Condi?ii rezolu?iune contract intre?inere

SENTINTA CIVILA NR. 909 din 31.05.2012-   materie civila - conditii rezolutiune contract intretinere

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr.113/188/2012, reclamanta BA a solicitat ca in contradictoriu cu paratii BC si BE sa se dispuna rezolutiunea contractului de intretinere autentificat sub nr. 1323/2005 de B.N.P, repunerea partilor in situatia anterioara si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
Analizand material probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
La data de 16.05.2005 s-a incheiat intre reclamanta BA si sotul sau BT, in prezent decedat, pe de o parte si paratii, pe de alta parte, contractul de intretinere autentificat sub nr. 1323 din 16.05.2005.
Conform clauzelor contractuale, reclamanta a instrainat dreptul de proprietate asupra mai multor imobile in schimbul intretinerii din partea paratilor. Potrivit intelegerii partilor intretinerea presupunea „ hrana, imbracaminte, incaltaminte, medicamente, cheltuieli intretinere si asistenta medicala” in functie de posibilitatile paratilor si de necesitatile reclamantei si a sotului sai, BT, decedat la data de 06.08.2008. De asemenea, paratii si-au asumat obligatia de a-i inmormanta pe intretinuti conform datinilor locului si a suporta toate obligatiile ulterioare.
Pentru a opera desfiintarea contractului, este necesara intrunirea cumulativa a mai multor conditii: sa existe o neexecutare partiala ( dat substantiala) sau totala a obligatiei debitorului; neexecutarea sa se datoreze culpei debitorului; debitorul sa fi fost pus in intarziere. In ceea ce priveste ultima conditie – a punerii in intarziere a debitorului - , data fiind natura specifica a obligatiei de intretinere, respectiv caracterul alimentar al prestatiei, termenele stipulate pentru executare au caracter esential, astfel ca debitorul este de drept in intarziere si nu i se poate acorda un termen de gratie pentru plata.
Mai trebuie precizat, de asemenea, ca in materia obligatiilor de rezultat ( cum sunt obligatiile asumate prin contractul de intretinere), sarcina probei se imparte intre creditor si debitor; astfel, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta obligatiei respective ( adica existenta actului sau faptului juridic generator al acestei obligatii) dupa care debitorul trebuie sa dovedeasca, la randul sau, executarea acestei obligatii.
Analizand in acest context cererea dedusa judecatii, instanta constata ca paratii au facut in mod indubitabil dovada indeplinirii obligatiei de intretinere in mod corespunzator, probele respective nefiind combatute convingator de dovezile administrate la solicitarea reclamantei.
Astfel, din declaratiile tuturor martorilor audiati reiese ca pana in urma cu putin timp relatiile dintre parti au decurs normal, acestea gospodarindu-se impreuna, paratii avand grija de reclamanta procurandu-i hrana si medicamente si insotind-o la diverse controale medicale atunci cand s-a impus acest lucru. Insasi reclamanta, in interogatoriul administrat in cauza, referitor la relatia cu paratii precizeaza ca „ ne-am inteles destul de bine; aratand ca acestia i-au procurat alimente ( desi afirma ca i le-au dus cu forta), C i-a cumparat medicamente si a insotit-o la spital paratii fiind cei care achita contravaloarea cheltuielilor de energie electrica, radio si TV. Efectuarea acestor cheltuieli a fost probata si de parati, acestia, depunand la dosar chitante si facturi fiscale ce se aflau in posesia lor; faptul ca unele medicamente si contravaloarea unor servicii medicale a fost suportata de reclamanta, nu contravin cu nimic clauzelor contractuale de intretinere, unde se prevede expres ca intretinerea se presteaza in functie de posibilitatile lor – ale paratilor si necesitatile noastre – ale reclamantei.
Martorii audiati au declarat ca paratii se ocupa de intretinerea si exploatarea terenurilor reclamantei.
Reclamanta, in interogatoriul luat in instanta, a precizat ca a solicitat paratilor sa nu-i mia duca alimente si lemne intrucat „ doamna M – notar public,  mi-a spus sa nu mai primesc nimic pana nu se termina procesul”. Asadar, paratii nu sunt in culpa din cauza atitudinii reclamantei care, dorind sa obtina desfiintarea contractului de intretinere – pentru revenirea imobilelor in patrimoniul sau – a incercat sa preconstruiasca probe care sa conduca instanta la concluzia ca paratii nu isi indeplinesc obligatiile asumate. Reclamanta, persoana in varsta si usor influentabila, este determinata in special de fiul sau, ET sa-si schimbe comportamentul fata de cei care au avut grija de ea defunctul sau sot ( BT) in anii ce au trecut, in momente de batranete si boala, cand fiul, stabilit in Germania, nu le-a fost alaturi pentru a le alina batranetea.
Dupa decesul lui BT, care era proprietarul exclusiv al bunurilor ce au facut obiectul contractului de intretinere si care a constituit in favoarea reclamantei un drept de uzufruct viager, prin diverse metode s-a incercat indepartarea paratilor si nelasarea acestora sa-si poata onora obligatiile de intretinere, urmarindu-se desfiintarea contractului.
Din probele administrate rezulta ca presupusele neintelegeri dintre parti au pornit de la o suma de bani ce trebuia primita de la APIA: Intrucat reclamanta a refuzat primirea banilor, paratii i-au trimis prin mandat postal, depunand dovada la dosar, reclamanta refuzand sa-i ridice. Ulterior, paratii nu au mai ridicat banii din contul unde erau virati. Interventia fiului reclamantei in primirea banilor de la APIA este recunoscuta de aceasta in interogatoriul declarand: „ desi am cerut paratului sa nu ridice banii de la APIA fara fiul meu M, acesta a refuzat”.
S-a incercat inducerea ideii ca de intretinerea reclamantei se ocupa fiul sau BM-ET ( acesta schimbandu-si numele), martorii propusi de reclamanta sustinand ca acesta este cel care ii plateste facturile, ii cumpara lemne si-i asigura cele necesare traiului. Aceste afirmatii sunt negate chiar de reclamanta care arata ca fiul sau vine in tara de doua ori pe an, iar „ anul acesta a venit mai des pentru ca a trebuit sa mearga la tribunal si notariat”.
Asadar, reclamanta constientizeaza ca fiul sau a vizitat-o mai des in acest an, nu din dorinta de a-i fi alaturi si a ajuta-o ci pentru a rezolva probleme juridice – legate de desfiintarea contractului.
Din declaratiile martorilor „DS” reiese ca fiul reclamantei, de fiecare data cand vine in tara – de 2-3 ori pe an – aduce pachete, iar martorul PI a declarat ca anul trecut a adus „ o masina de lemne”. Este laudabil ca fiul, atunci cand isi viziteaza mama, de doua, trei ori pe an, sa ii cumpere aceste lucruri folositoare. Acest lucru insa nu inseamna ca paratii nu si-au indeplinit obligatia de intretinere. Pe langa necesitatile materiale ale unei persoane, conteaza mai ales ca aceasta sa fie ajutata la treburile gospodaresti, cu pregatitul mancarii, spalatul hainelor, intretinerea pamanturilor, sa fie insotita la unitatile spitalicesti pentru ingrijiri medicale, lucruri pe care paratii au dovedit ca le realizeaza, recunoscute chiar si de catre reclamanta.
Cat priveste depozitia martorului BD, instanta a avut in vedere cu ocazia audierii sale ca toate aspectele pe care le stia – referitor la modul in care paratii si-au executat obligatia de intretinere – nu le percepuse in mod direct, ci din relatarile fiului reclamantei sau ale reclamantei insasi. Singurul lucru pe care l-a perceput in mod direct martorul – conform relatarii lui – a fost cand „ paratii ii aduceau lemne si mancare reclamantei, facand-o insa agresiv, iar reclamanta nu avea nevoie de aceste lucruri”. Martorul sustine ca el insusi a sfatuit-o pe reclamanta sa incuie usa pentru a-i impiedica pe parati sa ii aduca diverse lucruri. Rezulta asadar ca uneori paratii au fost impiedicati, chiar de reclamanta, sa-si indeplineasca obligatia de intretinere.
Instanta retine totodata ca faptul ca reclamanta are o stare materiala mai buna, iar uneori ii ajuta financiar de parati, nu contravine clauzelor contractuale care prevad prestarea intretinerii in functie de posibilitatile paratilor si de necesitatile reclamantei.
Martorul DS a afirmat ca paratul BC a tipat la reclamanta, iar acest lucru a suparat-o foarte tare. In opinia instantei, obligatia de intretinere are un continut eminamente material, iar nu moral, neputand fi desfiintat daca debitorul ar adresa insulte creditorului, dar totusi isi executa prestatiile contractuale.
Fata de toate considerentele mai sus expuse, in raport cu care rezulta ca in speta nu se poate retine existenta unei neexecutari totale sau cel putin a unei neexecutari partiale ( dar semnificative) a obligatiei de intretinere asumate de parati, instanta apreciaza ca dispozitiile art. 1020 – 1021 din vechiul Cod civil nu-si pot gasi aplicarea, astfel incat va respinge cererea dedusa judecatii ca neintemeiata.