Modalitatea de exprimare a acordului asupra continuarii derularii contractului.

    
      
      DOSAR NR: 4604/302/2010
      
      TRIBUNALUL BUCURESTI
      SECTIA A VI-A CIVILA
      DECIZIA CIVILA NR: 1178
      Sedinta publica de la: 23.05.2012
      Tribunalul constituit din:
      PRESEDINTE: SIMONA MARIA ZARAFIU
      JUDECATOR: GABRIELA ROLEA
      JUDECATOR: ANDREEA LAVINIA ERSILIA HARFAS
      GREFIER: ILONKA BOCU
         
       
      Pe rol solutionarea cererii de recurs formulata de recurenta SC U T B SA, in contradictoriu cu intimata C M O impotriva sentintei civile nr. 2327/18.03.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosarul nr. 4604/302/2010, avand ca obiect pretentii.
      La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns recurenta, prin avocat R V cu imputernicire avocatiala la dosar si intimata, prin avocat B A M cu imputernicire avocatiala la dosar.
      Procedura legal indeplinita.
      S-a facut referatul cauzei de catre grefiera de sedinta, dupa care:
      Recurenta, prin aparator, depune cerere precizatoare, comunicand intimatei copie de pe aceasta si diferenta de taxa de timbru in cuantum de 80 lei si timbru judiciar in cuantum de 0,60 lei.
      Intimata, prin aparator, depune copie de pe certificatul de casatorie al acesteia, in dovedirea schimbarii numelui si solicita lasarea cauzei la a doua strigare, pentru a lua cunostinta de cererea precizatoare.
      Tribunalul lasa cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea intimatei de a lua cunostinta de cererea precizatoare depusa de recurenta la acest termen.
      La a doua strigare a pricinii, la apelul nominal facut in sedinta publica, a raspuns recurenta, prin avocat R V cu imputernicire avocatiala la dosar si intimata, prin avocat B A M cu imputernicire avocatiala la dosar.
      Tribunalul, considerand ca nu mai sunt alte cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul asupra recursului.
      Recurenta, prin aparator, solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat, casarea hotararii instantei de fond si trimiterea cauzei spre competenta solutionare Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, avand in vedere disp. art. 7 alin. 1 rap. la art. 5 Cpc. Totodata, solicita respingerea actiunii de fond ca prematur introdusa, avand in vedere ca reclamanta nu a facut dovada indeplinirii procedurii prealabile a concilierii, iar corespondenta purtata intre parti nu poate fi considerata ca fiind procedura prealabila, fata de aspectul ca, in cuprinsul acesteia, nu se indica cuantumul pretentiilor si ca inadmisibila, cu cheltuieli de judecata, depunand dovezi in acest sens.
      Intimata, prin aparator, solicita respingerea recursului si mentinerea hotararii instantei de fond ca temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata pe cale separata. In ceea ce priveste competenta de solutionare a cauzei, solicita a se avea in vedere competenta alternativa, fata de dispozitiile din OG nr. 21/1992. De asemenea, contractul incheiat intre parti este unul civil si nu comercial, astfel, nefiind obligatorie efectuarea procedurii prealabile a concilierii.
      Tribunalul retine litigiul spre solutionare.
       
      T R I B U N A L U L,
      
     Prin cererea formulata la data de 17.03.2010 si inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti sub nr. 4604/302/2010, reclamanta C M O a solicitat obligarea paratei U T B sa restituie suma  incasata abuziv  incepand cu luna februarie 2008, reprezentand majorarea  comisionului de administrare de la 0,2%  la 0,5%, sa  plateasca daune  interese  compuse  din actualizarea sumei datorate cu indicele de inflatie si dobanda legala, precum si sa perceapa pe viitor comisionul de 0,2% prevazut in contract.
     Prin sentinta civila nr.2327/18.03.2011, Judecatoria sectorului 5 Bucuresti a admis cererea reclamantei, a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 1.912,29 Euro, echivalent lei la data platii, incasata ca  majorare a comisionului de administrare in perioada februarie 2008 – ianuarie 2011, a dobanzii legale calculate pentru fiecare suma perceputa cu titlu de majorare a comisionului, de la data platilor si pana la achitarea efectiva a sumei de 1.912,29 Euro, a obligat  parata sa perceapa in continuare reclamantei un comision de administrare in cuantum de 0,2%, in baza contractului de credit nr. 65787/14.12.2006 si a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 595,90 RON, cheltuieli de  judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
     Pentru a decide astfel, prima instanta a avut in vedere urmatoarele:
     Intre B c HVB T SA ( a carei suuccesoare este parata U T B) si C M O, respectiv C C, in calitate de imprumutati, a fost incheiat contractul de credit nr. 65787/14.12.2006, avand ca obiect acordarea unui credit in valoare de 32.625 Euro.
Conform art. 3.3 ii) din acest contract, comisionul de administrare pentru facilitatile denominate in Euro este de 0,2%, calculat la soldul lunar al facilitatii, iar conform art. 3.6 lit. a, respectivul comision este publicat in “Tariful de comisioane si taxe pentru persoane fizice”, in vigoare la data deschiderii contului.
Prin adresa R-AR 2687325/21.12.2007 ( fila nr. 174 ), parata comunica noile dobanzi si comisioane aplicabile incepand cu 21.01.2008, insa confirmarea de primire a scrisorii recomandate nu este semnata de reclamanta ( fila nr. 176 ).
Instanta retine ca, in conformitate cu clauza inserata in preambulul contractului, in cazul unui conflict cu prevederile CGA, vor prevala termenii si conditiile contractului.
Or, dupa cum s-a aratat, la momentul acordarii creditului s-a convenit un comision de administrare de 0,2%, valabil pentru intreaga perioada a existentei raporturilor contractuale si care nu poate fi modificat decat prin acordul partilor.
De altfel, prin concluziile depuse pentru  termenul de pronuntare, insasi parata  invoca modificarea contractului, iar nu aplicarea neconditionata si discretionara a CGA, aratand ca a comunicat reclamantei noua valoare a comisionului si ca persoana imprumutata a executat contractul astfel modificat, achitand voluntar ratele lunare majorate.
Pentru inceput,  pe baza actelor depuse la  dosar, instanta constata ca prin emiterea adresei R-AR 2687325/21.12.2007 nu s-a realizat o modificare a contractului de credit.
Intr-adevar, formularul tipizat pentru confirmarea primirii scrisorii recomandate nu este semnat de reclamanta destinatara, corespondenta fiind restituita ca urmare a expirarii termenului de pastrare. Cu alte cuvinte, noua oferta contractuala nu a ajuns la cunostinta destinatarului, iar reclamanta trebuia sa incerce o noua comunicare, care sa fie efectiva, mai ales ca adresa in discutie a fost emisa si transmisa  prin posta in perioada sarbatorilor de iarna cand unele persoane pot lipsi de la  domiciliu.
Instanta nu poate primi nici apararea paratei ca achitarea ratelor majorate ar reprezenta o executare a contractului modificat.
Astfel, parata omite ca, in conformitate cu art. 7.1 din contract, neindeplinirea obligatiilor asumate atrage declararea facilitatii ca fiind scadenta anticipat si exigibila, aspect de altfel inserat si in adresa R-AR 2687325/21.12.2007, cand se urmarea aducerea la cunostinta reclamantei ca, in cazul in care nu este de acord cu noua  rata lunara, trebuie sa “renunte” la contract, cu consecinta restiturii anticipate a intregii sume imprumutate.
Fata de o asemenea clauza vadit abuziva ( cel putin in ceea ce priveste intentia bancii de a impune modificarea contractului ), ce constrange clientul sa achite suma ceruta de banca pentru a evita scadenta anticipata, imposibil de suportat financiar, plata voluntara a ratelor nu  poate avea semnificatia acceptarii noilor conditii contractuale.
La solicitarea instantei, partile au prezentat calculul sumelor percepute ca majorare de comision, reclamanta achiesand  la suma de 1.912,29 Euro, inaintata de banca ( filele nr. 179 si 180 ).
In aceste conditii, parata va fi  obligata la restituirea respectivei sume, precum si la plata dobanzii legale calculate pentru fiecare suma perceputa cu titlu de majorare a comisionului, de la data efectuarii platilor in contul ratelor lunare si pana la achitarea efectiva a debitului principal.
De asemenea, cat timp sunt in vigoare clauzele contractuale initiale, va mai obliga parata sa perceapa in continuare reclamantei un comision de administrare in cuantum de 0,2%, in aplicarea art. 3.3 ii, coroborat cu art. 3.6 lit. a din contract.
In fine, in conformitate cu dispozitiile art. 274 C. proc. civ. va obliga  parata care cade in  pretentii la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
      Impotriva acestei hotarari a formulat recurs parata U T B SA, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna, in principal, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre competenta solutionare catre Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, in subsidiar, modificarea sentintei recurate si respingerea cererii ca inadmisibila,  in raport de neindeplinirea procedurii concilierii prealabile, iar in cazul in care se va trece peste aceste motive, modificarea sentintei recurate in sensul schimbarii in tot a acesteia si respingerii cererii ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
      In motivare, recurenta a aratat ca  prima instanta a respins in mod gresit exceptia necompetentei materiale, desi in cauza erau incidente dispozitiile art.7  alin.1 raportat la art.5 Cod procedura civila, ceea ce determina  competenta de solutionare in favoarea Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti.
      De asemenea, recurenta a aratat ca in mod incorect prima instanta a considerat ca prin corespondenta purtata intre parti s-a realizat concilierea directa, aceasta fiind o interpretare extensiva, intrucat simpla cerere de revenire la comisionul initial, la care ea a raspuns, nu poate fi asimilata unei asemenea proceduri.
      In ceea ce priveste fondul cauzei, recurenta a invederat instantei ca, in speta, nu exista niciun conflict intre termenii CGA si contractul incheiat de parti, deoarece acest conflict nu se refera la nemultumirile uneia dintre parti in legatura cu derularea contractului, ci doar la interpretarea contractului. Drept urmare, este gresita aprecierea ca in cauza ar fi vorba despre un conflict asupra carora ar prevala termenii contractului, contrar celor din CGA. Astfel, CGA in vigoare la data notificarii (21.12.2007) reglementeaza la art.11 alin.3 dreptul bancii de a modifica in orice moment nivelul comisioanelor practicate pentru serviciile oferite, comunicand acest fapt clientului.
      Recurenta a aratat ca a comunicat reclamantei prin scrisoarea nr.R-AR2687325/2007, la adresa mentionata de aceasta pentru corespondenta, modificarile intervenite cu privire la contract, precum si emiterea catre aceasta la data de 13.03.2008 a graficului de rambursare, indeplinindu-si astfel obligatiile contractuale.
      Totodata, in opinia recurentei, expedierea scrisorii coroborata cu comunicarea graficului de rambursare si cu executarea platilor conform acestui grafic, fara nicio rezerva sau obiectie, timp de 2 ani, ulterior acestui moment, conduc spre rationamentul ca intimata reclamanta a luat cunostinta si a acceptat modificarile  survenite.
      Atitudinea pasiva a intimatei, care a inteles sa introduca actiunea aproape de implinirea termenului de prescriptie, este vadit abuziva, intrucat, din toate probele deduse judecatii, rezulta acceptarea modificarilor, astfel ca instanta trebuia sa o  sanctioneze pe intimata prin respingerea cererii acesteia, formulata in incercarea de a deturna de la finalitatea sa actiunea civila, intimata intentionand sa se sustraga de la obligatiile sale asumate si acceptate, atat prin contract, cat si prin manifestarea neechivoca de a achita ratele ulterior modificarii.
      In drept, au fost invocate dispozitiile art.304 pct.3, 5, 8 si 9, art.3041 Cod procedura civila, art.299 teza finala si art.274 Cod procedura civila.
      La data de 6.03.2012, prin Serviciul Registratura, intimata a depus la dosar intampinare (fila 26), solicitand respingerea recursului ca nefondat.
      In motivare, intimata a aratat ca a indeplinit procedura concilierii, cu toate ca in litigiile intemeiate pe dreptul protectiei consumatorilor, nu este necesara indeplinirea acestei proceduri. Astfel, la data de 02.02.2010, intimata arata ca s-a adresat bancii, prin adresa nr.1247337, solicitandu-i respectarea contractului si revenirea la comisionul de 0,2%, calculat la soldul lunar la facilitati, astfel cum era prevazut in contract.
      Referitor la celelalte motive de recurs, intimata a aratat ca orice modificare a contractului trebuia facuta in temeiul legii, iar nu unilateral, asa cum prevad clar si dispozitiile contractului incheiat cu recurenta, cat si dispozitiile art.11 alin.3 si 4 din CGA.
      In plus, intimata a  mentionat ca plata voluntara a ratelor nu poate avea semnificatia acceptarii noilor conditii contractuale, deoarece aceasta plata a fost facuta pentru a evita scadenta anticipata a contractului.
      La data de 13.03.2012, recurenta a depus la dosar precizarea cererii sale (fila 39), prin care a aratat ca suma contestata este de 7.806,15 lei.
      In sedinta publica din data de 23.05.2012, recurenta  depus la dosar o a doua precizare, prin care a invederat instantei ca intelege sa conteste suma de 7.884,37 lei.
      
      Examinand legalitatea si temeinicia sentintei recurate in raport de motivele invocate, Tribunalul constata ca recursul este nefondat.
      1. In ce priveste exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, Tribunalul apreciaza ca in mod corect prima instanta a respins-o, ca neintemeiata.
      Pentru a decide astfel, s-a avut in vedere ca, in cauza, competenta teritoriala este una alternativa, actiunea putand fi introdusa si la instanta locului unde parata are reprezentanta, pentru obligatiile ce urmeaza a fi executate in acel loc sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentant sau din fapte savarsite de acesta, in conformitate cu disp. art. 7 alin. 2 C.p.c.
      Desi in cuprinsul contractului de credit nr. 65787, imprumutator apare B C  HVB T SA (a carei succesoare este recurenta-parata U T B SA), actul a fost incheiat prin Sucursala SMB a acestei banci, asa cum rezulta din stampila aplicata la finalul contractului (fila 14 din dosarul de fond), care are sediul in Bucuresti, sector 5, Calea 13 septembrie nr. 123, astfel incat, raportat la dispozitiile legale mai sus-citate coroborate cu cele ale 12 C.p.c., Judecatoria sectorului 5 Bucuresti a fost competenta sa solutioneze in fond litigiul.
      2. Referitor la exceptia inadmisibilitatii cererii, ca urmare a neindeplinirii procedurii prealabile directe, Tribunalul retine ca solutia de respingere a acestei exceptii ca neintemeiata, solutia adoptata de prima instanta, este una corecta, intimata-reclamanta conformandu-se disp. art. 7201 C.p.c.
      Contrar sustinerilor intimatei, prezentul litigiu este de natura comerciala, atat din punct de vedere obiectiv, cat si subectiv, fata de disp. art. 3 pct. 11, art. 7 si art. 56 C. com., recurenta-parata avand calitatea de comerciant, iar legea considerand operatiunile de banca si schimb drept fapte de comert. Prin urmare, in conformitate cu disp. art. 7201 C.p.c., parcurgerea procedurii concilierii directe era obligatorie pentru intimata-reclamanta, litigiile privind dreptul consumatorilor nefiind exceptate de la aplicarea acestor prevederi.
      Asa cum a retinut si instanta de fond, corespondenta purtata intre parti, respectiv sesizarea nr. 1247537/02.02.2010 facuta de intimata-reclamanta si adresa nr. 638755/18.02.2010 (filele 39-40 din dosarul de fond), prin care banca raspunde acestei sesizari, a atins finalitatea urmarita prin instituirea procedurii prealabile, recurenta fiind informata asupra peretentiilor deduse ulterior judecatii si exprimandu-si clar opinia in sensul ca, in baza dispozitiilor contractuale, este indreptatita sa perceapa comision majorat.
      Chiar daca sesizarea intimatei-reclamante nu indeplinea toate conditiile prevazute de art.7201 C.p.c., lipsind cuantumul pretentiilor, precum si invitatia formala, expresa la conciliere, aspecte necontestate de catre intimata-reclamanta, aceasta nu atrage sanctiunea inadmisibilitatii cererii. Aceasta, intrucat nerespectarea unora din prevederile art.7201 C.p.c. nu atrage automat nulitatea concilierii, ci numai daca partea dovedeste o vatamare. Daca parata ar fi invocat si dovedit o vatamare, s-ar fi putut pune cu temei problema neindeplinirii procedurii prealabile. Dar recurenta-parata nu a probat ca ar fi suferit vreo vatamare, a ignorat demersurile reclamantei si nici nu a solicitat o conciliere directa.
       In conditiile aratate si avand in vedere demersurile ambelor parti, ar fi excesiv de rigida o interpretare in sensul ca nu s-a realizat incercarea de conciliere prevazuta de art.7201C.p.c, pentru a se putea promova actiunea.
      Totodata, instanta considera ca este necesar a nu transforma aceasta institutie a concilierii directe intr-un instrument prea rigid - si la indemana unui parat de rea-credinta – prin care sa se urmareasca intarzierea solutionarii  litigiului, prin invocarea sicanatorie a tot felul de neregularitati de forma ale concilierii, cand este clar ca parata nu doreste deloc rezolvarea amiabila.
      Ratiunea concilierii prealabile prevazute de art. 720? C.p.c. este aceea de a simplifica si degreva judecatile avand ca obiect pretentii de natura baneasca, pretentii ce pot fi solutionate pe cale amiabila si intr-un termen scurt.
      Aceasta ratiune a fost  practic realizata in prezenta cauza, asa cum rezulta din adresele comunicate intre parti, deoarece esential este ca partile, prin vointa lor, exprimata neechivoc, sa staruie pentru a rezolva litigiul. Prin urmare, in cauza, scopul si finalitatea prevederilor art. 720? C.p.c. au fost aduse la indeplinire, stabilindu-se ca vointa partilor a fost si este de a rezolva litigiul pe cale judecatoreasca, iar  nu pe cale amiabila.
      In concluzie, intrucat recurenta-parata nu a dovedit  existenta vreunui prejudiciu, iar reclamanta a probat ca a depus diligente, in vederea solutionarii pe cale amiabila a litigiului, instanta va respinge motivul de recurs privind inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata, ca neintemeiat.
      3. In ceea ce priveste fondul cauzei, prima instanta a facut o corecta evaluare a probelor administrate, stabilind o situatie de fapt conforma cu realitatea si aplicand normele legale incidente in cauza.
      Tribunalul apreciaza ca prin emiterea adresei nr.R-AR2687325/2007, la adresa mentionata de intimata-reclamanta pentru corespondenta, nu a operat modificarea contractului, cata vreme nu s-a realizat acordul partilor. Astfel, din confirmarea de primire a scrisorii recomandate (fila 176 din dosarul de fond), rezulta ca respectiva adresa, prin care reclamanta era notificata cu privire la modificarile contractului, nu a fost receptionata de aceasta, neexistand vreo semnatura a destinatarului la rubrica destinata acestuia.
      Prin urmare, in mod judicios prima instanta a apreciat ca, intrucat oferta contractuala nu a ajuns la cunostinta destinatarului, recurenta-parata trebuia sa incerce o noua comunicare.
      De altfel, insasi recurenta-parata recunoaste in cuprinsul cererii de recurs ca scopul acestei comunicari este de a incunostiinta intimata-reclamanta asupra modificarilor survenite, in vederea exprimarii acordului asupra continuarii derularii contractului.
      De asemenea, nici plata voluntara a ratelor timp de circa 2 ani, ulterior modificarii, nu echivaleaza cu acordul intimatei vis-a-vis de aceste modificari, o astfel de manifestare avand caracter echivoc, motivul achitarii putandu-l constitui evitarea scadentei anticipate a creditului.
      Instanta urmeaza sa inlature sustinerile recurentei cum ca in mod gresit prima instanta a retinut existenta unui conflict intre contractul de credit si CGA, in realitate fiind vorba doar de interpretarea unor prevederi contractuale.
      Astfel, potrivit at. 10.1 din CGA (fila 100 din dosarul de fond), „Banca isi rezerva dreptul de a modifica in orice moment nivelul comisioanelor, comunicand acest fapt Clientului. Acestea devin opozabile Clientului prin afisare la sediile Bancii”. In schimb, art.9.2 din contractul de credit mentioneaza ca „In cazul in care conditiile existente la data incheierii contractului de credit se modifica substantial datorita unor evenimente incontrolabile de catre parti,... partile vor negocia, in spiritul bunei-credinte, costurile Facilitatii. In cazul in care nu pot fi incheiate, de comun acord, acte aditionale la contractul de credit, pentru modificarea in consecinta a acestuia, oricare dintre partile contractante poate denunta acest contract...”
      In concluzie, cum prevederile CGA si cele ale contractului mai sus-mentionate prevad doua modalitati diferite de realizare a modificarilor contractuale si cum intr-o astfel de situatie, clauzele contractuale au prioritate fata de cele ale CGA, Tribunalul considera ca, in cauza, se impunea ca partile sa incheie de comun acord un act aditional, care sa prevada modificarile intervenite in privinta contractului, ceea ce nu s-a intamplat.
      Fata de toate aceste considerente, in temeiul art. 312 rap. la art. 3041 C.p.c. si la art. 304 pct. 3, 5, 8 si 9 C.p.c., va respinge recursul, ca nefondat.
      
      PENTRU ACESTE MOTIVE,
       IN NUMELE LEGII,
      DECIDE:
      Respinge recursul formulat de recurenta-parata SC U T B SA, cu sediul in ales in Bucuresti, la S.P.R.L. B si A, impotriva sentintei civile nr. 2327/18.03.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosarul nr. 4604/302/2010,  in contradictoriu cu intimata-reclamanta  C M O, cu domiciliul in Bucuresti, Aleea Bacau, nr.7, bl.H1, sc.2, ap.34, sector 5,  ca nefondat.
      Irevocabila.
      Pronuntata in sedinta publica, azi, 23.05.2012.

   PRESEDINTE       JUDECATOR          JUDECATOR           GREFIER                   Simona Maria Zaraf                 Gabriela Rolea           Andreea  Lavinia Erisilia Harfas             Ilonka Bocu
      

Red.jud.ALEH
Dact.RG
Ex.2/24.05.2012
Judecator fond  - Ionut Niculescu
Judecatoria sector 5  Bucuresti-dosar nr.4604/302/201