OG nr.27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.233/2002.

- OG nr.27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.233/2002.
- Potrivit  art.4 din actul normativ privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor, conducatorii autoritatilor si institutiilor publice prevazute la art.2 din acest act normativ, sunt direct raspunzatori de buna organizare si desfasurare a activitatilor de primire, evidentiere si rezolvare a petitiilor ce le sunt adresate, precum si de legalitatea solutiilor si, comunicarea acestora in termenul legal.
       Conform art.5 din actul normativ mentionat, pentru solutionarea legala a petitiilor care le sunt adresate, conducatorii autoritatilor si institutiilor publice sesizate, vor dispune masuri de cercetare si analizat detaliata a tuturor aspectelor  sesizate.
       In sensul prevederilor art.6 alin.1 si 2 din cadrul normativ in materie, compartimentele pentru relatii cu publicul, inainteaza petitiile inregistrate catre compartimentele de specialitate, in functie de obiectul petitiilor, cu precizarea termenului de trimitere a raspunsurilor catre petenti.
       In aplicarea prevederilor art.11 din cadrul normativ in materie, in cazul  in care prin petitie sunt sesizate anumite aspecte din activitatea unei persoane aceasta nu se solutioneaza de persoana in cauza sau de un subordonat al acesteia ci de compartimentul de specialitate, in functie de obiectul petitiei.
       
(Decizia civila nr.709/19.04.2007 - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal )
       
       
       
       Prin sentinta civila nr. 1131/14.02.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal  a fost  respinsa actiunea formulata de  reclamantul S.S. in contradictoriu cu paratii M. L. N. - Presedinte al Tribunalului Bucuresti si Laura Marina Andrei - Vicepresedinte al Tribunalului Bucuresti , ca neintemeiata.
       Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca reclamantul a primit in termenul si pe calea legala raspuns la sesizarile sale inregistrate la Biroul de informatii si relatii publice infiintat in cadrul Tribunalului Bucuresti, in concordanta cu prevederile art.6,8 alin.1 si art.13 din OG 27/2002 modificata, precum si faptul ca pretentia sa ca presedintele acestei instante sa raspunda sesizarilor sale, personal, nu are nici un temei legal.
       Instanta a avut in vedere si faptul ca prin sesizarile sale, reclamantul a solicitat relatii care privesc activitatea Tribunalului Bucuresti ca institutie publica, iar d-na N. M. L. a fost sesizata cu respectivele petitii, nu in calitate de persoana particulara, ci in calitatea de presedinte al Tribunalului Bucuresti,  circumstanta in care are obligatia legala de a actiona si de a respecta dispozitiile OG 27/2002, modificata respectiv art.4 dar coroborat cu art.5 si 6 din actul normativ sus mentionat.
       Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul, invocand motivele de recurs prevazute de art.304 pct.1,7 si 9 Cod procedura civila.
       In motivarea cererii de recurs a aratat ca, art.27 Cod procedura civila prevede ca judecatorul poate fi recuzat cand are vreun interes in judecarea pricinii, neputandu-se sustine ca un subaltern nu are un interes sa se puna bine cu sefele de care depinde notarea de serviciu, propunerea de promovare, acordarea unor facilitati legale.
       Astfel, nici un judecator al Tribunalului Bucuresti nu putea judeca aceasta cauza, fiind obligat de lege sa se abtina, iar pozitia Tribunalului Bucuresti are la baza convingerea ca in recurs nimeni nu va da castig de cauza reclamantului pentru ca ar insemna ca paratele sa nu obtina "foarte bine" la notarea de serviciu, deci o nota proasta in circumscriptia Curtii de  Apel Bucuresti .
       Recurentul a mai precizat ca din coroborarea textelor legale invocate in sentinta (art.4,5 si 6 din OG 27/2002) coroborata cu legea nr.233/2002 rezulta fara echivoc obligatia paratei M. L. N. de a fi "direct raspunzatoare", inclusiv pentru "legalitatea solutiilor", iar parata L. M. A. trebuia sa se ocupe de "inregistrarea petitiei", sa o prezinte paratei M. L. N., apoi sa "expedieze raspunsul".
       S-a aratat ca instanta nu a tinut cont de art.11 din OG 27/2002 coroborata cu Legea nr.233/2002 in raport de care, singura persoana legal competenta sa emita un raspuns este presedintele Tribunalului Bucuresti, intrucat era criticata nominal vicepresedinta Tribunalului Bucuresti.
       Referitor la faptul ca paratele nu au formulat intampinare in cauza, recurentul a sustinut ca paratele erau asa de sigure de solutie, ca nu s-au mai obosit scriind oarece intampinari.
       Fata de aceste motive, recurentul a solicitat casarea sentintei ca netemeinica si nelegala si trimiterea cauzei spre rejudecare la alt tribunal.
       Prin cererea de recurs s-a mai solicitat aplicarea dispozitiilor art.242 si 148 Cod procedura civila, s-a facut referire la art.17 din Legea nr.554/2004 privitor la judecarea cererilor adresate instantei de  urgenta si cu precadere, precum si la dispozitiile art.29 din  Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Justitiei nr.760/C/ din 22.04.1999 privind aprobarea Normelor  metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997.
       Analizand actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
       Nerespectarea de catre judecator a obligatiei de  abtinere nu afecteaza valabilitatea hotararii pronuntate. In situatia in care s-ar admite ca intervine nulitatea hotararii pentru ca judecatorul nu s-a  abtinut, s-ar ajunge la eludarea indirecta a dispozitiilor legale potrivit carora, sub sanctiunea decaderii partea trebuie sa propuna recuzarea intr-un anumit  termen.
       Recurentul a facut referire la obligatia paratei M. L. N. de a fi direct raspunzatoare, inclusiv pentru legalitatea solutiilor date petitiilor, obligatie care rezulta din dispozitiile art.4,5 si 6 din OG 27/2002, coroborata cu Legea nr.233/2002.
       Conform art.4 din acest act normativ, conducatorii autoritatilor si institutiilor publice prevazute la art.2 sunt direct raspunzatori de buna organizare si desfasurare a activitatii de  primire, evidentiere si rezolvare a petitiilor ce le sunt adresate, precum si de legalitatea solutiilor si comunicarea acestora in termenul legal.
       Aceasta nu inseamna insa, ca este stabilita in sarcina conducatorilor acestor autoritati si institutii obligatia de a  raspunde personal la petitiile adresate.
       In  mod corect a retinut instanta de fond ca sesizarile reclamantului se refera la activitatea Tribunalului Bucuresti ca instituie publica, presedintele acestei instante nefiind sesizat in calitate de persoana particulara ci in calitate de conducator al instantei.  In virtutea acestei calitati ii revine obligatia prevazuta de art.5 din acelasi act normativ, respectiv cea de a dispune masuri de cercetare si analiza detaliata a tuturor aspectelor sesizate, ceea ce nu implica si obligatia de a raspunde personal la petitii.
       Sustinerea recurentului ca parata L. M. A. trebuia sa se ocupe de inregistrarea petitiei, sa o prezinte paratei M. L. N., apoi sa expedieze raspunsul, va fi analizata prin prisma dispozitiilor art.6 alin.2 din OG 27/2002, conform carora, compartimentul prevazut la alin.1 inainteaza petitiile inregistrate catre compartimentele de specialitate, in functie de obiectul acestora, cu precizarea termenului de trimitere a raspunsului.
       Din aceste dispozitii legale rezulta ca dupa inregistrare, petitiile se inainteaza compartimentelor de specialitate si nu conducatorului autoritatii sau institutiei publice.
       Cu privire la sustinerea ca instanta de fond nu a tinut cont de dispozitiile art.11 din OG 27/2002 potrivit caruia, in cazul in care prin petitie sunt sesizate anumite aspecte din  activitatea unei persoane, aceasta nu poate fi solutionata de  persoana in cauza sau de catre un subordonat al acesteia, Curtea retine ca intocmirea raspunsului la petitie se face de compartimentul de specialitate in functie de obiectul acesteia, neputandu-se retine ca presedintele Tribunalului Bucuresti era singura persoana legal competenta sa emita un raspuns, avand in vedere criticile formulate la adresa vicepresedintelui Tribunalului Bucuresti.
       Referitor la dispozitiilor art.1141 Cod procedura civila invocate in cererea de  recurs, Curtea constata ca pentru termenul de judecata din 14.02.2007, paratele au fost citate cu mentiunea de a  depune intampinare.
       Imprejurarea ca in cauza nu a fost formulata intampinare nu este de natura sa afecteze legalitatea sentintei recurate, instanta de fond retinand in mod corect situatia de fapt si aplicand in acelasi mod dispozitiile legale  incidente in cauza.
       Fata de aceste considerente, constatand ca nu pot fi retinute motivele de recurs invocate prevazute de  art.304 pct.1,7 si 9 Cod procedura civila Curtea, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila va respinge recursul ca nefondat.

??

??

??

??




1