune, cand au fost folosite mijloacele de savarsire periculoase (explozii, otravirea apei ori a alimentelor care urmeaza sa fie servite mai multor persoane) ori prin numarul mare de acte comise.
b) Dupa scopul urmarit de faptuitor, pericolul social poate fi scazut cand fapta a fost comisa pentru satisfacerea unei trebuinte (cumpararea unui medicament pentru cineva bolnav din familie cu banii sustrasi din gestiune). Cand infractiunea a fost comisa pentru inlesnirea ori acoperirea altei infractiuni, pericolul social, de data aceasta, este ridicat si suficient pentru a caracteriza fapta ca infractiune.
c) Imprejurarile in care fapta a fost comisa sunt relevante pentru cunoasterea pericolului social al acesteia si al periculozitatii faptuitorului. Daca fapta a fost comisa in imprejurari agravante (noaptea ori profitand de situatia creata de o calamitate, pericolul social este ridicat, iar fapta poate fi infractiune. Dimpotriva, fapta comisa in imprejurari nefavorabile pentru faptuitor (o suferinta, starea de ebrietate in care a ajuns intamplator, etc.) pot reliefa un pericol social scazut.
d) Dupa urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce. Cand prin fapta  s-a produs un prejudiciu foarte mic, fapta dupa acest criteriu nu are pericolul social suficient al unei infractiuni. Daca prin fapta s-ar fi putut produce prejudicii mari, fapta are pericolul, social al unei infractiuni.
e) Persoana si conduita faptuitorului este examinata, de asemenea, pentru a stabili gradul de pericol social al faptei comise de acesta. Se tine seama, fara indoiala de atitudinea faptuitorului inainte de savarsirea faptei, dupa savarsirea acesteia, de antecedentele penale, de orice circumstante personale ale acestuia. Ori, pornind de la aceste criterii, obligatorii pentru instanta  in aprecierea gradului de pericol social concret al faptei, tribunalul apreciaza  ca aceste dispozitii  se regasesc in mod expres in atitudinea si  urmarea activitatii inculpatului T.F.
Intr-un mod cu totul exagerat  se incearca de catre  reprezentantii parchetului sa prezinte  activitatile  inculpatului ca facand parte dintr-o  activitate intensa de trafic de droguri ,  cand in realitate este  vorba  practic de  un impuls al tanarului  specific varstei de 17 ani , de un act de teribilism  care nu se poate  circumscrie  nici pe departe unei  activitati de natura sa rastoarne bunul mers al societatii civile.
Intreg actul de sesizare  rezulta practic o supradimensionare a realitatii , datelor existente si  care rezulta din intreaga economie a actelor si lucrarilor dosarului , se incearca in mod nerealist  sa se prezinte activitatile  inculpatului ca fiind una de proportii uriase  cand in realitate , acest tanar inconstient nu face altceva decat sa culeaga cateva tulpini de canepa pe care le gaseste pe albia unui rau pentru ca ulterior sa incerce sa le comercializeze.
Practic, asa zisa actiune concertata  de trafic de droguri a inculpatului si  consum de droguri  se materializeaza in recoltarea catorva tulpini de canepa  in incercarea de a le valorifica  unor tineri de aceeasi varsta.
Nici unul din actele dosarului  nu releva obtinerea  in vreun mod a unor foloase  materiale de catre inculpat si mai mult decat atat depozitiile martorilor din lucrari respectiv a persoanelor  cu  privire la care se  presupune ca  inculpatul ar fi incercat  sa comercializeze  droguri  releva cu prisosinta acest aspect.
Ca actul de sesizare incearca sa  prezinte activitatea inculpatului ca  una extrem de periculoasa,  desi rezulta clar ca bunul  mers al societatii  civile si relatiile sociale acordate de  lege nu au fost  periclitate prin activitatea inculpatului o releva si modul in care  incearca sa prezinte  continutul analizei canepei ca urmare a  verificarii specialistilor , aducandu-se practic in prim plan o situatie care frizeaza ridicolul.
Desi   inculpatul   este  prezentat ca un tanar  linistit cu o conduita   sociala morala buna,  fapt de altfel confirmat si de  referatul de evaluare imediat prezentarii sale intr-o lumina favorabila de catre insasi  reprezentantul parchetului,  se incearca intr-un mod pueril sa se arate cat de periculos este un tanar de 17 ani care culege  canepa si incearca sa o comercializeze  ca si  drog, in pofida  evidentului  si a unui probatoriu care sa arate cu certitudine  si fara echivoc  ca se  afla in prezenta unui inculpat a carei activitate nu se poate incadra in sfera pericolului social  cerut de lege pentru savarsirea  unei infractiuni.
De asemenea, avandu - se in vedere si  persoana si  conduita inculpatului, atitudinea acestuia pe intreaga durata a procesului penal, circumstantele reale si personale de natura sa caracterizeze fapta si pe inculpat, tribunalul apreciaza ca in raport de cele expuse , ca faptele retinute in sarcina  inculpatului  nu prezinta grad de pericol social al unei infractiuni  asa incat  in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b 1 in referire la art. 181 C.p. va dispune achitarea acestuia  pentru  savarsirea infractiunilor retinute  in sarcina  sa prin actul de sesizare.
In temeiul art. 91 lit. c C.p.p. va aplica inculpatului sanctiunea amenzii administrative , iar in temeiul art. 17 din Legea 143/2000 modificata prin legea 522/2004 va dispune confiscarea de la inculpat a cantitatii de 16, 8 gr. canabis si care se afla in camera de corpuri delicte  a I.G.P.R. Bucuresti.