Ordonanta presedintiala

Prin sentinta civila nr. 4844/10.08.2016 pronuntata de catre Judecatoria Bacau a fost admisa cererea avand ca obiect ordonanta presedintiala–stabilire domiciliu minor- formulata de reclamantul  B.G., domiciliat in com. T., sat. T.. Jud. Bacau, in contradictoriu cu parata  T.M., domiciliata in Bacau .
S-a stabilit domiciliul minorului  B.M.P. ( nascut  la data de  25 iunie 2006) la locuinta reclamantului  din loc.  T., com. T., jud. Bacau, pana la solutionarea definitiva a cererii de stabilire domiciliu pe drept comun, ce face obiectul dosarului 6031/180/2016.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Partile au fost casatorite, din relatie rezultand minorul B.M.P., ( nascut  la data de  25 iunie 2006.
Prin s.c nr. 2156/07.09.2012 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 2321/180/2012, a fost admisa cererea de divort formulata de reclamanta  B.M.  in contradictoriu cu paratul B.G., a fost desfacuta casatoria  incheiata  la data de  25 august  2007, prin acordul partilor, a fost stabilit domiciliul minorului  B.M.P.,  la locuinta mamei, cu exercitarea in comun  a autoritatii  parintesti, iar  in favoarea  tatalui  a fost stabilit  un program de vizita.
Prin s.c 2156/06.04.2016 pronuntata in dosarul 4065/180/2016, s-a admis cererea avand ca obiect ordonanta presedintiala–stabilire domiciliu minor, formulata de acelasi reclamant  in contradictoriu cu parata  T.M., si s-a stabilit domiciliul minorului  B.M.P. la locuinta reclamantului  din loc.  T., com. T., jud. Bacau, pana la data de 20.07.2016, data la care incepea pentru o luna dreptul de vizita pentru tata, cu luarea copilului la domiciliu. La pronuntarea sentintei, instanta a avut in vedre faptul ca parata a aplicat minorului o corectie fizica care a dus la aparitia de echimoze in jurul ambilor ochi si ca este in interesul sau sa locuiasca cu tatal, copilul manifestand teama fata de mama sa, chiar daca episoadele de violenta sunt sporadice.
S-a mai  retinut in s.c 2156/06.04.2016 ca parata mai are un copil, o fiica in varsta de trei ani si ca  pana la pronuntarea sentintei, locuia impreuna cu ambii copii.
Prin s.c 2756/26.04.2016 pronuntata in dosarul 4273/180/2016, Judecatoria Bacau, tot pe calea ordonantei presedintiale a stabilit domiciliul minorei G.M.I., celalalt copil al paratei, la tatal sau, G.G.. Masura a fost luata avandu-se in vedre faptul ca parata are accese de violenta lovindu-si fiul in fata surorii sale mai mici si pe aceasta peste maini, ca deseori copii erau lasati singuri si nesupravegheati, si ca minorul M.P. o ducea pe fetita in alta camera pentru a o linisti.
Reclamantul a promovat o cerere de stabilire a domiciliului minorului la domiciliul sau, pe calea dreptului comun, inregistrata sub nr. 6031/180/2016, care a primit prim termen de solutionare in luna octombrie 2016.
Din sentintele amintite si depuse la dosarul cauzei dar si din scrisoarea de externare din 01.08.2011 eliberata de un spital din Italia (unde locuia la acel moment parata si unde a fost dusa ca urmare a ingestiei voluntare de benzina), instanta a retinut ca aceasta manifesta episoade de furie cu pierderea controlului, care o pot afecta atat pe ea cat si pe cei vulnerabili din preajma sa, cum sunt copii. De altfel, chiar in fata instantei, parata, care nu a negat ca l-a lovit pe minor in luna martie 2016, insa a fost un episod izolat, a aratat ca reclamantul este de vina pentru aceasta, ca l-a instigat pe copil sa nu o asculte si ca a fost o descarcare de furie acumulata in timp datorita situatiei dintre parti.
Acest tip de comportament poate fi o amenintare la adresa minorului M.P., cu atat mai mult cu cat intre parti lucrurile nu sunt nici pe departe  stabilite in ceea ce priveste exercitarea atributiilor parintesti. Avand in vedere ca de la data divortului, 07.09.2012, a trecut o perioada relativ mare, aproape 4 ani, iar fostii soti au purtat in aceasta perioada mai multe procese, este foarte putin probabil ca diferendele dintre acestia sa se rezolve pe cale amiabila, partile dand astfel dovada ca nu inteleg care este factorul stresant emotional la care este suspus copilul prin derularea procedurilor judiciare si mentinerea unei stari conflictuale intre parinti.
Din raspunsurile date in fata instantei si din inscrisurile depuse, instanta a retine ca parata pare sa nu isi asume responsabilitatea faptelor sale si sa nu poata gestiona stresul la care este supusa prin derularea unor actiuni in justitie ori aparitia unor situatii familiale tensionate, refuland asupra sa (ingerarea de benzina in 2011, cu intentia de a-si provoca rau) sau asupra celor din jur (lovirea lui M.P. in luna martie 2016).
Desi nu s-a retinut ca parata a determinat pe martora Z.L. audiata la pronuntarea s.c  2156/06.04.2016 sa declare ca minorul s-a lovit singur (in conditiile in care parata a recunoscut ca a exercitat episodul de violenta asupra minorului, instanta retine ca aceasta poate fi tot o disimulare a comportamentului paratei care nu isi asuma consecintele faptelor sale. Asa cum rezulta din s.c  2156/06.04.2016, instanta a indepartat declaratia martorei Z.L., considerand-o nesincera avand in vedere ca, desi parata a recunoscut in cuprinsul intampinarii ca „s-a pierdut cu firea si ca i-a dat minorului o palma” si ca a fost „un incident izolat”, martora a sustinut contrar adevarului ca minorul s-a lovit la birou in timp ce isi facea temele, cand s-a aplecat dupa niste creioane.
Chiar din intrebarile puse de parata reclamantului la interogatoriu, cum este intrebarea cu nr. 9, instanta a retinut ca parata incearca sa se prezinte ca fiind victima unei conspiratii dintre reclamant si urmatorul sau partener de viata, concubinul G.G., tatal celuilalt copil al paratei, minora M.I. Parata a incercat sa acrediteze ideea ca cei doi barbati au complotat impotriva sa, desi doua instante au stabilit cu autoritate de lucru judecat de care se bucura ordonantele presedintiale, ca pentru cei doi copii (M.P. de 10 ani si M.I, de 3 ani, mama nu prezinta siguranta pentru ca acestia sa locuiasca cu ea.
 Din atitudinea paratei instanta nu poate retine ca aceasta a inteles sa actioneze doar in interesul minorului incercand sa normalizeze relatiile de familie dintre cei doi fosti soti si copil. De altfel, chiar in intampinare parata a aratat ca nu a atacat cu apel ordonanta presedintiala 2156/06.04.2016, pentru a demonstra reclamantului cat este de greu sa ai grija efectiv pe toata perioada unei zile de un copil, pentru un timp mai indelungat. Parata nu a aratat nici un moment in intampinare ca a dorit ca minorul sa locuiasca la tata pentru a  uita episodul de violenta la care  a fost supus, pentru ca relatiile dintre mama si fiu sa se poata desfasura ulterior normal, lasarea minorului in grija tatalui parand mai mult o razbunare pe reclamant decat o intelegere a ratiunilor pentru care instanta a dispus provizoriu stabilirea domiciliului la tata. Martorul a aratat ca parata nu a dat copilului toate lucrurile si jucariile de care ar fi putut avea nevoie la locuinta tatalui, cum ar fi toate obiectele scolare sau bicicleta.
Minorul, in mod natural, are dorinta de a petrece timp cu ambii parinti, si ii este practic foarte greu sa aleaga pe unul in detrimentul celuilalt, insa a aratand ca doreste sa isi vada mama in oras, ceea ce inseamna ca ii este teama sa mearga in mediul din care a fost luat si in care a fost agresat. Dorinta copilului de a se intalni cu mama in oras poate fi si o teama a acestuia de a ramane singur cu mama. De altfel, copilul, cand a fost evacuat din sala de judecata, parea foarte tensionat desi era in prezenta mamei care il tinea de mana, fapt care ar fi trebuit sa il faca sa se simta mai confortabil in acel mediu pe care el il percepe cel mai probabil ostil.
Nelinistea copilului ar putea sa provina chiar din faptul ca trebuie sa aleaga cu cine sa locuiasca, fapt ce il pune in dificultate intrucat manifesta afectiune pentru ambii parinti. De altfel, copilul a aratat ca stie ca in luna octombrie trebuie sa aleaga definitiv cu cine sa locuiasca, aratand ca in prezent doreste sa ramana la tatal sau. Acesta pare sa nu il forteze pe copil sa mearga la unul sau altul dintre parinti, lasand pe baiat sa aleaga, spre deosebire de mama care il indeamna sa o aleaga pe ea ca parinte cu care sa locuiasca. 
Chiar daca s-ar retine ca episodul de agresiune a fost unul singur, contrar celor declarate de minor care a aratat cu mai multe ocazii instantei ca a fost pedepsit fizic de mama de mai multe ori, nu trebuie neglijat ca copilul poate percepe ca este agresat mai des, comportament ce se manifesta din teama de comportamentul ce urmeaza sa il primeasca din partea mamei sale.
Minorul M.P. este o fire sensibila, aratand ca ii place in mod deosebit la scoala sa cante si sa deseneze. Copilului ii place in mod deosebit prezenta unor membri ai familiei care ii sunt apropiati ca varsta, aratand ca la locuinta tatalui cel mai mult ii place sa se joace cu o verisoara, iar la mama cu surioara lui.
Martorul audiat in cauza a aratat ca minorul este foarte afectat de situatia familiala, insa se simte bine in casa tatalui unde pare sa isi fi ameliorat starea de neliniste,  unde este bine ingrijit, ca mama sa nu a cultivat relatii de familie cu familia acestuia si ca prezenta mamei il streseaza.
Cele doua anchete sociale realizate la domiciliul partilor au subliniat relatiile tensionate si istoricul proceselor dintre parti, subliniind ca minorul a fost evaluat psihologic si ca a fost supus unor sedinte de consiliere. S-a mai aratat in ancheta sociala de la domiciliul tatalui, ca minorul este bine ingrijit si integrat in noua familie a tatalui.
In drept, potrivit art. 996 alin. 1 C. civil „ instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului  exista aparenta  de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi  prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor  ce s-ar  ivi  cu prilejul unei executari”.
Din cuprinsul acestor dispozitii legale  se desprind conditiile  de admisibilitate a ordonantei  presedintiale, respectiv, urgenta , vremelnicia si neprejudecarea  fondului.
Astfel,  urgenta este justificata  prin atitudinea paratei, masurile si tratamentele aplicate de aceasta in cresterea si educarea minorului  M.P., avute in vedere la pronuntarea s.c 2156/06.04.2016, dar si din faptul ca schimbarea mediului pana la judecarea in fond a cauzei 6031/180/2016, mediu cu care copilul  s-a obisnuit din luna aprilie si in care se pare ca se simte bine, afecteaza stabilitatea emotionala a minorului. 
Intrucat la varsta de 10 ani minorul este foarte vulnerabil emotional, nu este in interesul acestuia sa schimbe domiciliul pana la solutionarea cererii de stabilire domiciliu pe drept comun, in conditiile in care cei doi parinti nu pot pastra macar o aparenta de normalitate in relatiile dintre ei si dintre ei si copil. Schimbarea domiciliului este un factor traumatizant pentru minorul M.P., chiar daca ambii parinti manifesta afectiune pentru copil, astfel ca este de dorit ca acesta sa se bucure de stabilitate pana la luarea unei decizii definitive de catre instanta. Integritatea fizica si sanatatea psihica a minorului se circumscriu  interesului  superior al copilului care trebuie sa beneficieze de un mediu linistit, fara a-i fi pusa in pericol sanatatea, educatia si dezvoltarea armonioasa, care poate fi afectata de episoade de violenta, fie ele si izolate dar si de reamintirea acestora de catre persoane apropiate copilului.
Masura care se cere a fi luata are  caracter vremelnic, pana la solutionarea cauzei 6031/180/2016, iar privitor la conditia neprejudecarii fondului, acesta este indeplinita, masura de stabilire a locuintei minorului avand caracter provizoriu, pe calea ordonantei presedintiale instanta analizand doar aparenta dreptului.
Avand in vedere situatia de fapt si de drept expusa, instanta a admis cererea reclamantului, considerand-o intemeiata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel parata T.M..
In motivarea apelului se arata ca sentinta este nelegala pentru ca nu s-a dovedit ca exista urgenta; in mod gresit a fost admisa pentru parata doar proba cu interogatoriul reclamantului si au fost respinse proba cu martori si cu inscrisuri, prima instanta dand dovada de subiectivism si tratament discriminatoriu; completul care a judecat cauza nu este complet specializat de minori si familie; a fost luata in considerare depozitia fratelui reclamantului, care este subiectiva; prima instanta a interpretat subiectiv declaratiile apelantei din intampinare si nu a tinut cont de faptul ca minorul este influentat de tata, ca acesta sufera de dezechilibru emotional; prima instanta nu a luat in considerare ancheta psiho-sociala si concluziile specialistului care a monitorizat relatia ambilor parinti cu copilul.
Intimatul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, sustinand in esenta ca urgenta este justificata de expirarea perioadei in care minorul avea dreptul sa locuiasca cu paratul, egalitatea de tratament in ceea ce priveste  probatoriu a fost respectata pentru ca a avut posibilitatea formularii si administrarii oricaror probe, cu conditia sa respecte cerintele ordonantei presedintiale; martorul a fost audiat temeinic, iar daca au existat jigniri, acestea au fost ca raspuns la intrebarile instantei.
In apel a fost administrata proba cu inscrisuri si proba testimoniala  cu martorul H.E., probe solicitate si incuviintate pentru apelanta.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin raportare la motivele de apel invocate, constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Referitor la conditia urgentei, tribunalul retine ca aceasta este indeplinita in cauza, prima instanta motivandu-si solutia si apreciind in mod judicios ca aceasta este justificata de masurile si tratamentele aplicate de aceasta in cresterea si educarea minorului M.P., avute in vedere la pronuntarea s.c. 2156/06.04.2016, dar si din faptul ca schimbarea mediului pana la judecarea in fond a cauzei 6031/180/2016, mediu cu care copilul  s-a obisnuit din luna aprilie si in care se pare ca se simte bine, afecteaza stabilitatea emotionala a minorului. 
Tribunalul retine ca potrivit art. 1.002 C. pr. civ., ordonanta presedintiala are autoritate de lucru judecat fata de o alta ordonanta presedintiala, numai daca nu s-au schimbat imprejurarile de fapt care au justificat-o.
Reclamantul a formulat noua cerere de ordonanta presedintiala motivat de faptul ca masura de stabilire a domiciliului minorului prin sentinta civila nr. 2156/06.04.2016 a fost luata pana la data de 20.07.2016, data la care incepea pentru o luna dreptul de vizita pentru tata, cu luarea minorului la domiciliul sau.
Asadar, in noua cerere, ceea ce a retinut instanta care a pronuntat sentinta civila nr. 2156/06.04.2016 se impune cu putere de lucru judecat, apelanta neavand posibilitatea de a dovedi ca situatia de fapt anterioara pronuntarii acesteia a fost alta decat cea retinuta de instanta, astfel incat toate inscrisurile si declaratia martorei H.E., care se refera la aspecte anterioare pronuntarii acestei hotarari nu pot fi luate in considerare.
Cat priveste situatia minorului, ulterior stabilirii locuintei la tatal sau, prin sentinta civila nr. 2156/06.04.2016, tribunalul retine ca apelanta-parata nu si-a dovedit sustinerile in sensul ca acesta este lasat nesupravegheat si ca reclamantul are un comportament care dovedeste ca este dezechilibrat emotional.
Prin  anchetele sociale efectuate in cauza nu s-a propus stabilirea locuintei minorului la apelanta, contrar sustinerilor acesteia. Astfel, din raportul de ancheta sociala al comunei T. rezulta ca pentru minor este esential sa traiasca intr-un mediu securizant din punct de vedere afectiv, echilibrat si stimulativ si ca la locuinta tatalui minorului i se poate oferi acest mediu.
Nici din raportul de ancheta sociala al Municipiului Bacau nu rezulta ca se recomanda stabilirea cu titlu provizoriu a locuintei minorului la mama, ci sa se aiba in vedere optiunea minorului si de evaluarea psihologica a minorului efectuata in perioada 06.04.-20.07.2016.
Or, tribunalul constata ca minorul si-a exprimat optiunea de a locui cu tatal sau, in opinia instantei, motivul principal pentru care copilul a optat astfel, fiind acela ca i se ofera un mediu stabil si afectiune din partea membrilor familiei actuale a tatalui sau, astfel incat in prezent apreciem ca este in interesul minorului ca acesta sa locuiasca cu tatal sau, pana la solutionarea definitiva a cererii de stabilire domiciliu pe dreptul comun, ce face obiectul dosarului 6031/180/2016.
Apelanta a criticat sentinta si pentru faptul ca s-a luat in considerare depozitia martorului B.N., pe care o considera subiectiva, intrucat acesta este fratele reclamantului.
Tribunalul retine ca aceasta critica este neintemeiata pentru ca in materia raporturilor de familie, legea permite audierea in calitate de martori a rudelor si afinilor, prevazuti de art. 315 C.pr.civ., instanta avand posibilitatea aprecierii depozitiei, in contextul celorlalte probe administrate in cauza.
In prezenta cauza  solutia nu a fost intemeiata exclusiv pe depozitia martorului, aceasta fiind coroborata cu raspunsurile paratei la interogatoriu si cu concluziile anchetelor sociale.
Cat priveste motivul de nelegalitate invocat de apelanta, referitor la inegalitatea de tratament juridic, tribunalul retine ca probele solicitate de parata, la judecata in prima instanta, au fost incuviintate in apel, astfel incat nu se mai poate sustine ca reclamantul a avut o pozitie superioara partii adverse.
Completul care a judecat cauza este un complet care a functionat pe perioada vacantei judecatoresti, pentru solutionarea cauzelor urgente, in conditiile art. 113 din Regulamentul de ordine interioara a instantelor, astfel incat critica apelantei in sensul ca ctiunea a fost judecata de un complet care nu este specializat in judecarea litigiilor cu minori si familie nu este intemeiata.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 480 alin.1 C.pr. civ., va respinge apelul, ca nefondat.
In temeiul art. 453 C.pr.civ., va obliga apelanta la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea intimatului, reprezentand onorariu avocat.