Inadmisibilitatea invocarii pe calea recursului a criticilor referitoare la modul de stabilire a timbrajului.
(Decizie nr. 842 din data de 25.03.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Litigii cu profesionistii. Inadmisibilitatea invocarii pe calea recursului a criticilor referitoare la modul de stabilire a timbrajului.
Prin cererea de recurs, reclamanta a reiterat sustinerile formulate in cererea de reexaminare. Curtea retine insa ca acest motiv nu poate fi reanalizat pe fond de catre instanta de recurs. Aceasta intrucat art. 18 din Legea nr. 146/1997 prevede o alta cale de a contesta taxa judiciara de timbru stabilita de instanta, si anume cererea de reexaminare. Reclamanta a utilizat aceasta cale legala, insa prin incheiere irevocabila, instanta a retinut ca taxa de timbru a fost corect calculata la valoarea imobilului stabilita prin expertiza tehnica In raport de caracterul irevocabil al incheierii prin care prima instanta a respins cererea de reexaminare, este inadmisibila repunerea in discutie a problemei de drept ce a fost dezlegata prin Incheierea de la 11.12.2012, intrucat aceasta incheiere premergatoare nu poate fi atacata odata cu fondul.
In masura in care legiuitorul prevede o cale de atac speciala impotriva incheierii ce include modul de stabilire a taxei de timbru, cale de atac ce a fost respinsa, recurenta-reclamanta nu mai poate aduce aceleasi critici ulterior, nici pe calea recursului
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 842 din 25.03.2014)
I. Prin Sentinta civila nr. 367/11.02.2013, pronuntata de Judecatoria Rosiorii de Vede Judetul Teleorman in dosarul nr. 4608/292/2010*, a fost admisa exceptia insuficientei timbrari si a fost anulata ca insuficient timbrata cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. C S.A., prin administrator S.E., in contradictoriu cu paratii G.C.F. si L.N.C., cererea avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 2498/20.10.2008 la BNP R.A. cu sediul in A...
Prima instanta a retinut ca, la solicitarea paratei G.C.F., care a contestat evaluarea imobilului ce a facut obiectul vanzarii, a fost intocmit un raport de expertiza tehnica de catre expert S.E. Fata de valoarea stabilita prin expertiza, instanta a dispus citarea reclamantei cu mentiunea de a achita diferenta de taxa judiciara de timbru in valoare de 8.119,24 lei, in temeiul art. 2 alin.1 lit.g si alin. 11 din Legea nr. 146/1997.
La data de 10.01.2013, reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar, solicitand esalonarea platii taxei judiciare de timbru in valoare de 8.119,24 lei, iar prin incheierea din 14 ianuarie 2013 instanta a admis exceptia inadmisibilitatii cererii si a respins cererea, ca inadmisibila.
Prin incheierea din 28 ianuarie 2013 s-a dispus citarea reclamantei cu mentiunea achitarii diferentei de taxa judiciara de timbru de 8.119,24 lei, sub sanctiunea anularii cererii ca insuficient timbrata, pentru termenul din 11 februarie 2013. Intrucat reclamanta nu s-a conformat obligatiei de timbrare, in temeiul art. 20 alin.1,2,3 din Legea nr. 146/1997, a fost anulata cererea ca insuficient timbrata.
II. Impotriva acestei sentinte, reclamanta SC C SA a declarat recurs, cale de atac recalificata apel fata de dispozitiile art. 2821 C.pr.civ. si de valoarea de peste 100.000 lei a obiectului litigiului.
Apelanta a solicitat casarea sentintei cu trimitere spre rejudecare, sustinand in esenta ca aspectul timbrajului nu a fost vizat de nici una din criticile aduse sentintei de fond in primul ciclu procesual finalizat prin Sentinta civila nr. 1523/05.07.2011 si nici in recurs tribunalul nu a retinut vreo neregula in legatura cu modul de stabilire a taxei judiciare de timbru. Concluzionand, apelanta a sustinut ca, avand in vedere si dispozitiile art. 315 alin.1 C.pr.civ., aspectele privind stabilirea taxei judiciare de timbru au intrat in puterea lucrului judecat, instanta de fond fiind obligata ca, dupa casare, sa se rezume la judecarea cauzei din perspectiva solutiei date in recurs, care a dispus casarea pentru unul din cele 4 motive invocate de recurenta L. (in prezent G.) C.F.
III. Prin Decizia civila nr. 72/28.06.2013, pronuntata de Tribunalul Teleorman Sectia Civila in dosarul nr. 4608/292/2010*, a fost respins apelul formulat de reclamanta SC C SA impotriva sentintei judecatoriei, ca nefondat; a mai fost obligata apelanta la plata sumei de 300 lei, cheltuieli de judecata catre intimata G.C.F.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca, in mod corect, a solutionat judecatoria exceptia netimbrarii actiunii in raport de dispozitiile art. 137 alin.1 C.pr.civ. raportat la art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997.
Prezumtia de lucru judecat presupune o dezlegare anterioara a anumitor aspecte litigioase in raporturile dintre parti fara posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.
In speta, este vorba de un singur litigiu, iar aspectul obligatiei legale a timbrajului nu a facut niciodata, pe parcursul ciclurilor procesuale, obiectul unei discutii contradictorii intre partile litigante, astfel ca nu se poate retine ca acest aspect ar fi cazut in puterea lucrului judecat.
Judecatorul fondului avea de solutionat cauza in rejudecare pe fondul ei insa, nu inainte de a examina aspectul timbrajului, al carui cuantum intimata-parata G.C.F. l-a contestat. In aceste conditii, in mod corect judecatorul fondului a dispus, conform art. 5 alin.2 din Normele Metodologie de aplicare a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, evaluarea imobilului supus judecatii de catre un expert, si a cuantificat taxa judiciara de timbru in raport de valoarea stabilita de acesta.
In aceste conditii, nu se poate spune ca, in rejudecare, instanta de fond nu a procedat conform dispozitiilor art. 315 alin.1 C.pr.civ. si ca si-ar fi depasit limitele rejudecarii in fond stabilite prin decizia de casare.
IV. Impotriva deciziei pronuntate de instanta de apel, a declarat recurs reclamanta SC C SA, solicitand in principal, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel, iar in subsidiar, modificarea in tot a hotararii atacate, in sensul admiterii apelului, casarii sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
In motivarea recursului, reclamanta a formulat urmatoarele critici de nelegalitate:
1. Instanta de apel nu a luat act de cererea de amanare formulata de avocatul reclamantei la data de 21.06.2013, pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, dovedita cu adeverinta medicala (cazul de recurs prevazut de art. 304 pct.5 C.pr.civ. 1865).
2. Solutia instantei de apel a fost pronuntata cu aplicarea gresita si cu incalcarea legii a art. 20 din Legea nr. 146/1997 (cazul de recurs prevazut de art. 304 pct.9 C.pr.civ. 1865).
In acest sens, s-a aratat ca parata G.C.F. nu a contestat timbrajul in primul ciclu procesual si nici prin recursul formulat impotriva Sentintei civile nr. 1523/05.07.2011, demersul sau fiind tardiv in al doilea ciclu procesual, la rejudecarea dupa casare. Nici instanta de recurs, solutionand calea de atac prin Decizia nr. 260/02.03.2012, nu a retinut o neregularitate privind modul de stabilire si achitare a taxei judiciare de timbru, casarea fiind dispusa pentru ca nu a fost verificata respectarea cerintelor art. 115, 150 si 152 din Legea nr. 31/1990.
Prin urmare, recurenta considera ca, fata de dispozitiile art. 315 alin.1 C.pr.civ., aspectele privind stabilirea taxei judiciare de timbru au intrat in puterea lucrului judecat.
V. Intimata-parata G.C.F. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat (filele 18-21 din dosarul nr. 4608/292/2010* al C.A.B. Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal).
VI. Analizand hotararea atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat nefondat recursul, pentru urmatoarele considerente:
1. Nu este incident cazul de casare prevazut de art. 304 pct.5 C.pr.civ. 1865.
Cererea de amanare formulata de avocatul reclamantei, transmisa prin fax in data de 21.06.2013, a fost avuta in vedere de tribunal si solutionata in sensul respingerii, astfel cum rezulta din Incheierea de sedinta din 21.06.2013, complet recurs (fila 42 dosar apel). Tribunalul a motivat respingerea acestei cereri aratand ca avocatul avea obligatia substituirii sale, conform Statutului profesiei de avocat.
De altfel, respingerea cererii de amanare este justificata, in conditiile in care cauza era la al treilea termen de judecata, apelantei i se incuviintase o cerere de amanare anterioara pentru a lua cunostinta de intampinarea formulata de intimata-parata G.C.F., iar instanta de apel a amanat pronuntarea pentru un termen de 7 zile, pentru a da posibilitatea apelantei sa depuna concluzii scrise, conform art. 156 alin.2 C.pr.civ. 1865.
Recurenta nu a dovedit o vatamare a dreptului la aparare. Or, potrivit art. 105 alin.2 C.pr.civ. 1865, actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. Intrucat, in speta, nulitatea nu este expres prevazuta de lege, ci este una virtuala, vatamarea nu se prezuma, ci trebuie dovedita.
2. Instanta de apel a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale in materia taxelor judiciare de timbru, iar decizia pronuntata este legala.
Prin Incheierea de la 26.11.2012, prima instanta a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de a plati o diferenta de 8.119,24 lei, cu titlu de taxa judiciara de timbru.
Impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamanta a formulat cerere de reexaminare la data de 04.12.2012, inregistrata cu nr. dosar 4235/292/2012, invocand aceleasi argumente ca si la pct.2 din prezentul recurs.
Cererea de reexaminare a fost insa respinsa pe fond, prin Incheierea irevocabila din 11.12.2012, pronuntata in dosarul nr. 4235/292/2012 al Judecatoriei Rosiorii de Vede Judetul Teleorman.
Desi a fost citata pentru termenul din 11.02.2013 cu mentiunea de a achita diferenta de taxa de timbru de 8.119,24 lei (fila 138 dosar judecatorie), reclamanta nu s-a conformat. Ca urmare, instanta a facut in mod corect aplicarea art. 20 alin.1, 2 si 3 din Legea nr. 146/1997, anuland cererea de chemare in judecata.
Prin cererea de recurs, reclamanta a reiterat sustinerile formulate in cererea de reexaminare.
Curtea retine insa ca acest motiv nu poate fi reanalizat pe fond de catre instanta de recurs. Aceasta intrucat art. 18 din Legea nr. 146/1997 prevede o alta cale de a contesta taxa judiciara de timbru stabilita de instanta, si anume cererea de reexaminare. Reclamanta a utilizat aceasta cale legala, insa prin incheiere irevocabila, instanta a retinut ca taxa de timbru a fost corect calculata la valoarea imobilului stabilita prin expertiza tehnica, iar sustinerile reclamantei potrivit carora aspectele privind stabilirea taxei de timbru au intrat in puterea lucrului judecat si aplicarea art. 315 alin.1 C.pr.civ. ar impiedica reanalizarea timbrajului, sunt nefondate. In raport de caracterul irevocabil al incheierii prin care prima instanta a respins cererea de reexaminare, este inadmisibila repunerea in discutie a problemei de drept ce a fost dezlegata prin Incheierea de la 11.12.2012, intrucat aceasta incheiere premergatoare nu poate fi atacata odata cu fondul.
In masura in care legiuitorul prevede o cale de atac speciala impotriva incheierii ce include modul de stabilire a taxei de timbru, cale de atac ce a fost respinsa, recurenta-reclamanta nu mai poate aduce aceleasi critici ulterior, nici pe calea recursului (a se vedea in acest sens Decizia nr. 1185/21.03.2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectia a II-a Civila in dosarul nr. 5942/2/2011).
In consecinta, in temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, s-a respins recursul ca nefondat.
Prin cererea de recurs, reclamanta a reiterat sustinerile formulate in cererea de reexaminare. Curtea retine insa ca acest motiv nu poate fi reanalizat pe fond de catre instanta de recurs. Aceasta intrucat art. 18 din Legea nr. 146/1997 prevede o alta cale de a contesta taxa judiciara de timbru stabilita de instanta, si anume cererea de reexaminare. Reclamanta a utilizat aceasta cale legala, insa prin incheiere irevocabila, instanta a retinut ca taxa de timbru a fost corect calculata la valoarea imobilului stabilita prin expertiza tehnica In raport de caracterul irevocabil al incheierii prin care prima instanta a respins cererea de reexaminare, este inadmisibila repunerea in discutie a problemei de drept ce a fost dezlegata prin Incheierea de la 11.12.2012, intrucat aceasta incheiere premergatoare nu poate fi atacata odata cu fondul.
In masura in care legiuitorul prevede o cale de atac speciala impotriva incheierii ce include modul de stabilire a taxei de timbru, cale de atac ce a fost respinsa, recurenta-reclamanta nu mai poate aduce aceleasi critici ulterior, nici pe calea recursului
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 842 din 25.03.2014)
I. Prin Sentinta civila nr. 367/11.02.2013, pronuntata de Judecatoria Rosiorii de Vede Judetul Teleorman in dosarul nr. 4608/292/2010*, a fost admisa exceptia insuficientei timbrari si a fost anulata ca insuficient timbrata cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. C S.A., prin administrator S.E., in contradictoriu cu paratii G.C.F. si L.N.C., cererea avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 2498/20.10.2008 la BNP R.A. cu sediul in A...
Prima instanta a retinut ca, la solicitarea paratei G.C.F., care a contestat evaluarea imobilului ce a facut obiectul vanzarii, a fost intocmit un raport de expertiza tehnica de catre expert S.E. Fata de valoarea stabilita prin expertiza, instanta a dispus citarea reclamantei cu mentiunea de a achita diferenta de taxa judiciara de timbru in valoare de 8.119,24 lei, in temeiul art. 2 alin.1 lit.g si alin. 11 din Legea nr. 146/1997.
La data de 10.01.2013, reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar, solicitand esalonarea platii taxei judiciare de timbru in valoare de 8.119,24 lei, iar prin incheierea din 14 ianuarie 2013 instanta a admis exceptia inadmisibilitatii cererii si a respins cererea, ca inadmisibila.
Prin incheierea din 28 ianuarie 2013 s-a dispus citarea reclamantei cu mentiunea achitarii diferentei de taxa judiciara de timbru de 8.119,24 lei, sub sanctiunea anularii cererii ca insuficient timbrata, pentru termenul din 11 februarie 2013. Intrucat reclamanta nu s-a conformat obligatiei de timbrare, in temeiul art. 20 alin.1,2,3 din Legea nr. 146/1997, a fost anulata cererea ca insuficient timbrata.
II. Impotriva acestei sentinte, reclamanta SC C SA a declarat recurs, cale de atac recalificata apel fata de dispozitiile art. 2821 C.pr.civ. si de valoarea de peste 100.000 lei a obiectului litigiului.
Apelanta a solicitat casarea sentintei cu trimitere spre rejudecare, sustinand in esenta ca aspectul timbrajului nu a fost vizat de nici una din criticile aduse sentintei de fond in primul ciclu procesual finalizat prin Sentinta civila nr. 1523/05.07.2011 si nici in recurs tribunalul nu a retinut vreo neregula in legatura cu modul de stabilire a taxei judiciare de timbru. Concluzionand, apelanta a sustinut ca, avand in vedere si dispozitiile art. 315 alin.1 C.pr.civ., aspectele privind stabilirea taxei judiciare de timbru au intrat in puterea lucrului judecat, instanta de fond fiind obligata ca, dupa casare, sa se rezume la judecarea cauzei din perspectiva solutiei date in recurs, care a dispus casarea pentru unul din cele 4 motive invocate de recurenta L. (in prezent G.) C.F.
III. Prin Decizia civila nr. 72/28.06.2013, pronuntata de Tribunalul Teleorman Sectia Civila in dosarul nr. 4608/292/2010*, a fost respins apelul formulat de reclamanta SC C SA impotriva sentintei judecatoriei, ca nefondat; a mai fost obligata apelanta la plata sumei de 300 lei, cheltuieli de judecata catre intimata G.C.F.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca, in mod corect, a solutionat judecatoria exceptia netimbrarii actiunii in raport de dispozitiile art. 137 alin.1 C.pr.civ. raportat la art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997.
Prezumtia de lucru judecat presupune o dezlegare anterioara a anumitor aspecte litigioase in raporturile dintre parti fara posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.
In speta, este vorba de un singur litigiu, iar aspectul obligatiei legale a timbrajului nu a facut niciodata, pe parcursul ciclurilor procesuale, obiectul unei discutii contradictorii intre partile litigante, astfel ca nu se poate retine ca acest aspect ar fi cazut in puterea lucrului judecat.
Judecatorul fondului avea de solutionat cauza in rejudecare pe fondul ei insa, nu inainte de a examina aspectul timbrajului, al carui cuantum intimata-parata G.C.F. l-a contestat. In aceste conditii, in mod corect judecatorul fondului a dispus, conform art. 5 alin.2 din Normele Metodologie de aplicare a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, evaluarea imobilului supus judecatii de catre un expert, si a cuantificat taxa judiciara de timbru in raport de valoarea stabilita de acesta.
In aceste conditii, nu se poate spune ca, in rejudecare, instanta de fond nu a procedat conform dispozitiilor art. 315 alin.1 C.pr.civ. si ca si-ar fi depasit limitele rejudecarii in fond stabilite prin decizia de casare.
IV. Impotriva deciziei pronuntate de instanta de apel, a declarat recurs reclamanta SC C SA, solicitand in principal, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel, iar in subsidiar, modificarea in tot a hotararii atacate, in sensul admiterii apelului, casarii sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
In motivarea recursului, reclamanta a formulat urmatoarele critici de nelegalitate:
1. Instanta de apel nu a luat act de cererea de amanare formulata de avocatul reclamantei la data de 21.06.2013, pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, dovedita cu adeverinta medicala (cazul de recurs prevazut de art. 304 pct.5 C.pr.civ. 1865).
2. Solutia instantei de apel a fost pronuntata cu aplicarea gresita si cu incalcarea legii a art. 20 din Legea nr. 146/1997 (cazul de recurs prevazut de art. 304 pct.9 C.pr.civ. 1865).
In acest sens, s-a aratat ca parata G.C.F. nu a contestat timbrajul in primul ciclu procesual si nici prin recursul formulat impotriva Sentintei civile nr. 1523/05.07.2011, demersul sau fiind tardiv in al doilea ciclu procesual, la rejudecarea dupa casare. Nici instanta de recurs, solutionand calea de atac prin Decizia nr. 260/02.03.2012, nu a retinut o neregularitate privind modul de stabilire si achitare a taxei judiciare de timbru, casarea fiind dispusa pentru ca nu a fost verificata respectarea cerintelor art. 115, 150 si 152 din Legea nr. 31/1990.
Prin urmare, recurenta considera ca, fata de dispozitiile art. 315 alin.1 C.pr.civ., aspectele privind stabilirea taxei judiciare de timbru au intrat in puterea lucrului judecat.
V. Intimata-parata G.C.F. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat (filele 18-21 din dosarul nr. 4608/292/2010* al C.A.B. Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal).
VI. Analizand hotararea atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat nefondat recursul, pentru urmatoarele considerente:
1. Nu este incident cazul de casare prevazut de art. 304 pct.5 C.pr.civ. 1865.
Cererea de amanare formulata de avocatul reclamantei, transmisa prin fax in data de 21.06.2013, a fost avuta in vedere de tribunal si solutionata in sensul respingerii, astfel cum rezulta din Incheierea de sedinta din 21.06.2013, complet recurs (fila 42 dosar apel). Tribunalul a motivat respingerea acestei cereri aratand ca avocatul avea obligatia substituirii sale, conform Statutului profesiei de avocat.
De altfel, respingerea cererii de amanare este justificata, in conditiile in care cauza era la al treilea termen de judecata, apelantei i se incuviintase o cerere de amanare anterioara pentru a lua cunostinta de intampinarea formulata de intimata-parata G.C.F., iar instanta de apel a amanat pronuntarea pentru un termen de 7 zile, pentru a da posibilitatea apelantei sa depuna concluzii scrise, conform art. 156 alin.2 C.pr.civ. 1865.
Recurenta nu a dovedit o vatamare a dreptului la aparare. Or, potrivit art. 105 alin.2 C.pr.civ. 1865, actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. Intrucat, in speta, nulitatea nu este expres prevazuta de lege, ci este una virtuala, vatamarea nu se prezuma, ci trebuie dovedita.
2. Instanta de apel a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale in materia taxelor judiciare de timbru, iar decizia pronuntata este legala.
Prin Incheierea de la 26.11.2012, prima instanta a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de a plati o diferenta de 8.119,24 lei, cu titlu de taxa judiciara de timbru.
Impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamanta a formulat cerere de reexaminare la data de 04.12.2012, inregistrata cu nr. dosar 4235/292/2012, invocand aceleasi argumente ca si la pct.2 din prezentul recurs.
Cererea de reexaminare a fost insa respinsa pe fond, prin Incheierea irevocabila din 11.12.2012, pronuntata in dosarul nr. 4235/292/2012 al Judecatoriei Rosiorii de Vede Judetul Teleorman.
Desi a fost citata pentru termenul din 11.02.2013 cu mentiunea de a achita diferenta de taxa de timbru de 8.119,24 lei (fila 138 dosar judecatorie), reclamanta nu s-a conformat. Ca urmare, instanta a facut in mod corect aplicarea art. 20 alin.1, 2 si 3 din Legea nr. 146/1997, anuland cererea de chemare in judecata.
Prin cererea de recurs, reclamanta a reiterat sustinerile formulate in cererea de reexaminare.
Curtea retine insa ca acest motiv nu poate fi reanalizat pe fond de catre instanta de recurs. Aceasta intrucat art. 18 din Legea nr. 146/1997 prevede o alta cale de a contesta taxa judiciara de timbru stabilita de instanta, si anume cererea de reexaminare. Reclamanta a utilizat aceasta cale legala, insa prin incheiere irevocabila, instanta a retinut ca taxa de timbru a fost corect calculata la valoarea imobilului stabilita prin expertiza tehnica, iar sustinerile reclamantei potrivit carora aspectele privind stabilirea taxei de timbru au intrat in puterea lucrului judecat si aplicarea art. 315 alin.1 C.pr.civ. ar impiedica reanalizarea timbrajului, sunt nefondate. In raport de caracterul irevocabil al incheierii prin care prima instanta a respins cererea de reexaminare, este inadmisibila repunerea in discutie a problemei de drept ce a fost dezlegata prin Incheierea de la 11.12.2012, intrucat aceasta incheiere premergatoare nu poate fi atacata odata cu fondul.
In masura in care legiuitorul prevede o cale de atac speciala impotriva incheierii ce include modul de stabilire a taxei de timbru, cale de atac ce a fost respinsa, recurenta-reclamanta nu mai poate aduce aceleasi critici ulterior, nici pe calea recursului (a se vedea in acest sens Decizia nr. 1185/21.03.2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectia a II-a Civila in dosarul nr. 5942/2/2011).
In consecinta, in temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, s-a respins recursul ca nefondat.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Competenta materiala de solutionare a unei exceptii de nelegalitate, invocata dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, intr-un proces inceput sub incidenta vechiului Cod de procedura civila regulator de competenta. - Sentinta civila nr. 129/F din data de 25.09.2014
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, raportat la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. - Decizie nr. 2066/R din data de 11.09.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs. TVA tranzactii imobiliare. Efectele deciziei CJUE pronuntata la data de 07.11.2013 in cauzele conexe C-249/12 si C-250/12 (Tulica si Plavosin). Regim juridic nulitate acte administrativ fiscale. - Decizie nr. 1110/R din data de 28.03.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs CASJ. Nivelul contributiei la FNUASS aferent veniturilor din profesii libere si comerciale, in anul 2009, este de 6,5 %. Decizie Curtea constitutionala nr. 439/2013. Legalitate decizie de impunere emisa de CASJ sub ac - Decizie nr. 1759/R din data de 06.06.2014
Noul cod de procedura civila - Apel impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie accesorie art. 64 alin. 4 c.pr.civ. Cerere interventie accesorie consilier local in litigiu avand ca obiect obligare Consiliu Local la adopta - Decizie nr. 2/Ap din data de 13.06.2014
Achizitii publice. Respingere ca tardiva a contestatiei la CNSC. Legalitate decizie CNSC - Art. 256 ind. 2 alin. 1 lit. b) raportat la art. 3 lit. z) din OUG nr. 34/2006 (Decizia nr. 1967/R/8.08.2014,Dosar nr. 350/64/2014 redactat jud. M.I.M.) - Decizie nr. 1967/R din data de 08.08.2014
Exigenta motivarii masurii luate printr-un act administrativ este necesara pentru verificarea legalitatii acestuia. - Decizie nr. 1718/R din data de 04.04.2013
Actiune formulata de instanta de contencios administrativ impotriva Deciziei de impunere emisa de CASJ B pentru plata obligatiei la CAS si majorarea dobanzilor. Admisibilitatea actiunii. Legalitatea deciziei de impunere emisa de CASJ Sanctiunea nelega - Decizie nr. 2075/R din data de 17.04.2013
Admisibilitatea cererii de revizuire in conditiile dovedirii de revizuenta a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila. In sens contrar cererea de revizuire se va respinge ca neintemeiata si nelegala - Decizie nr. 436/R din data de 31.01.2013
1. In cazul veniturilor pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat si obligatia declararii, daca veniturile au fost evidentiate in actele contabile sau in alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu se poate di - Decizie nr. 105/Ap din data de 03.10.2013
Audierea unui numar de martori in faza actelor premergatoare nu confera procesului verbal de consemnare a acestor audieri caracterul de proba ilegala. Incalcarea dreptului aparatorului de a asista la aceste audieri este sanctionata cu nulitatea relativa - Decizie nr. 365/R din data de 11.04.2013
Exceptia de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004 efecte In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost ... - Decizie nr. 560/R din data de 08.02.2012
Nu se poate dispune, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale data in camera de consiliu, fara citarea partilor, ulterior redactarii minutei si pronuntarii hotararii, schimbarea incadrarii juridice retinute prin actul de sesizare al insta... - Decizie nr. 232/R din data de 16.03.2012
Traficul de persoane. Individualizarea judiciara a pedepsei. Criterii de apreciere. - Decizie nr. 129/R din data de 20.12.2011
Continutul convorbirilor telefonice interceptate in baza autorizatiei date de judecator in conditii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanta investita cu solutionarea cauzei in fond, in masura in care acestea se coroboreaza c... - Decizie nr. 36/R din data de 19.01.2012