Rezolutiune contract de vanzare cumparare; prescriptia dreptului la actiune

Constata ca prin cererea inregistrata la data de 2.08.2013 pe rolul acestei
instante, reclamanta M. A.M a chemat in judecata pe para?ii  G. I si G. E. E , solicitand sa se dispuna rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare cu clauza de uzufruct viager nr. 3688/22.12.2004 incheiat intre parti avand ca obiect imobilul inscris in c.f. nr. 6470 nr. top. 3307/2/5/II , situat adm. in M. str.  nr.  jud. , compus din 2 camere, bucatarie, camara, loc pt. baie, cu parti indivize comune de 43% din teren cladit si necladit de 720 mp, si repunerea partilor in situatia anterioara.; cu cheltuieli de judecata.
In motivare arata  reclamanta  ca a incheiat un contract autentic de vinzare -
cumparare  in favoarea para?ilor, cu rezerva dreptului de uzufruct viager, iar  imediat dupa aceea acestia au plecat in strainatate , iar ea nu a primit nici un ban din cei 100.000.000 lei prevazuti in contract, astfel ca solicita rezolutiunea contractului.
In drept, se invoca dispozitiile art.1020 C.civ. .
In probatiune solicita proba cu inscrisuri si martori.
Reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata
taxei judiciare de timbru datorate.
Para?ii ,prin intampinare , au solicitat respingerea actiunii , invocand ,pe cale de
exceptie , prescriptia dreptului la actiune al reclamantei fata de dispozitiile art. 3 din Decretul 167/1958,aratand ca termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga in momentul nasterii dreptului la actiune , respectiv la data incheierii contractului - 22.12.2004 ,  iar , pe fond , au sustinut netemeinicia cererii , invederand faptul ca reclamanta si-a exprimat in fata notarului public acordul pentru intocmirea actului autentic de vanzare-cumparare ,context in care aceasta a   recunoscut  si primirea pretului stabilit.( f. 66).
Mai arata acestia ca atitudinea reclamantei , de a sta in pasivitate timp de 9 ani
si de a accepta sa fie lipsita de acesti bani in toata aceasta  perioada  , este putin credibila, in conditiile in care aceasta nu ofera o explicatie satisfacatoare  nici in cuprinsul cererii formulate.
 Reclamanta s-a opus admiterii  exceptiei .
Exceptia a fost unita cu fondul cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, si avand a se pronunta cu prioritate
asupra exceptiei invocate in cauza, instanta retine urmatoarele:
Desi in general actiunea in rezolutiune este prescriptibila in termenul de 3 ani
prevazut de . art. 3 din Decretul 167/1958, intrucat se urmareste apararea unui drept personal, de la aceasta regula exista o singura exceptie, anume cea prevazuta de art. 1368 C.civ. , care se refera la actiunea in rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare pentru neplata pretului , care este o actiune reala , imprescriptibila extinctiv .Asa fiind , urmeaza ca instanta sa respinga exceptia ca neintemeiata.
Pe fond,  din analiza actului depus in sustinerea actiunii f. 17 rezulta ca intre
parti s-a incheiat la data de 22.12.2004, un contract autentic de vanzare - cumparare cu rezerva uzufructului viager, prin care reclamanta a vandut para?ilor dreptul de nuda proprietate asupra imobilului  din litigiu , pentru pretul de 100.000.000 lei.
In contract , partile au declarat in fata notarului public ce a autentificat actul ca
pretul vanzarii de 100.000.000 lei a fost primit de catre vanzatoare in intregime de la cumparatori , la data semnarii si autentificarii actului.
Potrivit art. 1173 C.civ , declaratiile partilor  , cuprinse in actul autentic,
constituie recunoasterea lor ca au incheiat un anumit raport juridic si ca au dobandit anumite drepturi si si-au asumat anumite obligatii, iar aceasta recunoastere face dovada intre parti pana la proba contrara, deoarece legiuitorul prezuma ca ea corespunde realitatii.
Fiind audiat in instanta , notarul public a aratat , in esenta, ca , desi banii nu
s-au predat in fata sa, a procedat la autentificarea actului numai dupa ce vanzatoarea a confirmat primirea in intregime a pretului convenit , mai ales  ca anterior incheierii actului - probabil in considerarea varstei vanzatoarei -  , a consiliat-o pe aceasta  cu privire la  posibilitatea  incheierii unui contract de intretinere ,  cu  care insa  vanzatoarea nu a fost de acord, aceasta optand in mod expres  pentru un contract de natura celui incheiat.
Reclamanta nu a oferit nicio explicatie pentru pasivitatea in care a stat vreme
de 9 ani fara a initia vreun demers juridic, iar din probatoriu nu a rezultat existenta vreunei  intelegeri intre parti cu privire la acordarea unui termen de gratie cumparatorilor pentru plata pretului  si la  imposibilitatea morala in care s-ar fi aflat acestea  de a preconstitui o proba scrisa in acest sens, datorita unor relatii de apropiere si de incredere – fiind dovedit ca partile erau doar vecini , locuind pe aceeasi strada.
In atare situatie, apare  evident faptul ca reclamanta a fost exclusiv interesata
de obtinerea pretului vanzarii si nu de o alta prestatie din partea cumparatorilor, plata integrala a pretului la data incheierii contractului fiind o conditie obligatorie pentru aceasta la transferul dreptului de proprietate in favoarea para?ilor, caci altfel  reclamanta ar fi optat pentru incheierea unui contract de intretinere.
Asa fiind si constatand ca actul atacat este un inscris autentic , care face
deplina dovada fata de orice persoana, pana la inscrierea sa ca fals, cu privire la constatarile facute personal de catre cel care a autentificat actul , in conditiile legii, si cum in cauza reclamanta nu a denuntat actul ca fiind fals, acesta facand astfel deplina dovada cu privire la continutul sau, conform art. 1171-1173 C.civ., instanta -  inlaturand declaratia martorului N. S., care nu  numai ca  rastoarna   consemnarile din actul autentic , dar s-a dovedit prin recunoasterea facuta in cuprinsul declaratiei sale ca a si fost capacitat de reclamanta si reprezentanta acesteia sa declare in acest sens -  apreciaza ca obligatia de plata a pretului a fost indeplinita de para?i la data incheierii si autentificarii contractului, vanzarea fiind reala.
Pentru cele retinute, actiunea reclamantei se considera a fi neintemeiata,
urmand a se respinge.
Consecinta solutiei pronuntate, in baza art. 453 NCPC ,  reclamanta va fi
obligata la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecata in favoarea para?ilor, reprezentand onorar de avocat. 
Cheltuielile procesuale pentru care reclamanta a beneficiat de scutire ( 1 /2 din
taxa judiciara de timbru ) vor ramane in sarcina  statului potrivit dispozitiilor art.19 al.1 din OG nr. 51/2008.