ONDUCERE A UNUI VEHICUL SUB INFLUENTA ALCOOLULUI. GRE?ITA ACHITARE. DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE NR. 732/16.12.2014

CONDUCERE A UNUI VEHICUL SUB INFLUENTA ALCOOLULUI. GRE?ITA ACHITARE. DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE NR. 732/16.12.2014 

(decizia penala nr.626/A/08.04.2016 a Cur?ii de Apel Bucure?ti, Sec?ia a II-a Penala, dosar nr.1109/249/2015)

Prin sentinta penala nr.100/18.11.2015, Judecatoria Lehliu – Gara, in baza art. 396 alin. 1, 5 C. pr. pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b C.p.p. a achitat pe inculpatul S.V. sub aspectul savarsirii infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului, prev. de art.336 alin.1 din C.pen. si, in baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen, cheltuielile avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul nr.38/P/2015 al Parchetului de pe langã Judecatoria Lehliu-Gara, inregistrat pe rolul acestei instante sub nr. 1109/249/20.08.2015, a fost trimis in judecata inculpatul S.V. pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului, prev. de art.336 alin.1 din C.pen., retinandu-se, in fapt, ca acesta, in noaptea de 03/04.01.2015, in jurul orelor 0,40, a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu numarul de inmatriculare, pe drumurile publice, pe D.N.3 pe raza comunei T. M., judetul C. ocazie cu care, datorita  conditiilor meteo nefavorabile, a neatentiei in conducere, pe fondul consumului exagerat de alcool, a intrat in coliziune cu o gramada de zapada de pe marginea drumului, constatandu-se ulterior ca se afla sub influenta bauturilor alcoolice, respectiv ca avea o alcoolemie de 2,10 g%o alcool pur in sange, in T1:01,50 , refuzand totodata recoltarea celei de-a doua probe biologice
In cursul urmaririi penale s-au administrat proba cu declaratiile inculpatului, proba testimoniala, fiind audiati martorii S.Ghe., I.A. si D.A.N., proba cu buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie nr.3/A12/3/06.01.2015 emis de SML Calarasi si proba cu inscrisuri, s-a intocmit proces verbal de constatare a infractiunii, iar in cursul cercetarii judecatoresti, instanta a administrat proba cu declaratiile inculpatilor si proba cu inscrisuri.
Cu ocazia audierii inculpatul  a recunoscut in totalitate savarsirea faptei.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
Astfel cum a reiesit din depozitia martorilor S.Ghe. si D.A.N., coroborate cu mentiunile din procesul-verbal de constatare si declaratiile inculpatului, in noaptea de 03/04.01.2015, in jurul orei 0,30, in contextul unor conditii meteo nefavorabile, inculpatul  a condus autoturismul marca D. M. cu numarul de inmatriculare, pe D.N.3 pe raza comunei T. M., judetul C. ocazie cu care a pierdut controlul directiei, intrand in coliziune cu o gramada de zapada de pe marginea drumului. Martorii S.Ghe. (care se afla in timpul serviciului, efectuand paza intr-o locatie situata in apropierea locului incidentului)si D.A.N. (care la randul sau a condus un autoturism pe acelasi drum public) au incercat sa-l ajute pe inculpate sa scoata autovehiculul din zapada, intre timp la fata locului sosind organele de politie, care au constatat ca inculpatul prezenta halena alcoolica.
Dupa sosirea echipajului politiei rutiere, inculpatul S.V. a fost testat cu aparatul etilotest si intrucat a rezultat o valoare de 1,06 mg/l alcool pur in aerul expirat, a fost condus la Spitalul Lehliu Gara, unde i s-au recoltat probe biologice.
Conform buletinului de analiza toxicologica nr. nr.3/A12/3/06.01.2015 emis de SML C. inculpatul S.V. prezenta la momentul prelevarii - ora 01,50 o imbibatie alcoolica de 2,10 gr.‰. 
In privinta infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului - instanta a retinut ca potrivit art.336 alin.1 din C.pen, in varianta in vigoare de la data de 01.02.2014 pana la data de 27.01.2015 (deci inclusiv in perioada savarsirii faptei ce face obiectul cauzei), „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de catre o persoana care, la momentul prelevarii mostrelor biologice, are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda." 
La data de 27.01.2015 s-a publicat in Monitorul Oficial decizia nr.732/16.12.2014 pronuntata de Curtea Constitutionala, prin care s-a constatat ca sintagma "la momentul prelevarii mostrelor biologice" din cuprinsul dispozitiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstitutionala, intrucat aduce atingere prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectarii legilor si ale art. 20 referitor la preeminenta tratatelor internationale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminarii din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. S-a constatat, astfel, ca sintagma mentionata lipseste de previzibilitate norma de incriminare, in conditiile in care principiul respectarii legilor si cel al legalitatii incriminarii impun legiuitorului sa legifereze prin texte suficient de clare si precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilitatii persoanelor interesate de a se conforma prescriptiei legale.
S-a retinut astfel ca destinatarii normei penale de incriminare trebuie sa aiba o reprezentare clara a elementelor constitutive, de natura obiectiva si subiectiva, ale infractiunii, astfel incat sa poata sa prevada consecintele ce decurg din nerespectarea normei si sa isi adapteze conduita potrivit acesteia. Or, sub aspectul laturii obiective, conditia ca imbibatia alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange sa existe la momentul prelevarii mostrelor biologice care plaseaza, astfel, consumarea infractiunii, care este una de pericol (de esenta carora este faptul ca se consuma la momentul savarsirii lor, cand inceteaza starea de pericol), la un moment ulterior savarsirii ei, constituie un criteriu aleatoriu si exterior conduitei faptuitorului in vederea tragerii la raspundere penala, in contradictie cu normele constitutionale si conventionale mai sus mentionate. De asemenea, sub aspectul laturii subiective, infractiunea se savarseste cu vinovatia sub forma de intentie, fie ea directa, fie indirecta, care presupune in toate cazurile prevederea rezultatului faptei, or modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanta penala valorii alcoolemiei din momentul prelevarii mostrelor biologice nu permite destinatarilor normei penale sa prevada consecintele nerespectarii acesteia.
S-a mai retinut in considerentele deciziei mentionate ca in privinta principiului legalitatii incriminarii si pedepsei "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, in jurisprudenta sa, ca garantiile consacrate de art. 7 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale reprezinta o componenta esentiala a suprematiei legii si ocupa un loc primordial in cadrul sistemului de protectie a drepturilor omului, dupa cum atesta faptul ca art. 15 din Conventie nu permite nicio derogare de la aceste garantii in caz de razboi sau de alt pericol public ce ameninta viata natiunii. Asa cum rezulta din obiectul si scopul sau, art. 7 paragraful 1 trebuie interpretat si aplicat in asa fel incat sa se asigure o protectie efectiva impotriva urmaririlor si a condamnarilor penale arbitrare. Notiunea de "drept" utilizata in art. 7 paragraful 1, ce corespunde celei de "lege" din cuprinsul altor articole din Conventie, inglobeaza atat prevederile legale, cat si practica judiciara si presupune cerinte calitative, indeosebi cele cu privire la accesibilitate si previzibilitate. Aceste cerinte calitative trebuie intrunite atat in ceea ce priveste definitia unei infractiuni, cat si cu privire la pedeapsa aplicabila. Curtea de la Strasbourg considera ca este indeplinita cerinta ca legea sa defineasca in mod clar infractiunile si pedepsele atunci cand un justitiabil are posibilitatea de a cunoaste, din insusi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretarii date acesteia de catre instante si, daca este cazul, in urma obtinerii unei asistente juridice adecvate, care sunt actele si omisiunile ce pot angaja raspunderea sa penala si care este pedeapsa aplicabila. In acest sens sunt, se exemplifica, Hotararea din 24 mai 2007, pronuntata in Cauza Dragotoniu si Militaru-Pidhorni impotriva Romaniei, paragrafele 33 si 34, Hotararea din 24 ianuarie 2012, pronuntata in Cauza MT. impotriva Romaniei, paragraful 26, si Hotararea din 21 octombrie 2013, pronuntata in Cauza Del Rio Prada impotriva Spaniei, paragrafele 77, 79 si 91.
Intrucat sintagma mentionata conferea art.336 alin.1NCp un caracter incert, s-a constatat ca aceasta nu intrunea la data savarsirii faptei ce face obiectul cauzei cerintele calitative de accesibilitate si previzibilitate pentru a fi considerata “drept” in sensul dispozitiilor art.7 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cu consecinta imposibilitatii angajarii raspunderii penale in baza acesteia.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, Parchetul de pe langa Judecatoria Lehliu – Gara, a solicitat admiterea apelului declarat, precizand ca apelul vizeaza gresita achitare a inculpatului pentru savarsirea infractiunii prev. de art.336 al.1 C.pen.
Examinand actele dosarului si sentinta penala apelata prin prisma criticilor formulate, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, in conformitate cu disp. art.417 alin. 2 Cod procedura penala, Curtea apreciaza fondat apelul declarat, pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, Curtea constata ca instanta de fond in mod corect a retinut situatia de fapt pe baza probelor administrate ce au fost dublate de atitudinea inculpatului care a recunoscut si regretat savarsirea faptelor solicitand judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevazute de art.374 alin.1 Cod procedura penala rap.la art.375 alin.1 Cod procedura penala.
Inculpatul a formulat cererea de judecare a cauzei conform procedurii simplificate, asupra careia prima instanta nu s-a pronuntat, desi nu a fost realizata cercetarea judecatoreasca, apreciind compatibila situatia creata, cu achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii prev. de art.336 alin. 1 din C.pen, cu motivarea ca fapta nu este prevazuta de legea penala.
Curtea si-a format convingerea ca prima instanta, in mod gresit a dispus achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.336 alin.1 Cod penal, dand o interpretare eronata, deformata institutiilor de drept opozabile in cauza.
Astfel, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 732/16.12.2014 s-a stabilit ca sintagma" la momentul prelevarii mostrelor biologice" din cuprinsul dispozitiilor art. 336 alin. 1 din C.pen. este neconstitutionala.
S-a retinut de catre instanta de contencios constitutional ca imbibatia alcoolica se determina prin analiza toxicologica a mostrelor biologice recoltate la un moment mai mult sau mau putin indepartat de momentul savarsirii infractiunii care este cel al depistarii in trafic a conducatorului vehiculului si astfel conditia ca imbibatia alcoolica de peste 0,80 gr/l alcool pur in sange sa existe la momentul prelevarii mostrelor biologice plaseaza consumarea infractiunii la un moment ulterior savarsirii ei, in conditiile in care de esenta infractiunilor de pericol este faptul ca acestea se consuma la momentul savarsirii lor.
S-a considerat in acest sens ca stabilirea gradului de imbibatie alcoolica si implicit incadrarea in sfera ilicitului penal in functie de momentul prelevarii mostrelor biologice, care nu poate fi intotdeauna imediat urmator savarsirii faptei constituie un criteriu aleatoriu si exterior conduitei faptuitorului in vederea tragerii la raspundere penala, in contradictie cu normele constitutionale si conventionale sanatate.
Curtea apreciaza, prin urmare, ca din punct de vedere al normelor de incriminare prin inlaturarea sintagmei "la momentul prelevarii mostrelor biologice" se revine la vechea solutie legislativa (constituind infractiune fapta de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana ce are o imbibatie mai mare de 0,80 gr/l alcool pur in sange), obligatia organelor de cercetare penala fiind aceea de a administra probe pentru a stabili alcoolemia conducatorului auto la momentul conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul si ca nicidecum nu poate fi vorba de o "dezincriminare" a faptei.
Conform Ordinului Ministerului Sanatatii nr. 1512/12.12.2013, modificat prin Ordinul nr.1192/15.10.2014, pentru determinarea alcoolemiei se recolteaza o singura mostra de sange in cantitate de 10 ml., valoarea indubitabila de proba stiintifica obiectiva care exprima imbibatia reala fiind cea determinata prin analiza sangelui din momentul prelevarii (vezi CA Ploiesti - Sectia Penala, Decizia nr. 43/R/15.01.2010).
Prin urmare in speta, avand in vedere ca aceste conditii ale recoltarii probelor biologice au fost respectate, ca din analiza ulterioara a probelor biologice a rezultat o alcoolemie de 2, 10 gr/l alcool pur in sange, ca intre momentul opririi in trafic (ora 00,40 ) si momentul prelevarii probelor biologice ( ora 1,50 ) s-a scurs o perioada scurta de timp, ca in urma testarii sale cu aparatul etilotest (ora 01:01) a rezultat o valoare de 1,06 mg/l alcool pur in sange (practica stabilind in mod constant ca prin echivalare, rezulta de regula, o imbibatie alcoolica reprezentand dublul valorii indicate de aparatul etilotest - respectiv in speta 2,12 gr/l alcool pur in sange), ca inculpatul nu a contestat vreun moment alcoolemia stabilita, concluzia ce se desprinde este in sensul ca inculpatul la momentul in care a condus pe drumurile publice cu certitudine si dincolo de orice dubiu rezonabil avea o imbibatie alcoolica mai mare de 0,80 gr/l alcool pur in sange.
In ceea ce priveste latura subiectiva, apreciem ca inculpatul a savarsit fapta cu intentie in modalitatea prev. de art. 16 alin. 3 lit. b din C.pen., intrucat a avut reprezentarea consecintelor actiunii sale si a acceptat ca astfel pune in pericol siguranta circulatiei, chiar daca nu a urmarit producerea ei (intentie indirecta).
Prin urmare fiind indeplinite conditiile existentei infractiunii prev. de art.336 alin. 1 din C.pen., atat sub aspectul laturii obiective, cat si sub aspectul laturii subiective Curtea urmeaza sa constate ca inculpatul se face vinovat de savarsirea acesteia.
Curtea apreciaza ca scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni, iar prin executarea acesteia se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala, judecatorul fiind obligat la stabilirea si aplicarea pedepselor sa tina seama de dispozitiile partii generale a C. pen., de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de alte imprejurari care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Prevenirea savarsirii de noi infractiuni nu se rezuma numai la impiedicarea condamnatului de a comite alte incalcari ale legii penale, ci are ca scop si atentionarea celorlalti destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de incalcari, fiind astfel satisfacute atat scopul imediat cat si scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei intelegand prin aceasta numai dezideratul impiedicarii condamnatului de a savarsi noi infractiuni, ignorandu-se valentele educative si intimidante ale pedepsei pronuntate fata de ceilalti membri ai societatii. Reeducarea sau indreptarea condamnatului consta in aptitudinea pedepsei de a inlatura relele convingeri si deprinderi ale acestuia si a inocula valente comportamentale in stricta concordanta cu cerintele de respectare a dispozitiilor cuprinse in normele de drept penal.   
Plecand de la aceste principii, sub aspectul pedepsei ce urmeaza a fi stabilita inculpatului si efectuand o proprie analiza a criteriilor de individualizare si a modalitatii de executare, Curtea are in vedere  maniera de savarsire a infractiunii, scopul urmarit si realizat, actele in circumstantiere depuse, varsta, lipsa antecedentelor penale, conduita dupa savarsirea infractiunii, situatia familiala, nivelul de educatie, recunoastere si regretarea faptelor si, nu in ultimul rand aspectul ca acesta a mai fost sanctionat administrativ pentru infractiunea de conducere a unui autovehicul sub influenta alcoolului, prin ordonanta din 12.12.2013, nr.1248/P/2013 a Parchetului de pe langa Judecatoria Lehliu – Gara, dispunandu-se scoaterea sa de sub urmarire penala.
Pentru aceste considerente, Curtea, in baza art.421 alin.1 pct.2 lit.1 C.p.p., in baza art.421 alin.1 pct.2 lit.a C.p.p va admite apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Lehliu Gara, va desfiinta, in parte, sentinta penala apelata si rejudecand in fond:
In baza art. 396 alin. 1, 4 si 10 C. proc. pen. raportat la art. 83 C.pen. va stabili pedeapsa de un an inchisoare in sarcina inculpatului S.V. pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului, prev. de art.336 alin.1 din C.pen.
In baza art. 83 alin.1 C.pen. va amana aplicarea pedepsei inchisorii de un an stabilita in sarcina inculpatului S.V., pe un termen de supraveghere de 2 ani , prevazut de art. 84 C.pen.
In baza art. 85 alin.1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul S.V. va trebui sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere: a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Calarasi, la datele fixate de acesta; b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea; d) sa comunice schimbarea locului de munca; e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
In baza art. 85 alin.2 lit.g C.pen. pe durata termenului de supraveghere va impune inculpatului S.V. obligatia de a nu conduce nicio categorie de autovehicule.
In baza art. 86 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se va comunica Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Calarasi.
In baza art. 404 alin. 3 C.proc.pen. va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.88.C.pen.privind revocarea amanarii aplicarii pedepsei in cazul nerespectarii ori neexecutarii cu rea credinta a masurilor de supraveghere, precum si in cazul savarsirii unei noi infractiuni pe parcursul termenului de supraveghere.
Cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.