Dobandirea de catre un teren expropriat pentru utilitate publica de catre statul comunist, ulterior aparitiei Legii nr. 18/1991, a caracterului de bun domeniu public si conservarea acestui caracter.

(Decizie nr. 230R din data de 17.02.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)

Domeniu Proprietate privata; Proprietate publica | Dosare Curtea de Apel Bucuresti | Jurisprudenta Curtea de Apel Bucuresti

Dobandirea de catre un teren expropriat pentru utilitate publica de catre statul comunist, ulterior aparitiei Legii nr. 18/1991, a caracterului de bun domeniu public si conservarea acestui caracter.

Domeniu: drept de proprietate

Terenul preluat de stat prin expropriere savarsita pe durata regimului comunist dobandeste caracterul de bun de utilitatea publica, iar ulterior adoptarii legislatiei postcomuniste (Legea nr.18/1991, Constitutia Romaniei din 1991, Legea   nr. 69/1991), acesta intra in categoria �terenuri afectate unei utilitati publice� la care face referire art. 4 alin. final si art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 si capata regimul juridic de bun domeniu public. Imprejurarea ca acest teren nu a fost afectat in concret vreunei utilitati publice din momentul exproprierii anterioare anului 1989 pana in momentul aparitiei legislatiei mentionata mai sus si nu avea sa fie afectat unei asemenea utilitati nici ulterior, nu schimba acest regim juridic. Odata castigat acest regim juridic de proprietate de stat de utilitate publica prin decretul de expropriere, iar apoi producandu-se prin efectul Legii nr. 18/1991 consecinta castigarii regimului juridic de domeniul public, �afectat unei utilitati publice�, atata timp cat nu a intervenit un act normativ sau administrativ care sa fi scos in mod expres bunul din domeniul public, terenul isi pastreaza regimul juridic, intrucat nici proprietatea nu se pierde prin neuz si nici apartenenta la domeniul public si regimul juridic de domeniul public nu poate fi pierdut prin �neuzul� utilitatii publice programate pentru teren.

DECIZIA CIVILA NR. 230 R/ 17.02.2015 pronuntata de CURTEA DE APEL BUCURESTI � SECTIA A IV A CIVILA

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti sub nr. 9511/301/2003, reclamantul M.A.N. a chemat in judecata pe paratii S.C. LP S.R.L. si DI, pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare �/15.12.1999 cu privire la imobilul teren in suprafata de 587 m.p. situat in Bucuresti, Calea �.
Prin sentinta civila nr. 3280/27.04.2004 pronuntata de Judecatoria sector 3 Bucuresti in dosarul nr. 10932/2003, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului si s-a respins cererea in consecinta, motivandu-se , in esenta, ca reclamantul si-a legitimat calitatea prin invocarea dreptului de administrare dobandit prin HG nr. 161/ 1998, insa aceasta hotarare nu a fost publicata in Monitorul Oficial, fiind astfel inexistenta si neproducand efecte.
Prin decizia civila nr. 259/15.02.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti � Sectia a V-a Civila in dosarul 2875/2004 s-a admis apelul formulat de MAPN impotriva sentintei civile mentionate, s-a anulat sentinta apelata si s-a retinut cauza pentru evocarea fondului, retinandu-se ca reclamantul are interesul care defineste in ultima instanta calitatea procesuala activa intr-o cerere in declararea nulitatii unui act juridic, de vreme ce i s-a aprobat construirea unui bloc de locuinte pe terenul in discutie.
Evocand fondul, prin decizia civila nr. 1415/06.11.2007, Tribunalul Bucuresti � Sectia a V-a Civila   a respins exceptiile inexistentei HG nr. 161/ 1998, a lipsei de interes legitim si de calitate procesuala activa a reclamantei, precum si a inadmisibilitatii actiunii, si a respins ca neintemeiata cererea de chemare in judecata formulata de reclamant in contradictoriu cu paratii SC LP SRL si DD, mostenitoarea defunctei DI.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut, in esenta, ca a existat buna credinta a cumparatoarei, fata de probele dosarului, desi vanzatoarea a fost de rea credinta, astfel ca nu este indeplinita conditia ca ambele parti ale contractului cu titlu oneros sa fie de rea credinta, iar pe de alta parte din raportul de expertiza intocmit de expert PO rezulta ca terenul obiect al contractului in discutie se suprapune aproape total peste terenul aflat in administrarea reclamantei, dar nu face parte din domeniul public al statului.
Curtea de Apel Bucuresti � Sectia a IV-a Civila, prin Decizia Civila nr. 916/26.05.2008 a admis recursul declarat de reclamant, a modificat in tot decizia civila nr. 1415/06.11.2007, a admis apelul declarat de reclamant si a desfiintat sentinta civila nr. 3280/27.04.2004 pronuntata de Judecatoria sector 3 Bucuresti, trimitand cauza spre rejudecare acestei instante, cu motivarea ca, urmare a primei hotarari data in apel, anume decizia civila nr. 259/15.02.2005, prin care s-a anulat sentinta fondului, vazandu-se ca reclamantul are calitate procesuala activa, trebuia trimisa cauza pentru rejudecare la prima instanta, iar nu rejudecata in fond de tribunal.
Pe parcursul judecatii acestui recurs, a formulat cerere de interventie accesorie in interesul intimatei de catre SC R.U. SRL, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cerere de interventie accesorie care a fost incuviintata in principiu prin incheierea din 19.05.2008.
In rejudecare, prin sentinta civila nr. 7855/03.06.2011, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a respins cererea formulata de reclamant ca neintemeiata si a luat act ca paratii si intervenientul nu solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut, in esenta, urmatoarele:
Unul din principiile care guverneaza nulitatea unui act juridic este principiul anularii unui act subsecvent ca urmare a anularii actului initial, practica judiciara stabilind in mod constan, ca o excep?ie de la aceasta regula o constituie erros communis facit ius, regula conform careia nulitatea nu va opera in cazul unui act cu titlu particular, cu titlu oneros, incheiat cu un tert de buna-credinta, daca a existat o eroare comuna si invincibila.
S-a retinut ca, in cauza, contractul de vanzare-cumparare nr. �/1999 este un act cu titlu particular, oneros, fiind prevazut un pret de 144.410 USD si ca societatea cumparatoare S.C. LP S.R.L. a fost de buna-credinta in momentul incheierii contractului, intrucat la cumpararea imobilului, in 1999, a avut in vedere titlul de proprietate al vanzatoarei care, la acel moment, inca era valabil, faptul ca acest titlu era inscris in registrul de transcriptiuni al Judecatoriei Sector 3 sub nr. 27248/1998, certificatul de sarcini �/15.12.1999 eliberat tot de Judecatoria Sector 3, s-au obtinut date de la administratia financiara care a eliberat certificat de atestare fiscala �/1999 din care rezulta ca numita DI este proprietar, toate aceste acte fiind mentionate de catre notarul public in actul autentic de vanzare-cumparare.
Nulitatea este o cauza de ineficacitate care opereaza in masura in care, la momentul incheierii unui act, nu s-au respectat conditiile de valabilitate, iar buna-credinta se analizeaza in raport de momentul incheierii contractului, nu ulterior. Faptul ca vanzatoarea stia, in iunie 1999, ca reclamantul figureaza ca administrator al imobilului, trimitand acestuia notificarea �/29.06.1999, nu poate inlatura buna-credinta a paratei cumparatoare si nici eroarea invincibila in care ar fi fost orice alt tert in 1999 cand s-a incheiat contractul. Reclamanta in calitatea de administrator si proprietarul aveau obligatia legala sa isi inscrie imobilul in registrele de transcriptiuni de cand au considerat ca sunt proprietari. Nicio alta persoana nu ar fi putut cunoaste, in 1999, o alta situatie juridica a imobilului decat cea cunoscuta si de parata S.C. LP.
Instanta de fond nu a retinut sustinerile reclamantei in sensul ca nu ar fi aplicabil principiul bunei-credinte si nici pe cele vizand nerespectarea autoritatii de lucru judecat si opozabilitatea �erga omnes� a deciziilor nr. 2532 si nr. 1663. Conform jurisprudentei C.E.D.O., hotararile judecatoresti nu sunt opozabile si tertilor (cauza Cretu c. Romaniei), iar reclamantul ar fi avut posibilitatea ca, in actiunea in nulitatea titlului vanzatoarei, sa se judece si cu cumparatorul si sa ceara si nulitatea contractului de vanzare-cumparare pentru a putea beneficia de toate efectele logice ale unei nulitati, inclusiv repunerea in situatia anterioara si pentru a asigura opozabilitatea sentintei si fata de parata S.C. LP. Intr-adevar, a retinut prima instan?a, acest principiu este de natura sa priveze reclamantul de prerogativele dreptului sau de administrare asupra bunului, care poate fi subsumat dreptului de folosinta asupra unui bun consacrat de art. 1 Protocolul 1 C.E.D.O., dar aceasta privare este conforma cu art. 1 Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Astfel, principiul �error communis facit ius� este prevazut de �lege� in sensul Conventiei, in conditiile in care jurisprudenta constanta coroborata si cu doctrina constanta este considerata de Curtea Europeana �o lege�, urmareste un scop legitim � asigurarea securitatii raporturilor juridice stabilite intre momentul incheierii actului si momentul introducerii actiunii in nulitatea acestuia, este necesara intr-o societate democratica, ca masura de protejare a drepturilor tertilor care, cu buna credinta, s-au increzut intr-o anumita situatie de drept si de fapt bazata si pe forme de publicitate imobiliara si care nu au avut cunostinta de o alta situatie juridica chiar din culpa reclamantului, asa cum s-a aratat mai sus.
Exceptii de la regulile nulitatii sunt admise si de Curtea Europeana si Curtea de la Luxembourg, asa cum a retinut si Inalta Curte de Casatie si Justitie chiar in prezentul dosar, cand a analizat recursul impotriva solutiei pronuntate pe exceptia de nelegalitate a H.G.
Pentru aceste motive, constatand ca efectele nulitatii sunt inlaturate de regula �error communis facit ius�, instanta de fond a respins cererea in nulitatea contractului de vanzare-cumparare nr. �/15.12.1999, ca neintemeiata.
Prin decizia civila nr. A 520/06.06.2011, Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila a admis apelul, a schimbat in parte sentinta apelata, in sensul ca a admis actiunea si a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. �/15.12.1999 de B.N.P. LLA, fiind mentinute celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele:
Asa cum a rezultat din probele administrate in cauza, imobilul ce face obiectul litigiului a intrat in proprietatea statului prin Decretul de nationalizare nr. 92/1950 pozitia 82 si 5555, fiind mentionat si in articolul 3 din Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 151/29.06.1998, Anexa 10, pozitia 124, iar prin H.G. nr. 161/25.03.1998, a trecut din administrarea C.G.M.B. in administrarea M.Ap.N., pastrandu-si regimul juridic de bun proprietate publica a statului.
Cu Titlul de proprietate nr. �/3/19.11.1998, emis in baza Ordinului Prefectului Municipiului Bucuresti nr. 562/19.11.1998, imobilul a fost retrocedat numitei DI si a fost transcris sub nr. �/1998 de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, ulterior Hotararii C.G.M.B. nr. 223/1997, H.G. nr. 161/25.03.1998 si H.G. nr. 565/11.09.1998.
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. �/15.12.1999 de Biroul notarului public LLA, imobilul a trecut in proprietatea S.C. LP S.R.L.
La data de 12.01.2000, M.Ap.N. a formulat cerere de chemare in judecata impotriva paratilor Prefectura Municipiului Bucuresti si Djionat Irina, in vederea constatarii nulitatii absolute a Ordinului Prefectului Municipiului Bucuresti nr. 562/19.11.1998 si a Titlului de proprietate nr. �/3/19.11.1998.
Prin decizia civila nr. 2532/11.12.2002, pronuntata in dosar nr. 3426/2002, Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a Civila a admis apelul promovat de M.Ap.N., a schimbat in tot sentinta atacata, iar pe fondul cauzei a admis actiunea M.Ap.N. de anulare a titlului de proprietate nr. 9393/3/1998, emis de Prefectura Municipiului Bucuresti in favoarea intimatei DI. Decizia Tribunalului Bucuresti a ramas definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 1663/20.06.2003, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila in dosarul nr. 670/2003.
Motivele de nulitate invocate de apelanta-reclamanta in prezenta cerere vizau imprejurarea ca bunul imobil ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare era scos din circuitul civil, apartinand domeniului public al statului, cauza ilicita, in sensul ca titlul de proprietate al vanzatoarei a fost anulat prin decizia civila nr. 2532/11.12.2002, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a Civila, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 1662/20.06.2002 a Curtii de Apel Bucuresti, incalcarea ordinii publice si frauda la lege, toate acestea circumscriindu-se cauzelor de nulitate absoluta.
Prima instanta nu a analizat insa aceste cauze de nulitate invocate cu privire la actul juridic dedus judecatii, ci, respingand cererea de chemare in judecata, a solutionat cererea prin prisma analizarii principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial si exceptia de la acest principiu - error communis facit ius. Reclamanta nu a solicitat anularea actului de vanzare-cumparare incheiat intre intimatele DI si S.C. LP S.R.L. ca urmare a anularii titlului de proprietate a vanzatoarei DI, ci a invocat cauze de nulitate proprii actului de vanzare-cumparare atacat.
Si din perspectiva solutionarii cauzei in temeiul principiului error communis facit ius ca exceptie de la principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, hotararea este nelegala, prima instanta apreciind in mod gresit ca dovedita eroarea comuna si invincibila asupra calitatii vanzatoarei de proprietar al imobilului, in care s-au gasit partile la momentul incheierii actului juridic.
Astfel, vanzatoarea a fost notificata prin adresa nr. 2830/29.06.1999 de apelanta M.A.P.N., inca din anul 1999, cu privire la calitatea sa de administrator al imobilului, anterior asadar incheierii actului de vanzare-cumparare, prima instanta insasi recunoscand reaua-credinta a vanzatoarei la momentul vanzarii imobilului. Prin urmare, a retinut instanta de apel, din cele patru conditii ale principiului error comunis facit ius - act juridic cu titlu oneros, cu titlu particular, buna-credinta a cumparatorului, eroare comuna si invincibila - nu sunt indeplinite ultimele doua privind existenta erorii comune si invincibile in care s-ar fi aflat partile. Principiul error communis facit ius, ca exceptie a principiului anularii actului subsecvent, ca urmare a anularii actului initial, a apreciat instanta de apel, nu era aplicabil in speta, avand in vedere cauzele de nulitate invocate de apelanta-reclamanta proprii actului de vanzare-cumparare.
Astfel, s-a invocat ca motiv de nulitate al actului de vanzare-cumparare faptul ca bunul imobil ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare era scos din circuitul civil la momentul instrainarii, apartinand domeniului public al statului si fiind inalienabil, conform dispozitiilor art. 135 din Constitutie.
Potrivit dispozitiilor art. 1844 C. civ., art. 136 din Constitutia Romaniei si art. 11 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. Potrivit dispozitiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, sanctiunea ce intervine in privinta actelor juridice incheiate cu incalcarea prevederilor alin. 1 privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public este nulitatea absoluta a acestora.
Din probele administrate in cauza, a retinut instanta de apel, a rezultat ca imobilul ce face obiectul contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parate a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 151/1989, iar prin H.G. nr. 161/1998 a fost transmis dreptul de administrare M.A.P.N., regimul juridic al imobilului fiind acela de proprietate publica a statului. Nu poate fi retinuta in speta ineficienta sau nelegalitatea H.G. 161/1998, avand in vedere ca exceptia de nelegalitate a H.G. 161/1998 a fost respinsa in mod irevocabil de Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar aceasta hotarare si-a produs efectele, o data ce in temeiul acesteia a fost anulat titlul de proprietate al vanzatoarei.
In acest context, actul de vanzare-cumparare dedus judecatii priveste un bun scos din circuitul civil, avand in vedere apartenenta sa la domeniul public al statului si totodata are o cauza ilicita, avand in vedere ca prin decizia civila nr. 2532/11.12.2002, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a Civila, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 1663/20.06.2003 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a III-a Civila, prin care s-a dispus anularea titlului de proprietate al vanzatoarei, precum si a Ordinului Prefectului Municipiului Bucuresti.
Prin decizia civila nr. 1260/02.07.2012, Curtea de Apel Bucuresti � Sectia a III-a Civila a admis recursul declarat de parata S.C. LP S.R.L., a casat in tot decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Teza juridica sustinuta de reclamant in cadrul actiunii introductive vizeaza faptul ca imobilul care face obiectul contractului de vanzare cumparare anterior mentionat este proprietate publica, astfel ca fiind scos din circuitul civil, aflandu-se sub incidenta art. 135 alin. 4 din Constitutie si art. 963 din Codul civil, nu putea face obiectul vanzarii si ca, contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1099/15.12.1999 de catre Biroul Notarului Public LLA, este incheiat cu fraudarea legii si are o cauza ilicita � titlul vanzatorului fiind anulat, iar anularea actului principal atrage si nulitatea actului subsecvent.
In aplicarea art. 129 alin. 6 si art. 12   din Codul de   procedura civila, stabilirea cadrului procesual al unui litigiu este la latitudinea reclamantului, expresie a disponibilitatii care guverneaza procesul civil, iar in raport de formularea neechivoca a   motivelor care au justificat actiunea introductiva, Curtea apreciaza ca nefondate sustinerile din recurs in sensul ca instanta de apel ar fi ignorat actiunea principala, adaugand printre motivele de nulitate frauda la lege si incalcarea ordinii publice.
Referitor la celelalte critici formulate, Curtea are in vedere ca in conceptia Codului civil, bunurile, examinate in raportul lor cu cel ce le poseda, se impart in bunuri ale particularilor si bunuri domeniale, adica cele ce apartin Statului sau diviziunilor administrativ-teritoriale ori administratiunilor ce emana de la ele (art. 475 - 478). Domeniul este alcatuit din domeniul public si cel privat, deosebite intre ele, fie prin afectatiunea data unui lucru sau serviciu public de a fi deschis folosintei directe a publicului, fie prin lege.
Constitutia Romaniei aduce importante clarificari in definirea componentelor drepturilor de proprietate si a regimului juridic al bunurilor, privite ca obiect de apropiere al acestui drept. Astfel, in art. 136 alin. 1 Constitutia, in forma republicata, stabileste ca proprietatea poate fi publica sau privata.
     Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale si cuprinde, exclusiv si inalienabil, anumite categorii de bunuri, determinate constitutional (alin. 3) sau prin legi organice si , prin urmare, ele nu pot forma obiectul proprietatii private, fiind scoase din circuitul civil, iar inalienabilitatea si imprescriptibilitatea caracterizeaza distinctiv dreptul de proprietate asupra lor.
         Prin Legea nr. 213/1998 au fost aduse importante clarificari in definirea domeniului public, a componentelor sale si regimului juridic ce-i este aplicabil, precum si referitor la distinctiile ce-l separa de domeniul privat.
In acceptiunea acestei legi, domenialitatea publica este subsumata conceptului de proprietate publica si este alcatuita din bunurile determinate constitutional, din cele stabilite in Anexa legii si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale, prin modurile prevazute de lege (art. 3 alin. 1).
Legea nr.213/1998, stabileste in art. 3 alin. 2 ca: �Domeniul public al statului este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. 4 din Constitutie, din cele prevazute la pct. I din anexa, precum si din alte bunuri de uz sau de interes public national, declarate ca atare prin lege.�
Raportand aceste consideratii teoretice la situatia de fapt stabilita in cauza, Curtea constata ca sub acest aspect, tribunalul a retinut ca din probele administrate in cauza, imobilul ce face obiectul litigiului a intrat in proprietatea statului prin Decretul de nationalizare nr. 92/1950 pozitia 82 si 5555, fiind mentionat si in articolul 3 din Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 151/29.06.1998, Anexa 10, pozitia 124, iar prin HG nr. 161/25.03.1998, a trecut din administrarea C.G.M.B. in administrarea M.Ap.N., pastrandu-si regimul juridic de bun proprietate publica a statului.
Instanta de apel nu a facut trimitere la probele analizate pe care s-au intemeiat aceste concluzii si nici daca a apreciat ca acest imobil are regimul juridic mentionat ca efect al exproprierii sau daca, acesta a fost dedus din alta imprejurare de fapt sau de drept, fara a se raporta la dispozitiile legale apreciate ca fiind incidente pentru stabilirea   acestui regim juridic.
In cuprinsul motivarii deciziei recurate, Curtea nu deduce care au fost in concret actele care au condus instanta la stabilirea acestei situatii, instanta de apel nefacand o decelare a actelor si datelor in sensul retinerii ca veridice si in masura sa conduca la solutia la care s-a oprit si mentionarii in mod explicit a datelor care nu sunt in concordanta cu solutia pronuntata, lipsind cu desavarsire argumentatia instantei in acest sens.
Fata de aceste imprejurari, Curtea constata ca in cauza, referitor la stabilirea si verificarea apartenentei bunului ce face obiectul litigiului, la proprietatea publica a statului, a existat o lipsa de preocupare reala din partea instantei, de a explica si fundamenta rationamentul sau pentru a lasa instantei superioare de control posibilitatea sa cenzureze acest rationament.
Curtea constata totodata ca in cauza, in primul ciclu procesual (dosar nr. 19982/3/2005 al Tribunalului Bucuresti Sectia a V- a Civila) a   fost administrata o proba cu expertiza tehnica, care a avut ca obiectiv identificarea imobilului ce face obiectul contractului de vanzare cumparare, ale carei concluzii nu sustin in totalitate aprecierile din cadrul situatiei de   fapt.
Desi intimatul a sustinut ca expertul, stabilind ca doar o suprafata de 130 mp este proprietate publica, a depasit obiectivul cu care a fost investit, Curtea observa ca acesta nu a formulat obiectiuni la acest raport, apararile sale relative la concluziile expertizei fiind calificate de catre instanta in fata careia au fost formulate ca reprezentand simple precizari, fara ca aceasta imprejurare sa faca obiect al contestatiilor in caile de atac exercitate (ulterior termenului de judecata din data de 25.09.2007).
Totodata,verificand considerentele deciziei civile nr. 916/26.05.2008 a Curtii de   Apel Bucuresti Sectia   a IV -a Civila,   Curtea constata ca in esenta considerentele care au justificat casarea deciziei civile nr. 1415/2007 a Tribunalului Bucuresti Sectia a V - a Civila, au fost reprezentate de o gresita aplicare a   prevederii inscrise in art. 297 alin. 1 din Codul de   procedura civila.
Or, potrivit art. 160 din Codul de procedura civila, dovezile administrate in instanta necompetenta raman castigate judecatii si instanta competenta nu va dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice.
In aceste conditii, instanta de apel, in cadrul stabilirii situatiei de fapt avea obligatia de a   proceda la verificarea identitatii intre terenul care face obiectul contractului ce se solicita a fi constatat nul absolut   si terenul trecut prin HG nr.161/1999 in administrarea reclamantului si de a stabili, ca efect al evaluarii intregului material probatoriu administrat in cauza, argumentand cu trimitere la probele apreciate ca fiind concludente, daca intre cele doua suprafete la care s-a facut trimetere mai sus, exista suprapunere totala sau partiala si care este regimul juridic al acestora dedus, pe baza acelorasi probatorii.
O atare analiza se impunea a fi realizata intrucat, nulitatea absoluta sustinuta de reclamant, viza faptul ca obiectul vanzarii era reprezentat de un bun scos din circuitul civil or, in masura in care, se constata ca doar partial bunul este in proprietate publica, o atare concluzie, nu poate avea drept rezultat nulitatea totala a actului.
  Curtea retine in acelasi sens ca, o atare apreciere este necesara si din perspectiva apararilor formulate de recurenta cumparatoare, in sensul incidentei principiului error communis facit ius, intrucat pentru situatia in care bunul ce face obiectul vanzarii nu intra in sfera de aplicare a   prevederilor inscrise in art. 11 din Legea nr. 213/1998 (norma speciala si derogatorie de la regulile inscrise in art. 36 din Legea nr. 7/1996), nu exista nicio ratiune pentru care aceste aparari sa fie respinse.
In plus, sub acest aspect, Curtea are in vedere faptul ca, asa cum este unanim admis in practica si in doctrina, anularea titlului de proprietate al transmitatorului cu titlu oneros al unui bun nu este de natura sa atraga desfiintarea actului in privinta tertului achizitor, in cazul in care acesta este intr-o eroare comuna si invincibila cu privire la calitatea de adevarat proprietar a vanzatorului.
Numai in cazul in care tertul achizitor cu titlu oneros a cunoscut sau cu minime diligente, putea sa cunoasca nevalabilitatea titlului de proprietate al instrainatorului, nevalabilitatea titlului de proprietate al vanzatorului atrage si nulitatea titlului subachizitorului.
Spre a-si produce efecte, teoria proprietarului aparent, presupune indeplinirea mai multor conditii, respectiv: dobanditorul sa fie de buna credinta, ceea ce presupune eroarea in care acesta trebuie sa se afle cu privire la calitatea celui cu care incheie actul juridic de dobandire a bunului; sa existe o eroare comuna privitoare la calitatea instrainatorului de proprietate aparent, ceea ce implica existenta posibilitatii ca orice persoane sa se insele cu privire la calitatea de proprietar a transmitatorului; eroarea comuna sa fie invincibila, ceea ce inseamna ca era imposibil dobanditorului bunului sa nu se fi inselat in conditiile situatiei de fapt concrete, dedusa din titlurile produse de proprietarul aparent, conditiile de publicitate indeplinite cu privire la propria sa calitate de dobanditor, comportamentul sau fata de bun.
Or, desi fusese investita cu analiza si a acestei aparari a cumparatoarei in calea de atac, din perspectiva incidentei sau nu in cauza a principiului error communis facit jus, respectiv a necesitatii decelarii intrunirii sau nu in persoana intimatei cumparatoare a cerintelor anterior mentionate, analiza instantei de apel a vizat doar comportamentul vanzatorului bunului la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare, aspect nerelevant insa, prin raportare la considerentele   expuse anterior pe larg.
In acelasi timp, Curtea apreciaza ca in cauza nu se poate face abstractie de faptul ca in litigiul in care s-a pronuntat decizia civila nr. 2532/11.12.2002 a Tribunalului Bucuresti Sectia a III a Civila, irevocabila prin decizia civila nr. 1663/20.06.2003 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a III a civila, prin care s-a dispus anularea titlului de proprietate al vanzatoarei, precum si a Ordinului Prefectului Municipiului Bucuresti, recurenta parata nu a avut calitatea de parte si nici de imprejurarea ca orice cauza de nulitate a actului juridic civil trebuie sa existe la momentul incheierii actului.
Or, efectul substantial al hotararii conduce la o modificare a situatiei juridice numai intre parti, principiul contradictorialitatii, al respectarii dreptului la aparare, garantie a oricarei proces echitabil, impunand ca tertii, fata de acest litigiu, cum este si cazul recurentei, sa aiba posibilitatea de a se exprima cu privire la aspectele invocate de catre reclamant.
Mai mult, intimata parata cumparatoare realizase formalitatile de publicitate imobiliara in conditiile prevazute de Legea nr. 7/1996, inca din data de 17.12.1999, astfel ca nu se poate sustine ca reclamantul nu ar fi putut cunoaste despre pretentiile sale, cu privire la terenul ce face obiectul litigiului si cu toate acestea, aceasta recurenta nu a fost introdusa in acea cauza, instantele avand pentru prima data ocazia sa asculte si parerea acesteia doar cu ocazia solutionarii actiunii de fata, situatia fiind similara cu cea supusa analizei Curtea Europeana a   Drepturilor Omului, in cauza Cretu vs. Romania (8 iulie 2008).
Curtea retine ca instanta de apel are obligatia de a se pronunta cu privire la fiecare motiv, in conformitate cu prevederile art. 261 Codul de procedura civila. Or, desi aparent instanta de apel s-a pronuntat asupra legalitatii si temeiniciei actiunii, nu a procedat la o examinare concreta a tuturor apararilor formulate de apelantul reclamant si de catre intimata parata, vizand fondul cauzei, cu care s-a considerat legal investita.
Curtea urmeaza a face totodata precizarea ca potrivit actualei reglementari a textului art.304 din Codul de procedura civila, recursul reprezinta o cale extraordinara de atac, nondevolutiva. Corespunzand exigentelor firesti ale unei cai extraordinare de atac, recursul a fost pus la dispozitia partilor numai pentru motive expres si limitativ prevazute de lege, enumerate in cuprinsul art. 304 C.pr.civ. si care, in principiu, vizeaza numai nelegalitatea hotararii atacate.
Or, verificarea identitatii intre bunul vandut si bunul transmis reclamantului in administrare prin HG nr. 161/1999, respectiv a existentei cauzele de nulitate la momentul incheierii actului si a indeplinirii cerintelor impuse de principiul error communis facit jus reprezinta un aspect al situatiei de fapt, deci al temeiniciei hotararii.
  In acelasi sens, Curtea are in vedere si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, (cauza Artico impotriva Italiei, Hotararea din 13 mai 1980, Van de Hurk impotriva Olandei, Ruiz Torija impotriva Spaniei), in cadrul careia s-a statuat ca ,, deoarece Conventia nu urmareste sa garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective Curtea reaminteste ca dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat drept unul efectiv decat daca cererile si observatiile partilor sunt cu adevarat "retinute", adica analizate corespunzator de catre instanta sesizata.
In consecinta, se constata ca in cauza, situatia de fapt nu a fost stabilita in mod complet de catre instanta de apel, ceea ce echivaleaza practic cu o necercetare a fondului cauzei, dispunandu-se ca atare trimiterea spre rejudecare, iar cu ocazia rejudecarii, se va proceda la o corecta si completa stabilire a situatiei de fapt pe baza probatoriilor concludente in raport de pretentiile deduse judecatii, prin raportare la toate apararile si mijloacele de proba invocate de parti.
Dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti �Sectia a IV-a Civila la data de 23.07.2012 sub nr. 36720/3/2012.
Cu prilejul rejudecarii, in raport de disp. art. 315 Cod pr. civ., prin incheierea din data de 31.03.2013, tribunalul a dispus efectuarea in cauza a unei expertize in specialitatea topografie avand ca obiectiv identificarea terenului ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. 1099/15.12.1999, identificarea terenului ce a facut obiectul HG nr. 161/1998, sa se stabileasca daca intre cele doua terenuri exista suprapunere, cu identificarea suprafetelor corespunzatoare.
Raportul de expertiza in specialitatea topografie a fost intocmit de expert tehnic judiciar DC si a fost inaintat la dosarul cauzei la data de 19.12.2013.
Prin decizia civila nr. 244 A/ 27.02.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-A Civila a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul MAN impotriva acestei sentinte, fiind obligat totodata apelantul reclamant la 5.000 lei cheltuieli de judecata catre intimata parata S.C. LP S.R.L.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin Hotararea Guvernului Romaniei nr. 161/25.09.1998 privind transmiterea unor terenuri proprietate publica a statului, situate in mun. Bucuresti in administrarea Ministerului Apararii Nationale s-a aprobat transmiterea fara plata a terenului proprietate publica a statului in suprafata de 851 mp situat in Mun. Bucuresti, Calea C., nr. �, sector 3, din administrarea Consiliului General al Mun. Bucuresti in administrarea Ministerului Apararii Nationale.
Prin titlul de proprietate emis de Prefectura Mun. Bucuresti sub nr. �/3/19.11.1998 terenul situat in Bucuresti, Calea C., nr. �, sector 3, in suprafata de 587 mp a fost trecut in proprietate defunctei DI, fiind inclusa in tabelul anexa la pozitia 1 din Ordinul Prefectului nr. 562 din 19.11.1998, in conformitate cu prevederile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar.
Defuncta DI, in calitate de vanzatoare, a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului mentionat in favoarea SC LP SRL prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. �/15.12.1999 de BNP LLA, cu privire la care s-a solicitat declararea nulitatii absolute in cadrul procedurii judiciare de fata.
Prin decizia civila nr. 2532A/11.12.2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III-a Civila in dosarul nr. 3426/2002, irevocabila prin Decizia Civila nr. 670/2003 s-a constatat nulitatea absoluta a Ordinului nr. 562/19.11.1998 emis de Prefectura Mun. Bucuresti si a titlului de proprietate eliberat la data de 19.11.1998 cu nr. �/3 de Prefectura Mun. Bucuresti.
In considerentele deciziei civile mentionate, s-a retinut ca din raportul de expertiza in specialitatea topografie efectuat in cauza a rezultat ca terenul atribuit paratei ID este inglobat in suprafata de teren trecuta anterior emiterii acestor acte in administrarea MAPN prin HCGMB nr. 223/04.12.1997 si Hotararea de Guvern nr. 161/25.03.1998.
Din raportul de expertiza in specialitatea topografie intocmit de expert tehnic judiciar DC in rejudecarea apelului, a rezultat ca intre terenul ce face obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. �/15.12.1999 si cel ce face obiectul HG nr. 161/1998 exista suprapunere pe o suprafata de 477,48 mp identificata in Anexa 1 la raportul mentionat.
In ceea ce priveste critica referitoare la apartenenta bunului imobil la domeniul public al statului, tribunalul retine ca legea organica in materie, art. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia prevede ca domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute de art. 135 alin. 4 din Constitutiei, din bunurile stabilite ca atare prin anexa ce face parte integranta din lege precum si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Rezulta din dispozitiile legale mentionate ca domeniul public cuprinde dreptul de proprietate al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor care prin natura lor sau prin destinatia legii sunt de uz sau de utilitate publica.
Asadar, notiunea de proprietate publica are semnificatia dreptului subiectiv de proprietate ce apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra bunurilor care fie prin natura lor, fie printr-o dispozitie speciala a legii sunt de uz sau de utilitate publica.
Or, se constata ca imobilul asupra caruia s-a transmis dreptul de administrare in favoarea Ministerului Apararii Nationale prin HG nr. 161/25.09.1998 privind transmiterea unor terenuri proprietate publica a statului, situate in mun. Bucuresti nu se incadreaza in notiunea de proprietate publica raportat la criteriile anterior mentionate.
Astfel, imobilul nu se incadreaza in dispozitiile art. 135 alin. 4 din Constitutie care se refera pe de o parte la bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
De asemenea, bunul nu se regaseste printre cele vizate de anexa parte integranta din Legea nr. 213/2008.
Nu mai putin insa, tribunalul constata ca natura bunului ce face obiectul analizei nu legitimeaza concluzia potrivit careia acesta ar fi de uz sau de interes public.
Tribunalul constata ca desi la dosarul cauzei s-au depus o serie de inscrisuri in cuprinsul carora se face referire la imobil ca fiind proprietate publica a statului si la transmiterea dreptului de administrare asupra acestuia in favoarea apelantului-reclamant, nu s-a facut dovada adoptarii unui act normativ care sa declare bunul mentionat ca fiind de uz sau de interes public.
Or, raportat la considerentele anterior mentionate, la criteriile limitativ prevazute de Legea nr. 213/1998 de stabilire a sferei bunurilor proprietate publica a statului, la neindeplinirea unor atare criterii in speta de fata, tribunalul urmeaza a concluziona ca bunul imobil obiect al HG nr. 161/25.09.1998, ce se suprapune partial peste bunul imobil obiect al contractului de vanzare-cumparare in discutie, nu constituie proprietate publica a statului.
In ceea ce priveste motivul de nulitate referitor la nesocotirea principiului potrivit caruia anularea actului principal atrage anularea actului subsecvent, tribunalul constata ca astfel cum s-a retinut in decizia de casare, este unanim admis in practica si doctrina ca anularea titlului de proprietate al transmitatorului cu titlu oneros al unui bun nu atrage desfiintarea actului tertului cumparator in situatia in care acesta s-a aflat intr-o eroare comuna si invincibila cu privire la calitatea de adevarat proprietar a vanzatorului.
Dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 7/1996 privind cadastrul funciar si publicitatea imobiliara, teoria proprietarului aparent va primi aplicare cu consecinta mentinerii actului juridic cu titlu oneros daca subdobanditorul imobilului a fost de buna-credinta numai in conditiile disp. art. 36 pct. 1 si art. 38 din acest act normativ (in forma in vigoare la data de 26.03.1996), care vizeaza ipoteza celui care intemeindu-se pe cartea funciara, a dobandit un drept real imobiliar cu buna-credinta si printr-un act juridic cu titlu oneros, insa numai dupa trecerea unui termen de 3 ani de la data la care a fost inregistrata cererea sa de inscriere a dreptului real imobiliar in cartea funciara. Potrivit art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, orice persoana interesata poate cere rectificarea inscrierilor in cartea funciara, daca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca inscrierea sau actul in temeiul caruia a fost realizata inscrierea nu a fost valabil. Potrivit art. 38 din acelasi act, actiunea in rectificare intemeiata pe prevederile art. 36 pct. 1-4, isi va produce efectele fata de tertele persoane care si-au inscris vreun drept real cu buna-credinta si prin act juridic cu titlu oneros, intemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare, pentru ipoteza din primul alineat, fiind prevazut un termen de prescriptie extinctiva a actiunii in rectificare de 3 ani de la inregistrarea cererii pentru inscrierea dreptului a carei rectificare se cere, deci de la data la care subdobanditorul de buna-credinta cu titlu oneros a dreptului real imobiliar a solicitat inscrierea acestui drept in cartea funciara. Dupa implinirea termenului mentionat, subdobanditorul se bucura pe deplin de efectele publicitatii imobiliare, deci dreptul sau inscris in cartea funciara va fi opozabil instrainatorului din actul juridic primar, ceea ce echivaleaza cu mentinerea actului subsecvent.
Contractul de vanzare-cumparare criticat constituie un act cu titlu particular, cu titlu oneros.
Buna-credinta a cumparatorului S.C. LP S.R.L. la momentul incheierii contractului rezulta pe de o parte, din imprejurarea ca acesta nu a avut cunostinta de nevalabilitatea titlului vanzatorului si probatoriul administrat in cauza a relevat ca nici nu ar fi putut sa aiba cunostinta de apartenenta bunului in patrimoniul unei alte persoane.
Astfel cum in mod corect a retinut prima instanta, cumparatorul a avut in vedere titlul de proprietate al vanzatoarei care, la momentul incheierii actului era valabil, imprejurarea inscrierii acest titlu in registrul de transcriptiuni al Judecatoriei Sector 3 sub nr. �/1998, certificatul de sarcini �/15.12.1999 eliberat de aceeasi judecatorie, acte cu privire la care s-a facut mentiune de catre notarul public in actul autentic de vanzare-cumparare.
De asemenea, imprejurarea cunoasterii de catre vanzator a existentei unui drept de administrare in favoarea apelantei-reclamantei, aspect rezultat din emiterea notificarii nr. �/29.06.1999, dar care nu a fost insa adus la cunostinta cumparatorului este lipsita de efect sub aspectul retinerii bunei-credinte a cumparatorului.
Tribunalul constata ca eroarea in care s-a aflat cumparatorul are caracter invincibil, in sensul ca tertului achizitor i-ar fi fost imposibil sa nu se insele in circumstantele concrete, in contextul omisiunii titularului dreptului de proprietate si a administratorului de indeplinire a formalitatilor de publicitate imobiliara, prin inscrierea dreptului de proprietate in registrul de transcriptiuni si inscriptiuni.
Din incheierea nr. �/17.12.1999, emisa de Biroul de Carte Funciara din cadrul Judecatoriei sector 3 Bucuresti, a rezultat ca intimata-parata S.C. LP S.R.L. a realizat formalita?ile de publicitate imobiliara inca din data de 17.12.1999, termenul de 3 ani fiind implinit la data de 17.12.2002, ca atare anterior promovarii cererii de chemare in judecata ce a declan?at acest litigiu.
Tribunalul nu va primi teza apelantului-reclamant intemeiata pe sustinerea potrivit careia bunul imobil face obiectul dreptului de proprietate publica a statului, cu consecinta opozabilitatii sale erga omnes independent de efectuarea formelor de publicitate imobiliara, pentru considerentele expuse cu prilejul analizei caracterului dreptului de proprietate asupra imobilului mentionat. De asemenea, nefondata este critica intemeiata pe disp. art. 26 din Legea nr. 7/1996; chiar primind teza apelantei-reclamantei referitoare la opozabilitatea erga omnes a dreptului de proprietate, aceasta imprejurare nu este de natura sa infirme teza bunei-credinte a subdobanditorului, ci dimpotriva, consolideaza titlului dobanditorului din contractul primar caruia i-a fost restituit bunul de catre stat in temeiul unei proceduri speciale de restituire. O data intrat in circuitul civil titlul de proprietate nr. �/3/19.11.1998 emis in temeiul disp. Legii nr. 18/1991, este relevanta conduita apelantei-reclamante subsecvent declararii nulitatii acestuia prin decizia civila nr. 2532A/11.12.2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti � Sectia a III-a Civila in dosarul nr. 3426/2002. Or, in intervalul de timp de la pronuntarea deciziei civile mentionate si pana la incheierea contractului de vanzare-cumparare criticat, apelanta-reclamanta nu a procedat la efectuarea formalitatilor de publicitate imobiliara.
In ceea ce priveste motivul de nulitate referitor la cauza ilicita, tribunalul retine ca astfel cum s-a retinut si in cuprinsul deciziei de casare, cu caracter obligatoriu pentru instanta de apel, raportat la disp. art. 315 Cod pr. civ., litigiul in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 2532/11.12.2002 a Tribunalului Bucuresti � Sectia a III-a Civila, irevocabila prin decizia civila nr.1663/20.06.2003 a Curtii de Apel Bucuresti-Sectia a III-a Civila prin care s-a dispus anularea titlului de proprietate al vanzatoarei, apelanta-reclamanta nu a avut calitatea de parte. Efectul substantial al hotararii judecatoresti se produce intre parti, tertii carora hotararea judecatoreasca le este inopozabila bucurandu-se de posibilitatea de a face dovada contrara celor retinute, instantele avand pentru prima oara posibilitatea de a analiza punctul de vedere al tertului cu ocazia procedurii judiciare de fata (Cauza Cretu contra Romaniei, Curtea EDO).
Ca atare, deciziile mentionate nu pot conduce la concluzia cauzei ilicite cu prilejul incheierii contractului analizat, probatoriul administrat in prezenta cauza demonstrand buna-credinta a apelantei-reclamante la incheierea actului.
Impotriva acestei hotarari a declarat, in termen legal, prezentul recurs recurentul   reclamant Ministerul Apararii Nationale, prin care a   invocat dispozitiile art 304 pct. 9 Cod proc. civ. si a dezvoltat urmatoarele critici:
A. Se citeaza considerentele hotararii atacate (pag. 9 ultimul alineat - pag. 10) si se sustin urmatoarele, referitor la aceste considerente:
1. in pofida celor retinute in hotararea atacata, potrivit carora terenul care face obiectul HG nr. 161/1998 nu se regaseste printre imobilele vizate de anexa Legii nr. 213/1998,   in aceasta anexa, care cuprinde enumerare cu caracter exemplificativ a unor bunuri care alcatuiesc domeniul public al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale, la pct. 1.29 sunt cuprinse: �Terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea: Parlamentul, Presedintia,   Guvernul,   ministerele   si   celelalte   organe   de   specialitate ale administratiei publice   centrale si   institutiile publice subordonate acestora; instantele judecatoresti si parchetele de pe langa acestea; unitati ale Ministerului Apararii Nationale si ale Ministerului de Interne, ...".
Prin urmare, acest teren aflat in administrarea Ministerului Apararii Nationale in temeiul HG nr. 161/1998 are regimul juridic al unui bun aflat in proprietatea publica a statului, fiind inclus in mod expres intr-o enumerare exemplificativa (nu una exhaustiva) a Anexei din Legea nr. 213/1998, iar instanta de apel a aplicat in mod gresit legea, retinand ca �bunul nu se regaseste printre cele vizate de anexa parte integranta din Legea nr. 213/1998".
2.De asemenea, Legea nr. 213/1998, in art. 3 alin. (1), dispune ca
�domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din Constitutie, din cele stabilite in anexa care face parte integranta din prezenta lege si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz saude interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile prevazute de lege".
Art. 7 lit. c) din Legea nr. 213/1998 (articol abrogat prin pct. 2 al art. 89 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dar aplicabil prezentei cauze) stabileste printre modalitatile de dobandire a dreptului de proprietate publica exproprierea pentru cauza de utilitate publica, iar, in cauza dedusa judecatii, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar, imobilul care face obiectul contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parate a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 151/1989.
In concluzie, prin raportare la aceste prevederi legale, terenul instrainat de DI catre S.C. LP S.R.L. prin Contractul autentificat sub nr. �/15.12.1999, in urma exproprierii pentru cauza de utilitate publica a intrat in proprietatea publica a statului.
In urma efectuarii expertizei topografice in prezenta cauza, s-a stabilit de catre expertul DC ca intre terenul care face obiectul HG nr. 161/1998, in suprafata de 851 m.p., si terenul care face obiectul Contractului autentificat sub nr. �/15.12.1999 la Biroul Notarului Public SLA, in suprafata de 587 m.p., exista o suprapunere de 477,38 m.p.
Tinand cont si de aceasta suprapunere, concluzia logica care se impune este aceea ca, prin Contractul de vanzare-cumparare din 15.12.1999, s-a instrainat un bun aflat in proprietatea publica a statului (conform celor statuate atat in titlul, cat si in art. 2 din HG nr. 161/1998), astfel incat sanctiunea aplicabila este constatarea nulitatii absolute a acestui contract.
Date fiind consideratiile de mai sus,   instanta de apel a apreciat in mod eronat probele administrate, concluzionand, contrar acestora si cu incalcarea dispozitiilor legale in materie cuprinse in Legea nr. 213/1998, ca �bunul imobil obiect al HG nr. 161/25.09.1998, ce se suprapune partial peste bunul imobil obiect al contractului de vanzare-cumparare a carui validitate a fost contestata prin cererea de chemare in judecata, nu constituie proprietate publica a statului".
3.Potrivit dispozitiilor instantei de recurs din precedentul ciclu
procesual (pag. 16 - 19 din Decizia civila nr. 1260 din 02.07.2012, pronuntata de CAB - Sectia a IlI-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie), instanta de apel, cu ocazia rejudecarii, trebuie sa procedeze la corecta si completa stabilire a situatiei de fapt.
Conform acelorasi dispozitii, stabilirea situatiei de fapt presupune urmatoarele obligatii in sarcina instantei: verificarea identitatii intre terenul care face obiectul contractului de vinzare- cumparare autentificat sub nr. �/15.12.1999 si terenul care face obiectul HG nr. 161/1998; daca intre cele doua suprafete de mai sus exista suprapunere totala sau partiala; regimul juridic al celor doua suprafete de teren dedus pe baza acelorasi probatorii.
Date fiind aceste dispozitii, instanta de apel s-a conformat in privinta primelor doua obligatii, identificand cele doua terenuri si stabilind masura in care se suprapun, insa, in privinta regimului juridic al terenurilor, au fost incalcate prevederile legale cuprinse in Legea nr. 213/1998, stabilindu-se, contrar legii, ca terenul in suprafata de 851 m.p. care face obiectul HG nr. 161/1998 nu constituie proprietate publica a statului.
Daca instanta de apel ar fi aplicat dispozitiile cuprinse in art. 3 alin. 1, art. 7 lit. c), art. 11, pct. 1.29 din Anexa la Legea nr. 213/1998, precum si in HG nr. 161/1998, ar fi concluzionat ca terenul care face obiectul HG nr. 161/1998 se afla in proprietatea publica a statului, iar, din cel instrainat prin contractul de vanzare-cumparare din anul 1999, o suprafata de 477,38 m.p. (suprafata de suprapunere conform expertizei) se afla in proprietatea publica a statului la momentul instrainarii, ceea ce ar fi echivalat si cu constatarea nulitatii absolute (chiar si partiala) a contractului de vanzare-cumparare.
B. Se citeaza din nou din considerentele hotararii atacate (pag. 10 penultimul alineat -pag. 12) si se sustin urmatoarele:
1. Atat in sistemul de realizare a publicitatii prin registrele de transcriptiuni si inscriptiuni reglementat de art. 1801-1804 C. civ, art. 818-819 C. civ, art. 1295 C. civ., art. 1394 C. civ. si art. 710-720 C. pr. civ., cat si in noul sistem de publicitate imobiliara prin carti funciare, reglementat de Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate publica apartinand statului sau unitatilor administrativ-teritoriale si dreptul de administrare al unui imobil, aflat in proprietatea publica a statului sau al unei unitati administrativ-teritoriale, constituit in favoarea unei institutii publice, sunt opozabile fata de terti fara a fi inscrise in registrele de transcriptiuni sau in cartea funciara.
Mai mult,   intrucat sistemul de publicitate prin registre de transcriptiuni si inscriptiuni are caracter personal, inregistrarile fiind facute pe numele proprietarilor si nu pe imobile, in individualitatea lor, este foarte greu de cunoscut situatia juridica exacta a fiecarui imobil si de stabilit cine este adevaratul proprietar.
In concluzie, toate demersurile pe care S.C. LP S.R.L. le-a intreprins atat la Judecatoria Sectorului 3, cat si la organele financiare sunt irelevante pentru cauza de fata, in care se cere constatarea nulitatii unui contract de vanzare-cumparare prin care s-a transmis dreptul de proprietate al unui imobil scos din circuitul civil, ca efect al principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial.
In cauza de fata, in urma acestor demersuri, nu se putea releva decat imprejurarea ca DI Irina este proprietarul imobilului care face obiectul contractului de vanzare-cumparare la data de 15.12.1999 in temeiul unui titlu eliberat de autoritatile publice locale potrivit Legii nr. 18/1991 (titlu care ulteriori si fost anulat) si nicidecum ca acest imobil face parte din proprietatea publici a statului si este dat in administrarea MApN.
In privinta sistemului de publicitate intemeiat pe dispozitiile Legii m 7/1996, este adevarat ca regula in materia de publicitate imobiliara in privinta imobilelor care apartin domeniului public si celui privat al statului sau, dupa caz, unitatii administrativ-teritoriale, consacrata in art. 46 alin. (1) din aceasta leg stabileste ca aceste imobile � ... se vor inscrie in carti funciare speciale ale unita administrativ-teritoriale pe care sunt situate, cu exceptiile prevazute de lese."
Aceste exceptii sunt prevazute in art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/19‘ conform caruia �in aceleasi conditii (n.n. - fara inscrierea in cartea funciara sunt opozabile fata de terti si drepturile reale dobandite de stat si de o persoana, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotarari judecatoresti." Cum in cauza dedusa judecatii, astfel cum rezulta din inscrisurile de p la dosar, imobilul care face obiectul contractului de vanzare-cumparare inct intre parate a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 151/1989 evident ca dreptul de proprietate publica al statului asupra acestui im este opozabil tertilor chiar daca nu este inscris in Cartea funciara.
In privinta imobilului-teren transmis in administrarea institutiei no prin HG nr. 161/1998, subliniem ca dreptul de administrare este un drept principal derivat din dreptul de proprietate publica, opozabil ersa ori fiind modalitatea juridica de exercitare, in planul dreptului civil, a dreptului de proprietate publica (�Dreptul de proprietate si dezmembram sale " - prof. univ. dr. Liviu Pop, Ed. Lumina Lex, 2001, p. 82-83).
In consecinta, raportandu-ne la dispozitiile art. 26 alin. (2) din ] nr. 7/1996, si dreptul de administrare asupra imobilului care face obiectul HG nr. 161/1998 este opozabil tertilor fara sa fie inscris in cartea funciara.
Avand in vedere ca Legea nr. 7/1996 stabileste clar, fara echivoc, ca drepturile reale dobandite de stat si de orice alte persoane, prin efectul legii si prin expropriere sunt opozabile fata de terti fara inscrierea lor in cartea funciara, apreciem ca instanta de apel a aplicat gresit legea, retinand ca opozabilitatea erga omnes a dreptului de proprietate nu este de natura sa infirme teza bunei-credinte a sub dobanditorului, ci dimpotriva, consolideaza titlul dobanditorului din contractul primar caruia i-a fost restituit bunul de catre stat in temeiul unei proceduri speciale de restituire.
2. Buna-credinta invocata de S.C. LP S.R.L., ca exceptie de la regula �accesorium sequitur principale" si retinuta ca atare de instanta de apel este inoperanta in cauza dedusa judecatii.
Astfel, potrivit art. 1844 Cod civil, art. 136 din Constitutia Romaniei (republicata) si art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile.
In conformitate cu aceste caractere, legiuitorul a stabilit in art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 ca singura sanctiune care poate interveni in privinta actelor juridice incheiate cu incalcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public este nulitatea absoluta a acestora.
Totodata, ca o intarire a celor statuate in art. 11 din Legea nr. 213/1998, legiuitorul a dispus in art. 10 alin. 1) din aceeasi lege si modalitatile exclusive in care dreptul de proprietate publica poate inceta, si anume: pieirea bunului sau trecerea acestuia in domeniul privat, solutii logice, de altfel, avand in vedere ca bunurile proprietate publica a statului nu pot face obiectul vreunei instrainari intrucat sunt scoase din circuitul civil.
De asemenea, fata de faptul ca nulitatea absoluta nu poate fi acoperita in niciun mod, pe cale de consecinta, apreciem ca buna-credinta este inoperabila in privinta actelor juridice lovite de nulitate absoluta, inlaturand astfel, prin vointa legiuitorului consacrata in art. 10 si 11 din Legea nr. 213/1998, atat principiul ocrotirii bunei credinte a subdobanditorului unui bun cu titlu oneros, ca exceptie de la principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial, cat si principiul �error communis facit ius" (Francisk Deak - Tratat de drept civil - Contracte speciale - Ed. a 3-a, actualizata si completata, Bucuresti, Universul Juridic, 2001, pag. 57: �Daca bunul instrainat face parte din domeniul public al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, contractul este nul absolut in toate cazurile, chiar daca cumparatorul a fost de buna-credinta - art. 135 din Constitutie").
Fata de cele de mai sus, anularea actului initial (Titlul de proprietate eliberat de Prefectura Municipiului Bucuresti) atrage si anularea actului subsecvent (Contractul de vanzare-cumparare nr. 1099/15.12.1999), datorita legaturii sale cu primul in virtutea principiului �accesorium sequitur principale".
Constatarea nulitatii absolute a Titlului de proprietate emis de Prefectura Municipiului Bucuresti produce efecte nu numai pentru viitor -ex nunc-, ci si pentru trecut -ex tunc-, ceea ce inseamna restabilirea legalitatii si inlaturarea efectelor produse de actul anulat si anume repunerea partilor din contractul de vanzare-cumparare in situatia anterioara eliberarii titlului de proprietate.
3. In privinta celor retinute de instanta de apel pe atitudinea pasiva atat a statului, cat si a administratorului bunului transmis prin HG nr. 161/ 1998 care nu au actionat conform art. 36 pct. l din Legea nr. 7/1996 privind cadas publicitatea imobiliara si nu au solicitat rectificarea inscrierii in Cartea funciara a dreptului de proprietate apartinand S.C. LP S.R.L.:
a) Decizia civila nr. 2532A din 11.12.2002, pronuntata de TB, prin care a fost desfiintat retroactiv titlul de proprietate al vanzatoarei
Djionat Irina a devenit irevocabila prin Decizia civila nr. 1663 din 20.06.
pronuntata de CAB;
b) Formalitatile de publicitate imobiliara au fost realizate de
LP S.R.L. din data de 17.12.1999 (la numai doua zile de la autentificarea contractului de vanzare-cumparare din 15.12.1999), termenul de 3 ani in care se putea face rectificarea inscrierii dreptului de proprietate apartinand acesteia in Cartea funciara, implinindu-se la data de 17.12.2002, deci anterior datei in care a fost pronuntata Decizia CAB nr. 1663 din 20.06.2003;
c) cu toate acestea, pentru a nu se implini acest termen de
3 ani M.Ap.N. a promovat la data de 16.12.2002, o actiune in rectificarea inscrierii in Cartea funciara, solutia instantelor de judecata, exprimate prin Sentinta nr. 2185/26.03.2003 a Judecatoriei Sectorului 3 si Decizia nr.2453/12.12.2004 a Tribunalului Bucuresti � anexate, fiind de respingere pe considerentul ca rectificarea nu poate opera atat timp cat titlul de proprietate al S. C. LP S.R.L   (n.n. Contractul de   vanzare-cumparare   autentificat sub nr. �/15.12.1999) nu a fost anulat prin hotarare judecatoreasca.
Or, constatarea nulitatii acestui titlu reprezinta obiectul cauzei prezente si este de la sine inteles ca rectificarea nu putea fi realizata in lipsa unei hotarari judecatoresti irevocabile.
d. La data de 12.01.2000 MApN a formulat cererea de chemare in judecata impotriva paratilor Prefectura Municipiului Bucuresti si Dijonat Irina pentru declararea nulitatii absolute a Ordinului Prefectului nr. 562/ 1998 si titlului de proprietate nr. 9393/ 1998.
Motivarea actiunii a fost ca nu erau intrunite conditiile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/ 1991, in sensul ca terenul nu se afla in administrarea CL Sector 3 si era afectat de lucrari de investitii aprobate pentru M Ap.N..
e. Astfel cum rezulta din extrasul de carte funciara din 18.10.2013, in partea a 3-a este notata din data de 03.10.2003 nulitatea absoluta a Ordinului prefectului nr. 562/19.11.1998 si a Titlului de proprietate nr. �/3/19.11.1998, la solicitarea M.Ap.N.; f) notarea a fost initiata de institutia noastra imediat ce a fost redactata de CAB Decizia civila nr. 1663 din 20.06.2003, aceasta fiind singura modalitate in care se putea mentiona in Cartea funciara nevalabilitatea titlului de proprietate asupra terenului ce a facut obiectul Contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. �/15.12.1999.
Este evident ca opozabilitatea fata de terti a dreptului de proprietate al statului si a celui de administrare apartinand M.Ap.N. asupra imobilului a fost si este realizata in conditiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, fara a se opera inscrierea acestora in Cartea funciara;
Prin urmare, nu pot fi primite considerentele retinute de instanta de apel, potrivit carora, M.Ap.N. nu a realizat opozabilitatea dreptului de proprietate si administrare in perioada cuprinsa intre incheierea contractului de vanzare -cumparare atacat (15.12.1999) si data la care titlul de proprietate al vanzatoarei DI a fost anulat, prin ramanerea definitiva si irevocabila a Deciziei civile nr. 1663 din 20.06.2003.
Solutionand recursul formulat, in raport de criticile dezvoltate, Curtea constata urmatoarele:
Curtea constata fondate criticile aduse de recurentul reclamant referitor la gresita aplicare a legii de catre tribunal cu prilejul stabilirii regimului juridic al terenului vandut si al solutionarii cererii de declarare a nulitatii pentru motivul constand in aceea ca bunul vandut apartinea domeniului public, fiind asadar inalienabil si neputand face obiectul unei conventii civile, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.p.civ..
Astfel, Curtea va avea in vedere situatia de fapt, astfel cum a fost retinuta de instantele de fond, in sensul urmator:
Imobilul in discutie a fost preluat de catre statul comunist in baza Decretului nr. 92/1950 pozitia 82 si 555, fiind mentionat ulterior si in anexa la Decretul nr. 151/1989 pozitia 124, decret care a vizat �exproprierea unor imobile, demolarea unor constructii si scoaterea din functiune a unor fonduri fixe precum si realizarea si desfiintarea unor artere de circulatie situate in Municipiul Bucuresti�.
Conform art. 1 din acest decret, in scopul realizarii in Municipiul Bucuresti a ansamblului de

Sursa: Portal.just.ro