Analiza manifestarii de vointa a partilor contractante in privinta executarii contractului

Dosar nr. 10138/302/2009
R O M A N I A

TRIBUNALUL BUCURESTI  SECTIA A VI A COMERCIALA
INCHEIERE
    Sedinta publica de la 25.05.2011

Tribunalul constituit din :
                                       PRESEDINTE:    Haraga Cristian
                                        JUDECATOR:    Gavris Marilena Veronica
                                        JUDECATOR:    Mateescu Ana Maria
           GREFIER:    Mija Marilena Daniela

Pe rol se afla solutionarea cererii de recurs formulata de recurenta reclamanta SC F.I. SRL impotriva sentintei civile nr. 5197 din 14.07.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosarul nr. 10138/302/2009, in contradictoriu cu intimatii parati SC T.E. SRL si R. P. cauza avand ca obiect pretentii.
La apelul nominal facut in sedinta publica, cauza fiind la amanari fara discutii, a raspuns recurenta reclamanta prin avocat M.M.,  lipsind intimatii parati.
Procedura de citare  este  legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Recurenta reclamanta, prin avocat, depune la dosar dovada achitarii taxei de timbru in cuantum de 1599,24 lei, timbru judiciar de 5 lei si dovada calitatii de reprezentant la data formularii cererii de recurs.
Pentru a da posibilitatea intimatilor parati de a se prezenta, instanta lasa cauza la sfarsitul sedintei, avand in vedere si acordul recurentei reclamante.
La apelul nominal facut in sedinta publica, cauza fiind la sfarsitul sedintei, au raspuns recurenta reclamanta prin avocat D. P. N., cu delegatie la fila 42,  lipsind intimatii parati.
La solicitarea instantei, recurenta reclamanta conformeaza cu originalul dovada achitarii taxei de timbru avand in vedere faptul ca aceasta este achitata electronic.
Constatand ca nu mai sunt alte cereri de formulat, instanta acorda cuvantul asupra cererii de recurs.
Recurenta reclamanta, prin avocat, solicita admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei recurate, ca netemeinica si nelegala. Pe fond, admiterea cererii principale ca temeinica si legala, admiterea cererii de obligare a paratei SC T.E. SRL la plata sumei de 8400 lei pentru acoperirea prejudiciilor cauzate societatii reclamante prin faptele culpabile de amanare nejustificata a cauzei. Cheltuieli de judecata constand in taxa de timbru. Conform art. 9.1 lit. d) din Contract, partile au convenit ca incetarea Contractului poate interveni atunci cand Prestatorul ii da Beneficiarului un preaviz de 45 de zile , anuntandu-l in scris ca intentioneaza sa puna capat raporturilor contractuale, nerespectarea termenului de preaviz fiind sanctionata cu daune interese in cuantum de 5.000 euro. Conform art. 4 din Antecontractul Aditional nr. 02/17.03.2009, partile au convenit ca, daca Prestatorul sau dl. R. P. personal denunta in mod unilateral Contractul mai devreme de data de 31.12.2009, acestia vor plati Beneficiarului suma de 7.000 euro. Dupa data de 26.09.2009 dl. R.P nu s-a mai prezentat la sediul Beneficiarului fara sa acorde acestuia niciun fel de preaviz scris, in conditiile prevazute de art. 9.1 lit.d) din Contract. Solicita constatarea faptului ca din inscrisurile si probele depuse la dosar rezulta faptul a este vorba despre o denuntare unilaterala a Contractului si nu un preaviz. La data de 02.07.2009,  Prestatorul prin reprezentantul sau dl. R. P. a trimis Beneficiarului o adresa scrisa datata 01.07.2009,prin care ii aduce la cunostinta desfiintarea unilaterala a contractului incepand cu data de 01.07.2009. Din formularea acestei adrese rezulta explicit vointa partilor de a desfiinta unilateral si fara preaviz Contractul. Solicita analizarea acestei adrese si constatarea faptului ca intimata parata SC T. E. SRL  indica faptul ca o noua cerere de desfiintare a Contractului a fost exprimata verbal la data de 26.06.2009. In cuprinsul inscrisului se mentioneaza ca se solicita desfiintarea contractului cu acordul partilor , cum este revazut in art. 9 lit. b). Ulterior intimatii parati au expediat adresa , mai sus mentionata, care cuprinde propozitia explicita”  incetarea contractului intra in vigoare imediat”.  Urmeaza a se avea in vedere si faptul ca intimatul parat a infiintat o alta societatea comerciala cu acelasi obiect de activitate.       
Tribunalul retine cauza in pronuntare.

T R I B U N A L U L

Pentru a da posibilitate partilor sa depuna note scrise, urmeaza a amana cauza, motiv pentru care,


D I S P U N E

Amana pronuntarea la data de 01.06.2011.
Data in sedinta publica, azi, 25.05.2011.

        Presedinte,                             Judecator,                                Judecator,     
    Haraga Cristian               Gavris Marilena Veronica            Mateescu Ana Maria

 
                                                                                                              Grefier,
                                                                                                  Mija Marilena Daniela


























Dosar nr. 10138/302/2009

R O M A N I A

TRIBUNALUL BUCURESTI  SECTIA A VI A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA NR.813
Sedinta publica de la 01.06.2011
Tribunalul constituit din :
PRESEDINTE:    Haraga Cristian
JUDECATOR:    Gavris Marilena Veronica
JUDECATOR:    Mateescu Ana Maria
GREFIER:    Mija Marilena Daniela


Pe rol se afla solutionarea cererii de recurs formulata de recurenta reclamanta SC F. I. SRL impotriva sentintei civile nr. 5197 din 14.07.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosarul nr. 10138/302/2009, in contradictoriu cu intimatii parati SC T. E. SRL si R. P. cauza avand ca obiect pretentii.
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica de la 25.05.2011, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta de la aceea data ,care face parte integranta din prezenta si cand Tribunalul,avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate partilor sa depuna note scrise, a amanat pronuntarea asupra cauzei la: 01.06.2011 cand a hotarat urmatoarele:

T R I B U N A L U L


Prin sentinta civila nr. 5197/14.07.2010 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti a fost anulata cererea reconventionala ca netimbrata, a fost respinsa cererea de obligarea paratei reclamante SC T. E. SRL la plata despagubirilor in cuantum de 8400 lei, a fost respinsa cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta SC F. I. SRL impotriva paratilor Sc T. E. SRL si R. P. ca neintemeiata.
S-a retinut de instanta ca potrivit disp. art. 108 ind. 3 C.p.c., „cel care, cu intentie sau din culpa, a pricinuit amanarea judecarii sau a executarii silite, prin una dintre faptele prevazute in art. 108 ind. 1 sau 108 ind. 2, va putea fi obligat de catre instanta la plata unei despagubiri pentru paguba cauzata prin amanare”.
Astfel, pentru a deveni aplicabila dispozitia legala mentionata, este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:
- savarsirea uneia dintre faptele expres prevazute in art. 108 ind. 1 si 108 ind. 2 C.p.c.;
- fapta savarsita sa fi determinat amanarea judecatii;
- amanarea judecatii, astfel provocata, sa fi produs partii adverse un prejudiciu.
In cauza,  desi parata-reclamanta a invocat exceptia necompetentei teritoriale,  iar aceasta a fost respinsa de catre instanta, nu se poate retine invocarea acestei exceptii cu rea-credinta, pentru a fi in prezenta faptei prevazuta la litera a) din art.  108 ind. 1 alin. 1 C.p.c.,  intrucat parata a invocat dispozitii legale aplicabile in materie de competenta, motivand exceptia invocata in fapt si in drept. Ca atare, chiar daca motivarea paratei nu a fost retinuta de instanta, aceasta nu apreciaza ca invocarea exceptiei s-a facut cu rea-credinta.
Pe de alta parte, instanta apreciaza ca prejudiciul invocat de catre reclamanta, in suma de 8.400 lei, reprezentand onorariu de avocat, nu reprezinta rezultatul direct si nemijlocit  al amanarii cauzei, intrucat partea este libera sa negocieze si sa stabileasca impreuna cu aparatorul sau un cuantum si o modalitate de plata a onorariului de avocat, care sa reflecte valoarea muncii depusa de acesta, independent de imprejurari previzibile ca amanarea solutionarii cauzei. In aceste conditii, partea nu se poate pretinde prejudiciata prin plata unor sume la care s-a obligat in mod benevol pentru o prestatie pe termen nedeterminat, cum este asistenta juridica in prezentul dosar.
Fata de cele aratate, instanta a respins cererea de acordare a despagubirilor in temeiul disp. art. 108 alin. 3 C.p.c., ca neintemeiata.

Pe fondul cauzei, instanta a apreciat ca actiunea este neintemeiata, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
La data de 07.04.2008, intre parata SC T. E. SRL, reprezentata prin Administrator P.R., in calitate de Prestator, si reclamanta SC F. I. SRL, in calitate de Beneficiar, s-a incheiat Contractul de prestari servicii nr. 01, avand ca obiect activitatea de intermediere imobiliara in cadrul si cu suportul Beneficiarului.
Potrivit art. 9.1 lit. d din contract, acesta inceteaza, printre altele, atunci cand Prestatorul da Beneficiarului un termen de preaviz de 45 zile, anuntandu-l in scris ca intentioneaza sa puna capat raporturilor contractuale. In cazul in care Prestatorul nu respecta termenul de preaviz de 45 de zile, acesta va plati Beneficiarului daune in cuantum de 5.000 euro.
Prin Actul aditional nr. 2/17.03.2009 s-a stipulat, in art. 4, faptul ca, „daca Prestatorul sau dl. P. R. personal denunta in mod unilateral Contractul sau prezentul act aditional mai devreme de 31 decembrie 2009, acestia vor plati Beneficiarului suma de 7.000 euro cu titlu de daune.” 
In cauza, reclamanta sustine incalcarea de catre parati a celor doua articole citate, prin denuntarea unilaterala a contractului, fara nici un preaviz.
Denuntarea unilaterala a contractului presupune manifestarea expresa de vointa a uneia dintre partile contractante in sensul incetarii raporturilor contractuale, independent de existenta unui alt motiv de desfiintare a contractului.
In prezenta cauza, din toate probele administrate rezulta faptul ca paratul P. R. a solicitat desfiintarea contractului ca urmare a neexecutarii, in opinia sa, a obligatiilor contractuale de catre societatea reclamanta.
Astfel, prin mesajul trimis prin posta electronica la data de 01.07.2009, a carui copie a fost depusa la dosar de catre reclamanta, paratul P. R. a interpelat reclamanta in legatura cu o eventuala reziliere de comun acord a contractului, facandu-i acesteia o oferta in acest sens.
Prin instiintarea redactata in data de 01.07.2009 si trimisa reclamantei prin posta, paratul a notificat acesteia rezilierea contractului de prestari servicii nr. 01/07.04.2008, incepand cu aceeasi data, in baza dispozitiei contractuale prevazute in art. 9.e, respectiv incalcarea de catre beneficiar a vreuneia dintre clauzele inserate in contract. In acest sens, paratul a sustinut ca au fost incalcate punctele a,b,c,d din articolul 5.2.
Desi reclamanta sustine ca prin instiintarile trimise si prin atitudinea sa, paratul a reziliat in mod unilateral contractul de prestari servicii, instanta a constatat ca din niciuna din probele administrate nu rezulta intentia neechivoca a acestuia in sensul mentionat.
Astfel, desi paratul a incercat, pe de o parte, sa obtina rezilierea de comun acord a contractului, iar, pe de alta parte, a declarat ca fiind intervenita rezilierea culpabila a acestuia, ca urmare a incalcarii de catre reclamanta a obligatiilor sale, aceasta atitudine nu echivaleaza cu o reziliere unilaterala, reclamanta avand posibilitatea sa solicite, in contradictoriu cu paratul, constatarea imprejurarii ca rezilierea contractului nu a operat si obligarea acestuia la respectarea obligatiilor contractuale si/sau daune interese, ori sa solicite ea insasi pronuntarea rezilierii contractului din vina paratului, cu daune interese.
In aceeasi ordine de idei, instanta apreciaza ca atitudinea paratului de a preda mijloacele puse la dispozitia sa pentru desfasurarea activitatii sau refuzul de a continua activitatea in cadrul societatii reclamante nu reprezinta o reziliere unilaterala a contractului cat timp aceasta a fost motivata de parat ca fiind datorata neexecutarii de catre reclamanta a propriilor obligatii. In situatia dovedirii netemeiniciei celor sustinute de catre parat si a caracterului abuziv al actiunilor sale, instanta apreciaza ca reclamanta putea doar sa obtina constatarea neindeplinirii de catre acesta a obligatiilor contractuale si obligarea lui la repararea prejudiciului astfel provocat, nicidecum calificarea acestor actiuni drept o reziliere unilaterala a contractului.
Fata de cele aratate, instanta a apreciat ca actiunea formulata de reclamanta este neintemeiata, astfel incat  a respins-o.

Impotriva hotararii a declarat recurs reclamanta F. la data de 1.1.2010, solicitand modificarea in parte a sentintei civile, admiterea cererii principale si obligarea paratei la plata sumei de 8.400 lei pentru acoperirea prejudiciilor cauzate  reclamantei prin faptele culpabile.
Dupa prezentarea situatiei de fapt, recurenta critica solutia instantei de fond aratand ca este un exemplu de grava eroare judiciara, fiind  rezultatul unei analize superficiale a situatiei de fapt.
Astfel, sustine recurenta, instanta  a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii si a pronuntat o hotarare lipsita de temei legal.
Instanta de fond a imbratisat pur si simplu sustinerile subiective ale paratilor, fara sa analizeze probele administrate.   Paratii nu au adus nici macar o singura proba care sa le sustina argumentele. Instanta a incuviintat paratilor proba cu interogatoriu, proba testimoniala si proba cu inscrisuri. La termenul la care urma sa se administreze proba testimoniala, paratii nu au adus nici un martor, fiindca nu exista nici o persoana care ar fi putut sa le sustina afirmatiile. Singurele probe ale paratilor sunt urmatoarele:
a. interogatoriul Reclamantei, care nu evidentiaza fapte de natura a conduce la concluzia neindeplinirii, de catre subscrisa societate comerciala, a probelor administrate:
b. inscrisul reprezentat de un mesaj intitulat „Concediu + sesizare‘" pe care paratul R.P pretinde ca l-ar fi transmis prin posta electronica la data de 26 iunie 2009, orele 11:10:40, de la adresa de e-mail @inbox.com  catre adresa de e-mail @forterra.ro. Astfel cum am sustinut pe larg in fata instantei de fond, inscrisul mentionat nu este valabil, motiv pentru care nu trebuie avut in economia  acestei spete, pentru urmatoarele argumente:
- Mesajul mai sus mentionat nu a fost niciodata receptionat la adresa de e-mail @forterra.ro
- Paratii nu au depus la dosar dovada transmiterii acestui mesaj (ex. extras al server-ului utilizat de expeditor, din care sa rezulte data si ora transmiterii acestui mesaj);
- Continutul mesajului este in contradictie eu interogatoriul propus de Parati, dupa cum urmeaza:
  Prin acest mesaj, paratii pretind ca ai fi returnat deja autoturismul pus la dispozitie de Reclamanta pe data de 26 iunie 2009, anterior orelor 11:10:40 - cand ar fi fost expediat mesajul.
  In interogatoriul propus de Parati, acestia au solicitat ca Reclamanta sa raspunda la intrebarea nr. 29: „Este adevarat ca predarea autoturismului, in data de 26.06,2009 - vineri, s-a facut dupa ora 20:00, ca urmare a faptului ca se stia ca de luni 29.06,2009 dl, P. R. avea liber ?" - In raspunsul la interogatoriu am precizat ca predarea s-a efectuat la orele 20:30.
 Asadar, Paratii au recunoscut expres faptul ca predarea autoturismului s-a efectuat pe data de 26 iunie 2009 dupa orele 20:00, insa depun la dosar un mesaj e-mail din care rezulta ca la data de 26 iunie 2009 orele 11:10:40 avusese loc deja predarea autoturismului prin proces-verbal. Coroborand aceste informatii rezulta eu evidenta faptul ca mesajul e-mail intitulat „Cerere + sesizare" este un fals grosolan, o proba nereala  fabricata de parati.
  In contra - proba, recurenta arata ca a depus la dosarul cauzei mesajul intitulat „Fw: SUME DEVIZE DE REPARATIE" expediat la data de 26 iunie 2009, orele 11:04, de la adresa de e-mail @forterra.ro catre adresele de e-mail @forterra.ro si @forterra.ro. Din acest inscris, rezulta ca la data de 26 iunie 2009, orele 11:00, paratul P. R. se afla la biroul pus la dispozitie de Reclamanta si nu avea posibilitatea sa acceseze adresa de e-mail @inbox.com, pentru transmiterea de mesaje. 
In contraproba, s-a demonstrat cu inscrisuri, interogatorii reciproce si declaratia martorului audiat, ca Reclamanta si-a indeplinit intotdeauna cu exactitate si buna credinta toate obligatiile contractuale. Paratii nu a administrat nici un fel de probe din care sa rezulte neindeplinirea culpabila de catre Reclamanta a obligatiilor asumate.
Paratul P. R. a cautat o justificare a atitudinii sale de intrerupere a raporturilor contractuale, deoarece cunostea faptul ca denuntarea unilaterala, fara preaviz, a Contractului este sanctionata cu daune. In acest scop, a pretins incalcarea de reclamanta a art. 5.2. pct. a, b, c, d din Contract. Paratul nici macar nu a aratat care sunt faptele care denota aceasta incalcare, deoarece aceste fapte fireste ca nu existau. De asemenea, in cadrul procesului Paratii nu au probat in niciun fel incalcarea clauzelor contractuale de care reclamanta. Pe de alta parte, reclamanta a dovedit cu martori si cu inscrisuri ca ne-am indeplinit toate obligatiile contractuale:
- a  achitat firmei T. E. SRL remuneratia cuvenita, astfel cum rezulta din anexa nr. 3 a Contractului si din documentele contabile depuse la dosar;  
- a  pus la dispozitia paratei S.C. T. E. S R.L. spatiul de lucru si conditii pentru primirea clientilor, astfel cum rezulta din declaratia martorului D.G.
-  a  pus la dispozitia firmei T. E. SRL, logistica si dotarile detaliate in anexa nr. 2 a Contractului, precum si formularele necesare desfasurarii activitatii de intermediere imobiliara, astfel cum rezulta din declaratia martorului D. G., din procesul verbal de predare      primire  al  autoturismului  si  din desfasuratorul convorbirilor telefonice al telefonului pus la dispozitia paratului P. R.;
-  a acordat firmei T. E. SRL si paratului P. R. asistenta continua pentru sprijinirea si eficientizarea activitatii de intermediere imobiliara, astfel cum rezulta din raspunsurile la interogatorii si din proba testimoniala administrata in cauza.  
Prin urmare, instanta de fond trebuia sa analizeze raporturile juridice deduse judecatii si sa constate daca paratii erau indreptatiti sa solicite rezilierea din culpa subscrisei reclamante. Ar fi trebuit sa arate care sunt obligatiile pe care nu le-a indeplinit reclamanta si care puteau conduce la reziliere. Asa-zisa reprezentare subiectiva a Paratului ca solicita rezilierea pentru neexecutarea de catre Reclamanta a Contractului nu este suficienta, mai ales in conditiile in care Contractul nu prevede un pact comisoriu.
Asadar,  instanta a imbratisat apararea subiectiva si lipsita de probe a paratilor, incalcand dreptul reclamantei la un proces echitabil, prevazut de art. 6 (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 21 din Constitutia Romaniei.
De asemenea, solutia instantei este criticabila si sub aspectul motivului de nelegalitate, prevazut de art. 304 pct. 6 Cod procedura civila. Prin cererea formulata, reclamanta a solicitat instantei sa constate incalcarea, de catre Parati, a art. 9.1. lit. d din Contract si a art. 4 din Actul Aditional nr. 02/17.03.2009.
Este derutanta concluzia instantei de fond "reclamanta putea doar sa obtina constatarea neindeplinirii de catre acesta a obligatiilor contractuale si obligarea lui la repararea prejudiciului astfel provocat". Acesta  a fost petitul cererii principale: reclamanta a  solicitat instantei sa constate ca paratii au incalcat prevederile contractuale prevazute la art. 9.1, lit. d, din Contract si a art. 4 din Actul Aditional nr. 02 .
Cu privire la cererea de obligare a paralei T. E. SRL la plata de despagubiri in cuantum de 8.400 Ici pentru acoperirea prejudiciilor cauzate subscrisei reclamante prin faptele culpabile de amanare nejustificata a cauzei, recurenta critica solutia instantei aratand ca   la data de 13,01.2010, paratii au depus ia dosar informatii eliberate de Registrul Comertului in cursul lunii martie 2009 din care rezulta faptul ca, in luna martie 2009 expirase dovada sediului secundar (punct de lucru) si nu cea referitoare la sediul social din sectorul 5 Bucuresti. 
Instanta de fond a respins cererea de despagubiri, aratand ca exceptia necompetentei materiale formulata de parata SC T. E. SRE nu ar fi fost invocata cu rea - credinta. Or,   in cererea formulata  reclamanta s-a  referit la invocarea cu rea credinta a exceptiei, ci la invocarea, cu rea - credinta, a faptului ca subscrisa societate comerciala nu ar avea sediul social valabil infiintat pe raza teritoriala a sectorului 5 Bucuresti. Parata a cerut termen pentru a depune la dosar relatii actualizate de la Registrul Comertului, iar la termenul urmator a depus relatii ce nu erau de actualitate, datand din luna martie 2009. Aceste afirmatii rautacioase ale paratilor au cauzat amanarea judecarii cauzei pentru o perioada mai mare de 3 luni si pentru aceste motive am solicitat sanctionarea atitudinii Paratei.
Instanta de fond nu s-a pronuntat asupra cererii, ci a schimbat intelesul vadit si neindoielnic al acesteia, pronuntand o hotarare netemeinica si nelegala
Pentru aceste motive, se solicita admiterea  recursului, schimbarea in parte a sentintei atacate si obligarea paratei SC T. E. SRL la plata sumei de 8,400 lei pentru acoperirea prejudiciilor cauzate subscrisei reclamante prin faptele culpabile de amanare nejustificata a cauzei.
In drept, cererea de recurs a fost intemeiata pe prevederile art. 299 si urm. Cod procedura civila, art. 969 Cod civil,  art. 7201  si urm. Cod procedura civila.

Nu au fost administrate probe noi.

Intimatii au depus concluzii scrise si au solicitat respingerea recursului.

Verificand hotararea recurata, prin prisma motivelor invocate, tribunalul retine:

este nefondat motivul de recurs fundamentat pe interpretarea gresita a actului dedus judecatii.
Instanta nu a schimbat natura juridica a contractului incheiat intre parti si nici nu a dat dispozitiilor art. 9.1 lit. d) din contract si art. 4 din actul aditional o interpretare contrara intentiei partilor.
Astfel, intre recurenta reclamanta in calitate de beneficiar si parata SC T. E. in calitate de prestator, s-a incheiat contractul de prestari servicii nr. 01/7.04.2008, avand ca obiect activitatea de intermediere imobiliara in cadrul si cu suportul beneficiarului. Continutul raportul juridic este redat de dispozitiile art. 5, art. 6 si art. 7 din contract, in art. 9 mentionandu-se cauzele de incetare a contractului. Potrivit art. 9 lit. d), contractul inceteaza cand prestatorul ii da beneficiarului un preaviz de 45 de zile, anuntandu-l in scris ca intentioneaza sa puna capat raporturilor contractuale. In cazul in care prestatorul nu respecta termenul de preaviz de 45 de zile, acesta va plati beneficiarului daune in cuantum de 5000 euro. 
Prin actul aditional nr. 2/17.03.2009, intimatii parati si-au asumat obligatia de fidelitate, in sensul ca, in ipoteza denuntarii unilaterale a contractului, mai devreme de data de 31 decembrie 2009, vor plati beneficiarului suma de 7000 euro cu titlu de daune.

Contrar celor sustinute de recurenta, tribunalul retine ca nu este pertinenta alegatia recurentei in sensul ca instanta a preluat sustinerile subiective ale paratilor.
In cauza, instanta nu avea de analizat si nici nu a analizat  daca reclamanta si-a indeplinit obligatiile contractuale asumate, ci care a fost manifestarea de vointa a intimatilor parati, in ceea ce priveste executarea contractului.
Astfel, din analiza probelor administrate, instanta a retinut ca nu exista intentia neechivoca a paratului P.R. in sensul denuntarii contractului, concluzionand ca „In situatia dovedirii netemeiniciei celor sustinute de catre parat si a caracterului abuziv al actiunilor sale, instanta apreciaza ca reclamanta putea doar sa obtina constatarea neindeplinirii de catre acesta a obligatiilor contractuale si obligarea lui la repararea prejudiciului astfel provocat, nicidecum calificarea acestor actiuni drept o reziliere unilaterala a contractului ”.  Prin urmare, instanta nu a verificat daca recurenta reclamanta si-a indeplinit obligatiile contractuale pentru ca nu aceasta era chestiunea litigioasa de dezlegat, ci stabilirea vointei intimatilor parati la momentul incetarii raportului juridic dintre parti.
Inlaturarea din ansamblul probator a mesajului electronic din 26 iunie 2009 nu ar avea nicio importanta in stabilirea situatiei de fapt, in conditiile in care instanta de fond a valorificat cu prioritate mesajul transmis prin posta electronica la data de 1.07.2009, a carei copie a fost depusa de catre reclamanta.
Paratilor nu le incumba sarcina probei negative a neindeplinirii culpabile de catre reclamanta a obligatiilor asumate prin contractul de prestari servicii nr. 1/07.04.2008 , modificat prin actul aditional nr. 2/17 martie 2009.
Instanta a fost investita de reclamanta cu o actiune personala, in realizare, aceasta solicitand  angajarea raspunderii civile a intimatilor parati pentru denuntarea unilaterala a contractului sus mentionat si incalcarea obligatiei de fidelitate asumata prin actul aditional. In raport de acest cadru procesual fixat de reclamanta, in plan probator, incumba recurentei reclamante sa probeze faptul denuntarii contractului de catre intimati.
Potrivit art. 129 alin. 6 cod de procedura civila, in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.
Asadar, instanta este tinuta sa transeze chestiunea litigioasa numai in limitele in care s-a produs sesizarea. Instanta nu a fost investita cu o cerere prin care sa verifice daca a intervenit rezilierea sau nu a contractului incheiat intre parti, ci avea de stabilit daca a survenit sau nu denuntarea unilaterala a contractului. Cererea reconventionala fiind anulata ca netimbrata,   nu se poate retine ca instanta a fost investita legal cu o cerere de constatare a rezilierii contractului din culpa reclamantei.
In ceea ce priveste sustinerea recurentei, in sensul ca paratul P. R. a incercat sa se exonereze de raspunderea platii daunelor prin incercarea de a-si justifica intreruperea raportului contractual, prima  instanta,  din analiza materialului probator, a retinut in mod corect ca nu rezulta intentia neechivoca a intimatului parat. Intr-adevar,  mesajul electronic datat 1.07.2009 si adresa din aceiasi data reprezinta inscrisuri relevante sub aspectul intentiei intimatului parat de a inceta raportul contractual cu reclamanta.  Din aceste inscrisuri rezulta ca  intre parti au intervenit neintelegeri care l-au determinat pe intimatul parat R. P. sa obtina incetarea contractului prin acord si ca, ulterior acestei date a invocat neexecutarea obligatiilor de catre reclamanta, dar acest comportament nu echivaleaza cu manifestarea expresa a vointei de denuntare unilaterala a contractului.
Analizand probele administrate si exprimand un punct de vedere coerent si fundamentat, instanta de fond nu a incalcat dreptul recurentei la un proces echitabil, cum gresit sustine recurenta.
In opinia tribunalului, este neintemeiat si motivul de recurs fundamentat de recurenta pe dispozitiile art. 304 pct. 6 cod de procedura civila.  Cu prioritate, instanta retine ca acest motiv de recurs are in vedere situatiile de plus petita si minus petita prin raportare la cererile formulate de parti. In cauza, recurenta reclamanta a investit instanta cu o actiune in pretentii, constatarea intervenirii denuntarii contractului nefiind un capat de cerere. Prin urmare, criticile recurentei sub acest aspect se incadreaza in art. 304 ind. 1 cod de procedura civila.
In sustinerea acestui motiv de recurs, recurenta arata ca instanta a omis sa analizeze daca paratii au acordat sau nu un preaviz de 45 de zile atunci cand au pus capat raporturilor contractuale.
Tribunalul retine ca termenul de 45 de zile a fost inserat in art. 9 lit. d) din contract si potrivit acestei clauze, contractul putea inceta atunci cand prestatorul ii da beneficiarului un preaviz de 45 de zile, anuntandu-l in scris ca intentioneaza sa puna capat raporturilor contractuale.
In cauza, instanta nu putea analiza daca intimatii au respectat sau nu un termen de preaviz in conditiile in care, din analiza probelor administrate, a concluzionat ca nu a existat o denuntare unilaterala a contractului. Instanta ar fi fost obligata sa verifice daca a fost respectat acest termen conventional numai in ipoteza in care ar fi retinut denuntarea unilaterala.
Tribunalul apreciaza, contrar celor sustinute de recurenta ca nu  exista identitate intre neexecutarea obligatiilor contractuale si denuntarea unilaterala a contractului, in conditiile in care aceasta ultima manifestare de vointa reprezinta o cauza de incetare a efectelor contractului.
Daca recurenta reclamanta aprecia ca intimatii parati nu si-au indeplinit obligatiile contractuale avea la dispozitie o actiune in pretentii in care sa solicite angajarea raspunderii civile contractuale pentru neindeplinirea obligatiilor, nu pentru denuntarea unilaterala fara respectarea termenelor stabilite prin contract.
Imprejurarea ca la 2 iulie 2009  intimatul parat a semnat actul constitutiv al SC R. I. C. SRL nu poate fundamenta in mod temeinic prezumtia simpla in sensul denuntarii unilaterale a contractului.  
Sunt neintemeiate si criticile recurentei privind modul de solutionare a cererii de obligare a paratei T. E. la plata de despagubiri pentru faptele culpabile de amanare nejustificata a judecatii cauzei.
Potrivit art. 108 ind. 3 cod de procedura civila, cel care, cu intentie sau din culpa a pricinuit amanarea judecarii sau a executarii silite, prin una dintre faptele prevazute in art. 108 ind. 1si art. 108 ind. 2, la cererea partii interesate va putea fi obligat de catre instanta de judecata ori, dupa caz de catre presedintele instantei de executare la plata unei despagubiri pentru paguba cauzata prin amanarea judecatii cauzei. 
Cercetand actele de procedura intocmite in prima instanta, tribunalul constata ca exceptia necompetentei teritoriale a fost invocata de catre parata SC T. E. SRL prin intampinarea depusa la 13.10.2009. La termenul din 14.10.2009, instanta a amanat judecata cauzei la 18.11.2009, la cererea reclamantei, pentru a se lua cunostinta de intampinare. In 18.11.2009, instanta a pus in discutie exceptia necompetentei teritoriale si a amanat judecata cauzei la 13.01.2010 pentru a se depune relatii de la Oficiul Registrului Comertului. La termenul din 13.01.2010, instanta a pus in discutie exceptia si a solutionat-o la 20.01.2010.
Din actele de procedura, astfel cum au fost mentionate nu rezulta ca amanarea judecatii cauzei a fost pricinuita de intimata parata SC  T. E. SRL, astfel incat solutia pronuntata de instanta apare ca legala.
Totodata, contrar celor sustinute de recurenta, se constata – potrivit incheierii de sedinta  din 13.01.2010 (fila 85 din dosarul de fond) – ca sanctionarea paratei a fost solicitata de reclamanta prin avocat pentru invocarea in mod abuziv a exceptiei necompetentei teritoriale, nu  in considerarea expirarii sediului reclamantei. De altfel, din incheierea de sedinta din 18.11.2009 nici nu rezulta ca judecata cauzei a fost amanata la cererea paratei (fila 74 din dosarul de fond). Asadar, instanta nu  a schimbat intelesul vadit si neindoielnic al cererii.
Fata de considerentele expuse, instanta va respinge recursul ca nefondat.
In drept, au fost avute in vedere dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 304 ind. 1, art. 312 cod de procedura civila.

PENTRU ACESTE MOTIVE
 IN NUMELE LEGII
 DECIDE
Respinge recursul  formulat de recurenta reclamanta SC F.I. SRL  impotriva sentintei civile nr. 5197 din 14.07.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosarul nr. 10138/302/2009, in contradictoriu cu intimatii parati SC T.E.   si R.P. ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 1.06.2011.

Pt.
        PRESEDINTE               JUDECATOR          JUDECATOR               GREFIER
Judecator Haraga Cristian             Gavris Marilena Veronica       Mateescu Ana Maria               Mija Marilena Daniela
Aflat in co
                                                   Semneaza Presedintele Sectie