Obligatia de a face

SENTINTA CIVILA NR. 5836 din 02.12.2010 – obligatia de a face

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 13.04.2010, sub nr. xx, reclamantul xx a chemat in judecata pe parata xx, solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligata parata la inregistrarea autovehiculului marca Dacia 1300, cu nr. de inmatriculare xx pe numele sau si radierea autoturismului de pe numele reclamantului; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca, in anul 2008, printr-un inscris sub semnatura privata, a vandut paratei autovehiculul mentionat mai sus. In ciuda demersurilor sale parata refuza sa efectueze formalitatile necesare pentru radierea autovehiculului, reclamantul fiind obligat sa achite in continuare taxele si impozitele aferente autovehiculului.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 1073 si 1077 C. Civ..
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, in fotocopie contractul de vanzare-cumparare din data de 13.05.2008.
Desi legal citata cu aceasta mentiune, parata xx nu a formulat intampinare si nici nu s-a prezentat in fata instantei. De asemenea parata a fost citata cu mentiunea de a se prezenta personal pentru administrarea probei cu interogatoriul.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 13.05.2008, printr-un contract de vanzare-cumparare, reclamantul xx  a vandut autovehiculul marca xx, cu nr. de inmatriculare xx, pentru pretul de 2.250 lei, paratei xx (fila 4).
Potrivit art. 1295 C.civ., contractul de vanzare-cumparare are un caracter consensual, putand fi incheiat prin simplul acord de vointa al partilor, fara indeplinirea vreunei formalitati.
Desi a avut loc instrainarea autovehiculului mentionat mai sus, partile nu au efectuat formalitatile legale in vederea radierii bunului de pe numele reclamantului si inscrierii acesteia pe numele paratului.
Conform disp. art. 24 din Ordinul nr. 1501 din 13 noiembrie 2006, privind procedura inmatricularii, inregistrarii, radierii si eliberarea autorizatiei de circulatie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, proprietarii de vehicule inmatriculate sau inregistrate pot solicita radierea din circulatie, in termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului inregistrat in proprietatea altei persoane.
In baza art. 25 din acelasi act normativ, radierea se face pe baza depunerii certificatului de inmatriculare sau de inregistrare si a placutelor cu numar de inmatriculare ori de inregistrare, dupa caz, a cartii de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele inmatriculate dupa 1 iulie 1993), a fisei de inmatriculare cu viza organului fiscal competent al autoritatii administratiei publice locale, stabilita potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscala, precum si a documentelor care atesta faptul ca a intervenit una dintre situatiile prevazute la art. 24 alin. 1 - 4.
Din analiza textelor mentionate mai sus, rezulta ca proprietarul de vehicul inregistrat este obligat sa radieze masina care a fost instrainata. Avand insa in vedere dovezile administrate rezulta faptul ca, cel putin in parte, documentele necesare acestei formalitati administrative sunt in posesia paratului acesta avand obligatia contractuala si legala de a pune la dispozitia vanzatorului inscrisurile necesare radierii autoturismului de pe numele acestuia. Fiind vorba despre o obligatie de a face ce deriva din faptul ca autovehiculele inmatriculate sunt supuse anumitor formalitati administrative de inregistrare instanta considera intemeiata cererea avand ca obiect obligarea paratei la a face demersurile necesare privind radierea autovehiculului de pe numele reclamantului, acesta urmand a fi admisa.
Instanta apreciaza ca parata se afla in culpa procesuala intrucat a determinat promovarea prezentei cereri de chemare in judecata. Potrivit art. 274 alin. 1 C.proc.civ., instanta urmeaza a obliga parata si la plata cheltuielilor de judecata, respectiv taxa judiciara de timbru si timbre judiciare.