Obligatia de a face

Prin sentinta civila nr. 355/20.02.2014 Judecatoria Moinesti a respins actiunea formulata in contradictoriu cu R. SA sucursala Bacau ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, a respins actiunea ca fiind prescrisa pentru perioada 24.05.2006-24.05.2009, a admis in parte actiunea formulata de reclamanta UAT COMANESTI prin PRIMAR in contradictoriu cu paratele R. SA BUCURESTI, R. SA GALATI si R. SA BACAU. A obligat R. S.A. sa puna la dispozitia reclamantei listele cu abonatii sai din orasul Comanesti la care a efectuat bransamente si racorduri la serviciile de televiziune, telefonie si internet pentru perioada 24.05.2009-24.05.2011.
In considerentele sentintei s-a aratat:
Exceptia lipsei calitatii procesual pasive a sucursalei Bacau a SC R. SA este intemeiata avand in vedere ca in conformitate cu inscrisurile depuse la dosar (certificate de inregistrare fiscala) SC R. SA nu are sucursale, filiale sau alte dezmembraminte.
Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru perioada 24.05.2006 – 24.05.2009 a fost admisa avand in vedere termenul general de prescriptie de 3 ani, natura civila a obligatiei la care reclamanta solicita a fi obligata parata, data introducerii actiunii (24.05.2011), precum si perioada pentru care reclamanta pretinde satisfacerea pretentiilor sale (anul 2006-24.05.2011).
Dreptul la actiune al reclamantei se naste conform art. 7 din Decretul-lege nr. 167/1958, nu la data controlului Curtii de Conturi, cum in mod eronat sustine reclamanta, ci de la data la care parata era obligata sa solicite emiterea autorizatiei.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut imprejurarea ca reclamanta isi justifica capatul 1 de cerere privind obligarea paratei SC R. SA de a-i pune la dispozitie listele cu abonatii sai din orasul Comanesti la care s-au efectuat racorduri la televiziune, telefonie si internet pe omisiunea paratei de a solicita autorizatia si de a plati in conformitate cu prevederile art. 267 al. 11 din Codul fiscal taxa pentru eliberarea unei autorizatii privind lucrarile de racorduri si bransamente la retelele publice de apa, canalizare, gaze, telefonie si televiziune prin cablu.
Lista cu abonatii din orasul Comanesti la care s-au efectuat racorduri la televiziune, telefonie si internet in orasul Comanesti pe care reclamanta o solicita va sta la baza calcularii taxei datorate avand in vedere ca in baza acelorasi prevederi legale, dar si a Hotararilor de Consiliu local Comanesti taxa datorata este in valoare de 11 lei pentru fiecare racord.
Parata a refuzat indeplinirea obligatiilor legale ce ii reveneau cu privire la aceasta taxa, imprejurare ce rezulta atat din corespondenta partilor (inscrisuri aflate la filele 4-6 dosar nr. 4508/260/2011), dar si din pozitia constanta avuta pe parcursul judecatii (exprimata prin intampinarile depuse).
Instanta, apreciind intemeiata pretentia reclamantei cu privire la obligarea paratei de a-i pune  la dispozitie listele cu abonatii din orasul Comanesti la care s-au efectuat racorduri la televiziune, telefonie si internet, a admis actiunea doar pentru perioada ramasa dupa constatarea prescriptiei dreptului la actiune, parata fiind titulara licentei de utilizare a resurselor de numerotatie 13.33/23.12.2009 (fila 18 dosar nr. 4508/260/2011, fila 44 dosar nr. 124/32/2013).
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata SC R. SA. In motivarea recursului, s-a aratat ca:
1. Instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti. Conform art. 1 si art. 17 din Codul de procedura fiscala, precum si conform art. 32 si 49 din Codul fiscal,  UAT are competenta de a stabili obligatiile fiscale, de a examina situatia de fapt, precum si de a indruma contribuabilii pentru depunerea declaratiilor, de a obtine si utiliza toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului. Daca organul fiscal nu poate determina marimea bazei de impunere, acesta trebuie sa o estimeze. Instanta a fost folosita ca mijloc de obtinere si determinare a informatiilor privind continutul bazei de impunere.
2. Instanta a pronuntat hotararea impotriva unei persoane care nu a fost parte in proces, R. SA Galati.
3. Instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a R. SA sucursala Bacau, dar a pronuntat hotararea si impotriva acestei entitati.
4. Instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, respectiv, a transformat raportul juridic de natura fiscala intr-un raport juridic civil.
5. Hotararea recurata este lipsita de temei legal, neexistand niciun text de lege pentru obligatia de a pune la dispozitia reclamantei listele cu abonati de internet, televiziune. Instanta a facut referire la prevederile Codului fiscal referitoare la taxa de bransament/racord pentru lucrari de telefonie si televiziune prin cablu, dar instituie o obligatie referitoare la toti abonatii de internet si televiziune, fara sa tina seama de faptul ca societatea recurenta are licenta pentru emisie televiziune prin satelit. Mai mult, este nelegala stocarea datelor cu caracter personal privind abonatii operatorilor de comunicatii electronice.
6. Hotararea cuprinde motive contradictorii, iar rationamentul desprins din considerentele sentintei este gresit. Astfel, instanta retine temeiul juridic pentru obtinerea autorizatiei ce se emite la cererea beneficiarului care intentioneaza sa efectueze racorduri sau bransamente la retelele publice de telefonie, televiziune prin cablu, dar obliga parata sa depuna lista cu abonatii la care s-au efectuat lucrari de racord. Mai retine instanta ca parata are in patrimoniu retele de comunicatie electronica proprii, pentru care are licenta, dar presupune ca exista racorduri la reteaua publica, desi nu s-a probat existenta niciunui astfel de racord.
7. Instanta a confundat prescriptia extinctiva a unei obligatii nepatrimoniale (obligatia de a face) cu prescriptia extinctiva a unei obligatii pecuniare.
8. Instanta, desi a fost investita doar cu o cerere nepatrimoniala, a pronuntat o solutie prin care s-a urmarit apararea intereselor patrimoniale ale reclamantei.
9. Hotararea nu cuprinde considerentele si temeiul legal pentru care toate apararile si sustinerile paratei au fost indepartate.
In concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca nefondata.
Prin intampinare, intimata reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Raspunzand la toate motivele de recurs formulate de recurenta, intimata a aratat ca:
1. Nu este reala afirmatia recurentei ca instanta a depasit limitele puterii judecatoresti. De la societatea intimata se pot obtine cu mare dificultate informatii referitoare la abonatii dintr-o localitate, iar instanta este abilitata sa dispuna comunicarea oricarei informatii necesara pentru punerea in aplicare a prevederilor legale.
2. Instanta a identificat corect societatea R. SA, sediile si sucursalele.
3. Chiar recurenta a facut referire in adresele si contractele emise la adresa de corespondenta din Bacau, iar mentiunea din cuprinsul sentintei face referire  la aceasta adresa de corespondenta.
4. Instanta de fond a respectat considerentele sentintei pronuntate de catre Curtea de Apel Bacau in regulatorul de competenta.
5. Intimata este operator de date cu caracter personal conform Legii nr. 677/2001.
6. Insasi recurenta a declarat in presa ca are peste 500 000 de abonati noi.
7. Exceptia prescriptiei a fost corect solutionata, instanta raportandu-se la obiectul actiunii, astfel Cum a fost investita.
8. Instanta nu a ocrotit un interes patrimonial al reclamantei, asa cum a sustinut recurenta.
9. Instanta de fond a tinut seama de toate apararile formulate la fond de catre parata, judecatoria fiind investita doar cu primul capat de cerere, avand ca obiect obligatia de a face.
In recurs s-a administrat proba cu inscrisuri, intimata depunand actul aditional la contractul de inchiriere nr. 49/03.05.2005 si extras privind un comunicat de presa al societatii recurente.
La data de 05.09.2014 recurenta a formulat concluzii scrise cu privire la admiterea recursului, iar la data de 06.10.2014 a comunicat instantei ca recurenta si-a schimbat denumirea in T. SA.

Analizand actele si lucrarile dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate, instanta retine urmatoarele:

In ceea ce priveste motivele de recurs 2 si 3 si 7, intrucat aceste motive privesc exceptii procesuale, Tribunalul urmeaza sa le analizeze cu prioritate.
Astfel, instanta de recurs constata ca in mod gresit prin sentinta recurata a fost obligata si R. SA sucursala Galati la punerea la dispozitia reclamantei a listei cu abonatii la care s-au efectuat bransamente si racorduri, aceasta entitate nefiind in raporturi juridice cu UAT Comanesti, fiind desemnata de SC R. SA doar in calitate de persoana cu atributii in primirea actelor de procedura. Pe cale de consecinta, solutia corecta cu privire la aceasta parata era respingerea actiunii pentru lipsa calitatii procesuale pasive.
In ceea ce priveste faptul ca desi prima instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a R. SA sucursala Bacau, dar a obligat si aceasta parata la punerea la dispozitia reclamantei a listei cu abonatii la care s-au efectuat bransamente si racorduri, Tribunalul apreciaza ca aceasta eroare este o simpla eroare materiala, instanta de fond analizand actiunea introdusa impotriva acestei parti doar din perspectiva exceptiei.
De asemenea, nu poate fi primita critica formulata de catre recurenta referitoare la modalitatea de solutionare a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune pentru perioada 24.05.2006-24.05.2009, admiterea acestei exceptii profitandu-i recurentei, si astfel aceasta nu justifica nici un interes in schimbarea solutiei date exceptiei prescriptiei prin sentinta recurata.
Referitor la motivele de recurs care privesc fondul litigiului, instanta constata urmatoarele:

Nu sunt intemeiate criticile recurentei referitoare la interpretarea gresita a actul juridic dedus judecatii (prin transformarea reportului juridic de natura fiscala intr-un raport juridic civil) si la nerespectarea de catre instanta a sentintei prin care s-a solutionat conflictul de competenta (motivele 4 si 8). Se constata ca prima instanta a respectat sub aspectul obiectului si naturii juridice a litigiului considerentele obligatorii ale sentintei civile nr. 5/05.03.2013 pronuntata de  Curtea de Apel Bacau in procedura regulatorului de competenta. Prin aceasta hotarare s-a stabilit ca pentru primul capat al actiunii inregistrate sub nr. 4508/260/2011, avand ca obiect obligatie de a face, nu sunt incidente dispozitiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. In plus, si in ipoteza unei actiuni avand ca obiect obligatia de a face, interesul procesual poate fi de natura pecuniara.
 Prin primul motiv de recurs s-a invocat faptul ca instanta de fond a depasit limitele puterii judecatoresti. Tribunalul apreciaza ca aceasta critica nu este intemeiata, instanta nesubstituindu-se organului fiscal in atributiile legale ale acestuia, de administrare, determinare, stabilire si estimare a obligatiilor fiscale. Instantele judecatoresti au competenta de a solutiona o actiune privind obligarea unei persoane de a inainta anumite inscrisuri catre o autoritate publica, iar faptul ca acele inscrisuri vor putea fi folosite de aceasta pentru determinarea si stabilirea unei obligatii fiscale nu echivaleaza cu exercitarea acestor prerogative de catre instanta.
Pe de alta parte, Tribunalul apreciaza intemeiate criticile recurentei care privesc lipsa de temei legal al sentintei si aplicarea gresita a legii, netemeinicia solutiei, lipsa considerentelor referitoare la inlaturarea apararilor paratei (critici desprinse din motivele de recurs 5, 6, 9 si partial 1).
Astfel, reclamanta  si-a intemeiat capatul de cerere privind obligatia de a face pe dispozitiile art. 267 al. 11 din Codul fiscal. Potrivit acestui text legal, astfel cum a fost in vigoare inca de la data adoptarii Codului, „Taxa pentru eliberarea unei autorizatii privind lucrarile de racorduri si bransamente la retele publice de apa, canalizare, gaze, termice, energie electrica, telefonie si televiziune prin cablu se stabileste de consiliul local si este de pana la 75.000 lei [vechi] pentru fiecare racord.”
In baza acestui text, Consiliul Local Comanesti a stabilit, prin hotarari succesive, valoarea taxei pentru eliberare autorizatii.
In urma unui control al Curtii de Conturi, in urma caruia s-a stabilit ca s-a omis sa se perceapa astfel de taxe pentru racordurile si bransamentele efectuate la retelele publice de catre alte doua persoane juridice decat SC R. SA, UAT Comanesti a solicitat paratei sa comunice lista cu bransamentele efectuate pentru televiziune, internet si telefon in perioada 2006-2011.
Aceasta solicitare, ca si introducerea actiunii pe rolul Judecatoriei Moinesti, s-a intemeiat pe o prezumtie a unitatii administrativ teritoriale a existentei unor astfel de interventii din partea paratei asupra retelelor publice de telefonie si televiziune.
Parata a sustinut atat prin adresa nr. 100/05/02/02/03/833 din 30.03.2011, prin intampinare, cat si prin notele de sedinta depuse la dosarul de fond ca astfel de lucrari de bransament sau de racordare nu au fost efectuate, intrucat societatea dispune de o retea proprie de telefonie, care nu este bransata/racordata la reteaua publica si ca emisia tv. se realizeaza doar prin satelit, nu prin cablu. In ceea ce priveste serviciile de internet, apararea paratei a constat, pe de o parte, in faptul ca legea nu prevede incasarea unor taxe pentru lucrari efectuate pentru efectuarea de astfel de servicii, iar, pe de alta parte, parata aratat ca utilizatorii de internet sunt conectati, nu racordati, operatiunile tehnice constand in permiterea accesului utilizatorilor la baza de date a unui operator de servicii electronice.
Potrivit art. 49 din Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru determinarea starii de fapt fiscale, organul fiscal are la indemana parghii specifice, constand in posibilitatea administrarii de mijloace de proba precum: solicitarea informatiilor, de orice fel, din partea contribuabililor si a altor persoane; solicitarea de expertize; inscrisuri;  efectuarea de cercetari la fata locului; efectuarea de controale curente, operative si inopinate sau controale tematice. Mai mult, in situatia in care reclamanta nu putea determina in aceste modalitati baza impozabila, potrivit art. 67 din acelasi cod, avea posibilitatea de a estima ea insasi baza impozabila. Anterior introducerii actiunii, UAT Comanesti s-a marginit doar la solicitarea de informatii de la parata, nerecurgand la celelalte mijloace de proba prevazute de lege.
Potrivit art. 1169 din Codul civil din 1864, aplicabil in speta, sarcina probei ii apartinea reclamantei. Pe parcursul litigiului, aceasta nu a produs nicio proba in sensul efectuarii de catre parata a unor bransamente sau racorduri la retele publice de telefonie si televiziune prin cablu.
Reclamanta a invocat doar existenta unei prezumtii in sensul de mai sus, prezumtie intemeiata pe obiectul de activitate al paratei si pe faptul ca parata este titulara unor licente de utilizare a resurselor de numerotatie (licente care se emit strict pentru exercitarea dreptului de utilizare a anumite blocuri de numere din Planul national de numerotatie, pentru o perioada limitata si pentru o anumita zona geografica) dar care nu probeaza indeplinirea conditiilor prevazute de art. 267 al. 11 din Codul fiscal. Mai mult, pentru serviciile de internet, asa cum a aratat si recurenta, nu exista o dispozitie legala care sa prevada obligatia de a achita o taxa pentru eliberarea de autorizatie.
Avand in vedere considerentele aratate, Tribunalul, in temeiul art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 7, 9 si 3041 din Codul de procedura civila de la 1865, urmeaza sa admita recursul, sa modifice in tot sentinta civila recurata in sensul respingerii actiunii formulate impotriva R. SA Galati pentru lipsa calitatii procesuale pasive si respingerii ca nefondata a actiunii formulate in contradictoriu cu parata SC T. SA (fosta R.).