DREPT PROCESUAL CIVIL. ADMINISTRAREA LUCRARII DE SPECIALITATE DE CATRE INSTANTA CIVILA IN CONSONANTA CU PRINCIPIUL NEMIJLOCIRII.
(Decizie nr. 962 din data de 06.11.2014 pronuntata de Curtea de Apel Oradea)SECTIA I - A CIVILA
Materie: DREPT PROCESUAL CIVIL. ADMINISTRAREA LUCRARII DE SPECIALITATE DE CATRE INSTANTA CIVILA IN CONSONANTA CU PRINCIPIUL NEMIJLOCIRII.
- Art. 169 alin. 1 si art. 168 alin. 2 Cod procedura civila
- Art. 948 Cod civil
Pentru corecta solutionare a unei actiuni in constatarea nulitatii unui act juridic pe motiv ca in cauza consimtamantul nu provine de la o persoana cu discernamant, este necesar sa se stabileasca pe calea unei expertize psihiatrice daca partea cocontractanta avea sau nu discernamant la data incheierii actului respectiv. In speta, desi pe parcursul ambelor cicluri procesuale instanta a dispus efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, reclamantul nu s-a prezentat spre a fi examinat in comisie medico legala psihiatrica care sa faca aprecieri asupra discernamantului sau la data incheierii contractului.
Lucrarile de specialitate de care se prevaleaza recurentul reclamant au fost intocmite in dosare distincte, ele vizeaza alte perioade decat cea din litigiu, prin urmare ar fi contrar principiului nemijlocirii sa se dea curs cererii recurentului exclusiv pe baza probelor administrate de organele de cercetare penala, fara administrarea lucrarii de specialitate de catre instanta civila.
DECIZIA CIVILA NR. 962/2014-R din 06.11.2014
(Dosar nr. 19834/271/2010)
Prin sentinta civila nr. 11194 din 20 septembrie 2012 pronuntata de Judecatoria O in dosar nr. 19834/271/2010, s-au respins exceptiile lipsei calitatii procesuale active si a insuficientei timbrari a cererii reconventionale, invocate de reclamant, s-a admis in parte cererea principala formulata de reclamantul M D A, in contradictoriu cu paratii L A M, G E, G R, G R, s-a dispus rezolutiunea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3873/16.11.2004, a fost obligat reclamantul sa restituie paratilor suma de 12.000 euro in lei la cursul BNR de la data platii, s-a respins ca neintemeiata cererea reconventionala precizata formulata de reclamantii reconventionali L A M, G E, G R, G R in contradictoriu cu paratii reconventionali M D A si M D R cu domiciliul procedural ales in B, nr.23, judetul B, s-a respins ca neintemeiata cererea de interventie in interesul reclamantului formulata de intervenientul accesoriu M D R in contradictoriu cu paratii L A M, G E, G R, G R, s-a dispus acordarea onorariului pentru asistenta juridica gratuita pe seama av. G C si R I in suma de 500 lei fiecare din fondurile Ministerului Justitiei, s-a dispus acordarea onorariului pentru asistenta juridica gratuita pe seama av. S A in suma de 200 lei din fondurile Ministerului Justitiei, au fost obligati paratii reclamanti reconventionali sa achite Statului Roman suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca cererea reconventionala a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 17.000 lei, astfel ca a fost respinsa exceptia insuficientei timbrari.
Reclamantul este parte in contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3837/16.11.2004, a carui anulare o solicita; exista identitate intre subiectul raportului juridic de drept substantial si subiectul raportului juridic de drept procesual, exceptia lipsei calitatii procesuale active fiind respinsa.
Contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3837/16.11.2004 reprezinta o promisiune bilaterala de vanzare cumparare prin care partile s-au obligat sa perfecteze vanzarea cumpararea si sa achite intreg pretul de 15.000 euro pana la 25.01.2005, data pana la care reclamantul, in calitate de promitent vanzator s-a obligat sa obtina titlurile de proprietate in baza Legii 18/1991 pentru toate suprafetele de teren.
Existenta discernamantului este una dintre conditiile necesare pentru valabilitatea consimtamantului la incheierea actului juridic. Prezenta discernamantului este o stare de fapt ce se prezuma la persoanele fizice cu capacitate deplina de exercitiu. Reclamantul nu a fost pus sub interdictie, iar lipsa de discernamant la data de 16.11.2004 invocata se impune a fi dovedita. Lipsa discernamantului la incheierea actului juridic atrage nulitatea relativa.
Instanta de control judiciar, casand hotararile Judecatoriei O. si a Tribunalului Bihor, a apreciat ca este necesar ca lipsa discernamantului sa fie stabilita pe baza unei expertize medico legale efectuate in prezentul dosar. In vederea administrarii acestei probe instanta de fond a citat in doua randuri reclamantul pentru a se prezenta la Serviciul de Medicina Legala din O. pentru efectuarea expertizei, respectiv pentru datele de 23.05.2012 si 27.06.2012, costurile fiind suportate de parati, dar reclamantul nu s-a conformat.
Martorul S G a declarat ca a insotit pe parata L M si pe defunctul G P la sfarsitul lunii septembrie 2004 la casa reclamantului pentru a discuta despre vanzarea unor imobile pentru care reclamantul a dat anunt in ziar. Martorul nu a participat la discutia dintre parti, dar a asistat la discutiile de la sfarsit, cand reclamantul le-a spus cumparatorilor ca ii asteapta peste 10 zile cu restul de bani. Martorul a declarat ca reclamantul i s-a parut un om lucid, coerent, care avea constiinta actelor sale.
Martorul P C a fost de asemenea prezent la discutiile dintre parti anterioare semnarii antecontractului, insotindu-i pe cumparatori la locuinta reclamantului. Martorul isi aminteste ca negocierile au avut in iarna anului 2004 si ca s-a discutat cu acea ocazie despre vanzarea de teren intravilan cu casa de locuit si anexe gospodaresti, de teren extravilan si de padure. Terenurile au fost identificate de parti prin deplasare la fata locului. Cu aceasta ocazie reclamantul a afirmat ca el este proprietarul terenurilor si a prezentat cumparatorilor mai multe documente cu care face dovada dreptului sau de proprietate.
Fata de declaratiile martorilor si de lipsa unei expertize medico-legale, instanta de fond a apreciat ca reclamantul avea discernamant la 16.11.2004, data incheierii actului juridic.
Din probele administrate nu reiese nicio actiune a paratilor cumparatori sau a unor terte persoane de inducere in eroare a reclamantului cu ocazia incheierii promisiunii bilaterale de vanzare cumparare. Din contra, astfel cum declara martorul Pop Claudiu, reclamantul este cel care nu le-a prezentat cumparatorilor situatia reala, pretinzandu-se in fata cumparatorilor ca fiind proprietarul terenurilor vizionate.
Promisiunea bilaterala de vanzare cumparare da nastere la o obligatie de a face in sarcina ambelor parti, aceea de a incheia pe viitor contractul autentic de vanzare cumparare. Pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de vanzare cumparare in temeiul art. 1073 si 1077 Cod civil de la 1864 presupune sa nu existe nici un impediment pentru transferarea dreptului de proprietate, hotararea judecatoreasca urmand doar sa inlocuiasca acordul partilor.
Instanta de fond a apreciat ca reclamantul nu este titular al drepturilor de proprietate pe care s-a obligat sa le transfere si nici mandatar al proprietarului. Astfel, suprafata de teren de 46.279 mp inscrisa initial in titlul de proprietate al antecesorului defunctei Bucur Victoria Ana se afla in proprietatea intervenientului accesoriu M D R, iar pentru diferenta de 5.321 mp nu a fost inca eliberat titlul de proprietate, reclamantul neindeplinindu-si obligatia de a-l obtine.
S-a retinut ca M M a decedat la 29.03.2003, iar contractul de vanzare cumparare a fost incheiat la 16.11.2004, la mai mult de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, astfel ca nu poate fi considerat un act de acceptare tacita de catre reclamant a mostenirii dupa mama sa, in conditiile art. 689 Cod civil. Ca atare, in mod corect s-a retinut in certificatul de mostenitor autentificat sub nr. 521/25.11.2004 ca reclamantul este strain de succesiune.
Singurul mostenitor al averii defunctei M M este nepotul sau, intervenientul accesoriu M D R, in temeiul testamentului autentificat sub nr. 172/25.01.2001 si certificatului de mostenitor autentificat sub nr. 521/25.11.2004.
Hotararea judecatoreasca ce tine loc de vanzare cumparare are efect constitutiv, pentru viitor. Faptul ca reclamantul si mandantara B V A nu detin in patrimoniul lor drepturile de proprietate asupra imobilelor din antecontract si faptul ca nu au fost eliberate titluri de proprietate sunt impedimente pentru ca dreptul de proprietatea asupra imobilelor sa fie transferat paratilor, in calitate de cumparatori.
S-a mai retinut ca reclamantul nu si-a indeplinit obligatiile aferente contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3837/16.11.2004, astfel s-a apreciat ca se impune in cauza rezolutiunea acestui act juridic, cu repunerea partilor in situatia anterioara. Paratii nu au intrat in posesia imobilelor, dar reclamantul a primit suma de 12.000 euro cu titlu de pret, fiind obligat sa o restituie in lei la cursul BNR de la data platii.
Oferta reala de plata a sumei de 12.000 euro nu a fost realizata prin executorul judecatoresc, asadar nu sunt indeplinite conditiile pentru a se constata ca pretul achitat se afla la dispozitia paratilor.
Fata de cele de mai sus, instanta de fond a admis in parte cererea reclamantului, in sensul ca a dispus rezolutiunea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3837/16.11.2004 si restituirea catre parati a sumei de 12.000 euro, fiind respins capatul de cerere privind constatarea nulitatii contractului. Ca urmare, au fost respinse ca neintemeiate cererea reconventionala si cererea intervenientului accesoriu de constatare a nulitatii contractului de vanzare cumparare.
In primul ciclu procesual, la Judecatoria O., s-a stabilit onorariul de 200 lei in favoarea av. S A din fondurile Ministerului Justitiei, acesta fiind mentinut si de prezenta instanta. In acest dosar reclamantul si intervenientul accesoriu au beneficiat de asistenta juridica gratuita, astfel ca s-a stabilit in favoarea av. G C si av. R I un onorariu de 500 lei fiecare, din fondurile Ministerului Justitiei.
In temeiul art. 18 din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, aceste cheltuieli au fost puse in sarcina paratilor, care au fost obligati in favoarea Statului Roman la suma de 1.200 lei.
In apel reclamantul a suportat cheltuieli de 1.190 lei reprezentand onorariu avocat, astfel cum, s-a retinut in dispozitivul deciziei civile a Tribunalul Bihor, dar aceasta cheltuiala nu a fost stabilita in sarcina paratilor, fata de solutia de admitere in parte a cererii principale, in temeiul art. 276 Cod proc. civ. Pentru aceleasi considerente paratii nu au fost obligati la plata catre reclamant a taxei judiciare de timbru achitate in primul ciclu procesual.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat apel reclamantul M D A, solicitand admiterea apelului, schimbarea sentintei apelate, in sensul de a se constata ca nu a avut discernamant la data incheierii actului si ca urmare sa se constatate nulitatea absoluta, cat si nulitatea relativa a acestuia.
Impotriva aceleiasi hotarari, in termen legal si timbrat cu 539 lei taxa timbru si 5 lei timbru judiciar, au declarat apel paratii reclamanti reconventionali L A M, G E, G R si G R solicitand admiterea apelului, in principal modificarea in intregime a hotararii atacate, respingerea actiunii introductive de instanta si a cererii de interventie, admiterea cererii reconventionale , in sensul de a se pronunta o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare cumparare autentic conform contractului de vanzare-cumparare din data de 16.11 004 incheiat intre reclamant, in calitate de vanzator in nume propriu cat si in calitate de imputerncit al paratei reconventionale B V (decedata in timpul procesului) si paratii reclamanti reconventionali in calitate de cumparatori, cu privire la imobilele casa si teren inscrise in CF 56011 B provenita din conversia pe hartie a CF nr. 230 B nr.top.384, 385 precum si in CF 2772 B nr.top.853 si CF 2575 B nr.top.855, cu rectificarea CF in sensul intabularii dreptului lor de proprietate, anularea Certificatului de Mostenitor nr.521/25.11.2004 emis de BNP C L C, constatarea calitatii de mostenitor rezervatar al reclamantului dupa def. sa mama M M decedata la data de 29.03.2003,
In subsidiar, pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic ca urmare a faptului ca reclamantul nu poate instraina in calitate de mostenitor rezervatar dupa def. sa mama M M decedata la 29.03.2003 decat rezerva succesorala, admiterea in parte a cererii reconventionale si actiunea introductiva de instanta numai pentru portiunea din imobilele vandute care reprezinta rezerva succesorala, precum si pentru suprafetele de teren instrainate de catre B V prin procura autentica, dispunand pentru diferenta rezolutiunea partiala a contractului, anularea partiala a Certificatului de mostenitor nr.521/25.11.2004 constatand ca reclamantul are calitate de mostenitor rezervatar dupa def. sa mama M M, repunerea in situatia anterioara pentru partea care nu poate fi instrainata cu obligarea paratilor reconventionali la restituirea partiala a pretului platit.
Prin decizia civila nr. 42/A din data de 14.02.2014 pronuntata de Tribunalul B, in dosar nr. 19834/2717/2010, s-a respins apelul formulat de apelantul M D A.
S-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantii L A M, G E, G R si G R, toti cu domiciliul procesual ales in comuna M, sat D, nr. 187, judetul B in contradictoriu cu intimatii M D A si M D R, cu domiciliul procedural ales in B, nr.23, judetul B impotriva sentintei civile nr. 11194 din 20 septembrie 2012 pronuntata de Judecatoria O, pe care a schimbat-o in parte, in sensul ca :
S-a admis in parte actiunea reconventionala precizata formulata de reclamantii reconventionali L A M, G E, G R si G R in contradictoriu cu paratul reconventional M D A.
S-a inlaturat dispozitia de obligare a paratilor reclamanti reconventionali sa achite Statului Roman suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei apelate.
A fost obligat intimatul M D A in favoarea apelantilor la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale in apel.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele considerente:
Cat priveste apelul declarat de M D A, criticile formulate au vizat in esenta faptul ca instanta de fond gresit a solutionat cauza fara a retine lipsa sa de discernamant la data incheierii antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3873 din 16.11.2004 de BNP M A si implicit nulitatea actului cu pierderea avansului eventual platit de catre parati, din vina exclusiva a acestora. De asemenea, a subliniat apelantul in cuprinsul motivelor de apel ca prima instanta a refuzat sa respecte hotarari judecatoresti definitive si irevocabile si nu este corecta retinerea instantei de fond in rejudecare conform careia, prin decizia de casare cu trimitere pronuntata de Curtea de Apel O s-ar fi dispus o noua expertizare medico-legala a sa.
Examinand aceste critici, instanta de apel a retinut ca prin antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3876 din 16.11.2004 de BNP M A, apelantul, promitent vanzator, in nume propriu si in calitate de imputernicit al paratei reconventionale B V, decedata pe parcursul procesului, s-a obligat sa instraineze intimatilor reclamanti reconventionali, in calitate de promitenti cumparatori, imobilele evidentiate in cuprinsul acestui act. Partile au stipulat pretul contractului la suma de 15.000 euro, din care apelantul reclamant a declarat ca a primit suma de 12.000 euro la data semnarii promisiunii de vanzare-cumparare, diferenta urmand a fi achitata pana la data de 25.01.2005. S-a mai inserat in antecontract ca apelantul se obliga sa predea cheile si folosinta casei de locuit pana la data de 01.12.2004 si sa obtina documentatia pentru terenuri pana la data de 25.01.2005, respectiv sa faca demersuri pe langa Primaria comunei B pentru urgentarea procedurii de eliberare a titlului de proprietate pe terenul de 47900 mp si pentru care defunctei M M i s-a eliberat adeverinta de proprietate nr. 162 din 22.01.1993, precum si pentru terenul de 5321 mp si sa obtina certificatul de mostenitor pentru casa de locuit si pentru terenul aferent de 7252 mp.
Prin certificatul de mostenitor autentificat sub nr. 521 din 25.11.2004 s-a constatat calitatea de mostenitor testamentar al intervenientului intimat M D R dupa defuncta M M, decedata la data de 29.03.2003, certificat eliberat in baza testamentului autentificat sub nr. 172 din 25.01.2001 prin care defuncta a testat intreaga sa avere mobila si imobila intimatului de mai sus.
S-a mai retinut ca titlul de proprietate nr. 1161 din 13.12.2002, emis pe seama antecesorului paratei defuncte B V A, care a dat apelantului procura speciala autentificata sub nr. 763/20.05.2002, a fost anulat irevocabil prin Sentinta Civila nr. 363/2007 pronuntata de Judecatoria A in dosar nr. 1190/177/2006 constatandu-se ca intimatul intervenient M D R este indreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 853, inscris in CF 2772 si nr. top. 855 inscris in CF 2575 B, fiind emis pe seama acestuia titlul de proprietate nr. 6236 din 22.08.2007.
Incheierea contractelor nu poate fi in fond despartita de elementele tinand de validitatea actului incheiat, orice conventie se incheie in ideea validitatii sale. Validitatea contractului presupune mai mult decat o simpla analiza a mecanismului de formare a acordului de vointa, aceasta presupune o examinare de sine statatoare a ceea ce art. 948 Cod civil denumeste "conditii esentiale pentru validitatea conventiei" si care sunt : capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza. Cercetarea validitatii presupune examinarea capacitatii partilor contractante atat sub aspectul capacitatii de folosinta cat si sub acela a capacitatii lor de exercitiu. Presupune si o cercetare de continut al contractului privind vointa juridica. Consimtamantul nu poate fi cercetat in el insusi, rupt de ceea ce se afla dincolo de manifestarea exterioara, acesta nu poate fi examinat fara a se lua in considerare vointa interna, element de ordin psihologic ce poate explica, fundamenta sau uneori infirma manifestarea exterioara de vointa. Pentru valabilitatea consimtamantului la incheierea unui act juridic, existenta discernamantului la acea data, este una din conditiile necesare. De asemenea, prezenta consimtamantului este o stare de fapt care se prezuma la persoane fizice cu capacitate deplina de exercitiu.
Avandu-se in vedere aspectele sus retinute si probatiunea administrata in prezenta cauza, instanta de apel a retinut ca in deplina concordanta cu probele administrate, instanta de fond a apreciat ca apelantul a avut discernamant la data incheierii actului din 16 noiembrie 2004. Prezenta sau lipsa discernamantului fiind o stare de fapt, absenta temporara invocata poate fi dovedita prin orice mijloace de proba. Este adevarat ca la dosarul cauzei s-a depus expertiza efectuata in dosar nr. 551/P/2004/2005 al Parchetului Militar O, raportul de expertiza medico-legala psihiatrica efectuata in dosar nr. 10215/12286/2012 a Inspectoratului de Politie al Judetului Bihor, expertiza efectuata de Institutul de Medicala Legala C in dosar nr. 6993/211/2012 al Judecatoriei C N prin care s-a stabilit ca apelantul este suferind de schizofrenie paranoida in evolutie sub tratament, discernamantul sau fiind absent la datele de 06.09.2004, 26.04.2005, data expertizarii in dosar nr. 551/P/2004/2005, data de 11.12.2008 si data de 07.12.2012 retinuta in cel de al doilea raport de expertiza, insa in raport de aceste acte, instanta de apel nu poate prezuma ca la data incheierii promisiunii de vanzare-cumparare din 16.11.2004 discernamantul apelantului era absent, in conditiile in care existenta si lipsa discernamantului ca si conditie necesara pentru validitatea consimtamantului obligatoriu trebuie raportata si analizata la data incheierii actului si nu la alte date, anterioare sau ulterioare acestui moment si care, raportat la data incheierii actului in speta, nu sunt concludente coroborat si cu faptul ca reclamantul nu a fost pus sub interdictie.
Din actele dosarului rezulta ca instanta de fond, in rejudecare, a incuviintat efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se stabili daca la data incheierii promisiunii de vanzare-cumparare apelantul a avut sau nu discernamant, expertiza care nu a mai fost efectuata deoarece apelantul, desi a fost citat pentru datele din 23.05.2012 si 27.06.2012 de a se prezenta in vederea expertizarii, acesta nu s-a conformat, fiind si achitat costul acestei expertize de catre intimatii reclamanti reconventionali, astfel cum rezulta din adresa nr. 2796/IV/351 din 21 octombrie 2013 a Serviciul de Medicina Legala a Judetului B.
Considerand concludenta proba cu expertiza medico-legala, instanta de apel a dispus citarea apelantului pentru a se prezenta in vederea expertizarii, stabilind si o data in acest scop, la 04 decembrie 2013, insa apelantul nu a dat curs celor stabilite de instanta.
Referitor la sustinerea apelantului ca prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare nu s-a dispus efectuarea unei expertize, instanta de apel a apreciat-o ca neintemeiata. In considerentele deciziei civile nr. 1203/2010-R pronuntata de Curtea de Apel O, instanta de control judiciar a retinut ca instanta de judecata a apreciat lipsa discernamantului reclamantului la data incheierii antecontractului, exclusiv pe baza raportului de expertiza din dosar nr. 551/P/2004/2005 si in vederea administrarii probelor cu respectarea principiului nemijlocirii si al contradictorialitatii, a casat decizia pronuntata in apel, a desfiintat sentinta primei instante cu trimiterea cauzei pentru o noua judecare la instanta de fond care sa tina seama de considerentele acestei decizii.
Codul de procedura civila a consacrat prin dispozitiile art. 169 alin. 1 si art. 168 alin. 2 Cod procedura civila principiul nemijlocirii, care consta in obligatia pentru instanta de a cerceta direct si imediat toate elementele care servesc la lamurirea imprejurarilor cauzei. Acest principiu al nemijlocirii a fost invederat de instanta de control judiciar pentru a fi avut in vedere de instanta de fond in rejudecare si aceasta in conditiile in care, in decizia de casare cu trimitere spre rejudecare si care este obligatorie pentru judecatorul fondului conform art. 315 alin. 1 Cod procedura civila, s-a stabilit ca instantele au retinut lipsa discernamantului la data incheierii actului exclusiv pe o expertiza efectuata in alt dosar, contrar principiului nemijlocirii care presupune ca administrarea probelor sa se incuviinteze direct de catre instanta cu respectarea principiului contradictorialitatii in prezenta completare a probatiunii, inclusiv a probei cu expertiza medico legala. Si cum trimiterea instantei de casare s-a facut la prezumtia retinuta de instanta in baza unui raport de expertiza intr-un alt dosar contrar principiului nemijlocirii, casarea in vederea administrarii probelor cu respectarea acestui principiu, viza inclusiv proba cu expertiza medico-legala.
Cat priveste critica adusa sentintei apelate sub aspectul obligarii la restituirea sumei de 12.000 euro, instanta de apel a retinut ca prin precizarea cererii reconventionale formulate de reclamantii reconventionali s-a solicitat instantei de fond prin petitul subsidiar repunerea partilor in situatia anterioara incheierii actului pentru partea care nu poate fi instrainata. Prin hotararea apelata, instanta de fond, constatand indeplinite conditiile prevazute de lege, a dispus rezolutiunea actului si pe cale de consecinta a repus partile in situatia anterioara prin stabilirea in sarcina apelantului a obligatiei de restituire a pretului incasat la cursul BNR de la data platii, in temeiul principiului resoluta iure dantis, resolvitur ius accipientis. Desi prin cererea de chemare in judecata reclamantul apelant a solicitat a se constata nulitatea absoluta, a se dispune rezilierea antecontractului incheiat intre parti cu obligarea sa la restituirea catre cumparator a avansului primit din pretul de vanzare-cumparare si a se constata buna sa credinta, precum si faptul ca nu i se poate retine o vina pentru neperfectarea actului, sens in care a depus la dosar, prin registratura instantei, la data de 09 februarie 2005, un script intitulat oferta reala de plata in favoarea intimatilor reclamanti reconventionali privind suma de 12.000 euro pe care arata ca trebuie sa le plateasca acestora, procedura care nu a fost realizata prin executor judecatoresc conform art. 587 Cod procedura civila, nefiind indeplinite conditiile pentru a se constatat ca acest avans se afla la dispozitia partilor, prin motivele de apel se critica aceasta dispozitie.
In motivele in fapt apelantul a aratat ca intimatii reclamanti reconventionali nu au solicitat printr-un capat de cerere restituirea avansului, nu a timbrat acest capat de cerere si au pierdut acest avans din vina exclusiva a acestora, ori din actele dosarului rezulta ca prin cererea intitulata precizarea actiunii reconventionala, intimatii reclamanti reconventionali au solicitat repunerea partilor in situatia anterioara, ceea ce inseamna restituirea a tot ceea ce au prestat in temeiul contractului si prima instanta desfiintand antecontractul, corect a facut aplicarea principiului resoluta iure dantis, resolvitur ius accipientis.
Sub aspectul timbrajului, instanta de apel a facut aplicarea dispozitiilor art. 20 alin. 5 din Legea 146/1997 stabilind in sarcina apelantilor reclamanti reconventionali obligatia de completare a taxei de timbru aferenta cererii reconventionale precizate, in cuantum de 1.078 lei, prin Incheierea pronuntata in sedinta publica din 22.02.2013, obligatie indeplinita prin depunerea la dosar a chitantei de plata din 05.04.2013, fila 53 dosar apel.
Cat priveste apelul formulat de apelantii parati reclamanti reconventionali, instanta de apel a retinut ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare. Pentru a produce efectele antecontractului, trebuie ca la momentul cererii partea vanzatoare sa fie proprietarul imobilului in litigiu pentru ca numai in aceasta situatie poate avea loc transferul dreptului de proprietate din patrimoniul vanzatorului in patrimoniul cumparatorului. Faptul ca vanzatorul nu si-a respectat obligatiile stipulate in antecontract, nu poate avea consecinta obligarii in continuare la respectarea promisiunii, intrucat nu mai poate fi realizata. Astfel, prin certificatul de mostenitor autentificat sub nr. 521 din 25.11.2004 s-a constat calitatea de mostenitor testamentar al defunctei M M a intimatului M D R, eliberat in baza testamentului autentificat sub nr. 172 din 25.01.2001 prin care defuncta a testat intreaga sa avere mobila si imobila in favoarea acestuia. Intimatul reclamant are calitatea de fiu si mostenitor rezervatar al defunctei M M si pentru a putea dispune de rezerva succesorala, conditia prevazuta de lege este de acceptare a succesiunii in termenul prevazut de lege. In certificatul de mostenitor nr. 521 din 25.11.2004, s-a constatat ca reclamantul este strain de succesiunea defunctei. Din probatiunea administrata in cauza nu rezulta ca intimatul reclamant ar fi facut acte de acceptare tacita a succesiunii defunctei M M, inclusiv antecontractul in cauza a fost incheiat dupa implinirea termenului de 6 luni prevazut de lege. Nu se poate considera, conform sustinerilor apelantilor ca prin publicarea unui anunt in ziar acesta a facut un act de acceptare a succesiunii defunctei sale mame, intrucat aceasta publicare, in opinia instantei de apel, nu reprezinta un act neindoielnic de acceptare a succesiunii. Nici trimiterea apelantilor la dosarul nr. 1016/177/2010 nu poate constitui un act de acceptare in termen a succesiunii, pentru ca aceasta actiune a fost formulata abia in anul 2010 si in acest dosar reclamantul intimat a renuntat la judecata. Faptul renuntarii la judecata nu poate fi considerat un act de rea credinta, in lipsa altor elemente aceasta corespunde principiului disponibilitatii partii in procesul civil.
Intimatul reclamant nefiind acceptant nici expres si nici tacit al succesiunii defunctei M M si nici titular al dreptului de proprietate pe care s-a obligat sa le transfere, corect prima instanta a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic. Nici in calitate de mandatar al defunctei parate B V A aceasta conditie nu este indeplinita, deoarece titlul de proprietate al antecesorului acesteia P G cu nr. 1161 din 13.12.2002 a fost anulat, fiind emis un alt titlu de proprietate pentru acest teren cu nr. 6236 din 22.08.2007 in favoarea intervenientului intimat M D R, in baza Sentintei Civile nr. 363/2007 pronuntata de Judecatoria A, iar pentru diferenta de 5321 mp nu s-a facut dovada eliberarii in temeiul legii fondului funciar a titlului de proprietate.
Instanta de apel, avand in vedere ca prin precizarea actiunii reconventionale, apelantii reclamanti reconventionali au formulat un capat de cerere subsidiar prin care s-a solicitat rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumparare si repunerea partilor in situatia anterioara, iar prima instanta desi a dispus rezolutiunea antecontractului si obligarea reclamantului intimat la plata avansului, in mod eronat a respins actiunea reconventionala precizata in loc de admiterea in parte a actiunii reconventionale precizate, criticile apelantilor sub acest aspect fiind apreciate ca intemeiate. Intemeiate sunt in opinia instantei de apel si criticile apelantilor parati reclamanti reconventionali privind dispozitia de obligare a acestora la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea Statului Roman. Conform art. 18 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea ajutorului public, vor fi puse in sarcina celeilalte parti, daca aceasta a cazut in pretentiile sale, partea cazuta in pretentii va fi obligata la plata catre stat a acestor sume. Fata de solutia de admitere in parte a actiunii principale si de admitere in parte a actiunii reconventionale precizate, nu se poate retine ca apelantii parati reclamanti reconventionali au cazut in pretentiile reclamantului intimat, nefiind incidente in cauza dispozitiile art. 18 din OUG nr. 51/2008.
In contextul considerentelor sus expuse, instanta de apel a apreciat apelul formulat de apelantul reclamant ca fiind nefondat, respingandu-l ca atare si in temeiul art. 296 Cod procedura civila a admis ca fondat apelul formulat de apelantii reclamanti reconventionali impotriva sentintei apelate pe care a schimbat-o in parte, in sensul ca a admis in parte actiunea reconventionala precizata, a inlaturat dispozitia de obligare a paratilor reclamanti reconventionali la plata cheltuielilor de judecata in favoarea Statului Roman si a mentinut restul dispozitiilor sentintei apelate.
In temeiul art. 274 coroborat cu art. 276 Cod procedura civila, retinand culpa procesuala a intimatului M D A l-a obligat pe acesta in favoarea apelantilor L A M, G E, G R si G R, la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale in apel, reprezentand taxa timbru si onorariu avocatial, justificate cu chitantele de plata depuse la dosar.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, scutit de la plata taxei de timbru, a declarat recurs, M D A, solicitand admiterea acestuia, modificarea in parte a deciziei recurate.
Prin motivele de recurs au fost invocate urmatoarele:
- decizia recurata este esential nelegala si vadit netemeinica, neconforma dispozitiilor legale in vigoare si cu probele administrate in cauza:
- calitatea de parati si totodata de reclamanti reconventionali nu le poate fi atribuita paratilor din aceasta cauza, deoarece prezentul dosar are ca obiect rejudecarea dosarului nr. 9829/271/2004, caz in care dosarul trebuia sa-si pastreze numarul unic de la inregistrare;
- rejudecarea cauzei a fost dispusa in anumite limite si ca atare sunt pastrate anumite acte de judecata, probele ramanand castigate cauzei;
- cererea reconventionala nu a fost formulata in termenul legal, de asemenea nu a fost timbrata la valoare, ca atare instanta nu poate sa le acorde paratilor calitatea de reclamanti reconventionali;
- proba cu martori nu poate fi admisa, existand unul din cazurile in care proba cu martori nu este admisibila;
- instanta a dat o interpretare proprie declaratiilor de martori, ce difera de cea reala, astfel, in timp ce instanta nu a luat in considerare biletele de iesire din clinicile de psihiatrie, de specialitate, rapoartele de expertiza medico legala psihiatrica, care se refera tocmai la momentul semnarii inscrisului denumit "contract de vanzare cumparare", pe de alta parte aceeasi instanta a luat in considerare presupunerile martorilor cu privire la starea de sanatate psihica a recurentului;
- nu au existat martori asistenti la incheierea contractului, astfel ca proba cu martori nu putea fi admisa;
- nu exista nici o dovada ca recurentul ar fi dat anuntul la ziar cu referire la imobilele din litigiu, in plus anuntul a aparut la peste un an de la iesirea sa din termenul de optiune succesorala;
- la data incheierii asa numitului contract, recurentul nu detinea un act de identitate valabil si nu a putut prezenta nici un act de proprietate;
- paratii fiind in deplina cunostinta de cauza ca imobilele nu ii apartin;
- paratii, profitand ca fiul si sotia sa erau internati in spital, l-au determinat pe recurent sa mearga cu ei la notarul public, el neretinand sa fi primit vreun ban de la parati;
- pretul de vanzare este neserios, ridicol, de zece ori mai mic decat cel real;
- instanta, in rejudecarea cauzei, le-a dat paratilor si ceea ce nu au cerut, cererea privind obligarea la plata sumei de 12.000 EURO nefiind timbrata in mod distinct si nici solicitata in mod expres;
- nelegal, instanta de apel a schimbat si dispozitia de obligare a paratilor la plata cheltuielilor de judecata;
- recurentul nu a intrat niciodata in posesia, proprietatea vreunui bun ce face obiectul mostenirii dupa defuncta sa mama;
- Curtea de Apel O. nu a indrumat, in rejudecarea cauzei, efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice;
- concluziile raportului de expertiza din dosarul penal sunt foarte clare, recurentul nu a avut discernamant la data semnarii inscrisului;
- in cauza, lipsa discernamantului, care este o stare de fapt, poate fi probata prin orice mijloace de proba;
- in cauza exista trei rapoarte de expertiza medico-legala psihiatrica cu referire la perioada 17 martie 2000 - noiembrie 2012, totusi in rejudecare instanta de apel a considerat necesara o alta expertizare medico-legala psihiatrica a recurentului;
- instantele de fond si apel nu au luat in considerare si nu au respectat hotarari judecatoresti definitive prin care s-a stabilit ca recurentul a fost lipsit de discernamant in perioada 17 martie 2000 - 25 mai 2004, deci si la data semnarii contractului, fiind astfel gresita afirmatia instantei ca a avut discernamant la data semnarii contractului;
- nu a fost citat pentru expertiza dispusa de instanta de apel si nici nu i s-a comunicat respectiva dispozitie a instantei; recurentul nu invoca propria vina in vederea constatarii nulitatii contractului, ci faptul ca nu sunt indeplinite conditiile esentiale pentru validitatea unui contract: lipsa consimtamantului, faptul ca el nu era proprietarul imobilelor, acestea nu au fost determinate, respectiv identificate;
- Paratii nu au probat ca ar fi putut face plata la termenul stabilit, neindeplinindu-si obligatiile contractuale, oferta lor de plata fiind tardiva, de asemenea au declarat nereal ca ar fi achitat un avans.
In drept sunt invocate dispozitiile Codului civil si ale codului de procedura civila aplicabile in speta, Constitutia Romaniei.
Prin intampinare, intimatii au solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea ca ei au fost de buna credinta cand au cumparat prin contract bunurile din litigiu iar pentru a obtine banii necesari au vandut propriul apartament din O, neavand nicio culpa in declansarea acestui litigiu; ei au platit un avans de 12.000 EURO ca sa afle ulterior ca recurentul nu le putea vinde intreaga avere deoarece mama sa facuse un testament prin care lasa intreaga avere intervenientului, astfel ca in mod corect s-a dispus rezolutiunea contractului autentic si obligarea recurentului la restituirea avansului in suma de 12.000 EURO.
Examinand hotararea recurata, prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu, instanta de recurs a constatat urmatoarele:
Sub aspectul cadrului procesual, este de retinut ca, in cadrul celui de al doilea ciclu procesual, prin actul inregistrat la Judecatoria O in ziua de 08.12.2010, L A M, G E, G R si G R au formulat precizari ale cererii reconventionale, iar una dintre aceste precizari, formulate in subsidiar, vizand cererea de rezolutiune a contractului de vanzare cumparare incheiat la data de 16.11.2014, are ca obiect si repunerea in situatia anterioara pentru partea din imobile care nu poate fi instrainata cu obligarea paratilor reconventionali la restituirea partiala a pretului platit de cumparatori. Prin urmare, instanta a fost legal sesizata cu judecarea cererii avand ca obiect restituirea pretului avand obligatia sa se pronunte asupra tuturor cererilor, astfel cum s-a si procedat in speta, iar sub aspectul taxei judiciare de timbru, cererea reconventionala a fost timbrata in consonanta cu prevederile art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, initial pe parcursul judecarii cauzei in prima instanta cu suma de 850 lei ( fila 187 din dosarul judecatoriei), iar mai apoi, in etapa apelului, in baza dispozitiei instantei de apel, data in sedinta publica din 22.02.2013, s-a depus dovada achitarii diferentei privind taxa judiciara de timbru aferenta cererii reconventionale in valoare de 1078 lei (filele 43 si 53 din dosarul tribunalului).
Cat priveste criticile privitoare la numarul unic de dosar, este de retinut ca initial, in anul 2004, actiunea dedusa judecatii a fost inregistrata sub nr. de dosar nr. 9829/2004 - devenit 9829/271/2004 -, dosarul primind la data de 06.10.2010 un numar nou de inregistrare, respectiv nr. 19834/271/2010, datorita trimiterii acestuia pentru o noua judecare a cauzei la Judecatoria O, potrivit dispozitiilor din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti.
Nici sustinerile recurentului in sensul ca nu ar fi incasat pretul nu pot fi primite, astfel in cuprinsul cererii introductive de instanta, titularul acesteia, acum recurent, a facut vorbire despre avansul primit din pretul de vanzare cumparare, solicitand obligarea sa la restituirea catre cumparatori a respectivului avans, iar ulterior prin actul inregistrat la Judecatoria O la data de 09.02.2005, acelasi recurent a formulat oferta reala de plata adresata paratilor G P si L A M prin care recurentul le oferea suma de 12.000 EURO primita la incheierea contractului incheiat intre parti la data de 16 noiembrie 2004. Continut similar a avut si actul inregistrat la Judecatoria O pentru termenul de judecata din 11.04.2004, cuprinzand tot o oferta reala de plata adresata acelorasi parati, prin care recurentul se oferea sa le ramburseze suma primita de la acestia, respectiv 12.000 EURO (9.000 + dobanda negociata), in vederea solutionarii pe cale amiabila a litigiului.
Or, tocmai suma de 12.000 EURO apare stipulata si in antecontractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3873 din 16 noiembrie 2004 de Biroul Norului Public M A, suma cu referire la care in continutul actului autentic s-a specificat ca a fost primita de vanzator la data incheierii contractului, context in care trebuie a fi reliefata forta probanta a inscrisului autentic. Astfel, mentiunile care alcatuiesc cuprinsul sau continutul inscrisului care constata declaratiile si clauzele stabilite de parti au forta doveditoare pana la proba contrara, iar in speta, nu numai ca nu s-au produs dovezi in sensul ca respectiva mentiune privitoare la predarea sumei de bani aflata in discutie nu ar corespunde realitatii ci, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar pe parcursul litigiului despre care s-a facut vorbire mai sus, recurentul a recunoscut ca a primit la data incheierii contractului suma de 12.000 EURO.
Data fiind situatia expusa, rezulta cu puterea evidentei ca nu poate fi acceptata critica recurentului vizand dispozitia instantei de apel referitoare la obligatia sa de a restitui intimatilor suma anterior mentionata.
Pentru corecta solutionare a unei actiuni in constatarea nulitatii unui act juridic pe motiv ca in cauza consimtamantul nu provine de la o persoana cu discernamant, este necesar sa se stabileasca, pe calea unei expertize psihiatrice daca partea cocontractanta avea sau nu discernamant la data incheierii actului respectiv.
Atat in cursul primul ciclu procesual cat si in cadrul celui de al doilea ciclu procesual, instanta a dispus efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, insa recurentul nu s-a prezentat spre a fi examinat medico legal psihiatric, desi a fost instiintat in acest sens. In acest context, este necesar a se mai reliefa ca, prin actul nr. 2796/IV/351 din 21 octombrie 2013, Serviciul de Medicina Legala al judetului B a precizat ca, in conformitate cu metodologia de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice la persoane in viata, este obligatorie examinarea persoanei in cauza in comisie medico-legala psihiatrica dupa o prealabila programare la sediul Serviciului. In cadrul aceluiasi act, s-a facut referire la pozitia exprimata in adresele anterioare din 31.05.2012, respectiv 30.06.2012, cu nr. 1215/IV/134, prin care s-a raspuns instantei de judecata in sensul ca este absolut necesara examinarea recurentului in comisie medico-legala psihiatrica pentru a putea face aprecieri asupra discernamantului acestuia la data de 12.08.2004 - data publicarii anuntului in ziar si la momentul din 16.11.2004 - data incheierii contractului, insa acesta nu s-a prezentat nici pana la data redactarii adresei pentru a fi examinat, situatie in care expertiza medico-legala psihiatrica nu a putut fi efectuata.
Lucrarile de specialitate la care face trimitere recurentul, au fost intocmite in dosare distincte, ele vizeaza alte perioade decat cea din litigiu. Astfel, raportul de expertiza medico-legala psihiatrica intocmit de Serviciul de Medicina Legala al Judetului B finalizat la data de 4 noiembrie 2012 in dosar nr. 3361/IV/306 al Inspectoratului de Politie al jud. Bihor, prin care s-a concluzionat ca numitul M D A sufera de schizofrenie paranoida in evolutie si ca discernamantul sau raportat la momentul comiterii faptei este absent, vizeaza data de 11.12.2008.
De asemenea, raportul de expertiza medico-legala psihiatrica intocmit de Institutul de Medicina Legala C N la data de 07.12.2012 a fost efectuat la solicitarea Judecatoriei C N in dosar nr. 6993/2012 avand ca obiect revocarea masurii de siguranta, Comisia recomandand mentinerea masurii de siguranta cu caracter medical prevazuta de art. 113 Cod penal.
Aceasta masura fusese instituita anterior in baza unui raport de expertiza medico-legala psihiatrica intocmit la data de 26.04.2005 de Institutul de Medicina Legala C N, solicitat de Parchetul de pe langa Judecatoria A, intr-un dosar penal in care recurentul era cercetat pentru fapte ce datau din 06.09.2004, concluzionandu-se ca acesta prezinta diagnosticul schizofrenie paranoida si ca in cadrul bolii de care sufera nu are discernamant pentru faptele infractionale imputate, sens in care s-a recomandat aplicarea masurilor de siguranta cu caracter medical.
Concluzia ce se desprinde in raport de aspectele reliefate este aceea ca ar fi contrar principiului nemijlocirii sa se dea curs cererii recurentului exclusiv pe baza probelor administrate de organele de cercetare penala, fara administrarea lucrarii de specialitate de catre instanta civila.
Fata de considerentele ce preced, instanta, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul, decizia recurata urmand a fi pastrata in totul.
Materie: DREPT PROCESUAL CIVIL. ADMINISTRAREA LUCRARII DE SPECIALITATE DE CATRE INSTANTA CIVILA IN CONSONANTA CU PRINCIPIUL NEMIJLOCIRII.
- Art. 169 alin. 1 si art. 168 alin. 2 Cod procedura civila
- Art. 948 Cod civil
Pentru corecta solutionare a unei actiuni in constatarea nulitatii unui act juridic pe motiv ca in cauza consimtamantul nu provine de la o persoana cu discernamant, este necesar sa se stabileasca pe calea unei expertize psihiatrice daca partea cocontractanta avea sau nu discernamant la data incheierii actului respectiv. In speta, desi pe parcursul ambelor cicluri procesuale instanta a dispus efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, reclamantul nu s-a prezentat spre a fi examinat in comisie medico legala psihiatrica care sa faca aprecieri asupra discernamantului sau la data incheierii contractului.
Lucrarile de specialitate de care se prevaleaza recurentul reclamant au fost intocmite in dosare distincte, ele vizeaza alte perioade decat cea din litigiu, prin urmare ar fi contrar principiului nemijlocirii sa se dea curs cererii recurentului exclusiv pe baza probelor administrate de organele de cercetare penala, fara administrarea lucrarii de specialitate de catre instanta civila.
DECIZIA CIVILA NR. 962/2014-R din 06.11.2014
(Dosar nr. 19834/271/2010)
Prin sentinta civila nr. 11194 din 20 septembrie 2012 pronuntata de Judecatoria O in dosar nr. 19834/271/2010, s-au respins exceptiile lipsei calitatii procesuale active si a insuficientei timbrari a cererii reconventionale, invocate de reclamant, s-a admis in parte cererea principala formulata de reclamantul M D A, in contradictoriu cu paratii L A M, G E, G R, G R, s-a dispus rezolutiunea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3873/16.11.2004, a fost obligat reclamantul sa restituie paratilor suma de 12.000 euro in lei la cursul BNR de la data platii, s-a respins ca neintemeiata cererea reconventionala precizata formulata de reclamantii reconventionali L A M, G E, G R, G R in contradictoriu cu paratii reconventionali M D A si M D R cu domiciliul procedural ales in B, nr.23, judetul B, s-a respins ca neintemeiata cererea de interventie in interesul reclamantului formulata de intervenientul accesoriu M D R in contradictoriu cu paratii L A M, G E, G R, G R, s-a dispus acordarea onorariului pentru asistenta juridica gratuita pe seama av. G C si R I in suma de 500 lei fiecare din fondurile Ministerului Justitiei, s-a dispus acordarea onorariului pentru asistenta juridica gratuita pe seama av. S A in suma de 200 lei din fondurile Ministerului Justitiei, au fost obligati paratii reclamanti reconventionali sa achite Statului Roman suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca cererea reconventionala a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 17.000 lei, astfel ca a fost respinsa exceptia insuficientei timbrari.
Reclamantul este parte in contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3837/16.11.2004, a carui anulare o solicita; exista identitate intre subiectul raportului juridic de drept substantial si subiectul raportului juridic de drept procesual, exceptia lipsei calitatii procesuale active fiind respinsa.
Contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3837/16.11.2004 reprezinta o promisiune bilaterala de vanzare cumparare prin care partile s-au obligat sa perfecteze vanzarea cumpararea si sa achite intreg pretul de 15.000 euro pana la 25.01.2005, data pana la care reclamantul, in calitate de promitent vanzator s-a obligat sa obtina titlurile de proprietate in baza Legii 18/1991 pentru toate suprafetele de teren.
Existenta discernamantului este una dintre conditiile necesare pentru valabilitatea consimtamantului la incheierea actului juridic. Prezenta discernamantului este o stare de fapt ce se prezuma la persoanele fizice cu capacitate deplina de exercitiu. Reclamantul nu a fost pus sub interdictie, iar lipsa de discernamant la data de 16.11.2004 invocata se impune a fi dovedita. Lipsa discernamantului la incheierea actului juridic atrage nulitatea relativa.
Instanta de control judiciar, casand hotararile Judecatoriei O. si a Tribunalului Bihor, a apreciat ca este necesar ca lipsa discernamantului sa fie stabilita pe baza unei expertize medico legale efectuate in prezentul dosar. In vederea administrarii acestei probe instanta de fond a citat in doua randuri reclamantul pentru a se prezenta la Serviciul de Medicina Legala din O. pentru efectuarea expertizei, respectiv pentru datele de 23.05.2012 si 27.06.2012, costurile fiind suportate de parati, dar reclamantul nu s-a conformat.
Martorul S G a declarat ca a insotit pe parata L M si pe defunctul G P la sfarsitul lunii septembrie 2004 la casa reclamantului pentru a discuta despre vanzarea unor imobile pentru care reclamantul a dat anunt in ziar. Martorul nu a participat la discutia dintre parti, dar a asistat la discutiile de la sfarsit, cand reclamantul le-a spus cumparatorilor ca ii asteapta peste 10 zile cu restul de bani. Martorul a declarat ca reclamantul i s-a parut un om lucid, coerent, care avea constiinta actelor sale.
Martorul P C a fost de asemenea prezent la discutiile dintre parti anterioare semnarii antecontractului, insotindu-i pe cumparatori la locuinta reclamantului. Martorul isi aminteste ca negocierile au avut in iarna anului 2004 si ca s-a discutat cu acea ocazie despre vanzarea de teren intravilan cu casa de locuit si anexe gospodaresti, de teren extravilan si de padure. Terenurile au fost identificate de parti prin deplasare la fata locului. Cu aceasta ocazie reclamantul a afirmat ca el este proprietarul terenurilor si a prezentat cumparatorilor mai multe documente cu care face dovada dreptului sau de proprietate.
Fata de declaratiile martorilor si de lipsa unei expertize medico-legale, instanta de fond a apreciat ca reclamantul avea discernamant la 16.11.2004, data incheierii actului juridic.
Din probele administrate nu reiese nicio actiune a paratilor cumparatori sau a unor terte persoane de inducere in eroare a reclamantului cu ocazia incheierii promisiunii bilaterale de vanzare cumparare. Din contra, astfel cum declara martorul Pop Claudiu, reclamantul este cel care nu le-a prezentat cumparatorilor situatia reala, pretinzandu-se in fata cumparatorilor ca fiind proprietarul terenurilor vizionate.
Promisiunea bilaterala de vanzare cumparare da nastere la o obligatie de a face in sarcina ambelor parti, aceea de a incheia pe viitor contractul autentic de vanzare cumparare. Pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de vanzare cumparare in temeiul art. 1073 si 1077 Cod civil de la 1864 presupune sa nu existe nici un impediment pentru transferarea dreptului de proprietate, hotararea judecatoreasca urmand doar sa inlocuiasca acordul partilor.
Instanta de fond a apreciat ca reclamantul nu este titular al drepturilor de proprietate pe care s-a obligat sa le transfere si nici mandatar al proprietarului. Astfel, suprafata de teren de 46.279 mp inscrisa initial in titlul de proprietate al antecesorului defunctei Bucur Victoria Ana se afla in proprietatea intervenientului accesoriu M D R, iar pentru diferenta de 5.321 mp nu a fost inca eliberat titlul de proprietate, reclamantul neindeplinindu-si obligatia de a-l obtine.
S-a retinut ca M M a decedat la 29.03.2003, iar contractul de vanzare cumparare a fost incheiat la 16.11.2004, la mai mult de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, astfel ca nu poate fi considerat un act de acceptare tacita de catre reclamant a mostenirii dupa mama sa, in conditiile art. 689 Cod civil. Ca atare, in mod corect s-a retinut in certificatul de mostenitor autentificat sub nr. 521/25.11.2004 ca reclamantul este strain de succesiune.
Singurul mostenitor al averii defunctei M M este nepotul sau, intervenientul accesoriu M D R, in temeiul testamentului autentificat sub nr. 172/25.01.2001 si certificatului de mostenitor autentificat sub nr. 521/25.11.2004.
Hotararea judecatoreasca ce tine loc de vanzare cumparare are efect constitutiv, pentru viitor. Faptul ca reclamantul si mandantara B V A nu detin in patrimoniul lor drepturile de proprietate asupra imobilelor din antecontract si faptul ca nu au fost eliberate titluri de proprietate sunt impedimente pentru ca dreptul de proprietatea asupra imobilelor sa fie transferat paratilor, in calitate de cumparatori.
S-a mai retinut ca reclamantul nu si-a indeplinit obligatiile aferente contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3837/16.11.2004, astfel s-a apreciat ca se impune in cauza rezolutiunea acestui act juridic, cu repunerea partilor in situatia anterioara. Paratii nu au intrat in posesia imobilelor, dar reclamantul a primit suma de 12.000 euro cu titlu de pret, fiind obligat sa o restituie in lei la cursul BNR de la data platii.
Oferta reala de plata a sumei de 12.000 euro nu a fost realizata prin executorul judecatoresc, asadar nu sunt indeplinite conditiile pentru a se constata ca pretul achitat se afla la dispozitia paratilor.
Fata de cele de mai sus, instanta de fond a admis in parte cererea reclamantului, in sensul ca a dispus rezolutiunea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3837/16.11.2004 si restituirea catre parati a sumei de 12.000 euro, fiind respins capatul de cerere privind constatarea nulitatii contractului. Ca urmare, au fost respinse ca neintemeiate cererea reconventionala si cererea intervenientului accesoriu de constatare a nulitatii contractului de vanzare cumparare.
In primul ciclu procesual, la Judecatoria O., s-a stabilit onorariul de 200 lei in favoarea av. S A din fondurile Ministerului Justitiei, acesta fiind mentinut si de prezenta instanta. In acest dosar reclamantul si intervenientul accesoriu au beneficiat de asistenta juridica gratuita, astfel ca s-a stabilit in favoarea av. G C si av. R I un onorariu de 500 lei fiecare, din fondurile Ministerului Justitiei.
In temeiul art. 18 din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, aceste cheltuieli au fost puse in sarcina paratilor, care au fost obligati in favoarea Statului Roman la suma de 1.200 lei.
In apel reclamantul a suportat cheltuieli de 1.190 lei reprezentand onorariu avocat, astfel cum, s-a retinut in dispozitivul deciziei civile a Tribunalul Bihor, dar aceasta cheltuiala nu a fost stabilita in sarcina paratilor, fata de solutia de admitere in parte a cererii principale, in temeiul art. 276 Cod proc. civ. Pentru aceleasi considerente paratii nu au fost obligati la plata catre reclamant a taxei judiciare de timbru achitate in primul ciclu procesual.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat apel reclamantul M D A, solicitand admiterea apelului, schimbarea sentintei apelate, in sensul de a se constata ca nu a avut discernamant la data incheierii actului si ca urmare sa se constatate nulitatea absoluta, cat si nulitatea relativa a acestuia.
Impotriva aceleiasi hotarari, in termen legal si timbrat cu 539 lei taxa timbru si 5 lei timbru judiciar, au declarat apel paratii reclamanti reconventionali L A M, G E, G R si G R solicitand admiterea apelului, in principal modificarea in intregime a hotararii atacate, respingerea actiunii introductive de instanta si a cererii de interventie, admiterea cererii reconventionale , in sensul de a se pronunta o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare cumparare autentic conform contractului de vanzare-cumparare din data de 16.11 004 incheiat intre reclamant, in calitate de vanzator in nume propriu cat si in calitate de imputerncit al paratei reconventionale B V (decedata in timpul procesului) si paratii reclamanti reconventionali in calitate de cumparatori, cu privire la imobilele casa si teren inscrise in CF 56011 B provenita din conversia pe hartie a CF nr. 230 B nr.top.384, 385 precum si in CF 2772 B nr.top.853 si CF 2575 B nr.top.855, cu rectificarea CF in sensul intabularii dreptului lor de proprietate, anularea Certificatului de Mostenitor nr.521/25.11.2004 emis de BNP C L C, constatarea calitatii de mostenitor rezervatar al reclamantului dupa def. sa mama M M decedata la data de 29.03.2003,
In subsidiar, pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic ca urmare a faptului ca reclamantul nu poate instraina in calitate de mostenitor rezervatar dupa def. sa mama M M decedata la 29.03.2003 decat rezerva succesorala, admiterea in parte a cererii reconventionale si actiunea introductiva de instanta numai pentru portiunea din imobilele vandute care reprezinta rezerva succesorala, precum si pentru suprafetele de teren instrainate de catre B V prin procura autentica, dispunand pentru diferenta rezolutiunea partiala a contractului, anularea partiala a Certificatului de mostenitor nr.521/25.11.2004 constatand ca reclamantul are calitate de mostenitor rezervatar dupa def. sa mama M M, repunerea in situatia anterioara pentru partea care nu poate fi instrainata cu obligarea paratilor reconventionali la restituirea partiala a pretului platit.
Prin decizia civila nr. 42/A din data de 14.02.2014 pronuntata de Tribunalul B, in dosar nr. 19834/2717/2010, s-a respins apelul formulat de apelantul M D A.
S-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantii L A M, G E, G R si G R, toti cu domiciliul procesual ales in comuna M, sat D, nr. 187, judetul B in contradictoriu cu intimatii M D A si M D R, cu domiciliul procedural ales in B, nr.23, judetul B impotriva sentintei civile nr. 11194 din 20 septembrie 2012 pronuntata de Judecatoria O, pe care a schimbat-o in parte, in sensul ca :
S-a admis in parte actiunea reconventionala precizata formulata de reclamantii reconventionali L A M, G E, G R si G R in contradictoriu cu paratul reconventional M D A.
S-a inlaturat dispozitia de obligare a paratilor reclamanti reconventionali sa achite Statului Roman suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei apelate.
A fost obligat intimatul M D A in favoarea apelantilor la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale in apel.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele considerente:
Cat priveste apelul declarat de M D A, criticile formulate au vizat in esenta faptul ca instanta de fond gresit a solutionat cauza fara a retine lipsa sa de discernamant la data incheierii antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3873 din 16.11.2004 de BNP M A si implicit nulitatea actului cu pierderea avansului eventual platit de catre parati, din vina exclusiva a acestora. De asemenea, a subliniat apelantul in cuprinsul motivelor de apel ca prima instanta a refuzat sa respecte hotarari judecatoresti definitive si irevocabile si nu este corecta retinerea instantei de fond in rejudecare conform careia, prin decizia de casare cu trimitere pronuntata de Curtea de Apel O s-ar fi dispus o noua expertizare medico-legala a sa.
Examinand aceste critici, instanta de apel a retinut ca prin antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3876 din 16.11.2004 de BNP M A, apelantul, promitent vanzator, in nume propriu si in calitate de imputernicit al paratei reconventionale B V, decedata pe parcursul procesului, s-a obligat sa instraineze intimatilor reclamanti reconventionali, in calitate de promitenti cumparatori, imobilele evidentiate in cuprinsul acestui act. Partile au stipulat pretul contractului la suma de 15.000 euro, din care apelantul reclamant a declarat ca a primit suma de 12.000 euro la data semnarii promisiunii de vanzare-cumparare, diferenta urmand a fi achitata pana la data de 25.01.2005. S-a mai inserat in antecontract ca apelantul se obliga sa predea cheile si folosinta casei de locuit pana la data de 01.12.2004 si sa obtina documentatia pentru terenuri pana la data de 25.01.2005, respectiv sa faca demersuri pe langa Primaria comunei B pentru urgentarea procedurii de eliberare a titlului de proprietate pe terenul de 47900 mp si pentru care defunctei M M i s-a eliberat adeverinta de proprietate nr. 162 din 22.01.1993, precum si pentru terenul de 5321 mp si sa obtina certificatul de mostenitor pentru casa de locuit si pentru terenul aferent de 7252 mp.
Prin certificatul de mostenitor autentificat sub nr. 521 din 25.11.2004 s-a constatat calitatea de mostenitor testamentar al intervenientului intimat M D R dupa defuncta M M, decedata la data de 29.03.2003, certificat eliberat in baza testamentului autentificat sub nr. 172 din 25.01.2001 prin care defuncta a testat intreaga sa avere mobila si imobila intimatului de mai sus.
S-a mai retinut ca titlul de proprietate nr. 1161 din 13.12.2002, emis pe seama antecesorului paratei defuncte B V A, care a dat apelantului procura speciala autentificata sub nr. 763/20.05.2002, a fost anulat irevocabil prin Sentinta Civila nr. 363/2007 pronuntata de Judecatoria A in dosar nr. 1190/177/2006 constatandu-se ca intimatul intervenient M D R este indreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 853, inscris in CF 2772 si nr. top. 855 inscris in CF 2575 B, fiind emis pe seama acestuia titlul de proprietate nr. 6236 din 22.08.2007.
Incheierea contractelor nu poate fi in fond despartita de elementele tinand de validitatea actului incheiat, orice conventie se incheie in ideea validitatii sale. Validitatea contractului presupune mai mult decat o simpla analiza a mecanismului de formare a acordului de vointa, aceasta presupune o examinare de sine statatoare a ceea ce art. 948 Cod civil denumeste "conditii esentiale pentru validitatea conventiei" si care sunt : capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza. Cercetarea validitatii presupune examinarea capacitatii partilor contractante atat sub aspectul capacitatii de folosinta cat si sub acela a capacitatii lor de exercitiu. Presupune si o cercetare de continut al contractului privind vointa juridica. Consimtamantul nu poate fi cercetat in el insusi, rupt de ceea ce se afla dincolo de manifestarea exterioara, acesta nu poate fi examinat fara a se lua in considerare vointa interna, element de ordin psihologic ce poate explica, fundamenta sau uneori infirma manifestarea exterioara de vointa. Pentru valabilitatea consimtamantului la incheierea unui act juridic, existenta discernamantului la acea data, este una din conditiile necesare. De asemenea, prezenta consimtamantului este o stare de fapt care se prezuma la persoane fizice cu capacitate deplina de exercitiu.
Avandu-se in vedere aspectele sus retinute si probatiunea administrata in prezenta cauza, instanta de apel a retinut ca in deplina concordanta cu probele administrate, instanta de fond a apreciat ca apelantul a avut discernamant la data incheierii actului din 16 noiembrie 2004. Prezenta sau lipsa discernamantului fiind o stare de fapt, absenta temporara invocata poate fi dovedita prin orice mijloace de proba. Este adevarat ca la dosarul cauzei s-a depus expertiza efectuata in dosar nr. 551/P/2004/2005 al Parchetului Militar O, raportul de expertiza medico-legala psihiatrica efectuata in dosar nr. 10215/12286/2012 a Inspectoratului de Politie al Judetului Bihor, expertiza efectuata de Institutul de Medicala Legala C in dosar nr. 6993/211/2012 al Judecatoriei C N prin care s-a stabilit ca apelantul este suferind de schizofrenie paranoida in evolutie sub tratament, discernamantul sau fiind absent la datele de 06.09.2004, 26.04.2005, data expertizarii in dosar nr. 551/P/2004/2005, data de 11.12.2008 si data de 07.12.2012 retinuta in cel de al doilea raport de expertiza, insa in raport de aceste acte, instanta de apel nu poate prezuma ca la data incheierii promisiunii de vanzare-cumparare din 16.11.2004 discernamantul apelantului era absent, in conditiile in care existenta si lipsa discernamantului ca si conditie necesara pentru validitatea consimtamantului obligatoriu trebuie raportata si analizata la data incheierii actului si nu la alte date, anterioare sau ulterioare acestui moment si care, raportat la data incheierii actului in speta, nu sunt concludente coroborat si cu faptul ca reclamantul nu a fost pus sub interdictie.
Din actele dosarului rezulta ca instanta de fond, in rejudecare, a incuviintat efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se stabili daca la data incheierii promisiunii de vanzare-cumparare apelantul a avut sau nu discernamant, expertiza care nu a mai fost efectuata deoarece apelantul, desi a fost citat pentru datele din 23.05.2012 si 27.06.2012 de a se prezenta in vederea expertizarii, acesta nu s-a conformat, fiind si achitat costul acestei expertize de catre intimatii reclamanti reconventionali, astfel cum rezulta din adresa nr. 2796/IV/351 din 21 octombrie 2013 a Serviciul de Medicina Legala a Judetului B.
Considerand concludenta proba cu expertiza medico-legala, instanta de apel a dispus citarea apelantului pentru a se prezenta in vederea expertizarii, stabilind si o data in acest scop, la 04 decembrie 2013, insa apelantul nu a dat curs celor stabilite de instanta.
Referitor la sustinerea apelantului ca prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare nu s-a dispus efectuarea unei expertize, instanta de apel a apreciat-o ca neintemeiata. In considerentele deciziei civile nr. 1203/2010-R pronuntata de Curtea de Apel O, instanta de control judiciar a retinut ca instanta de judecata a apreciat lipsa discernamantului reclamantului la data incheierii antecontractului, exclusiv pe baza raportului de expertiza din dosar nr. 551/P/2004/2005 si in vederea administrarii probelor cu respectarea principiului nemijlocirii si al contradictorialitatii, a casat decizia pronuntata in apel, a desfiintat sentinta primei instante cu trimiterea cauzei pentru o noua judecare la instanta de fond care sa tina seama de considerentele acestei decizii.
Codul de procedura civila a consacrat prin dispozitiile art. 169 alin. 1 si art. 168 alin. 2 Cod procedura civila principiul nemijlocirii, care consta in obligatia pentru instanta de a cerceta direct si imediat toate elementele care servesc la lamurirea imprejurarilor cauzei. Acest principiu al nemijlocirii a fost invederat de instanta de control judiciar pentru a fi avut in vedere de instanta de fond in rejudecare si aceasta in conditiile in care, in decizia de casare cu trimitere spre rejudecare si care este obligatorie pentru judecatorul fondului conform art. 315 alin. 1 Cod procedura civila, s-a stabilit ca instantele au retinut lipsa discernamantului la data incheierii actului exclusiv pe o expertiza efectuata in alt dosar, contrar principiului nemijlocirii care presupune ca administrarea probelor sa se incuviinteze direct de catre instanta cu respectarea principiului contradictorialitatii in prezenta completare a probatiunii, inclusiv a probei cu expertiza medico legala. Si cum trimiterea instantei de casare s-a facut la prezumtia retinuta de instanta in baza unui raport de expertiza intr-un alt dosar contrar principiului nemijlocirii, casarea in vederea administrarii probelor cu respectarea acestui principiu, viza inclusiv proba cu expertiza medico-legala.
Cat priveste critica adusa sentintei apelate sub aspectul obligarii la restituirea sumei de 12.000 euro, instanta de apel a retinut ca prin precizarea cererii reconventionale formulate de reclamantii reconventionali s-a solicitat instantei de fond prin petitul subsidiar repunerea partilor in situatia anterioara incheierii actului pentru partea care nu poate fi instrainata. Prin hotararea apelata, instanta de fond, constatand indeplinite conditiile prevazute de lege, a dispus rezolutiunea actului si pe cale de consecinta a repus partile in situatia anterioara prin stabilirea in sarcina apelantului a obligatiei de restituire a pretului incasat la cursul BNR de la data platii, in temeiul principiului resoluta iure dantis, resolvitur ius accipientis. Desi prin cererea de chemare in judecata reclamantul apelant a solicitat a se constata nulitatea absoluta, a se dispune rezilierea antecontractului incheiat intre parti cu obligarea sa la restituirea catre cumparator a avansului primit din pretul de vanzare-cumparare si a se constata buna sa credinta, precum si faptul ca nu i se poate retine o vina pentru neperfectarea actului, sens in care a depus la dosar, prin registratura instantei, la data de 09 februarie 2005, un script intitulat oferta reala de plata in favoarea intimatilor reclamanti reconventionali privind suma de 12.000 euro pe care arata ca trebuie sa le plateasca acestora, procedura care nu a fost realizata prin executor judecatoresc conform art. 587 Cod procedura civila, nefiind indeplinite conditiile pentru a se constatat ca acest avans se afla la dispozitia partilor, prin motivele de apel se critica aceasta dispozitie.
In motivele in fapt apelantul a aratat ca intimatii reclamanti reconventionali nu au solicitat printr-un capat de cerere restituirea avansului, nu a timbrat acest capat de cerere si au pierdut acest avans din vina exclusiva a acestora, ori din actele dosarului rezulta ca prin cererea intitulata precizarea actiunii reconventionala, intimatii reclamanti reconventionali au solicitat repunerea partilor in situatia anterioara, ceea ce inseamna restituirea a tot ceea ce au prestat in temeiul contractului si prima instanta desfiintand antecontractul, corect a facut aplicarea principiului resoluta iure dantis, resolvitur ius accipientis.
Sub aspectul timbrajului, instanta de apel a facut aplicarea dispozitiilor art. 20 alin. 5 din Legea 146/1997 stabilind in sarcina apelantilor reclamanti reconventionali obligatia de completare a taxei de timbru aferenta cererii reconventionale precizate, in cuantum de 1.078 lei, prin Incheierea pronuntata in sedinta publica din 22.02.2013, obligatie indeplinita prin depunerea la dosar a chitantei de plata din 05.04.2013, fila 53 dosar apel.
Cat priveste apelul formulat de apelantii parati reclamanti reconventionali, instanta de apel a retinut ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare. Pentru a produce efectele antecontractului, trebuie ca la momentul cererii partea vanzatoare sa fie proprietarul imobilului in litigiu pentru ca numai in aceasta situatie poate avea loc transferul dreptului de proprietate din patrimoniul vanzatorului in patrimoniul cumparatorului. Faptul ca vanzatorul nu si-a respectat obligatiile stipulate in antecontract, nu poate avea consecinta obligarii in continuare la respectarea promisiunii, intrucat nu mai poate fi realizata. Astfel, prin certificatul de mostenitor autentificat sub nr. 521 din 25.11.2004 s-a constat calitatea de mostenitor testamentar al defunctei M M a intimatului M D R, eliberat in baza testamentului autentificat sub nr. 172 din 25.01.2001 prin care defuncta a testat intreaga sa avere mobila si imobila in favoarea acestuia. Intimatul reclamant are calitatea de fiu si mostenitor rezervatar al defunctei M M si pentru a putea dispune de rezerva succesorala, conditia prevazuta de lege este de acceptare a succesiunii in termenul prevazut de lege. In certificatul de mostenitor nr. 521 din 25.11.2004, s-a constatat ca reclamantul este strain de succesiunea defunctei. Din probatiunea administrata in cauza nu rezulta ca intimatul reclamant ar fi facut acte de acceptare tacita a succesiunii defunctei M M, inclusiv antecontractul in cauza a fost incheiat dupa implinirea termenului de 6 luni prevazut de lege. Nu se poate considera, conform sustinerilor apelantilor ca prin publicarea unui anunt in ziar acesta a facut un act de acceptare a succesiunii defunctei sale mame, intrucat aceasta publicare, in opinia instantei de apel, nu reprezinta un act neindoielnic de acceptare a succesiunii. Nici trimiterea apelantilor la dosarul nr. 1016/177/2010 nu poate constitui un act de acceptare in termen a succesiunii, pentru ca aceasta actiune a fost formulata abia in anul 2010 si in acest dosar reclamantul intimat a renuntat la judecata. Faptul renuntarii la judecata nu poate fi considerat un act de rea credinta, in lipsa altor elemente aceasta corespunde principiului disponibilitatii partii in procesul civil.
Intimatul reclamant nefiind acceptant nici expres si nici tacit al succesiunii defunctei M M si nici titular al dreptului de proprietate pe care s-a obligat sa le transfere, corect prima instanta a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic. Nici in calitate de mandatar al defunctei parate B V A aceasta conditie nu este indeplinita, deoarece titlul de proprietate al antecesorului acesteia P G cu nr. 1161 din 13.12.2002 a fost anulat, fiind emis un alt titlu de proprietate pentru acest teren cu nr. 6236 din 22.08.2007 in favoarea intervenientului intimat M D R, in baza Sentintei Civile nr. 363/2007 pronuntata de Judecatoria A, iar pentru diferenta de 5321 mp nu s-a facut dovada eliberarii in temeiul legii fondului funciar a titlului de proprietate.
Instanta de apel, avand in vedere ca prin precizarea actiunii reconventionale, apelantii reclamanti reconventionali au formulat un capat de cerere subsidiar prin care s-a solicitat rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumparare si repunerea partilor in situatia anterioara, iar prima instanta desi a dispus rezolutiunea antecontractului si obligarea reclamantului intimat la plata avansului, in mod eronat a respins actiunea reconventionala precizata in loc de admiterea in parte a actiunii reconventionale precizate, criticile apelantilor sub acest aspect fiind apreciate ca intemeiate. Intemeiate sunt in opinia instantei de apel si criticile apelantilor parati reclamanti reconventionali privind dispozitia de obligare a acestora la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea Statului Roman. Conform art. 18 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea ajutorului public, vor fi puse in sarcina celeilalte parti, daca aceasta a cazut in pretentiile sale, partea cazuta in pretentii va fi obligata la plata catre stat a acestor sume. Fata de solutia de admitere in parte a actiunii principale si de admitere in parte a actiunii reconventionale precizate, nu se poate retine ca apelantii parati reclamanti reconventionali au cazut in pretentiile reclamantului intimat, nefiind incidente in cauza dispozitiile art. 18 din OUG nr. 51/2008.
In contextul considerentelor sus expuse, instanta de apel a apreciat apelul formulat de apelantul reclamant ca fiind nefondat, respingandu-l ca atare si in temeiul art. 296 Cod procedura civila a admis ca fondat apelul formulat de apelantii reclamanti reconventionali impotriva sentintei apelate pe care a schimbat-o in parte, in sensul ca a admis in parte actiunea reconventionala precizata, a inlaturat dispozitia de obligare a paratilor reclamanti reconventionali la plata cheltuielilor de judecata in favoarea Statului Roman si a mentinut restul dispozitiilor sentintei apelate.
In temeiul art. 274 coroborat cu art. 276 Cod procedura civila, retinand culpa procesuala a intimatului M D A l-a obligat pe acesta in favoarea apelantilor L A M, G E, G R si G R, la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale in apel, reprezentand taxa timbru si onorariu avocatial, justificate cu chitantele de plata depuse la dosar.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, scutit de la plata taxei de timbru, a declarat recurs, M D A, solicitand admiterea acestuia, modificarea in parte a deciziei recurate.
Prin motivele de recurs au fost invocate urmatoarele:
- decizia recurata este esential nelegala si vadit netemeinica, neconforma dispozitiilor legale in vigoare si cu probele administrate in cauza:
- calitatea de parati si totodata de reclamanti reconventionali nu le poate fi atribuita paratilor din aceasta cauza, deoarece prezentul dosar are ca obiect rejudecarea dosarului nr. 9829/271/2004, caz in care dosarul trebuia sa-si pastreze numarul unic de la inregistrare;
- rejudecarea cauzei a fost dispusa in anumite limite si ca atare sunt pastrate anumite acte de judecata, probele ramanand castigate cauzei;
- cererea reconventionala nu a fost formulata in termenul legal, de asemenea nu a fost timbrata la valoare, ca atare instanta nu poate sa le acorde paratilor calitatea de reclamanti reconventionali;
- proba cu martori nu poate fi admisa, existand unul din cazurile in care proba cu martori nu este admisibila;
- instanta a dat o interpretare proprie declaratiilor de martori, ce difera de cea reala, astfel, in timp ce instanta nu a luat in considerare biletele de iesire din clinicile de psihiatrie, de specialitate, rapoartele de expertiza medico legala psihiatrica, care se refera tocmai la momentul semnarii inscrisului denumit "contract de vanzare cumparare", pe de alta parte aceeasi instanta a luat in considerare presupunerile martorilor cu privire la starea de sanatate psihica a recurentului;
- nu au existat martori asistenti la incheierea contractului, astfel ca proba cu martori nu putea fi admisa;
- nu exista nici o dovada ca recurentul ar fi dat anuntul la ziar cu referire la imobilele din litigiu, in plus anuntul a aparut la peste un an de la iesirea sa din termenul de optiune succesorala;
- la data incheierii asa numitului contract, recurentul nu detinea un act de identitate valabil si nu a putut prezenta nici un act de proprietate;
- paratii fiind in deplina cunostinta de cauza ca imobilele nu ii apartin;
- paratii, profitand ca fiul si sotia sa erau internati in spital, l-au determinat pe recurent sa mearga cu ei la notarul public, el neretinand sa fi primit vreun ban de la parati;
- pretul de vanzare este neserios, ridicol, de zece ori mai mic decat cel real;
- instanta, in rejudecarea cauzei, le-a dat paratilor si ceea ce nu au cerut, cererea privind obligarea la plata sumei de 12.000 EURO nefiind timbrata in mod distinct si nici solicitata in mod expres;
- nelegal, instanta de apel a schimbat si dispozitia de obligare a paratilor la plata cheltuielilor de judecata;
- recurentul nu a intrat niciodata in posesia, proprietatea vreunui bun ce face obiectul mostenirii dupa defuncta sa mama;
- Curtea de Apel O. nu a indrumat, in rejudecarea cauzei, efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice;
- concluziile raportului de expertiza din dosarul penal sunt foarte clare, recurentul nu a avut discernamant la data semnarii inscrisului;
- in cauza, lipsa discernamantului, care este o stare de fapt, poate fi probata prin orice mijloace de proba;
- in cauza exista trei rapoarte de expertiza medico-legala psihiatrica cu referire la perioada 17 martie 2000 - noiembrie 2012, totusi in rejudecare instanta de apel a considerat necesara o alta expertizare medico-legala psihiatrica a recurentului;
- instantele de fond si apel nu au luat in considerare si nu au respectat hotarari judecatoresti definitive prin care s-a stabilit ca recurentul a fost lipsit de discernamant in perioada 17 martie 2000 - 25 mai 2004, deci si la data semnarii contractului, fiind astfel gresita afirmatia instantei ca a avut discernamant la data semnarii contractului;
- nu a fost citat pentru expertiza dispusa de instanta de apel si nici nu i s-a comunicat respectiva dispozitie a instantei; recurentul nu invoca propria vina in vederea constatarii nulitatii contractului, ci faptul ca nu sunt indeplinite conditiile esentiale pentru validitatea unui contract: lipsa consimtamantului, faptul ca el nu era proprietarul imobilelor, acestea nu au fost determinate, respectiv identificate;
- Paratii nu au probat ca ar fi putut face plata la termenul stabilit, neindeplinindu-si obligatiile contractuale, oferta lor de plata fiind tardiva, de asemenea au declarat nereal ca ar fi achitat un avans.
In drept sunt invocate dispozitiile Codului civil si ale codului de procedura civila aplicabile in speta, Constitutia Romaniei.
Prin intampinare, intimatii au solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea ca ei au fost de buna credinta cand au cumparat prin contract bunurile din litigiu iar pentru a obtine banii necesari au vandut propriul apartament din O, neavand nicio culpa in declansarea acestui litigiu; ei au platit un avans de 12.000 EURO ca sa afle ulterior ca recurentul nu le putea vinde intreaga avere deoarece mama sa facuse un testament prin care lasa intreaga avere intervenientului, astfel ca in mod corect s-a dispus rezolutiunea contractului autentic si obligarea recurentului la restituirea avansului in suma de 12.000 EURO.
Examinand hotararea recurata, prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu, instanta de recurs a constatat urmatoarele:
Sub aspectul cadrului procesual, este de retinut ca, in cadrul celui de al doilea ciclu procesual, prin actul inregistrat la Judecatoria O in ziua de 08.12.2010, L A M, G E, G R si G R au formulat precizari ale cererii reconventionale, iar una dintre aceste precizari, formulate in subsidiar, vizand cererea de rezolutiune a contractului de vanzare cumparare incheiat la data de 16.11.2014, are ca obiect si repunerea in situatia anterioara pentru partea din imobile care nu poate fi instrainata cu obligarea paratilor reconventionali la restituirea partiala a pretului platit de cumparatori. Prin urmare, instanta a fost legal sesizata cu judecarea cererii avand ca obiect restituirea pretului avand obligatia sa se pronunte asupra tuturor cererilor, astfel cum s-a si procedat in speta, iar sub aspectul taxei judiciare de timbru, cererea reconventionala a fost timbrata in consonanta cu prevederile art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, initial pe parcursul judecarii cauzei in prima instanta cu suma de 850 lei ( fila 187 din dosarul judecatoriei), iar mai apoi, in etapa apelului, in baza dispozitiei instantei de apel, data in sedinta publica din 22.02.2013, s-a depus dovada achitarii diferentei privind taxa judiciara de timbru aferenta cererii reconventionale in valoare de 1078 lei (filele 43 si 53 din dosarul tribunalului).
Cat priveste criticile privitoare la numarul unic de dosar, este de retinut ca initial, in anul 2004, actiunea dedusa judecatii a fost inregistrata sub nr. de dosar nr. 9829/2004 - devenit 9829/271/2004 -, dosarul primind la data de 06.10.2010 un numar nou de inregistrare, respectiv nr. 19834/271/2010, datorita trimiterii acestuia pentru o noua judecare a cauzei la Judecatoria O, potrivit dispozitiilor din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti.
Nici sustinerile recurentului in sensul ca nu ar fi incasat pretul nu pot fi primite, astfel in cuprinsul cererii introductive de instanta, titularul acesteia, acum recurent, a facut vorbire despre avansul primit din pretul de vanzare cumparare, solicitand obligarea sa la restituirea catre cumparatori a respectivului avans, iar ulterior prin actul inregistrat la Judecatoria O la data de 09.02.2005, acelasi recurent a formulat oferta reala de plata adresata paratilor G P si L A M prin care recurentul le oferea suma de 12.000 EURO primita la incheierea contractului incheiat intre parti la data de 16 noiembrie 2004. Continut similar a avut si actul inregistrat la Judecatoria O pentru termenul de judecata din 11.04.2004, cuprinzand tot o oferta reala de plata adresata acelorasi parati, prin care recurentul se oferea sa le ramburseze suma primita de la acestia, respectiv 12.000 EURO (9.000 + dobanda negociata), in vederea solutionarii pe cale amiabila a litigiului.
Or, tocmai suma de 12.000 EURO apare stipulata si in antecontractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3873 din 16 noiembrie 2004 de Biroul Norului Public M A, suma cu referire la care in continutul actului autentic s-a specificat ca a fost primita de vanzator la data incheierii contractului, context in care trebuie a fi reliefata forta probanta a inscrisului autentic. Astfel, mentiunile care alcatuiesc cuprinsul sau continutul inscrisului care constata declaratiile si clauzele stabilite de parti au forta doveditoare pana la proba contrara, iar in speta, nu numai ca nu s-au produs dovezi in sensul ca respectiva mentiune privitoare la predarea sumei de bani aflata in discutie nu ar corespunde realitatii ci, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar pe parcursul litigiului despre care s-a facut vorbire mai sus, recurentul a recunoscut ca a primit la data incheierii contractului suma de 12.000 EURO.
Data fiind situatia expusa, rezulta cu puterea evidentei ca nu poate fi acceptata critica recurentului vizand dispozitia instantei de apel referitoare la obligatia sa de a restitui intimatilor suma anterior mentionata.
Pentru corecta solutionare a unei actiuni in constatarea nulitatii unui act juridic pe motiv ca in cauza consimtamantul nu provine de la o persoana cu discernamant, este necesar sa se stabileasca, pe calea unei expertize psihiatrice daca partea cocontractanta avea sau nu discernamant la data incheierii actului respectiv.
Atat in cursul primul ciclu procesual cat si in cadrul celui de al doilea ciclu procesual, instanta a dispus efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, insa recurentul nu s-a prezentat spre a fi examinat medico legal psihiatric, desi a fost instiintat in acest sens. In acest context, este necesar a se mai reliefa ca, prin actul nr. 2796/IV/351 din 21 octombrie 2013, Serviciul de Medicina Legala al judetului B a precizat ca, in conformitate cu metodologia de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice la persoane in viata, este obligatorie examinarea persoanei in cauza in comisie medico-legala psihiatrica dupa o prealabila programare la sediul Serviciului. In cadrul aceluiasi act, s-a facut referire la pozitia exprimata in adresele anterioare din 31.05.2012, respectiv 30.06.2012, cu nr. 1215/IV/134, prin care s-a raspuns instantei de judecata in sensul ca este absolut necesara examinarea recurentului in comisie medico-legala psihiatrica pentru a putea face aprecieri asupra discernamantului acestuia la data de 12.08.2004 - data publicarii anuntului in ziar si la momentul din 16.11.2004 - data incheierii contractului, insa acesta nu s-a prezentat nici pana la data redactarii adresei pentru a fi examinat, situatie in care expertiza medico-legala psihiatrica nu a putut fi efectuata.
Lucrarile de specialitate la care face trimitere recurentul, au fost intocmite in dosare distincte, ele vizeaza alte perioade decat cea din litigiu. Astfel, raportul de expertiza medico-legala psihiatrica intocmit de Serviciul de Medicina Legala al Judetului B finalizat la data de 4 noiembrie 2012 in dosar nr. 3361/IV/306 al Inspectoratului de Politie al jud. Bihor, prin care s-a concluzionat ca numitul M D A sufera de schizofrenie paranoida in evolutie si ca discernamantul sau raportat la momentul comiterii faptei este absent, vizeaza data de 11.12.2008.
De asemenea, raportul de expertiza medico-legala psihiatrica intocmit de Institutul de Medicina Legala C N la data de 07.12.2012 a fost efectuat la solicitarea Judecatoriei C N in dosar nr. 6993/2012 avand ca obiect revocarea masurii de siguranta, Comisia recomandand mentinerea masurii de siguranta cu caracter medical prevazuta de art. 113 Cod penal.
Aceasta masura fusese instituita anterior in baza unui raport de expertiza medico-legala psihiatrica intocmit la data de 26.04.2005 de Institutul de Medicina Legala C N, solicitat de Parchetul de pe langa Judecatoria A, intr-un dosar penal in care recurentul era cercetat pentru fapte ce datau din 06.09.2004, concluzionandu-se ca acesta prezinta diagnosticul schizofrenie paranoida si ca in cadrul bolii de care sufera nu are discernamant pentru faptele infractionale imputate, sens in care s-a recomandat aplicarea masurilor de siguranta cu caracter medical.
Concluzia ce se desprinde in raport de aspectele reliefate este aceea ca ar fi contrar principiului nemijlocirii sa se dea curs cererii recurentului exclusiv pe baza probelor administrate de organele de cercetare penala, fara administrarea lucrarii de specialitate de catre instanta civila.
Fata de considerentele ce preced, instanta, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul, decizia recurata urmand a fi pastrata in totul.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Acte ale autoritatilor publice; Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Principiul disponibilitatii partilor in materia dreptului administrativ care este o ramura a dreptului public - Decizie nr. 1118/R din data de 17.04.2012124 - Decizie nr. 124 din data de 23.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Actiune introdusa de debitoare, prin administrator special, in cadrul procedurii de insolventa, impotriva uneia din creditoare, prin care solicita deblocarea accesului la bunurile sale, retinute in spatiile creditoarei. Compet - Decizie nr. 123 din data de 23.04.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI. Apel. Actiune in anularea certificatului de inmatriculare al societatii parate, intemeiata pe schimbarea destinatiei imobilului in care isi desfasoara activitatea, fara acordul vecinilor, deranjul fonic produs de activitate si pe - Decizie nr. 116 din data de 21.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar. Obligatia judecatorului-sindic de a determina cuantumul creantei contestate, neputand lasa in sarcina administratorului judiciar determinarea cuantumului, cata vreme acesta si-a spus parerea - Decizie nr. 112 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Inscriere provizorie a creantei. Necesitatea administrarii de probe. Momentul in care trebuie incuviintata administrarea de probe, de catre judecatorul sindic. - Decizie nr. 111 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Cerere de sesizare din oficiu a judecatorului sindic privind inlocuirea administratorului judiciar. Posibilitatea creditorilor de a obtine schimbarea administratorului judiciar doar in conditiile prevazu - Decizie nr. 108 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie la tabel preliminar. Necercetarea fondului cauzei. Obligatia judecatorului sindic de a analiza fondul pretentiilor in cazul in care intre debitoare si creditoare a existat un litigiu, suspendat in baza art. 36 di - Decizie nr. 83 din data de 30.04.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI. Recurs. Dizolvare societate comerciala. Cerere de repunere in termenul de declarare a recursului, intemeiata pe necomunicarea legala a sentintei atacate cu recurenta parata. Momentul inceperii termenului de recurs. Recurs tardiv - Decizie nr. 77 din data de 24.04.2015
Apel. Procedura insolventei. Confirmare plan de reorganizare. Aprecierea ca si vot pozitiv a votului unui creditor in sensul votarii planului, cu conditia ca toate obligatiile nascute dupa data intrarii in insolventa (necuprinse in graficul de rambursare) - Decizie nr. 152 din data de 21.05.2015
Apel. Actiune in constatarea inexistentei dreptului unei persoane fizice de a reprezenta o societate comerciala, in conditiile in care acest drept i-a fost conferit printr-un contract de munca, contrar prevederilor Actului constitutiv al societatii. Admis - Decizie nr. 150 din data de 20.05.2015
Apel. Actiune in constatarea nulitatii absolute a unor clauze din contractele de credit, introdusa de mai multi reclamanti cu domicilii sau sedii in diferite localitati din tara, impotriva aceleasi banci parate, in temeiul unor contracte de credit diferit - Decizie nr. 146 din data de 14.05.2015
Apel. Procedura insolventei. Contestatie la tabelul preliminar de creante si la tabelul preliminar modificat de creante. Imposibilitatea analizarii, pe calea contestatiei la tabelul preliminar de creante, a incidentei prevederilor art. 117-118 din Legea n - Decizie nr. 142 din data de 07.05.2015
Recurs. Procedura insolventei. Contestatie la planul de distribuire a fondurilor obtinute din vanzarea bunului garantat, formulata de creditori salariati. Distribuirea sumelor obtinute in functie de categoria din care fac parte creditorii contestatori, si - Decizie nr. 94/C din data de 12.05.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de protectie a creantei formulata de creditorul garantat, intemeiata pe prevederile art. 39 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/ 2006. Inadmisibilitatea cererii. Posibilitatea formularii doar a unei cereri de ridicare a sus - Decizie nr. 91/C din data de 25.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabel. Creanta tardiva. Valabilitatea notificarii deschiderii procedurii,comunicata la sediul organului fiscal care administreaza creanta bugetara, chiar daca acesta nu are personalitate juridica. - Decizie nr. 83/C din data de 24.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar de creante formulata impotriva creantei organului fiscal, constatata prin decizie de impunere, contestata pe calea contestatiei administrative, care a fost suspendata pana la solutionarea plan - Decizie nr. 79/C din data de 12.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii formulata de un creditor impotriva unei societati dintr-un grup. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 183 si urmatoarele din Legea nr. 85/ 2014 - Decizie nr. 67/C din data de 10.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii formulata de un creditor si de conexare la cererea similara formulata anterior de debitor, in temeiul Legii nr. 85/ 2014. Judecarea cererii debitorului, la care s-a conexat cererea creditorulu - Decizie nr. 65/C din data de 04.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor. Calculul cvorumului si al majoritatii creantelor facut de administratorul judiciar, raportat la un tabel definitiv rectificat, intocmit si neafisat la usa instantei. Con - Decizie nr. 59/C din data de 31.03.2015