Partaj

Pronuntand sentinta civila nr. 414/5.02.2009 Judecatoria Onesti                   a admis in parte actiunea formulata de reclamanta N.Z. impotriva paratului T.S., a respins capatul de cerere formulat de reclamanta privind pasivul ce greveaza comunitatea de bunuri si a respins cererea reconventionala formulata de parat.
Dispunand partajarea bunurilor comune si iesirea din indiviziune                         a partilor conform expertizei finale, ing. M.I., varianta I, instanta                  a atribuit loturi dupa cum  urmeaza:
Lotul nr. 1 reclamantei N.Z., compus din sulta pe care o primeste de la lotul nr. 2 T.S., suma de 20.078 lei.
Lotul nr. 2 paratului T.S., in valoare de 40.156 lei, compus din:
o casa compusa din 3 camere, 2 holuri, bucatarie si baie, cu beci dedesubt, acoperita cu tigla in valoare de 31.262 lei;
grajd si anexa in valoare de 748 lei;
gard in valoare de 6146 lei (constructii situate in com. G.V., jud. Bacau);
un autoturism marca in valoare de 2000 lei.
Are dreptul la bunuri in valoare de 20.078 lei si da sulta lotului nr. 1 N.Z. suma de 20.078 lei.
Prin aceeasi sentinta, instanta a obligat paratul T.S., C.N.P. 1630213044424 la plata catre stat a sumei de 2072 cu titlu de taxa judiciara                                        de timbru reprezentand ajutor public judiciar acordat reclamantei, si catre reclamanta a sumei de 411 lei reprezentand ½ din taxa de timbru, timbru    judiciar si onorariile expertilor compensand onorariile avocatilor.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut prin incheierea                   din 13.11.2008 ca reclamanta N.Z. si paratul T.S. au fost                     soti, casatoria acestora fiind desfacuta prin divort conform s.c. nr. 397/20.02.2007 a Judecatoriei Onesti, ramasa definitiva si irevocabila                       prin neapelare la 19.04.2007 ( fila 4 dosar).
In timpul casatoriei partile au dobandit prin act autentic o casa                construita din lemn compusa din 3 camere, bucatarie, beci, acoperita                               cu tigla, anexa construita din lemn acoperita cu azbest, avand 2 camere                         si un grajd construit din lemn acoperit cu tigla (contract de vanzare-cumparare nr. 2198/15.12.2004 fila 5 dosar).
Reclamanta a solicitat pe langa aceste bunuri si terenul curti-constructii              si arabil in suprafata de 1403,62 m.p.. Acest teren nu a fost retinut la                      masa de impartit intrucat nu a fost dobandit prin actul autentic susmentionat,                    el fiind inscris in titlul de proprietate pe numele paratului.
Reclamanta a pretins ca masa bunurilor comune este grevata de                           un pasiv, respectiv suma de 500 Euro si 48000 lei.
Cu martorii propusi reclamanta nu a putut dovedi imprumutul de 500               euro pe care sustine ca l-a achitat dupa despartirea in fapt.
In legatura cu suma de 48000 lei ce reprezinta o datorie proprie                           a paratului, respectiv lipsa din gestiune de la Ocolul Silvic Livezi, instanta                     a considerat ca nu poate fi retinuta. Atat Ocolul Silvic Livezi cat si                        directia Silvica Bacau au aratat ca paratul nu figureaza cu debite in                       evidentele lor. Instanta nu a primit nici depozitia martorei N.C. si nici declaratia extrajudiciara a numitului I.I.N.
Prin cererea reconventionala paratul a solicitat la impartit apartamentul situat in Onesti. Acest bun a fost dobandit de reclamanta                   prin act autentic la data de 24.05.2007, dupa ramanerea definitiva si                 irevocabila a hotararii de divort, astfel incat nu se mai bucura de prezumtia                  de comunitate de bunuri instituita de art. 30 din Codul familiei.
Atat martorii reclamantei cat si ai paratului au declarat ca reclamanta                  a dorit sa-si cumpere un apartament in Onesti dupa inundatiile din                           2005. Reclamanta a recunoscut la interogatoriul luat ca paratul a montat                           2 m.p. faianta in apartamentul in cauza.
Valoarea apartamentului, asa cum rezulta din contractul de                       vanzare cumparare, este de 53000 lei. Paratul a sustinut ca acest apartament                   a fost cumparat cu banii castigati de reclamanta in Spania. Reclamanta                                   a lucrat in Spania doar un an de zile si instanta a considerat ca aceasta                                nu a putut realiza astfel de venituri incat sa cumpere un apartament                                 in Romania. Daca ar fi obtinut astfel de venituri nu ar mai fi contractat imprumutul de 31.000 lei (contractul de credit nr. 517/27.07.2007 filele                         30 - 35 dosar).
Negocierile pentru cumpararea acestui apartament le-au inceput                   parintii reclamantei cu bani imprumutati de la banca, asa cum rezulta                         din declaratiile martorilor reclamantei G.P. si N.C..
Acest bun nu a fost retinut la masa bunurilor comune.
Paratul a solicitat un pasiv ce greveaza comunitatea de bunuri                             si cu valoarea acestuia sa se majoreze lotul sau. Este vorba de un                          imprumut primit de la martorul R.V., respectiv suma de 10000 lei achitati de parat dupa despartirea in fapt. Reclamanta a contestat acest bun.
Martora paratului, G.M. a declarat in instanta ca acesta                          a imprumutat bani din sat pentru refacerea casei, fara a preciza de la                           cine s-a imprumutat paratul si ce suma. Nici „chitanta de mana” depusa                           de parat nu reprezinta o proba credibila (fila 153 dosar).
Din concluziile rapoartelor de expertiza efectuate in cauza, a                       retinut instanta ca valoarea masei de partajat este de 40156 lei si ca, fata                       de cotele retinute, fiecarei parti i se cuvin bunuri in valoare de 20.078                         lei.
Reclamanta a solicitat o varianta in natura in sensul de a i se atribui o parte din casa.
Instanta a apreciat ca varianta I din expertiza este cea mai echilibrata                       de vreme ce reclamanta are un apartament in Onesti iar terenul de sub                        casa este proprietatea paratului.
Fata de cele expuse, in temeiul art. 36 alin. 1 din Codul familiei,                   instanta a admis in parte actiunea si in consecinta a dispus impartirea                 bunurilor comune conform expertizei varianta I, respingand capatul                             de cerere formulat de reclamanta privind datoria comuna.
Cum instanta nu a retinut la impartit apartamentul si nici datoria                  comuna, a fost respinsa cererea reconventionala formulata de parat.
Reclamanta a contestat ca apartamentul solicitat de parat prin                     cererea reconventionala este bun comun. Pentru acest lucru reclamanta                   trebuia sa timbreze cu suma de 2072 lei.
Prin incheierea din 23.09.2008 reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Cum paratul a cazut in pretentii, potrivit art. 18 din O.U.G. nr.                   51/2008, a fost obligat la 2072 lei taxa judiciara de timbru catre stat                             iar reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 411 lei reprezentand ½                      din taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu experti, onorariile avocatilor                  fiind compensate.
Impotriva acestei sentinte, au declarat recurs atat reclamanta cat                          si paratul.
In motivarea recursului sau, d-na Z. N. s-a declarat nemultumita de faptul ca:
pretul constructiei nu este real, stabilindu-se niste coeficienti exagerati tocmai pentru diminuarea intentionata a pretului in conditiile in care casa nu mai are nici o legatura cu anul constructiei initiale, reconstructia casei incepand dupa inundatiile din 1991 si finalizandu-se in 2005, fiind scoase talpile de lemn, pomisteala, turnandu-se fundatii noi din beton, sape, folosindu-se izolatii din polistiren, inlocuindu-se toate dusumelele, zidaria, stolaria, faianta, gresia si anexandu-se doua camere, baia si bucataria dotate cu instalatie sanitara completa; pe de alta parte, gardul a fost evaluat la un pret extrem de mic, nejustificat, avand in vedere valoarea acestuia, de 80 milioane, in anul 2003;
s-a retinut ca terenul este bunul propriu al fostului sot, aratand ca, desi titlul de proprietate pentru teren s-a emis doar pe numele acestuia, bunul este comun intrucat pretul a fost achitat cu banii obtinuti din darurile de nunta
a fost respinsa cererea sa de retinere a pasivului ce greveaza comunitatea de bunuri, incluzand suma de 500 de euro imprumutati de la fratele recurentei
La randul sau, d-l S. T. a criticat hotararea pronuntata de judecatorie pentru urmatoarele considerente:
suma imprumutata de la R.V. pentru refacerea imobilului – bun comun, de 20.000 lei, din care nu s-a restituit decat jumatate, este datorie comuna, imprumutul fiind dovedit cu chitanta depusa la dosar in original si necontestata de catre reclamanta si cu declaratia martorei G.M.;
apartamentul a fost cumparat de reclamanta inainte de divort, doar actul autentic fiind incheiat dupa ramanerea definitiva a hotararii, astfel incat, in temeiul art.1294 din Codul civil, si acest bun este comun, lucrarile de imbunatatire efectuate de recurent, recunoscute de catre reclamanta, presupunand calitatea sa de proprietar. Apararea reclamantei este discutabila intrucat creditul de 37500 lei nu a fost luat de parintii reclamantei ci de sora sa, N. M., parintii fiind doar giranti iar suma de 15.000 euro, echivalentul pretului de 53.000 lei achitat pentru apartament, putea fi obtinuta de catre reclamanta in Spania
           La dosarul de recurs, s-au depus inscrisuri (f. 6, 7, 32), fotografii                          (f. 31).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
          Incheierea de admitere in principiu din 13.11.2008 si sentinta civila                    nr. 414/5.02.2009 au fost pronuntate cu incalcarea art. 129 alin. (5) C.p.c., potrivit caruia judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele                 legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in                          cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in                          scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale, putand ordona                  administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.
Astfel, in ceea ce priveste recursul reclamantei, se constata ca                             in mod nelegal a procedat instanta respingand obiectiunile formulate de                  aceasta la expertiza constructii (f. 143), fara a motiva aceasta solutie                          (f. 146), impunandu-se, fata de aceste obiectiuni, refacerea raportului                              de expertiza pentru a fi stabilita valoarea de circulatie a imobilului                           prin metoda costurilor si a comparatiei, si neefectuand verificari privind                 natura juridica a terenului aferent constructiei – bun propriu sau                                     bun comun, fiind necesara in acest scop administrarea de probe - martori, documentatia in baza careia a fost eliberat titlul de proprietate                                       nr. 179759/18.08.1995 (f. 87), titlul fiind emis in timpul casatoriei partilor (1985 - 2007).
Motivul referitor la retinerea pasivului, motiv formulat de catre                recurenta-reclamanta, nu poate fi, insa, retinut ca intemeiat, probele              administrate in cauza (f. 76, 77, 94, 98, 107, 110, 112 dosar judecatorie) neconfirmand sustinerile acesteia, in recurs nefiind administrate alte                        probe.
Criticile formulate de catre recurentul-parat sunt, de asemenea, intemeiate, avand in vedere faptul ca instanta a omis, in virtutea rolului activ pe care                     era datoare sa il exercite, sa ceara expertului sa stabileasca valoarea imbunatatirilor aduse casei pentru a putea aprecia asupra temeiniciei                        cererii de retinere ca datorie comuna a sumei de 20.000 lei, imprumutata                     de catre recurent, astfel cum sustine acesta, tocmai in acest scop, fiind                 necesara si audierea persoanei de la care se pretinde ca s-au imprumutat                  banii, cererea recurentului fiind respinsa in mod nejustificat de catre prima instanta.
In ceea ce priveste sustinerea recurentului referitoare la retinerea apartamentului situat in Onesti, ca fiind bun comun, instanta constata ca hotararea recurata este nemotivata sub aspectul incidentei art. 1294 Cod civil invocat de catre recurentul-parat.
In consecinta, in temeiul art. 304 pct. 7, 9, art. 305, art. 312 alin. 1,                        si 5 c.p.c., fiind necesara administrarea de noi probe, instanta va casa                                  in tot incheierea de admitere in principiu si in parte sentinta recurata si va                  trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.