Partaj judiciar. Nulitate hotarare pentru citarea apelantei cu mentiunea perimare dar solutionarea apelului pe fond. Neincidenta nulitatii in cazul in care nu se face dovada vreunei vatamari.

SECTIA CIVILA MIXTA

MATERIE: Drept procesual civil.
                  OBIECT: Partaj judiciar. Nulitate hotarare pentru                     citarea apelantei cu mentiunea perimare dar solutionarea apelului pe fond.
      Neincidenta nulitatii in cazul in care nu
          se face dovada vreunei vatamari.             

Temei de drept: art. 105 alin. 2 Cod procedura civila
                                                             
         (Decizia civila nr. 1442 din 13 decembrie 2007)
             (dosar 3438/83/2005)

            Prin sentinta civila nr. 17/D din 08 februarie 1999 pronuntata de Judecatoria Satu Mare in dosar nr. 117/1999, a fost admisa actiunea civila introdusa de reclamantul Z.F. impotriva paratilor V.A.F. si V.I., a fost admisa cererea de interventie in interesul reclamantului formulata de S.S. si s-a constatat ca paratii sunt coproprietari pe cote parti in cote de cate 1/2 fiecare asupra imobilului situat in Satu Mare inscris in CF nr. 8437-Satu Mare cu nr. top 1247 sub B. 10 si 11, in natura casa si teren in suprafata de 392 mp, in valoare de 175.272.000 lei, conform expertizei intocmite de ing. exp. M.A., expertiza care face parte integranta din hotararea atacata.
            S-a sistat starea de indiviziune dintre parti, atribuindu-se imobilul paratului V.A.F., cu obligarea acestuia la plata unei sulte in suma de 87.636.000 lei paratei V.I., fiind obligati paratii la plata sumei de 5.643.000 lei, cheltuieli de judecata catre reclamant.
            Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut, din actele si lucrarile de la dosar, ca reclamantul Z.F. detine un titlu executor - sentinta civila nr. 1483/23.02.1995 pronuntata in dosar nr. 10425/1994 al Judecatoriei Satu Mare, investita cu formula executorie, prin care V.A. a fost obligat sa-i plateasca suma de 35.200 DM sau echivalentul in lei la data platii si 7.966.828 lei, cheltuieli de judecata si a facut demersuri pentru executare prin executor judecatoresc, fara vreun rezultat, paratul neavand bunuri proprii urmaribile, iar imobilul in litigiu este bun comun, astfel ca, in lipsa bunurilor proprii ale sotului debitor, in conformitate cu prevederile articolului  33 alin. 2 Codul familiei, a inteles sa urmareasca un bun comun, cerand impartirea acestuia, reclamantul creditor neintelegand sa urmareasca si alte bunuri comune ale paratilor. De altfel, conform art. 33 alin. 2 Codul familiei, creditorul personal al unuia din soti poate cere impartirea bunurilor comune numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale. Conform articolului 33 aliniatul 3 Codul familiei, bunurile atribuite prin impartire fiecarui sot devin proprii, astfel ca numai atribuind imobilul sotului debitor, creditorul urmaritor are posibilitatea sa urmareasca acest bun al debitorului sau. In cauza a fost stabilita valoarea de circulatie a imobilului conform expertizei efectuate de ing. M.A., aceasta valoare fiind de 175.272.000 lei. Prin precizarea de actiune din 15.05.1996, reclamantul a cerut atribuirea bunului urmarit paratului, numai in acest fel avand posibilitatea de a-si valorifica creanta pe care o detine impotriva paratului.
            A fost admisa si cererea de interventie in interesul reclamantului, formulata de intervenientul S.S., deoarece acesta, la randul sau, are un titlu executor impotriva paratului pentru suma de 20.000 DM sau echivalentul in lei a acestei sume, conform sentintei penale nr. 261/1997 pronuntata de Judecatoria Satu Mare.
            Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata V.I, solicitand ca in temeiul articolului 297 Cod de procedura civila, sa se dispuna desfiintarea hotararii apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta pentru o noua judecata, deoarece partile au lipsit nefiind legal citate, iar in subsidiar a solicitat schimbarea in totalitate a sentintei apelate in sensul respingerii actiunii.
            Prin decizia civila nr. 156/Ap din 30 mai  2007 pronuntata de Tribunalul Satu Mare in dosar nr. 3438/83/2005, a fost respins ca nefondat apelul civil declarat in cauza, fiind mentinuta sentinta apelata.
            Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut ca, in rejudecare in fata instantei de fond, apelanta nu a indicat un alt domiciliu decat cel din Satu Mare, str. Luko Bela nr. 10, iar conform dispozitiilor articolului 98 Cod de procedura civila,  "schimbarea domiciliului uneia din parti in timpul judecatii trebuie sub pedeapsa neluarii ei in seama trebuie sa fie adusa la cunostinta instantei prin petitie la dosar...". Aceasta schimbare de domiciliu a fost adusa la cunostinta instantei de apel doar in cadrul sedintei publice din 18.04.2007 de catre reprezentanta intimatului-reclamant, astfel incat citarea apelantei si a intimatului V.A. s-a realizat de la domiciliile noi indicate.
            Pe fondul cauzei, tribunalul, in consens cu instanta de fond, a retinut ca intimatul reclamant detine un titlu executor - sentinta civila nr. 1483/1995 pronuntata in dosar nr. 10425/1994 al Judecatoriei Satu Mare, investita cu formula executorie - prin care intimatul V.A. a fost obligat sa plateasca suma de 35.200 DM sau echivalentul in lei la data platii, precum si cheltuieli de judecata, demarandu-se executarea acestei sentinte, in cadrul careia intimatul-creditor a inceput sa urmareasca prin executare silita imobiliara un imobil bun comun al sotilor V., cerand impartirea acestuia. In cadrul partajului creditorul a cerut atribuirea bunului urmarit intimatului debitor V.A., numai in acest fel avand posibilitatea de a-si valorifica creanta pe care o detine impotriva intimatului debitor. Intimatul intervenient S.S., la randul sau, in cadrul unei cereri de interventie in interesul intimatului-creditor, a aratat ca si el are un titlu executor impotriva aceluiasi debitor pentru suma de 20.000 DM, sau echivalentul in lei a acestei sume, conform sentintei nr. 261/1997 a Judecatoriei Satu Mare. Prin sentinta civila nr. 2019/1997, Judecatoria Satu Mare a admis actiunea intimatului-reclamant Z.F. impotriva sotilor V., stabilind ca paratii sunt coproprietari in codevalmasie in cote egale de 1/2 parte asupra imobilului din litigiu si l-a atribuit apelantei parate V.I., apelurile si cererea de interventie formulate in acest dosar fiind respinse.
            Prin decizia civila nr. 608/1998 a Curtii de Apel Oradea in dosar nr. 964/1998, a  fost admis recursul declarat de intimatul-reclamant Z.F. impotriva deciziei civile nr. 1354/1997 a Tribunalului Satu Mare, ce a fost casata cu trimitere spre o noua rejudecare, retinandu-se ca creditorul nu a facut dovada ca a urmarit bunurile proprii ale sotului debitor V.A., iar impartirea la cererea creditorului personal al unuia dintre soti are un caracter subsidiar, urmand ca instanta in rejudecare sa verifice indeplinirea conditiilor prevazute de articolul 33 aliniatul 2 Codul familiei, urmand a se verifica si competenta materiala a Judecatoriei Satu Mare.
            Prin sentinta civila nr. 9184/1998 pronuntata de Judecatoria Satu Mare in rejudecarea cauzei, a fost declinata competenta de solutionare in favoarea Tribunalului Satu Mare, care a pronuntat hotararea atacata.
            Pentru a pronunta hotararea atacata, Tribunalul Satu Mare a retinut ca nu s-a dovedit ca debitorul sot al apelantei ar dispune de bunuri proprii, iar creditorul personal al unuia dintre soti, in baza articolul 33 aliniatul 2 Codul familiei, poate cerere impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale, astfel ca s-a constatat ca instanta de fond in mod corect, prin partaj, a dispus atribuirea imobilului intimatului parat debitor V.A.. Apelanta a invocat incheierea unei tranzactii cu privire la bunul comun urmarit in urma careia casa din litigiu i-a fost atribuita ei,ce a facut obiectul dosarului pana la solutionarea caruia a fost suspendata solutionarea prezentei cai de atac. Prin decizia nr. 241/2006 a Tribunalului Satu Mare pronuntata in dosar nr. 3775/83/2005, s-a respins apelul declarat de apelanta V.I. din acel dosar si s-a mentinut sentinta civila nr. 214/2000 a Tribunalului Satu Mare pronuntata in dosar nr. 620/2000, prin care a fost admisa in parte actiunea pauliana a intimatului-creditor si s-a anulat tranzactia incheiata de sotii V. la data de 24.12.1997 cu privire la imobilul in litigiu, cu restabilirea situatiei anterioare de CF. Recursul declarat impotriva acestei decizii a fost anulat ca netimbrat de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosar nr. 138/35/2007.
            Impotriva acestei decizii, in termen legal, timbrat cu 5,15 lei prin chitante fiscale si timbre judiciare, a declarat recurs apelanta R.I. (fosta V.), solicitand admiterea acestuia, casarea deciziei, trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecata.
            Prin motivele de recurs s-a invocat ca apelul a fost solutionat ca urmare a unei cereri de repunere pe rol formulata de avocat Suta, care a sustinut ca a avut mandat de la Z..F.. Taxa de timbru pentru repunerea pe rol nu a fost achitata, la termenul din 18.04.2007 a fost lipsa de procedura cu Z. F., neacoperita prin prezenta acestuia intrucat imputernicirea nu era semnata si nici nu s-a indicat numarul de contract, astfel ca, se impunea citarea acestuia.
            Ea a fost citata pentru perimare, astfel ca nu a avut posibilitatea de a-si exercita dreptul la aparare cu privire la fondul apelului, era necesar sa fie citata pentru solutionarea apelului.
            Urmare a admiterii recursului din dosar nr. 964/1998 al Curtii de Apel Oradea, a fost trimisa cauza spre rejudecare, la 14.12.1998 cauza s-a declinat la Tribunalul Satu Mare, desi era lipsa de procedura cu ea si cu S.S.. La Tribunalul Satu Mare a fost lipsa de procedura cu S., astfel ca nu se putea pronunta asupra cauzei decat dupa citarea legala a tuturor partilor.
            Nu s-au administrat probe dupa trimiterea cauzei spre rejudecare, din care sa reiasa ca intimatul Z. a urmarit bunurile proprii ale fostului sot, intrucat instanta de recurs a apreciat corect ca partajul bunurilor comune la cererea unui creditor personal al unuia dintre soti are caracter subsidiar, nefiind admisibil ca celalalt sa suporte consecintele faptei ilicite ale celuilalt sot. Are rezerve referitor la faptul ca intimatul Z.F. isi mai poate realiza creanta cata vreme este constatata printr-un titlu executoriu din 1995, mai mult, nu s-a analizat beneficiul de discutiune, a fost obligata la cheltuieli nejustificate.
            In drept s-au invocat dispozitiile articolelor 304 punctul 5, 315, 85, 88, 105 aliniatul 2, 68, Cod de procedura civila, Legea nr. 51/1995, articolul 33 aliniatul 1 Codul familiei, articolul 1042, Cod civil, articolul 274 Cod de procedura civila.
            Examinand decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu, instanta constata urmatoarele:
            Apelul declarat de V.I. impotriva sentintei civile nr. 17/08.02.1999 pronuntata de Tribunalul Satu Mare in dosar nr. 117/1999 a fost initial suspendat prin incheierea din 24.01.2000 de Curtea de Apel Oradea, in dosar nr. 1210/1999, potrivit articolului 244 punctul 1 Cod de procedura civila, pana la solutionarea dosarului nr. 5206/1998 al Judecatoriei Satu Mare. Ulterior, la 28.10.2002, s-a mentinut aceasta dispozitie pana la solutionarea dosarului nr. 3479/2001 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti.
            Urmare a modificarilor aduse Codului de procedura civila la data de 09.09.2005, s-a transmis dosarul spre pastrare Tribunalului Satu Mare - fila 2 - intrucat acesta a devenit competent a solutiona apelul, iar la 28.02.2007 Z.F., prin avocat Suta, a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, in acest sens s-a fixat termen de judecata, dispunandu-se citarea petentului cu mentiunea timbrarii cererii cu suma de 4,5 lei taxa judiciara de timbru, pentru data de 18.04.2007.
            Din analiza actelor intocmite ulterior acestei cereri, se retine faptul ca pentru termenul de judecata fixat, procedura de citare cu petentul Z.F. nu s-a indeplinit, acesta nefigurand la adresa indicata, astfel ca nici taxa de timbru nu s-a achitat, mai mult, toate partile au fost citate cu mentiunea ca se va judeca perimarea apelului.
            La data de 18.04.2007 s-a constatat ca procedura de citare nu este legal indeplinita fata de toate partile, astfel ca s-a dispus amanarea judecarii apelului pentru data de 23.05.2007, data pentru care din nou s-a indicat in citatie ca se va judeca perimarea apelului.
            Potrivit articolului 88 aliniatul 2 Cod de procedura civila, citatia trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii, mentiunile referitor la aratarea anului, lunii, zilei, orei de infatisare, aratarea sediului instantei, numele, domiciliul celui citat si parafa sefului instantei, semnatura grefierului. Asadar, neindicarea obiectului pricinii, prevazut de aliniatul 1 punctul 5 din articolul 88 Cod de procedura civila, nu determina nulitatea actului de procedura, criticile aduse fiind neavenite.
            Mai mult, nu s-a adus o atingere drepturilor si intereselor recurentei, intrucat aceasta cunostea obiectul litigiului dedus judecatii, iar in masura in care a fost citata cu mentiunea "perimare" avea posibilitatea de a se prezenta pentru a constata de ce s-a procedat in acest fel. Era interesul sau, in calitate de apelanta, de-a se opune unei eventuale exceptii de perimare a apelului intrucat era apelanta, apelul sau s-ar fi perimat si ea ar fi fost nedreptatita, nu o alta parte.
            Conform celor expuse, dupa repunerea pe rol a dosarului, recurenta apelanta a fost citata de doua ori cu aceeasi mentiune, lipsa sa de interes pentru a se prezenta in vederea lamuririi mentiunii indicate pe citatie fiind evidenta.
            Referitor la solutionarea apelului fara a se fi procedat la timbrarea cererii de repunere pe rol, se retine faptul, conform celor expuse mai sus, ca dosarul a fost suspendat in baza articolului 244 Cod de procedura civila, deci a fost o dispozitie a instantei luata pana la solutionarea unui alt litigiu aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti, iar cererea de repunere pe rol in astfel de situatii este scutita de plata taxei judiciare de timbru. Suspendarea neoperand din culpa partilor, repunerea pe rol nu determina o taxa anticipata de timbru in acest sens, nefiind o situatie similara celei prevazuta de articolul 242 Cod de procedura civila, cand se constata o vointa a partilor sau o lipsa nejustificata a acestora.
             Faptul ca s-a dispus citarea partii care a solicitat repunerea pe rol a apelului cu mentiunea timbrarii cererii, nu schimba situatia expusa, culpa instantei fiind evidenta, criticile fiind neavenite.
            Necitarea unei parti poate fi invocata doar de acea persoana, nu de catre  alta parte, daca cel necitat este prejudiciat, cu atat mai mult cu cat nu exista dovezi din care sa reiasa ca necitarea lui S.S. i-ar fi adus prejudicii recurentei.
            Referitor la neadministrarea unor probe, conform indrumarilor date de instanta de recurs, obligatia propunerii acestora incumba apelantei, care, conform celor expuse, nu s-a prezentat la rejudecarea apelului pentru a propune probe in acest sens. Ca urmare, intrucat sarcina probei ii revenea, corect instanta de apel a concluzionat ca nu s-a dovedit ca debitorul sot al apelantei ar dispune de bunuri proprii, fiind astfel aplicabile dispozitiile articolului 33 aliniatul 2 Codul familiei.
            Avea recurenta posibilitatea de a face dovada faptului ca debitorul detine bunuri personale, proprii, ori nefacand-o, orice critici apar ca nefondate. Faptul ca titlul executoriu dateaza din anul 1995 este o imprejurare ce nu inlatura dreptul creditorului, care de altfel de peste 10 ani incearca fara succes sa obtina punerea sa in executare, executare intrerupta fata de demersurile recurentei. Beneficiul de discutiune, invocat de recurenta, fata de cele expuse nu se mai impune a fi analizat.
            De altfel, chiar prin neprezentarea recurentei in apel si promovarea acestei cai de atac, s-a dovedit faptul ca se incearca din nou a nu se pune in executare un titlu executoriu, iar obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata s-a facut cu respectarea articolului 274 Cod de procedura civila, culpa procesuala fiind evidenta.
            Pentru toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozitiile articolului 304  Cod de procedura civila, instanta de recurs in baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedura civila, va respinge ca nefondat recursul, urmand a mentine in intregime decizia recurata ca fiind legala si temeinica.
            Retinand culpa procesuala a recurentei, in baza articolului 274 Cod de procedura civila, o va obliga sa-i plateasca intimatului Z.F. 3000 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial.