Anulare proces verbal de contraventie

I. ANALIZA INSTANTEI DE FOND
Prin sentinta civila nr. 609/26.03.2015 pronuntata de Judecatoria Moinesti in dosarul nr. 4926/260/2014 s-a respins plangerea contraventionala formulata de petentul S.C. P.R.F. S.R.L in contradictoriu cu intimatul C.R.P.C..
Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut urmatoarele: „Prin procesul - verbal de mai sus, petentul a fost sanctionat contraventional de catre intimata - organ constatator cu amenda in cuantum de 3000 lei in temeiul art. 33 alin. 1 lit. d. din OG nr. 99/2000 si  art. 9 din Legea nr. 148/2000.
Conform art. 33 alin. 1 lit. d. din OG nr. 99/2000, orice anunt de reducere de pret exprimata in valoare absoluta sau in procent trebuie efectuat vizibil, lizibil si fara echivoc pentru fiecare produs sau grupa de produse identice, fie prin mentionarea noului pret langa pretul anterior, barat, fie prin mentiunile "pret nou", "pret vechi" langa sumele corespunzatoare, fie prin mentionarea procentului de reducere si a pretului nou care apare langa pretul anterior, barat.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 148/2000 comparatiile care se refera la o oferta speciala trebuie sa indice, in mod clar si neechivoc, data la care inceteaza oferta sau, daca este cazul, faptul ca oferta speciala se refera la stocul de bunuri sau de servicii disponibil, iar daca oferta speciala nu a inceput inca, data de incepere a perioadei in care se aplica pretul special sau alte conditii specifice.
Din punctul de vedere al legalitatii procesului verbal de contraventie, instanta constata ca acesta indeplineste toate conditiile prevazute de OUG. nr. 12/2006.
De asemenea, in cauza nu se poate retine nici unul din motivele de nulitate absoluta a procesului verbal potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001.
In ce priveste motivele de nulitate invocate de petenta in plangere, instanta apreciaza ca acestea pot atrage anularea procesului verbal de contraventie numai in masura in care au produs o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului, vatamare care nu a fost dovedita in cauza.
In ceea ce priveste temeinicia procesului verbal de contraventie, acesta se bucura de o prezumtie relativa de legalitate si temeinicie, fiind intocmit ca urmare a perceptiilor proprii ale agentului constatator. 
Aceasta prezumtie, desi nu este prevazuta expres de lege, este cvasiunanim acceptata de practica si doctrina juridica, indeplinind conditiile impuse de jurisprudenta CEDO.
Prezumtia de legalitate si temeinicie are caracter relativ, adica poate fi rasturnata prin dovada contrara.
Insa, prezumtia este intarita de inscrisurile depuse in dosar.
Astfel, instanta constata ca, publicitatea la care se refera petenta(promotii media, pliante publicitate,) nu indeplineste conditiile stricte prevazute de art. 33 alin. 1 lit. d. din OG nr. 99/2000, care se refera la mentionarea clara si fara echivoc a "pretui nou", si a "pret vechi", astfel incat cumparatorul sa poata fi corect informat in momentul cumpararii produsului respectiv.
De asemenea, petenta nu a propus probe relevante pentru a demonstra contrariul imprejurarilor retinute, conform carora nu a indicat intimatei preturile de referinta pentru produsele verificate prin sondaj si nu a respectat termenul de publicitate pentru campania de publicitate respectiva.
Instanta constata ca actul constatator si sanctionator cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute de art. 17 din OG nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contraventiilor, iar sanctiunea a fost corect individualizata.
Totodata, fapta descrisa de agentul constatator reprezinta contraventia prevazuta si sanctionata de OG nr. 99/2000, iar sanctiunea a fost corect individualizata.
Motiv pentru care, in conformitate cu art. 34 din OG nr. 2/2001, plangerea va fi respinsa, ca atare mentinandu-se procesul - verbal ca fiind legal si temeinic.”

II. CEREREA DE APEL
Impotriva acestei sentinte a formulat apel petentul solicitand admiterea apelului si schimbarea in tot a hotararii, admiterea plangerii si anularea procesului verbal de contraventie, iar in subsidiar inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale aplicate cu avertisment.
In motivarea cererii de apel petenta apelanta a reiterat criticile formulate prin plangerea contraventionala, aratand ca in mod nelegal instanta a apreciat ca nu sunt pertinente. Apelanta a invocat in apararea sa jurisprudenta CEDO, respectiv cauza Ozturk vs. Germania si cauza Anghel vs. Romania, precum si decizia Curtii Constitutionale nr. 251/12.06.2003 cu privire la neconstitutionalitatea unor dispozitii din OG 2/2001. Apelanta a precizat ca potrivit acestor decizii prezumtia de nevinovatie primeaza, iar sarcina probei ii revine celui care acuza, astfel incat intimata este cea care trebuie sa dovedeasca vinovatia sa, iar nu invers.
Mai precizeaza apelanta faptul ca nu s-a indicat nici de catre intimata, nici de instanta de fond prevederea legala ce consacra faptul ca mentiunile pretului de referinta al produsului, respectiv pretul vechi si reducerea trebuie preluate pe eticheta de produs. Precizeaza in plus apelanta faptul ca daca ar mentiona explicit si detaliat toate informatiile pe care le impun prevederile legale, ar ajunge in situatia in care pentru fiecare produs de la raft ar avea cate o mica „enciclopedie”., acest lucru fiind practic imposibil.

Intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului.

III. ANALIZA INSTANTEI DE CONTROL JUDICIAR
Analizand cererea de apel, prin prisma motivelor invocate si sub toate aspectele, instanta de apel retine ca nu este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
In privinta motivelor invocate de apelanta cu privire la temeinicia procesului-verbal, tribunalul retine ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca procesul-verbal se bucura de o prezumtie de legalitate si temeinicie. Cu toate ca in cererea de apel petenta a invocat jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului prin doua cauze, tribunalul va analiza sustinerile acestuia prin raportare la jurisprudenta in materie contraventionala a Curtii. Forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni c. Frantei, hotararea din 7 septembrie 1999).
In decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronuntata in cauza Ioan Pop c. Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reiterat faptul ca prezumtiile de fapt si de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Conventia neinterzicandu-le in principiu. Ceea ce Conventia impune, insa, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Conventie, este tocmai ca o anumita proportie intre acestea si prezumtia de nevinovatie instituita in favoarea acuzatului, sa fie respectata, fiind necesar a se tine cont in analiza proportionalitatii, pe de o parte, de miza concreta a procesului pentru individ si, pe de alta parte, de dreptul sau la aparare (a se veeda, Salabiaku c. Frantei, 7 octombrie 1988, par. 28; Anghel c. Romaniei, par. 60).
Curtea Europeana a analizat modalitatea concreta in care instantele nationale au respectat garantiile prevazute de art. 6 din Conventie, aplecandu-se indeosebi asupra echilibrului ce trebuie sa existe intre prezumtia de nevinovatie specifica materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie, existenta in dreptul national, apreciind ca invocarea de catre instante a acestei din urma prezumtii, cu consecinta obligarii reclamantului la rasturnarea sa, nu putea avea un caracter neasteptat pentru acesta, avand in vedere dispozitiile nationale incidente in materia contraventionala (Anghel, par. 58 si 59).
Avand in vedere aceste principii, tribunalul constata ca procesul-verbal reprezinta un mijloc de proba si contine constatari personale ale agentului constatator aflat in indeplinirea atributiilor de serviciu. A mai sustinut petenta ca beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si ca sarcina probei revine in primul rand agentului constatator. Din verificarea actelor si lucrarilor dosarului, instanta de fond apreciaza ca nu se poate sustine de catre petenta ca nu a fost respectat, in cazul concret, acest principiu, fata de imprejurarea ca i s-a acordat posibilitatea acesteia sa-si pregateasca apararea, sa propuna probele pe care le solicita in dovedirea sustinerilor sale. Aspectul ca, in principiu, prezumtia de nevinovatie poarta si asupra sarcinii probei, in sensul ca aceasta ar reveni intimatului, iar indoiala profita persoanei acuzate, nu este de natura ca simpla invocare a acestuia sa conduca, automat, la admiterea contestatiei formulate si la anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.
Astfel, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca regula inversarii sarcinii probei nu are un caracter absolut, aceasta neopunandu-se instituirii unor prezumtii de fapt si de drept, atata timp cat se tine cont de gravitatea consecintelor ce pot decurge pentru acuzat si nu se aduce atingere drepturilor apararii (Hot. Salabiaku c. Frantei).

Tribunalul apreciaza ca instanta de fond era tinuta sa solutioneze cauza in limitele investirii, raportat la motivele de nulitate si netemeinicie a procesului-verbal invocate de petenta prin plangerea contraventionala, neexistand nici un fundament legal pentru ca instanta sa procedeze la verificarea sub toate aspectele a procesului-verbal, in lipsa unei solicitari concrete a partii. Instanta avea obligatia de a analiza eventualele motive de nulitate care puteau fi invocate din oficiu conform art. 17 din OG 2/2001, neputandu-se substitui partii in formularea criticilor impotriva procesului-verbal de contraventie.
Persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel c. Romaniei, hotararea din 4 octombrie 2007, cauza Neata c. Romaniei, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Desi obligatia instantelor nationale de a-si motiva hotararile judecatoresti nu presupune existenta unui raspuns detaliat la fiecare argument (decizia de inadmisibilitate Jahnke si Lenoble c. Frantei), in hotararea pronuntata in cauza Albert c. Romaniei, Curtea Europeana a subliniat ca notiunea de proces echitabil impune ca jurisdictiile interne sa examineze in mod efectiv chestiunile esentiale care au fost invocate.
Tribunalul constata ca prin procesul-verbal contestat s-a retinut ca petenta a comercializat produse care erau semnalizate la raft cu anuntul super oferta si cu etichete de produs verde si pe care ca informatie exista doar pretul redus, fara a fi indicat pretul de referinta si reducerea.
Tribunalul constata ca potrivit dispozitiilor art. 33 din OG 99/2000: „(1) Vanzarile cu pret redus prevazute la art. 16, astfel cum sunt definite de prezenta ordonanta, atunci cand consumatorii sunt anuntati despre o reducere de preturi care comporta o comparatie exprimata in cifre, sunt supuse urmatoarelor reguli de fixare si publicitate a preturilor:
    a) Orice comerciant care anunta o reducere de pret trebuie sa o raporteze la pretul de referinta practicat in acelasi spatiu de vanzare pentru produse sau servicii identice. Pretul redus trebuie sa fie inferior pretului de referinta. Pretul de referinta reprezinta cel mai scazut pret practicat in acelasi spatiu de vanzare in perioada ultimelor 30 de zile, inainte de data aplicarii pretului redus.
    b) Orice anunt de reducere de preturi, indiferent de forma, modul de publicitate si motivatia reducerii, trebuie sa se adreseze ansamblului consumatorilor si sa indice in cifre o reducere in raport cu preturile de referinta, exceptie facand:
    - publicitatile comparative de pret;
    - anunturile publicitare exclusiv literare, care nu contin cifre;
    - anunturile de pret de lansare a unui nou produs pe piata;
    - anunturile publicitare orale efectuate exclusiv in interiorul magazinului pentru reduceri de preturi la un anumit raion, pentru o foarte scurta perioada a unei zile de vanzare.
    c) Publicitatea prin catalog si ofertele de reducere de preturi, lansate de comerciantii care practica vanzarea prin corespondenta, pot fi valabile numai pana la epuizarea stocurilor, cu conditia ca aceasta mentiune sa figureze vizibil si lizibil in catalog.
    d) Orice anunt de reducere de pret exprimata in valoare absoluta sau in procent trebuie efectuat vizibil, lizibil si fara echivoc pentru fiecare produs sau grupa de produse identice:
    - fie prin mentionarea noului pret langa pretul anterior, barat;
    - fie prin mentiunile "pret nou", "pret vechi" langa sumele corespunzatoare;
    - fie prin mentionarea procentului de reducere si a pretului nou care apare langa pretul anterior, barat.
e) Se interzice ca o reducere de pret pentru un produs si/sau serviciu sa fie prezentata consumatorilor ca o oferta gratuita a unei parti din produs si/sau serviciu.
    f) Toate documentele justificative legale care atesta veridicitatea pretului de referinta trebuie sa fie pastrate pentru a putea fi prezentate ori de cate ori este nevoie organelor de control abilitate.
    g) Orice anunt de reducere de preturi ce nu corespunde reducerii practicate efectiv in raport cu pretul de referinta este considerat o forma de publicitate inselatoare si este sanctionat conform reglementarilor legale in vigoare.”
Din textul de lege anterior enuntat rezulta fara dubiu faptul ca pentru vanzarile cu pret redus comerciantul trebuie sa respecte o serie de reguli fara de care, respectivul anunt este considerat de legiuitor o forma de publicitate inselatoare ce trebuie sanctionata corespunzator.
Astfel anuntul de reducere de pret trebuie sa cuprinda fie noul pret langa pretul anterior barat, fie pret nou, pret vechi langa sumele corespunzatoare, fie procentul de reducere si a pretului noua care apare langa pretul vechi barat.
Tribunalul nu poate acorda relevanta apararii apelantei potrivit carei nu sunt indicate prevederile legale ce ii incumba o astfel de obligatie intrucat acestea rezulta in mod explicit din procesul verbal de contraventie incheiat.
Mai mult fiind operator economic acesta are obligatia sa cunoasca legislatia in materia protectiei consumatorului, neputand invoca necunoasterea legii. Astfel ca potrivit dispozitiilor art. 18 si 19 din OG 21/1999 privind protectia consumatorilor : „Consumatorii au dreptul de a fi informati, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre operatorii economici, astfel incat sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala, in conformitate cu interesele lor, intre produsele si serviciile oferite si sa fie in masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, in deplina securitate.” Mai mult decat atat „informarea consumatorilor despre produsele oferite se realizeaza, in mod obligatoriu, prin elemente de identificare si caracterizare ale acestora, care se inscriu in mod vizibil, lizibil, usor de inteles, intr-o forma care sa nu permita stergerea si sa nu fie inscriptionate in locuri obscure, sa nu fie intrerupte prin desen sau imagini, dupa caz, pe produs, eticheta, ambalaj de vanzare sau in cartea tehnica, contract, instructiunile de folosire ori altele asemenea, ce insotesc produsul sau serviciul, in functie de natura acestuia.”
Fata de considerentele expuse, tribunalul apreciaza ca in mod justificat a retinut instanta de fond ca fapta a fost savarsita in circumstantele mentionate in procesul-verbal, probatoriul administrat de petent neputand forma convingerea instantei ca fapta nu a fost savarsita in maniera descrisa.
Tribunalul retine de asemenea ca aprecierea facuta de catre instanta de fond cu privire la individualizarea sanctiunii aplicate petentei a fost corecta prin raportare la circumstantele savarsirii faptei si conduita adoptata de petenta. Afirmatia petentei ca daca ar mentiona explicit si detaliat toate informatiile pe care le impun prevederile legale, ar ajunge in situatia in care pentru fiecare produs de la raft ar avea cate o mica „enciclopedie”., acest lucru fiind practic imposibil, nu are nicio relevanta probatorie, dupa cum nu poate reprezenta o justificare a solicitarii de inlocuire a amenzii aplicate cu avertisment.
Prin urmare, se retine faptul ca, instanta de fond a facut o corecta apreciere a situatiei de fapt prin prisma materialului probator administrat cu privire la fapta retinuta in sarcina petentului, motiv pentru care avand in vedere dispozitiile art. 480 alin. 1 NCPC, pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat.