Dovedirea informatiei de risc bancar

R O M A N I A

TRIBUNALUL BUCURESTI                                                       Dosar nr. 22833/3/2011
SECTIA A VI -A CIVILA
SENTINTA CIVILA NR.  18997
Sedinta publica de la 10.12.2012
Tribunalul constituit din :
PRESEDINTE   : M A M
GREFIER   :   M M D

Pe rol se afla judecarea cauzei privind pe reclamanta SC A S SRL in contradictoriu cu SC A L IFN SA.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 26.11.2012, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta, cand tribunalul, pentru a da posibilitatea reclamantei sa depuna note scrise a amanat pronuntarea la 3.12.2012, apoi la 10.12.2012, cand a hotarat urmatoarele:

TRIBUNALUL

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti la data de 15 iunie 2010 sub nr. 27382/299/2010, reclamanta SC A S SRL a solicitat in contradictoriu cu SC A L IFN SA ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata parata sa “remedieze“ datele furnizate la Centrala Riscurilor Bancare din care rezulta ca in lunile decembrie 2009  -  februarie  2010 reclamanta figura cu debite restante, si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare a sustinut ca la data de 22.09.2009 a incheiat cu parata contractul de leasing nr. 090922AA56, care prevede achitarea a 36 de rate, ca la momentul incheierii contractului a depus 36 de ordine de plata emise in alb, pe care parata urma sa le completeze si sa le depuna la banca. A sustinut ca in lunile decembrie 2009, ianuarie 2010 si februarie 2010 parata nu a facut acest lucru, si nici nu a instiintat societatea despre necesitatea de a achita sumele respective, situatia fiind clarificata dupa discutiile telefonice din ianuarie 2010.
A precizat ca prin transmiterea acestor date i s-a cauzat un prejudiciu, constand in reducerea finantarii la linia de credit de la valoarea de 2.500.000 la suma de 1.150.000, apreciindu-se ca a crescut riscul bancar; de asemenea, I s-a redus credibilitatea fata de clienti si furnizori.
In drept cererea nu a fost intemeiata.
In baza art. 242 alin. 2 cod proc.civila a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
Prin intampinare (f.30-33) parata a invocat exceptia necompetentei generale si materiale a judecatoriei. Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata deoarece, in opinia sa, biletele la ordin reprezinta mijloace de garantare a platii ratelor de leasing, iar maniera lor de utilizare este lipsita de relevanta.
Prin sentinta civila nr. 2819/2011, Judecatoria a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti . 
Pe rolul Tribunalului Bucuresti – sectia a VI, cauza a fost inregistrata sub nr. 22833/3/2011.
A fost administrata proba cu inscrisuri.

Verificand materialul probator administrat, tribunalul retine:

intre parti s-a incheiat contractul de leasing financiar nr. 090922AA56/22.09.2009, reclamanta avand calitatea de utilizator, iar parata de finantator.
Potrivit art. 4.1 din contract, ratele de leasing sunt scadente si vor fi platite potrivit programului ce reprezinta anexa nr. 1 la contract, iar art. 4.3, reclamanta are obligatia de a plata la data scadenta a fiecarei rate.  Totodata, potrivit art. 4.2 din contract, ratele de  leasing si valoarea reziduala vor fi reprezentate de bilete la ordin avand scadenta mentionata in anexa nr. 1, emise de reclamanta in favoarea finantatorului si platibile la banca utilizatorului.
In executarea dispozitiilor Regulamentului BNR nr. 4/2004, parata a comunicat Centralei Riscurilor Bancare ca reclamanta  nu si-a indeplinit obligatiile de plata a ratelor de leasing pentru decembrie 2009 – februarie 2010.
Reclamanta apreciaza ca aceasta raportare este eronata deoarece intarzierea la plata nu apartine reclamantei, ci paratei care nu s-a folosit de biletele la ordin predate la data incheierii contractului.
Cum inscrierea reclamantei in Centrala Riscurilor Bancare a fost fundamentat pe dispozitiile Regulamentului BNR nr. 4/2004 se impune cercetarea conditiilor de inscriere si corectare a informatiei.
    Potrivit art. 10 din acest act normativ,  inscrierea in Registrul central al creditelor poate fi efectuata daca informatia de risc bancar transmisa de catre o persoana declaranta indeplineste cumulativ urmatoarele conditii de validare:
   a) respecta standardele de continut si modul de completare a formularelor prevazute in prezentul regulament;
   b) este in concordanta, conform criteriilor stabilite de Centrala Riscurilor Bancare in acest sens, cu informatia de risc bancar cuprinsa in raportarile anterioare.
    Totodata, art. 21 prevede ca inlocuirea informatiei de risc bancar transmise, care nu a indeplinit cel putin una dintre conditiile prevazute la art. 10 alin. (1), si completarea informatiei de risc bancar transmise se pot face in perioada de raportare (prin retransmisie) prin utilizarea formularelor F2 A, F2 B si F3 A:
   a) ca urmare a sesizarii de catre Centrala Riscurilor Bancare a erorilor, aceasta va transmite persoanei declarante, in cel mult o zi bancara de la data primirii oricarei raportari, formularul "Lista erorilor privind informatia de risc bancar" (F7). Continutul acestui formular si modul de completare sunt prezentate in anexa nr. 7;
   b) ca urmare a sesizarii de catre persoana declaranta a erorilor si omisiunilor proprii.  
In cazul in care persoana declaranta sesizeaza erori in informatia de risc bancar transmisa in cadrul perioadei de raportare, aceasta este obligata sa transmita la Centrala Riscurilor Bancare, in aceasta perioada, informatia de risc bancar corectata. Corectarea acestor erori se poate efectua si prin utilizarea formularului "Sesizare de corectie".
De asemenea, in ipoteza in care persoana declaranta nu efectueaza corectiile in perioada de raportare, Centrala Riscurilor Bancare va inscrie in Registrul central al creditelor numai informatia de risc bancar care indeplineste conditiile prevazute la art. 10 alin. (1) si va completa pe baza datelor anterioare informatia de risc bancar omisa.
  Reclamanta nu a indicat in mod expres care din conditiile prevazute de art. 10 din Regulament nu a fost indeplinita, dar sustine ca nu se afla in situatia de risc bancar deoarece dispunea de resurse financiare, asa cum rezulta din adresa nr. 1206/2011 emisa de Volksbank. Prin urmare, reclamanta sustine ca nu indeplinea conditia de a fi raportata, in sensul art. 3 din regulament.
Posibilitatea paratei de a introduce biletele la ordin pentru plata ratelor de leasing nu inlatura obligatia reclamantei de a achita ratele de leasing.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta sustine ca parata avea obligatia ca la fiecare rata scadenta sa depuna in banca biletele la ordin.
In opinia instantei, parata avea posibilitatea executarii biletelor la ordin, dar nu si-a asumat obligatia descrisa de reclamanta in sensul de a introduce la plata biletul la ordin la data scadentei obligatiei.
Urmatoarele clauze contractuale indreptatesc instanta sa afirme cele sus precizate:
Art.4.3: „utilizatorul are obligatia de plata la data scadenta a fiecarei rate sau a oricarei alte sume de plata;
Art. 4.6 „daca utilizatorul remite plata integrala a ratei cu cel putin 15 zile inainte de scadenta, atunci biletul la ordin referitor la aceasta devine nul;
Art.4.8 utilizatorul se angajeaza sa indeplineasca toate obligatiile de plata la timp”.
Art.5.1 „factura fiscala aferenta oricarei obligatii se va emite la data scadentei sau la data platii integrale sau partiale., pentru intreaga suma datorata, la cursul de vanzare EUR al ABN AMRO BANK din ziua scadentei sau platii  efectuate.”
Art. 5.3 „sumele platite de utilizator vor fi alocate in ordinea scadentei”
Art.5.4 „orice plata facuta in alt cont decat cele mentionate pe factura pro forma va fi considerata nula si neavenita” .

Asadar, art. 5.3 si 5.4 din contract prevad in mod explicit ca obligatia de plata a ratelor de leasing incumba utilizatorului.
Evaluarea riscului bancar s–a efectuat de parata ca urmare a intarzierilor la plata inregistrate de reclamanta pe perioada decembrie 2009 – februarie 2010, fapt recunoscut de reclamanta prin cererea de chemare in judecata („ in luna ianuarie 2010, in urma unei convorbiri telefonice purtate cu reprezentantii paratei am aflat ca biletele la ordin nu au fost depuse la banca. Ulterior convorbirii am efectuat plata”).
Informatia de risc bancar este informatia care se raporteaza de catre institutiile de credit, se prelucreaza si se difuzeaza de Centrala Riscurilor Bancare; informatia de risc bancar cuprinde datele de identificare a unui debitor, persoana fizica sau persoana juridica nonbancara, si operatiunile in lei si in valuta prin care institutiile de credit se expun la risc fata de acel debitor.
In cauza, aceasta informatie nu a fost transmisa in mod eronat de catre parata astfel incat sa poata fi rectificata in concordanta cu capitolul III din regulament. Banca nu trebuia sa analizeze solvabilitatea reclamantei si nici daca exista disponibil in conturile deschise la diverse institutii bancare,  ci doar daca isi executa sau nu obligatia de plata a ratelor la scadenta.  
Prin urmare, pentru ca instanta sa dispuna obligarea paratei sa transmita la Centrala Riscurilor Bancare, informatia de risc bancar corectata se impunea sa se dovedeasca, de catre reclamanta, indeplinirea obligatiilor de plata a ratelor de leasing aferente lunilor decembrie 2009, ianuarie 2010 si februarie 2010, la scadenta. O asemenea dovada nu exista.
 Fata de considerentele expuse, cererea va fi respinsa ca neintemeiata.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

Respinge cererea formulata de reclamanta S.C. A S S.R.L. cu sediul in Pascani, Judet Iasi impotriva paratei  S.C. A L IFN S.A  cu sediul in Bucuresti, cu sediul ales la sediul SCPA Petrescu Serban & Asociatii, ca neintemeiata.
Cu apel in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 10.12.2012.


PRESEDINTE                                                                                   GREFIER