Luarea unor masuri provizorii de interzicere pe calea ordonan?ei pre?edin?iale, pana la solu?ionarea fondului cauzei, avand ca obiect ac?iune in contrafacere de marca.
(Decizie nr. 179A din data de 09.03.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Procedura civila.
Luarea unor masuri provizorii de interzicere pe calea ordonan?ei pre?edin?iale, pana la solu?ionarea fondului cauzei, avand ca obiect ac?iune in contrafacere de marca. Existen?a aparen?ei in drept. Rasturnarea prezum?iei de urgen?a ce decurge din dovedirea actelor de incalcare a dreptului la marca. Amploarea redusa a actelor de incalcare, respectiv a prejudiciului ?i timpul indelungat scurs pana la data introducerii cererii.
Aparen?a de drept este in favoarea apelantului-reclamant PMcare este titularul marcilor comunitare SEpentru produsele din clasele 30, 32 si 33 si SEpentru produsele din clasele 30, 32 si 33. In aceasta calitate, apelantul-reclamant are dreptul de a utiliza aceste marci, in mod exclusiv si de a autoriza sau interzice folosirea acestor marci de catre terti, conform art. 9 din Regulamentul C.E. nr. 207/2009 si conform art. 36 din Legea nr. 84/1998. Aparen?a dreptului este insa dovedita ?i sub aspectul faptelor de incalcare de catre intimata-parata Angelli Spumante & Aperitive SRL a drepturilor la marca evocate, urmand a fi inlaturata constatarea tribunalului, potrivit careia nu s-ar fi dovedit intr-o masura suficienta aparen?a incalcarii drepturilor apelantului de catre intimata.
Incalcarea dovedita a drepturilor de proprietate intelectuala na?te o prezum?ie de urgen?a, insa acest ra?ionament constituie doar un punct de plecare ?i nu poate fi absolutizat, intrucat urgen?a trebuie sa existe in termenii art. 997 alin.1 NCPC. Astfel, nu orice incalcare a unui drept de proprietate intelectuala genereaza numaidecat efectele la care se refera textul de lege, respectiv riscul pagubirii prin intarziere a dreptului de proprietate intelectuala ?i/sau al producerii unei pagube dificil ori imposibil de reparat.
In prezenta cauza, amploarea prejudiciului cauzat apelantului pare una redusa, in condi?iile in care pe calea ac?iunii de fond se cer daune in cuantum de 5.000 euro, iar incalcarea nu este una de o intensitate atat de semnificativa pentru a justifica adoptarea unei masuri provizorii pana la solu?ionarea ac?iunii in contrafacere. O alta situa?ie ar fi putut fi re?inuta daca produsele respective ar mai fi fost comercializate ?i in prezent de catre ter?e persoane, ceea ce nu este cazul.
( Decizia civila nr. 179 A/ 9.03.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila)
Materie juridica: Proprietate intelectuala; marci – Legea nr. 84/1998; masuri provizorii luate pe calea ordonan?ei pre?edin?iale – noul Cod de procedura civila
Prin actiunea inregistrata la data de 27.08.2015, pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila, sub nr. 31702/3/2015, reclamantul SPa formulat in contradictoriu cu parata AScerere de ordonanta presedintiala prin care a solicitat sa se dispuna de indata, fara trecerea vreunui termen si fara citarea partilor, incetarea comercializarii de catre parata si retragerea de pe piata, inclusiv de pe internet, a produselor purtand insemne identice marcilor sale SEsi SE, pana la solutionarea definitiva a actiunii in contrafacere formulata de reclamantul ce face obiectul dosarului nr. al Tribunalului Bucuresti.
Prin sent.civ. nr. 1564/, Tribunalul Bucure?ti, sec?ia a V-a civila a respins ac?iunea, ca neintemeiata, statuand in esen?a ca nu se poate re?ine o exploatare abuziva a marcilor reclamantului, de catre parata, ci, o exploatare derivata din raporturile comerciale dintre parti. Chestiunea de a ?ti daca, dupa incetarea raportului contractual, parata ar fi fost indreptatita sa puna in vanzare, in mod direct, produsele realizate la comanda societatii al carui asociat este reclamantul, care nu au mai fost livrate acesteia, inclusiv pentru recuperarea contravalorii comenzilor neachitate, impune analiza conduitei partilor din punctul de vedere al contractului si al uzantelor comerciale licite, fiind deci un aspect care vizeaza fondul raportului dintre parti.
Analizand dosarul, Curtea constata ca apelul reclamantului este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 997 NCPC (in forma sa actuala, in vigoare la data introducerii cererii de chemare in judecata), (1) Instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Pentru considerentele care urmeaza ?i care complinesc, respectiv inlocuiesc par?ial motivarea primei instan?e, lipse?te condi?ia urgen?ei (,,in cazuri grabnice?), intrucat, in circumstan?ele de fapt prezente, care vor fi expuse, luarea masurii provizorii solicitate nu este necesara pentru ,,prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara?, incalcarea drepturilor apelantului de catre intimata, care rezulta din probele administrate, nefiind de o intensitate ?i de o gravitate prezenta atat de mare, pentru a se re?ine ca drepturile demonstrate de apelant ar fi ,,pagubite prin intarzierea? inerenta judeca?ii pe fondul ac?iunii in contrafacere, aflata in prezent pe rolul Tribunalului Bucure?ti.
In primul rand, Curtea re?ine ca aparen?a de drept este in favoarea apelantului-reclamant PMcare, astfel cum a re?inut (in parte) ?i tribunalul, este titularul marcilor comunitare SEnumar 012012324 din 17.12.2013, cu protectie de la data depozitului – 24.07.2013 pentru produsele din clasele 30, 32 si 33 si SEnumar 012012308 din 17.12.2013 pentru produsele din clasele 30, 32 si 33. In aceasta calitate, apelantul-reclamant are dreptul de a utiliza aceste marci, in mod exclusiv si de a autoriza sau interzice folosirea acestor marci de catre terti, conform art. 9 din Regulamentul C.E. nr. 207/2009 si conform art. 36 din Legea nr. 84/1998.
Aparen?a dreptului este insa dovedita ?i sub aspectul faptelor de incalcare de catre intimata-parata ASa drepturilor la marca evocate, urmand a fi inlaturata constatarea tribunalului, potrivit careia nu s-ar fi dovedit intr-o masura suficienta aparen?a incalcarii drepturilor apelantului de catre intimata.
Astfel, este real ca intre par?i s-a incheiat contractul de vanzare marfa nr. 5/1.02.2013 (f. 53, vol. I dosar fond), prin care intimata ASs-a obligat sa produca pentru cumparatorul P & P, reprezentat de apelantul MP, ?i sa vanda cumparatorului vin spumant, potrivit re?etei convenite, conform comenzilor primite de la acesta.
Acest fapt in sine nu justifica aprecierea potrivit careia stabilirea pretinsei contrafaceri ar implica o analiza aprofundata a contractului incheiat intre par?i, a manierei de executare a acestuia ?i a tranzac?iei subsecvente, ceea ce ar echivala cu o prejudecare a fondului, avand in vedere ca intimata-parata ASnu a sus?inut in mod pertinent ?i nici nu a demonstrat in mod credibil ca vreo clauza din cuprinsul acestui contract i-ar fi dat dreptul sa vanda unor ter?i vinul spumant etichetat cu marcile apelantului-reclamant, SE?i SE, o atare conven?ie fiind inexistenta; dimpotriva, rezulta din probatoriu ca intimata ?i-a exprimat explicit punctul de vedere (la 19.07.2013, catre finalul executarii contractului) potrivit caruia este in drept sa comercializeze produse avand la baza re?etele convenite cu societatea apelantului, ,,dar nu sub brandurile inregistrate pe P & P ?, fiind a?adar stabilit, la nivelul verificarii sumare a fondului, specifice ordonan?ei pre?edin?iale, ca intimata nu avea dreptul de a vinde ter?ilor produse etichetate cu marcile apelantului MP.
O atare indrepta?ire nu rezulta nici din tranzac?ia incheiata intre par?i la data de 21.11.2013 (f. 119, vol. I dosar fond), din care rezulta ca preten?iile reciproce intre par?i au fost compensate, neexistand nicio stipula?ie care ar fi indrepta?it intimata sa comercializeze catre ter?i vinurile spumante deja produse, pastrand etichetarea cu marcile SE?i SE.
Cu toate acestea, contrar sus?inerilor intimatei, vanzarea neautorizata de produse etichetate astfel, ulterior incheierii raporturilor contractuale cu societatea apelantului, rezulta din inscrisurile dosarului, vinuri spumante etichetate SE?i SEfiind vandute in anul 2015 (deci la o perioada indelungata dupa incheierea tranzac?iei intre par?i) catre societatea spaniola SL, fiind comercializate pe site-ul www.alesmag.com, dupa cum rezulta din incheierile de certificare de fapte emise de notarul din Madrid, in luna iunie 2015 (f. 150 ?i urm. vol. I dosar fond) ?i de notarul Dr. din München, la data de 25.08.2015 (f. 162 ?i urm.).
Mai mult, societatea spaniola AGa confirmat prin e-mailul din data de 17.12.2015 (f. 46 dosar apel) ca a cumparat de la societatea intimata AS, in luna ianuarie 2015, vinuri spumante etichetate neautorizat cu marcile apelantului, societatea respectiva exprimandu-?i dezamagirea fa?a de conduita intimatei A. Totodata, acest inscris (necontestat) se coroboreaza cu factura fiscala din data de 27.01.2015 (f. 126 dosar apel), din care rezulta ca intimata A ?i nu alt intermediar a vandut societa?ii AGo cantitate de cate 570 de sticle vinuri spumant SE?i SE, ceea de demonstreaza actele de incalcare (negate fara temei de catre intimata ?i socotite de catre tribunal a fi insuficient probate, ceea ce nu se mai poate re?ine in temeiul probatoriului astfel completat).
Cu toate acestea, Curtea are in vedere imprejurarea ca, in prezent societatea intimata A nu mai produce vinuri spumante, potrivit in?tiin?arii adresate Inspec?iei Muncii din data de 26.02.2014 (f. 69, vol. I dosar fond), aceasta imprejurare nefiind contestata de apelant, iar din e-mailul evocat, emis de societatea spaniola AGin data de 17.12.2015, rezulta ca produsele respective au fost retrase de la vanzare de catre respectivul magazin, nemaifiind comercializate in prezent. Acest aspect rezulta de altfel ?i din incheierea de certificare de fapte emisa la 9.12.2015 de notariul public (f. 99, vol. II dosar fond), din care rezulta de asemenea ca la data men?ionata, in oferta de produse A nu mai apar produse etichetate S, in prezent acestea fiind indisponibile, respectiv retrase de la vanzare, dupa cum rezulta ?i din declara?ia data la 16.11.2015 de societatea AG(f. 94, vol. II dosar fond).
A?a fiind, de?i este real ca intimata nu a produs dovezi pertinente din care sa rezulte ca vinurile spumante etichetate SE?i SEar fi fost casate ori reetichetate, in integralitatea lor, existand teoretic posibilitatea ?i a altor acte de incalcare, prezente ori viitoare, aceasta virtualitate nu este suficienta, in aprecierea Cur?ii, sa determine pronun?area unei ordonan?e pre?edin?iale, cata vreme singurul act de incalcare dovedit (vanzarea unui numar de 1.140 de sticle catre un comerciant din Spania care, fiind notificat, a incetat comercializarea respectivelor produse) a incetat, in mod incontestabil, iar alte acte nu au fost dovedite.
Rezulta prin urmare ca urgen?a, ca o condi?ie inerenta ordonan?ei pre?edin?iale ?i care trebuie sa persiste pe toata durata procesului, nu poate fi re?inuta in acest moment.
Curtea accepta, in principiu, argumentul potrivit caruia incalcarea dovedita a drepturilor de proprietate intelectuala na?te o prezum?ie de urgen?a, insa acest ra?ionament constituie doar un punct de plecare ?i nu poate fi absolutizat, intrucat urgen?a trebuie sa existe in termenii art. 997 alin.1 NCPC. Astfel, nu orice incalcare a unui drept de proprietate intelectuala genereaza numaidecat efectele la care se refera textul de lege, respectiv riscul pagubirii prin intarziere a dreptului de proprietate intelectuala ?i/sau al producerii unei pagube dificil ori imposibil de reparat.
In prezenta cauza, amploarea prejudiciului cauzat apelantului pare una redusa, iar incalcarea nu este una de o intensitate atat de semnificativa pentru a justifica adoptarea unei masuri provizorii pana la solu?ionarea ac?iunii in contrafacere. O alta situa?ie ar fi putut fi re?inuta daca produsele respective ar mai fi fost comercializate ?i in prezent de catre ter?e persoane, ceea ce nu este cazul. Curtea observa totodata ca poten?ialul prejudiciu este evaluat insu?i de apelantul-reclamant la nivelul sumei de 5.000 euro, pe calea ac?iunii in contrafacere; un astfel de prejudiciu nu poate fi socotit greu de reparat, in sensul art. 997 alin.1 NCPC, prin raportare la starea economica a intimatei. Totodata, Curtea apreciaza ca par?ile ar putea negocia o compensa?ie echitabila, de natura a pune capat proceselor, nefiind vorba despre un diferend atat de insemnat incat sa justifice o atitudine inflexibila a par?ilor litigante, urmand desigur ca posibilitatea unei (noi) tranzac?ii sa fie evaluata de acestea, potrivit intereselor lor legitime.
Pentru motivele ce preced, nu sunt indeplinite condi?iile art. 997 alin.1 NCPC, de?i aparen?a in drept este dovedita in favoarea apelantului-reclamant, dar fara a exista urgen?a specifica procedurii ordonan?ei pre?edin?iale. Apelul va fi a?adar respins ca nefondat, potrivit art. 480 alin.1 NCPC.
Luarea unor masuri provizorii de interzicere pe calea ordonan?ei pre?edin?iale, pana la solu?ionarea fondului cauzei, avand ca obiect ac?iune in contrafacere de marca. Existen?a aparen?ei in drept. Rasturnarea prezum?iei de urgen?a ce decurge din dovedirea actelor de incalcare a dreptului la marca. Amploarea redusa a actelor de incalcare, respectiv a prejudiciului ?i timpul indelungat scurs pana la data introducerii cererii.
Aparen?a de drept este in favoarea apelantului-reclamant PMcare este titularul marcilor comunitare SEpentru produsele din clasele 30, 32 si 33 si SEpentru produsele din clasele 30, 32 si 33. In aceasta calitate, apelantul-reclamant are dreptul de a utiliza aceste marci, in mod exclusiv si de a autoriza sau interzice folosirea acestor marci de catre terti, conform art. 9 din Regulamentul C.E. nr. 207/2009 si conform art. 36 din Legea nr. 84/1998. Aparen?a dreptului este insa dovedita ?i sub aspectul faptelor de incalcare de catre intimata-parata Angelli Spumante & Aperitive SRL a drepturilor la marca evocate, urmand a fi inlaturata constatarea tribunalului, potrivit careia nu s-ar fi dovedit intr-o masura suficienta aparen?a incalcarii drepturilor apelantului de catre intimata.
Incalcarea dovedita a drepturilor de proprietate intelectuala na?te o prezum?ie de urgen?a, insa acest ra?ionament constituie doar un punct de plecare ?i nu poate fi absolutizat, intrucat urgen?a trebuie sa existe in termenii art. 997 alin.1 NCPC. Astfel, nu orice incalcare a unui drept de proprietate intelectuala genereaza numaidecat efectele la care se refera textul de lege, respectiv riscul pagubirii prin intarziere a dreptului de proprietate intelectuala ?i/sau al producerii unei pagube dificil ori imposibil de reparat.
In prezenta cauza, amploarea prejudiciului cauzat apelantului pare una redusa, in condi?iile in care pe calea ac?iunii de fond se cer daune in cuantum de 5.000 euro, iar incalcarea nu este una de o intensitate atat de semnificativa pentru a justifica adoptarea unei masuri provizorii pana la solu?ionarea ac?iunii in contrafacere. O alta situa?ie ar fi putut fi re?inuta daca produsele respective ar mai fi fost comercializate ?i in prezent de catre ter?e persoane, ceea ce nu este cazul.
( Decizia civila nr. 179 A/ 9.03.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila)
Materie juridica: Proprietate intelectuala; marci – Legea nr. 84/1998; masuri provizorii luate pe calea ordonan?ei pre?edin?iale – noul Cod de procedura civila
Prin actiunea inregistrata la data de 27.08.2015, pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila, sub nr. 31702/3/2015, reclamantul SPa formulat in contradictoriu cu parata AScerere de ordonanta presedintiala prin care a solicitat sa se dispuna de indata, fara trecerea vreunui termen si fara citarea partilor, incetarea comercializarii de catre parata si retragerea de pe piata, inclusiv de pe internet, a produselor purtand insemne identice marcilor sale SEsi SE, pana la solutionarea definitiva a actiunii in contrafacere formulata de reclamantul ce face obiectul dosarului nr. al Tribunalului Bucuresti.
Prin sent.civ. nr. 1564/, Tribunalul Bucure?ti, sec?ia a V-a civila a respins ac?iunea, ca neintemeiata, statuand in esen?a ca nu se poate re?ine o exploatare abuziva a marcilor reclamantului, de catre parata, ci, o exploatare derivata din raporturile comerciale dintre parti. Chestiunea de a ?ti daca, dupa incetarea raportului contractual, parata ar fi fost indreptatita sa puna in vanzare, in mod direct, produsele realizate la comanda societatii al carui asociat este reclamantul, care nu au mai fost livrate acesteia, inclusiv pentru recuperarea contravalorii comenzilor neachitate, impune analiza conduitei partilor din punctul de vedere al contractului si al uzantelor comerciale licite, fiind deci un aspect care vizeaza fondul raportului dintre parti.
Analizand dosarul, Curtea constata ca apelul reclamantului este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 997 NCPC (in forma sa actuala, in vigoare la data introducerii cererii de chemare in judecata), (1) Instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Pentru considerentele care urmeaza ?i care complinesc, respectiv inlocuiesc par?ial motivarea primei instan?e, lipse?te condi?ia urgen?ei (,,in cazuri grabnice?), intrucat, in circumstan?ele de fapt prezente, care vor fi expuse, luarea masurii provizorii solicitate nu este necesara pentru ,,prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara?, incalcarea drepturilor apelantului de catre intimata, care rezulta din probele administrate, nefiind de o intensitate ?i de o gravitate prezenta atat de mare, pentru a se re?ine ca drepturile demonstrate de apelant ar fi ,,pagubite prin intarzierea? inerenta judeca?ii pe fondul ac?iunii in contrafacere, aflata in prezent pe rolul Tribunalului Bucure?ti.
In primul rand, Curtea re?ine ca aparen?a de drept este in favoarea apelantului-reclamant PMcare, astfel cum a re?inut (in parte) ?i tribunalul, este titularul marcilor comunitare SEnumar 012012324 din 17.12.2013, cu protectie de la data depozitului – 24.07.2013 pentru produsele din clasele 30, 32 si 33 si SEnumar 012012308 din 17.12.2013 pentru produsele din clasele 30, 32 si 33. In aceasta calitate, apelantul-reclamant are dreptul de a utiliza aceste marci, in mod exclusiv si de a autoriza sau interzice folosirea acestor marci de catre terti, conform art. 9 din Regulamentul C.E. nr. 207/2009 si conform art. 36 din Legea nr. 84/1998.
Aparen?a dreptului este insa dovedita ?i sub aspectul faptelor de incalcare de catre intimata-parata ASa drepturilor la marca evocate, urmand a fi inlaturata constatarea tribunalului, potrivit careia nu s-ar fi dovedit intr-o masura suficienta aparen?a incalcarii drepturilor apelantului de catre intimata.
Astfel, este real ca intre par?i s-a incheiat contractul de vanzare marfa nr. 5/1.02.2013 (f. 53, vol. I dosar fond), prin care intimata ASs-a obligat sa produca pentru cumparatorul P & P, reprezentat de apelantul MP, ?i sa vanda cumparatorului vin spumant, potrivit re?etei convenite, conform comenzilor primite de la acesta.
Acest fapt in sine nu justifica aprecierea potrivit careia stabilirea pretinsei contrafaceri ar implica o analiza aprofundata a contractului incheiat intre par?i, a manierei de executare a acestuia ?i a tranzac?iei subsecvente, ceea ce ar echivala cu o prejudecare a fondului, avand in vedere ca intimata-parata ASnu a sus?inut in mod pertinent ?i nici nu a demonstrat in mod credibil ca vreo clauza din cuprinsul acestui contract i-ar fi dat dreptul sa vanda unor ter?i vinul spumant etichetat cu marcile apelantului-reclamant, SE?i SE, o atare conven?ie fiind inexistenta; dimpotriva, rezulta din probatoriu ca intimata ?i-a exprimat explicit punctul de vedere (la 19.07.2013, catre finalul executarii contractului) potrivit caruia este in drept sa comercializeze produse avand la baza re?etele convenite cu societatea apelantului, ,,dar nu sub brandurile inregistrate pe P & P ?, fiind a?adar stabilit, la nivelul verificarii sumare a fondului, specifice ordonan?ei pre?edin?iale, ca intimata nu avea dreptul de a vinde ter?ilor produse etichetate cu marcile apelantului MP.
O atare indrepta?ire nu rezulta nici din tranzac?ia incheiata intre par?i la data de 21.11.2013 (f. 119, vol. I dosar fond), din care rezulta ca preten?iile reciproce intre par?i au fost compensate, neexistand nicio stipula?ie care ar fi indrepta?it intimata sa comercializeze catre ter?i vinurile spumante deja produse, pastrand etichetarea cu marcile SE?i SE.
Cu toate acestea, contrar sus?inerilor intimatei, vanzarea neautorizata de produse etichetate astfel, ulterior incheierii raporturilor contractuale cu societatea apelantului, rezulta din inscrisurile dosarului, vinuri spumante etichetate SE?i SEfiind vandute in anul 2015 (deci la o perioada indelungata dupa incheierea tranzac?iei intre par?i) catre societatea spaniola SL, fiind comercializate pe site-ul www.alesmag.com, dupa cum rezulta din incheierile de certificare de fapte emise de notarul din Madrid, in luna iunie 2015 (f. 150 ?i urm. vol. I dosar fond) ?i de notarul Dr. din München, la data de 25.08.2015 (f. 162 ?i urm.).
Mai mult, societatea spaniola AGa confirmat prin e-mailul din data de 17.12.2015 (f. 46 dosar apel) ca a cumparat de la societatea intimata AS, in luna ianuarie 2015, vinuri spumante etichetate neautorizat cu marcile apelantului, societatea respectiva exprimandu-?i dezamagirea fa?a de conduita intimatei A. Totodata, acest inscris (necontestat) se coroboreaza cu factura fiscala din data de 27.01.2015 (f. 126 dosar apel), din care rezulta ca intimata A ?i nu alt intermediar a vandut societa?ii AGo cantitate de cate 570 de sticle vinuri spumant SE?i SE, ceea de demonstreaza actele de incalcare (negate fara temei de catre intimata ?i socotite de catre tribunal a fi insuficient probate, ceea ce nu se mai poate re?ine in temeiul probatoriului astfel completat).
Cu toate acestea, Curtea are in vedere imprejurarea ca, in prezent societatea intimata A nu mai produce vinuri spumante, potrivit in?tiin?arii adresate Inspec?iei Muncii din data de 26.02.2014 (f. 69, vol. I dosar fond), aceasta imprejurare nefiind contestata de apelant, iar din e-mailul evocat, emis de societatea spaniola AGin data de 17.12.2015, rezulta ca produsele respective au fost retrase de la vanzare de catre respectivul magazin, nemaifiind comercializate in prezent. Acest aspect rezulta de altfel ?i din incheierea de certificare de fapte emisa la 9.12.2015 de notariul public (f. 99, vol. II dosar fond), din care rezulta de asemenea ca la data men?ionata, in oferta de produse A nu mai apar produse etichetate S, in prezent acestea fiind indisponibile, respectiv retrase de la vanzare, dupa cum rezulta ?i din declara?ia data la 16.11.2015 de societatea AG(f. 94, vol. II dosar fond).
A?a fiind, de?i este real ca intimata nu a produs dovezi pertinente din care sa rezulte ca vinurile spumante etichetate SE?i SEar fi fost casate ori reetichetate, in integralitatea lor, existand teoretic posibilitatea ?i a altor acte de incalcare, prezente ori viitoare, aceasta virtualitate nu este suficienta, in aprecierea Cur?ii, sa determine pronun?area unei ordonan?e pre?edin?iale, cata vreme singurul act de incalcare dovedit (vanzarea unui numar de 1.140 de sticle catre un comerciant din Spania care, fiind notificat, a incetat comercializarea respectivelor produse) a incetat, in mod incontestabil, iar alte acte nu au fost dovedite.
Rezulta prin urmare ca urgen?a, ca o condi?ie inerenta ordonan?ei pre?edin?iale ?i care trebuie sa persiste pe toata durata procesului, nu poate fi re?inuta in acest moment.
Curtea accepta, in principiu, argumentul potrivit caruia incalcarea dovedita a drepturilor de proprietate intelectuala na?te o prezum?ie de urgen?a, insa acest ra?ionament constituie doar un punct de plecare ?i nu poate fi absolutizat, intrucat urgen?a trebuie sa existe in termenii art. 997 alin.1 NCPC. Astfel, nu orice incalcare a unui drept de proprietate intelectuala genereaza numaidecat efectele la care se refera textul de lege, respectiv riscul pagubirii prin intarziere a dreptului de proprietate intelectuala ?i/sau al producerii unei pagube dificil ori imposibil de reparat.
In prezenta cauza, amploarea prejudiciului cauzat apelantului pare una redusa, iar incalcarea nu este una de o intensitate atat de semnificativa pentru a justifica adoptarea unei masuri provizorii pana la solu?ionarea ac?iunii in contrafacere. O alta situa?ie ar fi putut fi re?inuta daca produsele respective ar mai fi fost comercializate ?i in prezent de catre ter?e persoane, ceea ce nu este cazul. Curtea observa totodata ca poten?ialul prejudiciu este evaluat insu?i de apelantul-reclamant la nivelul sumei de 5.000 euro, pe calea ac?iunii in contrafacere; un astfel de prejudiciu nu poate fi socotit greu de reparat, in sensul art. 997 alin.1 NCPC, prin raportare la starea economica a intimatei. Totodata, Curtea apreciaza ca par?ile ar putea negocia o compensa?ie echitabila, de natura a pune capat proceselor, nefiind vorba despre un diferend atat de insemnat incat sa justifice o atitudine inflexibila a par?ilor litigante, urmand desigur ca posibilitatea unei (noi) tranzac?ii sa fie evaluata de acestea, potrivit intereselor lor legitime.
Pentru motivele ce preced, nu sunt indeplinite condi?iile art. 997 alin.1 NCPC, de?i aparen?a in drept este dovedita in favoarea apelantului-reclamant, dar fara a exista urgen?a specifica procedurii ordonan?ei pre?edin?iale. Apelul va fi a?adar respins ca nefondat, potrivit art. 480 alin.1 NCPC.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Ordonanta Presedintiala; Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017
Societati. Constatarea legalitatii fuziunii. Necesitatea formei autentice a hotararii de aprobare a fuziunii prin absorbtie, in cazul terenurilor. - Decizie nr. 703A din data de 10.04.2017
Procedura de insolventa. Cesionarea creantei unui creditor. Nedobandirea calitatii de membru al comitetului creditorilor de catre creditorul cesionar. - Decizie nr. 871A din data de 10.05.2017
Cererea de obligare a Fondului de Garantare a Asiguratilor la despagubiri ca urmare a producerii unor riscuri acoperite de asigurarea RCA. Procedura speciala de reglementare a legii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 863A din data de 18.05.2017
Procedura de insolventa. Deschiderea procedurii generale. Cererea debitorului formulata in lipsa unei hotarari a asociatilor. - Decizie nr. 839A din data de 08.05.2017
Procedura de insolventa. Denuntarea contractelor in derulare de catre administratorul judiciar. Notificarea denun?arii. Termen de prescriptie. - Decizie nr. 805A din data de 27.04.2017
Litigiu de munca. Suspendare contract individual de munca. Aplicabilitatea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 279/2015. Natura juridica a drepturilor banesti aferente perioadei in care contractul individual de munca a fost suspendat. - Decizie nr. 1804 din data de 22.03.2017
Litigiu de munca. Incetare detasare. Inexistenta obligatiei de informare a angajatorului. - Decizie nr. 3175 din data de 24.05.2017
Litigiu de munca. Plata nedatorata. Modalitate de remunerare mai avantajoasa pentru salariat, respectiv plata in avans a unui numar de 6 salarii, mai inainte de executarea obligatiei corelative de a presta munca. - Decizie nr. 686 din data de 08.02.2017
Litigiu de munca. Constatare existenta raporturi de munca. Cumul de functii. - Decizie nr. 1109 din data de 23.02.2017
Litigiu de munca. Data nasterii drepturilor salariale si data scadenta a acestora raportat la dispozitiile dispozitiilor art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015 astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 43/2016 - Decizie nr. 3564 din data de 13.06.2017