Pretentii

Prin sentinta civila nr. 3921/19.06.2015 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 2931/180/2015 s-a admis cererea avand ca obiect pretentii formulata de reclamanta G.A.R. SA in contradictoriu cu parata ASOCIATIA DE PROPRIETARI  nr.1, fiind obligata parata la plata sumei de 1743 lei cu titlu despagubiri si dobanda legala de la data ramanerii definitive a hotararii pana la data platii.
Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut urmatoarele: „In fapt, intre reclamanta G.A.R. S.A. si numitul M. G.  s-a incheiat Contractul de asigurare facultativa a Locuintei Casa Mea nr. nr.2069007 din 01.09.2012, cu valabilitate cuprinsa intre 01.09.2012 - 31.08.2013, prin care reclamanta a asigurat pentru o serie de riscuri, printre care si impotriva inundatiei, imobilul situat in Bacau
In data de 13.02.2013, a avut loc un eveniment la imobilul sus-mentionat, aflat la ultimul nivel, respectiv zapada topita s-a infiltrat prin acoperisul blocului, unde tigla era sparta si a patruns in imobil, inundandu-l, astfel cum rezulta din Nota de constatare nr.47/26.02.2013 intocmita de catre parata, declaratiile numitilor M. C.   si I. T.  depuse de parata la dosar (filele 88-90) si plansele foto depuse de reclamanta (filele 21-26).
Numitul M. G.  s-a adresat reclamantei cu o cerere de despagubire in temeiul politei de asigurare facultativa iar reclamanta a deschis dosarul de dauna 1003868, in cadrul caruia a despagubit asiguratul cu suma de 1734 lei (fila 15).
Reclamanta s-a subrogat in drepturile asiguratului sau, urmarind recuperarea sumei platita cu titlu de despagubire de la parata. In acest sens, reclamanta a convocat parata la conciliere directa si a notificat-o sa plateasca suma de 1743 lei (filele 16-20).
In drept, potrivit dispozitiilor art.2210 din Noul Cod civil, in limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane.
Conform art.1376 Cod civil, oricine este obligat sa repare, independent de orice culpa, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. Potrivit art.649 alin.1 lit.b) din Noul Cod civil, sunt considerate parti comune, in masura in care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel: fundatia, curtea interioara, structura, structura de rezistenta, peretii perimetrali si despartitori dintre proprietati si/sau spatiile comune, acoperisul, terasele, scarile si casa scarilor, holurile, pivnitele si subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apa, centralele termice proprii si ascensoarele.
Conform art.4 din Legea nr.230/2007, asociatia de proprietari are drept scop administrarea si gestionarea proprietatii comune care, pe langa drepturi, impune obligatii pentru toti proprietarii iar potrivit art.34, administrarea, intretinerea, investitiile si reparatiile asupra proprietatii comune sunt in sarcina asociatiei de proprietari.
Potrivit art.3 lit.i) cheltuieli ale asociatiei de proprietari sunt cheltuielile sau obligatiile financiare ale asociatiei care sunt legate de exploatarea, reparatia ori intretinerea proprietatii comune, precum si cheltuielile cu serviciile de care beneficiaza proprietarii si care nu sunt facturate individual catre proprietatile individuale iar conform art.48 alin.1, stabilirea si repartizarea sumei care priveste proprietatea comuna ce revine fiecarui proprietar din cadrul condominiului se fac proportional cu cota-parte indiviza din proprietatea comuna.
Conform art.36 din Noul Cod de procedura civila, calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecatii
Aplicand aceste prevederi legale in speta, instanta apreciaza ca cererea reclamantei este intemeiata. In acest sens, se retine ca s-a facut dovada existentei unei politei valabile de asigurare facultativa a apartamentului situat in Bacau, a reclamanta, in temeiul careia aceasta a achitat asiguratului suma de 1743 lei cu titlu de reparatii produse in urma evenimentului din 13.02.2013. Avand in vedere plata efectuata de catre reclamanta, in temeiul dispozitiilor art. 2210 din Noul Cod civil, aceasta se subroga in drepturile asiguratului sau in vederea recuperarii sumei achitate de la persoana vinovata.
In legatura cu acest aspect, instanta retine ca evenimentul in urma caruia s-a produs inundarea apartamentului asigurat a avut drept cauza degradarea unui spatiu comun al blocului - acoperisul, spatiu ce se afla in administrarea paratei. Totodata, instanta constata ca aceasta degradare a acoperisului este consecinta neluarii de catre parata a masurilor date de Legea nr.230/2007 in competenta sa, respectiv neefectuarea lucrarilor de intretinere si reparatii ce au permis infiltrarea apei si inundarea apartamentului. Conduita culpabila a paratei sub forma neglijentei in exercitarea atributiilor prevazute de lege este evidenta, avand in vedere tocmai aspectele evidentiate de aceasta privind vechimea blocului, conduita ce a avut drept consecinta producerea in patrimoniul reclamantei a prejudiciului in suma de 1743 lei.
In consecinta, instanta apreciaza ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratei pentru fapta bunului aflat sub paza sa juridica, aceasta fiind tinuta sa reparare prejudiciul suferit de catre reclamanta.
Pentru aceleasi considerente, instanta apreciaza ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata este neintemeiata, motiv pentru care va fi respinsa, parata fiind parte in raportul juridic dedus judecatii, fiind chemata potrivit legii sa raspunda de prejudiciul produs reclamantei prin inactiunea sa culpabila.
In ceea ce priveste apararile invocate de parata, instanta le va inlatura, retinand ca nu sunt in masura sa conduca instanta la o alta concluzie.
Astfel, in ceea ce priveste existenta si a unei raspunderi a proprietarilor, conform prevederilor Legii nr.230/2007, instanta nu contesta acest aspect, insa evidentiaza ca asociatia este formata din membrii proprietari si pentru a se putea recupera despagubirile de la acestia, este necesar ca mai intai sa se stabileasca raspunderea asociatiei, conform dispozitiilor legale sus-mentionate, parata avand posibilitatea sa includa aceasta suma in listele lunare de plata a fiecarui proprietar, conform prevederilor Legii nr.230/2007 si H.G. nr.1588/2007.
De asemenea, faptul ca parata nu are constituit un fond pentru astfel de cheltuieli nu trebuie sa afecteze posibilitatea legala a reclamantei a-si acoperi prejudiciul, avand in vedere ca legea impune pentru proprietari constituirea acestui fond de reparatii.
Totodata, faptul ca o parte din aceasta despagubire va fi, in cele din urma, recuperata si de la persoana asigurata nu are relevanta in cauza, fiind vorba de doua raporturi juridice diferite, asiguratul, in calitate de proprietar si membru al asociatiei de proprietari, fiind raspunzatoare alaturi de ceilalti membri pentru spatiile comune.
Referitor la neconvocarea paratei de catre reclamanta la stabilirea despagubirilor, instanta retine ca reclamanta a convocat parata pentru solutionarea amiabila a litigiului, comunicandu-i cuantumul despagubirilor, insa nici la acel moment si nici prin intampinarea formulata parata nu a contestat acest cuantum.
Fata de cele retinute mai sus, instanta va admite cererea avand ca obiect „pretentii” formulata de reclamanta G.A.R. S.A. in contradictoriu cu parata Asociatia de Proprietari nr.1 si va obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 1743 lei, cu titlu de despagubiri si  dobanzii legale aferente acestei sume, ce se va calcula de la data ramanerii definitive a acestei hotarari pana la achitarea integrala a debitului.
In temeiul art.453 coroborat cu art.451 din Noul Cod de procedura civila, instanta va admite in parte cererea reclamantei privind cheltuielile de judecata si obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 927 lei cu acest titlul reprezentand onorariu avocat si taxa judiciara de timbru. Astfel, instanta va reduce cuantumul onorariului de avocat solicitat de catre reclamanta de la suma de 1488 lei la suma de 800 lei, apreciind ca onorariul solicitat este vadit disproportionat in raport cu valoarea obiectului cererii de - 1743 lei, complexitatea cauzei - dosarul fiind solutionat la primul termen de judecata pe baza de inscrisuri si activitatea desfasurata de aparatorul ales.”

II. CEREREA DE APEL
Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta solicitand admiterea apelului si schimbarea in parte a hotararii, in sensul admiterii in tot a capatului de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare apelanta precizeaza faptul ca instanta de fond a redus in mod nejustificat onorariul avocatial de la suma de 1488 lei la suma de 800 lei.

Intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului.

III. ANALIZA INSTANTEI DE CONTROL JUDICIAR
Analizand cererea de apel, prin prisma motivelor invocate si sub toate aspectele, instanta de apel retine ca nu este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
In conformitate cu dispozitiile art. 453 C. pr. civila, partea care cade in pretentii va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuielile de judecata. Principiul ce rezulta din dispozitiile legale mentionate, care are la baza culpa procesuala, precum si unicitatea procesului civil, impune ca in cuantumul cheltuielilor de judecata sa fie incluse toate cheltuielile facute cu procesul, in toate fazele acestuia, indiferent cu ce titlu, necesar fiind ca partea care le cere sa fi castigat, in final, in proces. Astfel, cheltuielile de judecata vor cuprinde pe cele facute cu taxele de timbru si de procedura, plata expertizelor si despagubirea martorilor. Totodata, ele vor include orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut, dar dintre aceste cheltuieli se vor acorda numai cele strict necesare pentru buna desfasurare a procesului.
La baza acordarii cheltuielilor de judecata se afla principiul raspunderii civile delictuale, in conformitate cu care repararea trebuie sa fie integrala, dreptul de a pretinde despagubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv; prin urmare, atunci cand constata ca cel care a castigat procesul a savarsit un abuz de drept, instanta are posibilitatea sa-l oblige pe cel care a cazut in pretentii sa suporte numai o parte din suma ce reprezinta onorariul de avocat platit de partea adversa. Deci judecatorul are posibilitatea ca, in cazuri temeinic justificate, sa dispuna reducerea cheltuielilor de judecata in raport cu echitatea ori cu activitatea depusa de avocat, aceasta solutie fiind conforma, prin raportarea sa la echitate, prevederilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil implicand si o lichidare corespunzatoare a cheltuielilor de judecata, respectiv recunoasterea doar a acelor cheltuieli care au corespuns unor necesitati procesuale rezonabile, nu si a celor care sunt rezultatul unui exercitiu abuziv al dreptului la aparare.
Prin angajarea unui aparator nu trebuie sa se urmareasca impovararea partii cazute in pretentii, scopul exercitarii dreptului la aparare fiind acela de se valorifica pretentiile alegate. Asa cum a retinut si Curtea Europeana (in cauza Costin vs. Romania, Hotararea din 26 mai 2005, in cauza Johanna Huber vs. Romania, Hotararea din 21 februarie 2008), cheltuielile efectuate trebuie sa fie necesare si efectuate real, in limita unui cuantum rezonabil.
Este real faptul ca nimeni nu este obligat sa se apere singur, chiar daca are cunostinte juridice, dreptul la aparare fiind un drept recunoscut tuturor, inclusiv avocatilor in cauze proprii. Insa prin angajarea unui aparator nu trebuie sa se urmareasca impovararea partii cazute in pretentii, scopul exercitarii dreptului la aparare fiind acela de se valorifica pretentiile alegate.
La aprecierea cuantumului onorariului instanta de fond in mod judicios a tinut seama atat de valoarea pretentiilor cat si de complexitatea cauzei (prezenta cauza fiind una de complexitate relativ redusa), precum si de munca depusa de avocat.
Astfel fata de complexitatea redusa a cauzei si timpul scurt in care cauza a fost solutionata, dat fiind faptul ca scopul apararii este satisfacerea dreptului pretins si avand in vedere jurisprudenta CEDO, prin aceea ca partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil, tribunalul apreciaza ca instanta de fond in mod corect a redus onorariul avocatial.
Prin urmare apelul formulat de apelanta reclamanta va fi respins ca nefondat.