Contract de distributie materisle promotionale

Tribunalul Bucuresti                                          
Sectia  a VI a Comerciala

Decizie  relevanta trimestrul II 2011


1. Contract de distributie materiale promotionale

 -  C.civil – art. 1082,  1083, 969, 970,  1169

Partea care a invocat exceptia de neexecutare a contractului  avea sarcina probei in privinta indeplinirii propriei obligatii de plata a pretului, dar si in privinta neindeplinirii obligatiilor  asumate de cealalta parte contractanta.

(TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A VI A COMERCIALA,
DECIZIA COMERCIALA NR. 124 din 28.01.2011)

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului l Bucuresti, la data de 11.08.2009, sub nr. 27447/299/2009, reclamanta C.N, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa oblige parata la plata sumei de 3982,05 lei reprezentand contravaloare factura fiscala seria INCTV nr. 1455/12.02.2008 in cuantum de 2 173,00 lei, precum si la plata penalitatilor de intarziere aferente debitului, in suma de 1809,05 lei, cu cheltuieli de judecata.
Reclamanta si-a majorat catimea pretentiilor solicitand obligarea parata la plata sumei totale de 4 346,03 lei, debit si penalitati, precum si la plata penalitatilor de intarziere de la 01.05.2009 pana la data pronuntarii hotararii ori pana la momentul platii partiale a debitului, cu cheltuieli de judecata.
  Reclamanta a precizat ca suma pretinsa se compune din 2173 lei debit principal si din 2173,03 lei penalitati de intarzierea aferente debitului rezultat din cele 12 facturi fiscale mentionate.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 969 C.civ., art. 720 ind. l, art. 112-114, art. 274C.pr.civ.
Prin  sentinta civila nr.4084/10.03.2010 Judecatoria Sectorului  1 Bucuresti a admis in parte cererea formulata  de reclamanta  C.N  in  contradictoriu cu  parata  SC  G.,  a  obligat parata la plata catre reclamanta  a sumei de  4.346 lei, din care  suma  de 2.173 lei  reprezentand  debit principal, contravaloarea facturii fiscale seria  INTCV nr.1455/12.02.2008 scadenta la data de  04.03.2008, iar suma de  2.173 lei  reprezentand  maximul  penalitatilor   de 0,25% pe zi intarziere ce pot fi acordate reclamantei, calculate incepand  cu data de  05.03.2008, parata fiind obligata si la plata cheltuielilor  de judecata in suma de 3125,18 lei reprezentand taxa de timbru  si timbrul judiciar, luandu-se act ca parata nu solicita cheltuieli de judecata.
Pentru  a pronunta  aceasta  hotarare instanta de fond a retinut ca la data de 05.02.2008, intre reclamanta, in calitate de proprietar, si parata, in calitate beneficiar, s-a incheiat contractul nr.14C avand drept obiect acordarea dreptului beneficiarului de a distribui, contra cost, prin intermediul propriilor reprezentanti, materiale promotionale (tiparituri) in zona publica a AIHCB
 Potrivit art. 3.1. contractul s-a incheiat pentru o perioada de o luna, pretul fiind stabilit la nivelul sumei de 500 Euro plus TVA, partile stabilind ca plata sa se faca in termen de 15 zile lucratoare de la data emiterii facturii (art. 3.2), sub sanctiunea platii de penalitati de 0,25% pe zi intarziere (art. 3.3).
In executarea acestui contract, reclamanta a emis factura fiscala seria INCTV nr. 1455/12.02.2008 pentru suma de 2 173,00 lei, scadenta la data de 04.03.2008 .
Instanta de fond a retinut ca parata nu a achitat contravaloarea acestei facturi fiscale, motiv pentru care reclamanta a calculat penalitati contractuale, emitand in acest sens urmatoarele facturi fiscale: seria INTCV nr. 3908/16.04.2008 (penalitati pentru lunile februarie, martie 2008), seria INTCV nr. 6480/10.07.2008 (penalitati pentru lunile aprilie, mai, iunie 2008), seria INTCV nr. 8502/16.09.2008 (penalitati pentru lunile iulie, august 2008), seria INTCV nr. 9589/27.10.2008 (penalitati pentru‘ luna septembrie 2008), seria INTCV nr. 10341/12.11.2008 (penalitati pentru luna octombrie 2008), seria INTCV nr. 11274/11.12.2008 (penalitati pentru luna noiembrie 2008), seria INTCV nr. 1184/09.02.2008 (penalitati pentru luna decembrie 2008), seria INTCV nr. 1634/24.02.2008 (penalitati pentru luna ianuarie 2009), seria INTCV09 nr. 2457/13.03.2009 (penalitati pentru luna februarie 2009), seria INTCV09 nr. 3555/16.04.2009 (penalitati pentru luna martie 2009), seria INTCV09 nr.4412/14.05.2009 (penalitati pentru luna aprilie 2009).
S-a mai retinut ca fiind indeplinite conditiile raspunderii civile contractuale intrucat parata nu si-a respectat obligatia de a plati pretul pentru activitatea de distributie desfasurata in incinta AIHCB, ceea ce se
transpune in savarsirea unei fapte ilicite; in patrimoniul reclamantei s-a cauzat un prejudicia egal chiar cu contravaloarea facturii fiscale emise in executarea contractului, pentru suma de 2 173 lei - seria INCTV nr. 1455/12.02.2008; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu este probat prin aceleasi inscrisuri depuse la dosar; vinovatia paratei este prezumata in materie contractuala, sarcina probei contrare revenindu-i chiar autorului faptei ilicite, respectiv  paratei, prin dovedirea unei cauze straine, neimputabile (in aplicarea prevederilor art.1082 si art.1083 C.civ).
       Instanta de fond a retinut in considerentele hotararii ca in raporturile de drept comercial debitorul este de drept in intarziere potrivit art. 43 C.com. care prevede ca datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile.
In consecinta, constatand ca parata nu a achitat contravaloarea facturii fiscale seria INCTV nr. 1455/12.02.2008, in temeiul art. 969 si 970 C. civ., prima instanta a admis actiunea reclamantei si a obligat parata  la plata sumei de 2 173 lei catre reclamanta.
Instanta de fond a inlaturat apararile paratei retinand ca singurele conditii inserate in contract sunt cele care deriva din chiar obiectul asupra caruia partile si-au dat consimtamantul, respectiv, acordarea dreptului beneficiarului de a distribui, contra cost, prin intermediul propriilor reprezentanti, materiale promotionale (tiparituri) in zona publica a AIHCB. Asadar, se poate concluziona ca singura obligatie a societatii reclamante era aceea de a nu restrictiona accesul paratei in incinta aeroportului, Terminalul. In aceste conditii, obligatie fiind una negativa, de a nu face nimic de natura a impiedica parata sa-si distribuie materialele promotionale, sarcina probei in sensul ca reclamanta nu si-a indeplinit aceasta obligatie ii revenea chiar paratei (prin dovada faptului pozitiv contrar).
Astfel, instanta constata ca reclamanta si-a indeplinit sarcina probei, in aplicarea prevederilor art. 1169 C.civ., prin dovedirea existentei raporturilor contractuale, a actului juridic incheiat si a obiectului sau, respectiv a drepturilor si obligatiilor partilor contractante. Dimpotriva, parata este cea care, cu toate ca a invocat imprejurarea ca a intampinat nenumarate probleme in legatura cu modalitatea in care reclamanta trebuia sa-si execute obligatiile asumate, nu a adus nicio dovada in sprijinul celor afirmate, cu nesocotirea acelorasi prevederi legale mentionate.
Prin urmare, exceptia de neexecutare a contractului, invocata de parata ca si aparare de fond, nu are sustinere in cauza, parata esuand in a dovedi ca a existat din partea reclamantei o neexecutare, chiar partiala, dar suficient de importanta, a obligatiilor sale.
De asemenea emiterea facturii fiscale la nicio saptamana de la incheierea contractului nu conduce la concluzia nesocotirii unei prevederi contractuale, de vreme ce partile nu au prevazut in contractul incheiat data sau momentul la care aceasta trebuia eliberata.
Nici apararea paratei in sensul ca prin el insusi contractul nu probeaza o creanta certa, lichida si exigibila si ca factura fiscala invocata nu poarta semnatura si stampila societatii, nu a fost retinuta de instanta deoarece prin contractul incheiat si nota de negociere anexata partile s-au inteles asupra unui pret de 500 Euro plus TVA (art. 3.1), creanta certa, a carei existenta rezulta din insusi contractul incheiat, si lichida, a carei catime este determinata prin acelasi inscris, in intelesul art. 379 C.pr.civ.
In ceea ce priveste exigibilitatea creantei, aceasta este data de prevederile art. 3.2 din contract - 15 zile lucratoare de la data emiterii facturii fiscale.
Astfel, factura fiscala seria INCTV nr.1455/12.02.2008 a fost emisa chiar pentru 2 173 lei, echivalentul in lei a sumei de 500 Euro plus TVA la data emiterii ei (un Euro avand valoarea de 3,6521 lei). In aceste conditii, nici nu mai apare ca necesara acceptarea facturii, contravaloarea ei fiind datorata in chiar temeiul contractului incheiat, purtand deopotriva semnatura reprezentantului legal si stampila societatii parate.
In ceea ce priveste sustinerea paratei privind lipsa a doua facturi fiscale nr.8505/16.09.2008 si nr.9598/27.10.2008, instanta de fond a retinut ca acestea figureaza in „cererea modificatoare si de marire a cuantumului pretentiilor" dintr-o eroare materiala, din analiza inscrisurilor depuse la dosar reiesind ca respectivele facturi sunt cele cu nr. 8502/16.09.2008 (reprezentand penalitati pentru lunile iulie, august 2008) si cu nr. 9589/27.10.2008 (reprezentand penalitati pentru luna septembrie 2008).
Prima instanta a apreciat ca fiind intemeiat in parte capatul de cerere referitor la obligarea paratei la plata penalitatilor de intarziere parata fiind obligata la plata sumei de 2173 lei.
In acest sens s-a aratat ca partile au prevazut prin contract obligarea paratei la plata penalitatilor de 0,25% pe zi intarziere pentru neplata la termen a facturilor fiscale emise in executarea acestuia. Pe de alta parte partile nu au prevazut si posibilitatea ca acest cuantum al penalitatilor sa depaseasca cuantumul sumei asupra careia se calculeaza. Or, in aplicarea prevederilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002, instanta a limitat cuantumul acestor penalitati la debitul principal , fiind in cuantum de 2173 lei.
In tem,meiul disp. art. 274 C.pr.civ. si urm., instanta a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata, in suma de 325,18 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (322,18 lei taxa de timbru, 3 lei timbru judiciar), luand act ca . parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva  a  acestei sentinte a formulat recurs parata SC  G solicitand admiterea  recursului, modificarea  in parte a sentintei civile atacate, in senul respingerii cererii de chemare in judecata ca neintemeiata.
Recurenta a aratat ca solicita sa se analizeze cauza sub toate aspectele, fara a limita motivele de casare sau de modificare prevazute de art.304 C.proc.civ., avand in vedere inclusiv urmatoarele considerente:
Prin Contractul de colaborare nr.14/C/05.02.2008 reclamanta, in calitate., coproprietar, s-a obligat fata de parata  "sa asigure desfasurarea activitati de  distributie in conditiile stabilite in prezentul contract", in schimbul pretului prevazut la art. 3.1 din Contract.
Astfel la art. 3.1 din Contract, s-a prevazut ca pentru activitatea de distributie desfasurata in incinta AIHCB, beneficiarul va plati proprietarului suma de 500  EUR+TVA. Per a contrario, in situatia existenta in prezenta cauza, in care recurenta-parata nu a desfasurat nicio activitate de distributie in acest spatiu nici pe durata Contractului si nici macar ulterior sau anterior,  aceasta considera, ca nu datoreaza  niciun pret, in caz contrar fiind vorba de o imbogatire fara justa cauza a reclamantei.
Sustine recurenta ca a invederat instantei de fond faptul ca in realitate societatea parata nu a utilizat in niciun mod spatiul pe care reclamanta a acceptat sa il  puna la dispozitie prin Contractul incheiat intre parti, astfel ca, reclamantei ii revenea sarcina de a face dovada faptului pozitiv contrar. Insa, din niciuna din probele administrate in cauza nu s-a facut dovada faptului ca recurenta  ar fi utilizat in vreun mod zona publica a AIHCB - Terminal Sosiri Internationale pentru realizarea obiectului Contractului, utilizare care conditiona plata pretului potrivit clauzelor contractuale explicite cuprinse in art. 3.1 din Contract.
Recurenta a subliniat faptul ca partile nu au inteles sa conditioneze plata pretului de simpla acceptare de catre reclamanta in sensul punerii la dispozitia sa a acestui spatiu, ci efectiv de desfasurarea activitatii de distributie de material publicitare de catre S.C. "G. in incinta AIHCB.
Nerealizarea in fapt a obiectului Contractului din motive care exced culpei vreuneia dintre parti reprezinta, de altfel, si motivul pentru care recurenta nu a acceptat la plata facturile fiscale emise de catre reclamanta si care fac obiectul prezentei cauze.
Mai mult, o asigurare efectiva a posibilitatii de a distribui materiale promotionale in incinta AIHCB presupunea din partea reclamantei eliberarea in favoarea reprezentantilor societatii noastre a unor permise speciale pentru desfasurarea acestor activitati intr-o zona a unui aeroport international, in care accesul este restrictionat. Or, aceasta cu siguranta nu reprezinta o obligatie negativa asumata de catre reclamanta, ci una pozitiva, a carei dovada trebuia si putea fi facuta de catre aceasta parte.
In consecinta, considera ca debitul principal nu este datorat si drept urmare nici cererea privind penalitatile de intarziere nu este intemeiata.
Pentru motivele expuse recurenta a apreciat ca hotararea pronuntata de instanta de fond este nelegala si netemeinica, astfel incat solicita admiterea recursului formulat, modificarea in parte a hotararii atacate, in sensul respingerii ca neintemeiata a cererii de chemare in judecata.
Intimata–reclamant C.- Bucuresti SA a formulat intampinare prin care a solicitat  respingerea  recursului  formulat si mentinerea  sentintei  pronuntata  ca temeinica si legala.
In motivare, intimata a aratat ca intre cele doua societati s-a incheiat contractul de colaborare nr. 14C din data de 05.02.2008, in care figurau ca parti CN AIHCB SA in calitate de Proprietar si SC G in calitate de Beneficiar. Obiectul contractului consta in acordarea dreptului beneficiarului de a distribui, contra cost, prin intermediul propriilor reprezentanti, materiale promotionale (tiparituri) in zona publica a AIHCB - Terminal Sosiri Internationale.
In baza acestui contract a fost emisa de catre intimata-reclamanta  factura fiscala seria INCTV nr. 1455/12.02.2008, in valoare de 2.173,00 RON. Conform prevederilor contractuale factura trebuia achitata in termen de 15 zile lucratoare de la data emiterii facturii, in caz contrar urmau sa fie percepute penalitati de 0,25% pe zi de intarziere(art. 3.3. din contractul de colaborare).
Ca urmare a faptului ca aceasta factura nu a fost achitata, reclamanta a procedat la emiterea, periodic, de facturi pentru penalitatile  rezultate din factura fiscala neachitata.
Astfel  la data de  28.02.2008, in contabilitatea CN AIHCB SA, parata  inregistra  un debit in valoare de  3.982,05 RON, evidentiat  prin facturile mentionate. Pentru aceste motive, intimata-reclamanta  solicita   respingerea recursului si in consecinta  mentinerea  hotararii  pronuntata  in fond, cu cheltuieli de judecata.
In drept, au fost invocate dispozitiile  art. 115-118 C.p.c.
In dovedirea cererii  se solicita administrarea  probei cu inscrisuri.
Analizand hotararea atacata in raport de actele dosarului si de motivele invocate de recurenta-parata, Tribunalul apreciaza recursul ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Intre parti s-a incheiat Contractul de colaborare inregistrat de intimata-reclamanta sub nr. nr.14C/05.02.2008 avand drept obiect acordarea dreptului recurentei parate (beneficiarul) de a distribui, contra cost, prin intermediul propriilor reprezentanti, materiale promotionale (tiparituri) in zona publica a AIHCB- Terminal Sosiri Internationale.
Potrivit art. 3.1. contractul s-a incheiat pentru o perioada de o luna, iar recurenta parata s-a obligat la plata sumei de 500 Euro plus TVA pentru activitatea de distributie desfasurata in incinta AIHCB pe durata acestei luni, partile stabilind ca plata sa se faca in termen de 15 zile lucratoare de la data emiterii facturii (art. 3.2), sub sanctiunea platii de penalitati de 0,25% pe zi intarziere (art. 3.3).
Conform prevederilor art. 4.1 din contract reclamanta intimata s-a obligat sa asigure desfasurarea activitatii de distributie in conditiile stabilite in contract, sa emita in  timp util factura de plata la valoarea negociata intre parti si sa efectueze controale periodice pentru verificarea modului de respectare a clauzelor contractului, iar conform prevederilor art. 4.2 beneficiarul s-a obligat sa efectueze plata in termenii stabiliti in contract, sa nu distribuie materiale promotionale sau informationale care sa contina articole sau referiri de natura sa afecteze imaginea Romaniei sau a aeroportului, persoanele desemnate sa desfasoare activitatea de distributie sa se prezinte la Birul Securitate Aeroportuara pentru instruire asupra normelor de securitate, reprezentantii sai sa poarte la vedere ecusoane de identificare, sa aiba o tinuta decenta un comportament civilizat si sa respecte cu strictete zona special desemnata pentru aceasta activitate, sa respecte reglementarile privind accesul in aeroport si reglementarile de ordine interioara specifice sa nu deterioreze elementele de infrastructura existente in zona .
Avand in vedere obiectul contractului si obligatiile asumate de parti, tribunalul apreciaza ca  fiind nefondata sustinerea recurentei privind conditionarea platii pretului contractului de desfasurarea activitatii de distributie materiale publicitare in spatiul mentionat in contract, obligatia principala asumata de reclamanta fiind aceea de a permite accesul recurentei-parate, timp de o luna de zile,  in zona publica a AIHCB-Terminal Sosiri Internationale in scopul distribuirii de material publicitar.
Imprejurare ca recurenta parata nu desfasurat activitatea de distribuire de material publicitar in incinta AIHCB in perioada de valabilitate a contractului nu are relevanta in cauza, deoarece nu i se poate imputa reclamantei intimate vreo culpa in legatura lipsa de activitate a recurentei-parate.
In plus asumarea obligatiei de plata a pretului contractului sub conditia desfasurarii activitatii de distributie de material publicitar, astfel cum sustine recurenta, este o obligatie sub conditie pur potestativa (ma oblig daca vreau), consecinta fiind nulitatea acesteia conform prevederilor art. 1010 C. civ.
Tribunalul apreciaza ca in conditiile in care parata recurenta a invocat exceptia de neexecutare a contractului, aceasta avea sarcina probei atat in ceea ce priveste indeplinirea propriei obligatii de plata a pretului, parata neputand face dovada unui fapt negativ, cat si in ceea ce priveste privind neandeplinirea obligatiilor asumate de reclamanta intimata.
Tribunalul nu va retine nici sustinerile recurentei in sensul ca reclamanta intimata nu i-a asigurat posibilitatea distribuirii materialelor promotionale prin eliberarea  unor permise speciale pentru zona aeroportului in care accesul este restrictionat, deoarece reclamanta intimata nu si-a asumat o astfel de obligatie prin contract, prezentare persoanelor desemnate sa desfasoare activitatea de distributie la Birul Securitate Aeroportuara pentru instruire asupra normelor de securitate si purtarea ecusoanelor de identificare, fiind suficienta pentru a permite accesul reprezentantilor recurentei in spatiul mentionat in contract, astfel cum rezulta din interpretarea clauzelor contractuale conform vointei comune a partilor.
Avand in vedere cele retinute mai sus tribunalul apreciaza ca in mod corect instanta de fond a retinut ca fiind indeplinite conditiile angajarii raspunderii contractuale a recurentei-parate, acesta fiind obligata in temeiul dispozitiilor art. 969, 970 C.civ la plata debitului in suma de 2.173  lei si la plata penalitatilor de intarziere in suma de 2.173 urmare a activarii clauzei penale, iar in temeiul art. 274 C.p.civ la plata cheltuielilor de judecata.