Concurenta neloiala

OBIECT: Prin cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta O.I.G. SRL in contradictoriu cu parata M.S.G. SRL, inregistrata pe rolul acestei instante la data de 30.07.2015, sub nr de dosar 2764/110/2015 s-a solicitat instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna incetarea folosirii emblemei similare, din punct de vedere al formei, al culorilor folosite a semnului pe documente sau pentru publicitate, sa inceteze folosirea semnului asemanator marcii O.I.G., obligarea paratei la plata de despagubiri in cuantum de 10.000 de lei pentru prejudiciul adus reclamantului.
In motivarea cererii de chemare in judecata s-a aratat ca in 2004 asociatul M.M.M. a infiintat societatea O.I.G. Srl, iar dupa casatoria cu administratorul paratei structura actionariatului societatii reclamante s-a schimbat, fiind cooptat in societate si M.I.C., pentru ca dupa divort acesta sa infiinteze propria societate, M.S.G. Srl, cu acelasi obiect principal de activitate, deturnand clientela societatii reclamante. Reclamata a indicat ca societatea parata nu a respectat uzantele comerciale cinstite si nici principiul general al bunei credinte, prin publicitatea desfasurata in legatura directa cu promovarea si vanzarea aceluiasi produs, respectiv balustrade de inox.
Reclamanta a indicat ca in data de 21.04.2015 a depus spre inregistrare la OSIM marca individuala combinata O.I.G., nr. de depozit reglementar , solicitandu-se protectia denumirii si a semnului distinctiv, pana la data emiterii deciziei de inregistrare a marcii beneficiind de o protectie provizorie. Reclamanta a subliniat ca folosirea marcii de catre parata s-a facut cu rea credinta, in scopul de a beneficia de cunoasterea larga pe o anumita piata a societatii de catre publicul consumator.
Reclamanta a invocat ca temei in drept dispozitiile articolelor 36 si 37 din Legea 84/1998, indicand ca inregistrarea unei marci confera titularului un drept exclusiv asupra marcii, acesta putand cere instantei sa interzica tertilor folosirea in activitatea comerciala a semnului identic marcii si ale articolului 1 alineat 11 si 5 litera a din Legea 11/1991. S-a subliniat ca parata a preluat numele comercial la care a adaugat o sintagma si un logo identic cu logo-ul marcii O.I.G.
APARARILE PARATEI: Prin intampinarea formulata parata a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, aratand ca cererea de inregistrare a marcii invocate de reclamanta a fost respinsa de catre OSIM, neavand nici un drept izvorat din marca. Parata a mai indicat ca marca O.I.G. nu este o marca notorie, reclamanta nedovedind in niciun fel sustinerile privind notorietatea marcii, rezumandu-se la simple afirmatii speculative. S-a mai precizat ca in activitatea comerciala nu utilizeaza semnul O.I.G. sau vreun semn similar, termenii inox si group fiind termeni de o generalitate extrema, iar elementele dominante ale celor doua marci fiind total diferite, neexistand niciun risc de confuzie. In ceea ce priveste dispozitiile articolului 5 din Legea 11/1991 s-a invocat ca acestea sunt straine de cauza, neputand constitui temei al actiunii civile.
CERERE ADITIONALA:
La termenul de judecata din data de 21.01.2016 reclamanta a modificat actiunea atat sub aspectul obiectului cat si sub aspectul partilor, solicitand introducerea in cauza in calitate de parat a numitului M.I.C., reclamantul aratand ca administratorul in fapt al societatii parate se incadreaza in notiunea definita de textul articolul 1 litera i din Legea 11/1991, raspunderea acestuia fiind solidara pentru repararea prejudiciului cauzat prin folosirea fara drept a emblemei similare, invocand comiterea unor fapte de concurenta neloiala. S-a solicitat de asemenea introducerea in calitate de intervenient fortat a Consiliului Concurentei, in baza articolului 68 alineat 2 Cod procedura civila.    
ASPECTE PROCEDURALE:
Parata a formulat intampinare la cererea aditionala, invocand exceptia tardivitatii, iar pe fond respingerea ca neintemeiata. S-a indicat ca prevederile articolului 1 litera i din Legea 11/1991 nu exista, iar intreaga actiune a fost calificata ca o actiune in contrafacere, iar nu ca o actiune in concurenta neloiala. S-a mai precizat ca utilizarea semnului comercial nu s-a facut cu rea credinta, denumirea societatii fiind data inca de la data infiintarii societatii, in 2011.
Paratul M.C. a formulat intampinare la cererea modificatoare la data de 18.02.2016, solicitand respingerea cererii modificatoare ca tardiv formulata, iar pe fond ca neintemeiata, singurul fapt prezumat ca fiind interpretat ca o concurenta neloiala fiind un episod din decembrie 2012. Paratul a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive, indicand ca nu a savarsit fapte de concurenta neloiala, fiind angajat cu contract individual de munca.
ANALIZA INSTANTEI:
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului
Potrivit dispozitiilor articolului 36 din Codul de procedura civila calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigiul, astfel cum acestea este dedus judecatii.
Instanta observa faptul ca prin invocarea neregularitatii procesual paratul formuleaza aparari impotriva pretentiilor reclamantei, savarsirea unei faptei ilicite reprezentand un element al raspunderii care urmeaza a fi analizat pe fondul cauzei, neintrunirea elementelor concurentei neloiale neputand determina lipsa legitimitatii procesuale. Avand in vedere faptul ca cererea reclamantei are ca scop verificarea modului de desfasurare a activitatii paratului, instanta apreciaza ca raportul juridic dedus judecatii este incheiat intre cele doua parti, apararile paratului urmand a fi analizate odata cu examinarea temeiniciei actiunii.
Cu privire la fondul cererii:
Analizand cererea reclamantei prin prisma motivelor invocate, a apararilor formulate de parati si a probelor administrate, instanta apreciaza ca nu este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Din analiza cererii de chemare in judecata si a cererii aditionale se observa faptul ca reclamanta isi fundamenteaza pretentiile pe dispozitiile referitoare la protectia marcii si pe cele care sanctioneaza faptele de concurenta neloiala, in acceptiunea reclamantei folosirea emblemei si a semnului asemanator marcii O.I.G. creand confuzie in cadrul publicului consumator cu privire la originea produselor comercializate. Instanta retine ca reclamanta nu a individualizat actele de concurenta neloiala savarsite de parati, limitandu-se la a invoca utilizarea emblemei si comercializarea unor produse identice, printr-o prezentare generica a activitatii desfasurate, fara a enumera actele pretins ilicite, partea apreciind ca infiintarea unei noi societati cu acelasi obiect de activitate constituie o practica de concurenta neloiala. Indicarea actelor ilicite in cadrul concluziilor scrise (pastrarea numelui de familie, numerele de inmatriculare ale masinilor societatii, avizarea salariatilor cu privire la necesitatea angajarii in noua societate) nu poate determina analizarea acestora, scopul concluziilor scrise fiind acela de prezentare a elementelor dosarului si a apararilor formulate pana la data inchiderii dezbaterilor, fara a se putea transforma intr-o modificare a actiunii, sub aspectul motivelor de fapt. De asemenea instanta nu va lua in considerare inscrisurile noi depuse dupa inchiderea dezbaterilor, partea fiind decazuta din dreptul de a propune alte probe, neputand eluda aceasta sanctiune prin atasarea inscrisurilor, amanarea pronuntarii fiind determinata doar de cererea partilor de a formula in scris concluziile, aceasta sanctiune fiind prevazuta de articolul 394 alineat 3 Cod procedura civila.
Sub un prim aspect instanta retine faptul ca reclamanta nu este titulara unui drept exclusiv rezultand din marca, cererea de inregistrare a marcii O.I.G. nefiind admisa la data introducerii actiunii in instanta, neputandu-se echivala notiunea de emblema cu cea de marca pentru a se prevala de drepturile reglementate de Legea 84/1998, pretentiile reclamantei referitoare la protectia marcii nefiind astfel fundamentata juridic. Domeniul de aplicare al actului normativ cuprinde titularii unui drept de proprietate intelectuala, simpla formulare a unei cereri neconducand la dobandirea unui drept exclusiv, acesta nascandu-se la data inregistrarii marcii.
Dreptul conferit de o marca nu este opozabil tertilor decat de la data publicarii inregistrarii marcii in cauza, iar dreptul de a solicita sa se interzica tertilor utilizarea marcii respective in cadrul unei actiuni in contrafacere nu poate privi decat fapte ale tertilor savarsite dupa data publicarii inregistrarii acestei marci. Functia esentiala a marcii este aceea de a garanta consumatorului identitatea originii produsului sau serviciului desemnat de marca, iar recunoasterea drepturilor exclusive are drept scop asigurarea posibilitatii titularului de protejare a intereselor specifice.
Raportat la neintrunirea conditiei premise referitoare la inregistrarea marcii instanta va analiza in cele care urmeaza temeinicia pretentiilor fundamentate pe savarsirea unor fapte de concurenta neloiala.
Notiunea de concurenta neloiala este definita de articolul 2 in Legea 11/1991 ca fiind practica comerciala a intreprinderii care contravine uzantelor cinstite si principiului general al bunei-credinte si care produce sau poate produce pagube oricaror participanti la piata. Relevanta sub aspectul caracterizarii activitatii de concurenta neloiala prezinta modul in care elementele de identitate sau de similaritate se reflecta asupra publicului consumator si modul in care este influentat destinatarul produsului vizat de respectiva activitate.
Instanta apreciaza ca nu se poate imputa paratilor savarsirea unor fapte de concurenta neloiala, desfasurarea unei activitati economice de aceeasi natura si prin comercializarea aceluiasi gen de produse neputand determina in mod automat raspunderea acestora, reclamanta neputandu-se prevala de o exclusivitate in acest domeniu.
Instanta va inlatura argumentele reclamantului referitoare la reaua credinta a paratilor, neputandu-se retine intentia de creare a unei false reprezentari a destinatarului produsului din perspectiva existentei aceluiasi produs, elementele de delimitare a celor doua embleme fiind evidente, semnalarea unor asemanari nefiind suficienta pentru angajarea raspunderii, atat timp cat elementele asemanatoare nu sunt semnificative. 
Un element important in caracterizarea faptelor paratilor il reprezinta si data infiintarii societatii parate, obiectul de activitate al acesteia respectiv fabricarea de constructii metalice si parti componente ale structurilor metalice fiind stabilit odata cu schimbarea structurii celor doua societati, asociatul M.M.M., reprezentant al societatii reclamante exprimandu-si acordul cu privire la emblema societatii parate cat si cu privire la stabilirea obiectului de activitate, persoana juridica nefiind infiintata de paratul persoana fizica, acesta fiind cooptat ulterior in societate. Instanta retine faptul ca societatea parata a fost inmatriculata la data de 21.07.2011, din structura societatii facand parte la acel moment in calitate de asociat reprezentantul legal al reclamantei, fiind astfel exprimat consimtamantul reclamantei de comercializare a produselor din metal, cat si cu privire la denumirea societatii. Suspendarea activitatii societatii parate nu reprezinta un argument in sustinerea caracterului ilicit al practicii comerciale, atat timp cat denumirea societatii parate a fost stabilita la data infiintarii. Neintelegerile ivite intre soti reprezinta un aspect al vietii private ale acestora, analizate in cadrul procedurilor de divort/partaj, dar nu se pot transforma in elemente ale raspunderii civile delictuale, simpla nemultumire a fostului sot cu privire la activitatea desfasurata de cealalta parte neputand determina sanctionarea acestuia, atat timp cat anterior destramarii vietii de familie a fost acceptata savarsirea unor acte de comert de acelasi gen.
Utilizarea cuvantului inox in stabilirea emblemei si in comercializarea produselor nu echivaleaza cu acte de concurenta neloiala, neexistand similaritate intre cele doua embleme care sa conduca la ideea de identitate, reclamanta nefiind titularul exclusiv al marcii, iar actele paratilor neraportandu-se la activitatea societatii reclamante, neexistand niciun element care sa sustina confuzia invocata.
Instanta apreciaza ca actiunile partilor se inscriu in cadrul liberei concurente, in conditiile unei piete deschise, produsele oferite de cei doi operatori economici fiind utilizate in mod liber pe piata, nefiind identificate semne descriptive respectiv caracteristici ale produselor oferite de reclamanta care sa indice exclusivitatea acesteia in domeniul respectiv. De asemenea instanta apreciaza ca activitatea paratilor nu este contrara cerintelor diligentei profesionale, nefiind de natura sa denatureze comportamentul economic al consumatorului mediu cu privire la produsul respectiv, imaginea publicitara aleasa nefiind de natura sa produca confuzie in randul consumatorilor, similitudinile existente nefiind suficiente pentru a stabili o legatura intre cele doua persoane juridice.
Caracteristica esentiala a unui folos necuvenit este faptul ca un tert incearca, prin utilizarea unui semn similar unei embleme de renume, sa se situeze in contextul imaginii acesteia pentru a beneficia de puterea sa de atractie, de reputatia si de prestigiul acesteia, precum si sa exploateze, fara nicio compensatie financiara si fara a trebui sa faca eforturi proprii in aceasta privinta, efortul comercial al titularului emblemei pentru a crea si pentru a mentine imaginea societatii. In cazul de fata nu se identifica elementele concurentei parazitare, paratii neprofitand de munca si reputatia societatii reclamante, desfasurarea aceluiasi obiect de activitate fiind expresia libertatii comerciale, actiunile paratilor neavand ca scop transferarea imaginii create de reputatia societatii reclamante asupra produselor societatii parate.
Din analiza emblemelor celor doua societati, intre cele doua denumiri exista elemente suficiente care sa delimiteze si sa diferentieze operatorii economici cu acelasi profil de activitate, sintagma inox integrata in denumirea paratei facand trimitere la obiectul de activitate, fara a evoca emblema primei societati, consumatorul mediu, normal informat si suficient de atent putand face diferenta intre cele doua embleme si intre produsele oferite de cele doua societati. Utilizarea acelorasi spatii publicitare nu constituie in sine o fapta de concurenta neloiala, atat timp cat exista elemente de diferentiere intre cele doua societati, care permit consumatorului mediu sa faca distinctia intre produsele unui operator economic fata de cele ale celui de al doilea operator economic, si sa aleaga liber intre acestea.
Raportat la domeniul specific de activitate, instanta apreciaza ca reclamanta nu poate pretinde ca detine o baza de date exclusiva cu potentiali clienti si care, ar reprezenta un secret comercial, adica o informatie care nu este in general cunoscuta sau nu este usor accesibila si care dobandeste o valoare comerciala, iar detinatorul a luat masuri rezonabile, tinand seama de circumstante, pentru a fi mentinuta in regim de secret. Mai mult decat atat reclamanta nu a facut dovada constituirii unei baze de date cu client traditionali care sa cuprinda date de identificare si nici a preluarii acestor date de catre societatea parata, pentru a sustine actiunea ilicita a paratilor, in conditiile in care este de netagaduit ca pe piata de profil din Romania isi desfasoara activitatea mai multe societati care comercializeaza balustrade de inox, reclamanta nedetinand monopol asupra acestui tip de produse.
Asadar, nu se poate afirma ca activitatea paratului persoana fizica ar fi constituit concurenta neloiala in formele descrise de legiuitor acesta nefacand altceva decat sa se angajeze in cadrul societatii parate, dupa pronuntarea divortului, fara ca prin aceasta sa divulge sau sa foloseasca secrete comerciale ale societatii reclamante, fara consimtamantul acesteia si intr-un mod contrar uzantelor comerciale cinstite, nepunandu-se problema deturnarii clientelei reclamantei.
Fata de aceste aspecte, instanta urmeaza a respinge cererea de chemare in judecata, ca neintemeiata.