Contract de antrepriza. Clauza penala pentru neexecutarea obligatiilor antreprenorului. Nulitate, invocarea acesteia pe cale de exceptie

Prin sentinta comerciala 269/07.10.2010 s-a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamant SC"S"SRL BACAU  si a fost obligata reclamanta sa achite paratei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
      Referitor la exceptia lipsei de interes serios si legitim al reclamantei, aceasta a fost respinsa avand in vedere ca unul din conditiile interesului pentru a justifica sesizarea instantei de judecata, este ca acesta sa fie legitima, corespunzator cerintelor legii materiale si procesuale, cand se urmareste afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes  ocrotit de lege si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut. A fost retinut ca interesul reclamantei in promovarea prezentei actiuni, este urmarirea realizarii dreptului sau de a solicita penalitati de intarziere conform clauzelor contractualelor, respectiv art.6.12 din Contractul de antrepriza generala nr.221/12.07.2007 incheiat intre parti, potrivit scopului economic pentru care a fost incheiat acest contract.
      Pe fondul cauzei, s-a retinut ca intre parti s-a incheiat Contractul de antrepriza generala nr.221/12.07.2007, avand ca obiect executarea de catre parata a lucrarilor de constructii montaj la obiectivul „cladire spatii comerciale, birouri si locuinte S+P+2E+M situat in Bacau, str. Vasile Alecsandri nr. 54 bis la un pret de 650.000 Ron (cu TVA inclus), pe baza documentatiei la executie pusa la dispozitie de catre reclamanta.
      Pentru o parte din lucrarile efectuate, parata a emis facturile nr. 2775305 din 03.10.2007, nr.2775306/03.10.2007 si nr.64/01.02.2008 in valoare totala de 91.589,61 lei, achitata de catre parata cu OP nr.62/03.10.2007 si OP nr.9/24.03.2008, ramanand de executat lucrari in valoare de 558.410,39 lei pana la data de 07.08.2008, data cand a intervenit rezilierea contractului.
      Ca urmare, reclamanta a calculat in baza art.6.12 din contract penalitati de intarziere in procent de 0,1% aplicat la valoarea lucrarilor neexecutate pentru un numar de 206 zile incepand cu data de 14.01.2008 (data de referinta luata din intampinarea paratei, prin care afirma ca la aceasta data lucrarile erau in plina desfasurare) si pana la data de 07.08.2008, data rezilierii contractului conform procesului verbal de conciliere directa (fila 24) incheiat in data mentionata, valoarea penalitatilor de intarziere solicitate sunt in cuantum de 115.032,46 lei.
      Conform art.3.1 din contract, durata de realizare a lucrarilor este de 5 luni calendaristice, exceptand conditiile meteo nefavorabile, conform graficului de executie, care constituie anexa nr.2 la contract, iar conform art.3.2 lucrarile trebuiau sa fie incepute in maxim 15 zile de la data emiterii ordinului de incepere a lucrarilor de executie si urmau sa se deruleze conform graficului de executie a lucrarilor.
      Desi s-a pus in vedere reclamantei sa depuna la dosarul cauzei anexa nr.2 la contract, pentru a se verifica in functie de graficul de executie a lucrarilor, momentul din care reclamanta a inceput calculul penalitatilor de intarziere, avand in vedere ca durata de realizare a lucrarilor a fost stabilita la 5 luni calendaristice, exceptand conditiile meteo nefavorabile, reclamanta a aratat ca nu sunt in posesia acestui inscris, astfel ca data de 14.01.2008 stabilita ca moment de incepere a calculului penalitatilor de intarziere este unul nerealist si nedovedit, stiut fiind ca lucrarile in constructii nu se pot executa pe timp de iarna, acest lucru fiind inserat in dispozitiile art.3.1 din contract.
      Pe de alta parte, reclamanta nu a facut dovada ca a emis ordinul de incepere a lucrarilor, aspect deosebit de important alaturi de graficul de executie a lucrarilor, deoarece lucrarile trebuiau incepute in termen de 15 zile de la data emiterii ordinului si terminate in termen de 5 luni calendaristice, exceptand conditiile meteo nefavorabile mentionate in graficul de executie, astfel ca momentul de la care curge penalitatile de intarziere nu a fost dovedit, deoarece nu s-a dovedit care a fost termenul de executie nerespectat de catre parat.
      S-a mai retinut ca nu s-a dovedit nici momentul pana la care curge aceste penalitati de intarziere, deoarece art.6.12 din contract nu a reglementat acest termen, mentionandu-se in cuprinsul sau doar cota de penalitati care se aplica la valoarea ramasa neexecutata, iar „abandonarea lucrarilor”, ca si cauza de reziliere a contractului de antrepriza prevazuta la art.12.2 liniuta 2 din contract, si mentionata in procesul verbal de conciliere directa incheiat la data de 07.08.2008, este de fapt o sistare a lucrarilor de catre parata, deoarece reclamanta nu si-a respectat obligatiile contractuale, incheind simultan, cu alte societati comerciale, contracte de prestari servicii pentru lucrari contractate cu parata din prezenta cauza, ca a incheiat Contractul de prestari servicii nr. 205/22.10.2007 incheiat cu SC SUNCONFORT (fila 80) pentru suma de 48000 Euro, contract incheiat inainte de rezilierea contractului de antrepriza generala nr.2221/12.07.2007, precum si cu alte societati (filele 73-75) care nu au fost depuse la dosarul cauzei, decat doar recunoasterea acestor societati, instanta va avea in vedere doar contractul incheiat cu SC SUNCONFORT SRL pentru suma de 48.000 Euro pentru aceleasi lucrari care au fost contractate cu parata, astfel ca valoarea contractului de antrepriza nr.221/2007 incheiat intre parti, a fost micsorata cu aceasta suma si care influenteaza valoarea lucrarilor neexecutate (558.410,39 lei) la care reclamanta a aplicat procentul de penalitate.
      Ca urmare, avand in vedere motivele aratate, nu s-a dovedit culpa paratei in nefinalizarea lucrarilor contractate, iar penalitatile solicitate nu au fost dovedite sub aspectele analizate si fata de dispozitiile art.969-970 Cod civil si dispozitiile contractuale, urmeaza a se respinge actiunea ca nefondata si urmeaza a obliga reclamanta sa achite paratei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
      Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta.
      Apelul a fost timbrat cu 1.952 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar.
      In motivarea apelului reclamanta arata ca gresit a fost retinut de catre prima instanta ca nu s-a facut dovada datei cand s-au inceput lucrarile in cauza, parata a recunoscut ca la 14.08.2007 lucrarile erau in plina desfasurare iar o alta dovada ar fi inutila. Cu privire la nedepunerea anexei 2 din contract parata nu a invocat conditiile meteo nefavorabile ci doar incheierea unor contracte cu alte societati insa acestea din urma au lucrarile datorate de intimata care a abandonat lucrul din santier.
      De asemenea gresit s-a retinut ca nu s-a precizat data pana la care s-au calculat penalitatile desi a precizat expres ca au fost calculate pana la data rezilierii contractului cand s-a incheiat procesul-verbal care a fost eronat interpretat de instanta.
      Se mai arata ca chiar daca a retinut incheierea contractelor cu alte societati instanta trebuia sa admita in parte pretentiile avand in vedere pretinsa sa culpa.
      Prin intampinare intimatul a invocat exceptia tardivitatii apelului deoarece chiar daca si-a ales domiciliul nu a indicat persoana insarcinata sa primeasca actele de procedura si astfel comunicarea hotararii la sediul social a fost legala iar apelul a fost declarat peste termen.
      Pe fondul cauzei arata ca desi lucrarea trebuia sa inceapa in 15 zile de la emiterea unui ordin de executie apelanta nu a emis un astfel de ordin si astfel nu se poate determina termenul de 5 luni.
      Ca abandonarea lucrarilor s-a datorat faptului ca reclamanta a incheiat contracte cu alte societati, ca  nu a fost produs nici un prejudiciu, lucrarile fiind efectuate de alte firme.
      La termenul din 17.05.2011 instanta de apel a pus in discutia partilor exceptia nulitatii absolute a clauzei penale din contractul de antrepriza avand in vedere dispozitiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 313/1879.
      Prin decizia 11/2011 s-a respins apelul ca nefondat, instanta de apel retinand urmatoarele
      Partile au incheiat un contract de antrepriza potrivit caruia intimatul-prarat se obliga sa execute o lucrare de constructii-montaj pentru apelanta. Asadar, antreprenorul s-a obligat la o prestatie in natura.
      Potrivit art. 6.12 din contract, partile au convenit ca pentru nerespectarea termenului de executie a lucrarii antreprenorul sa plateasca penalitati de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere calculata la valoarea ramasa neexecutata, clauza penala stabilita pentru prestatiile in natura pe care si le-a asumat antreprenorul.
      Potrivit art. 1 alin. 1 din legea 313/1879, clauza penala in contractele de prestatiuni in natura este nula.
      Incalcarea acestei dispozitii legale referitoare la clauza penala din contractele de prestatiuni in natura este sanctionata cu nulitatea absoluta.
      Avand in vedere ca apelantul si-a intemeiat actiunea pe o clauza din contract lovita de nulitate absoluta, actiunea acestuia este nefondata, statul putand realiza protectia judiciara a drepturilor doar daca acestea sunt constituite cu respectarea dispozitiilor imperative ale legii. In caz contrar s-ar lasa fara eficienta dispozitiile legale imperative si s-ar valida judiciar incalcarea acestora de catre parti.
      Asa cum s-a retinut clauza penala din contractul partilor este lovita de nulitate absoluta care, potrivit art. 2 din Decretul 167/1958  aceasta poate fi invocata oricand, atat pe cale de actiune cat si pe cale de exceptie.
      Exceptia nulitatii absolute, avand in vedere ca ocroteste un interes general, poate fi invocata atat de partile interesate cat si din oficiu de catre instanta.
      Cu toate acestea in cauza se impune analizarea incidentei dispozitiilor art. 296 teza a II-a Cod procedura civila potrivit careia apelantului nu i se poate crea o situatie mai grea in propria cale de atac.
      Asa cum rezulta din dosarul cauzei, reclamantului-apelant i-a fost respinsa actiunea ca nefondata insa in conditiile in care prima instanta a retinut ca nu a dovedit conditiile necesare pentru a deveni incidente dispozitiile clauzei penale convenite de parti.
      In urma retinerii nulitatii absolute a clauzei penale instanta de apel a constatat ca temeiul juridic pe care reclamantul si-a intemeiat actiunea este lovit de nulitate si potrivit principiului general ceea ce este nul nu poate produce efecte.
      In acest context insa devin aplicabile dispozitiile art. 1 alin. 2 din Legea 313/1879 potrivit carora in cazul obligatiilor rezultate din contract de prestatiuni in natura partea are deschisa calea dezdaunarii, pentru prejudiciul creat de cocontractant, in conditiile prevazute de art. 1084 Cod Civil.
      Asadar, chiar daca exceptia nulitatii clauzei penale a fost constatata din oficiu in apelul partii care si-a intemeiat actiunea pe aceasta clauza, avand in vedere solutia primei instante, apelantul nu are o situatie mai grea, dimpotriva,  poate sa faca dovada prejudiciului suferit si sa obtina astfel obligarea paratului la dezdaunare.
      Apelantul sustine ca dispozitiile Legii 313/1879 sunt incidente numai in contractele civile nu si in cele comerciale.
      Este adevarat ca in materia comerciala sunt incidente dispozitiile Codului Comercial insa acolo unde acesta nu reglementeaza sunt incidente dispozitiile dreptului comun, respectiv Codul Civil.
      In materie comerciala obligatiile sunt reglementate in Titlul V si nu cuprinde reglementari referitoare la efectele conventiilor si modul de stabilire a prejudiciului in caz de neexecutare sau executare cu intarziere, dispozitiile aplicabile fiind cele din dreptul comun.
      Pe de alta parte Legea 313/1879 se refera la oricare contracte si nu numai la contractele civile. Ca este asa rezulta si din interpretarea art. 3 din lege care exclude aplicarea acestor dispozitii  la contractele comerciale, ceea ce, printr-o interpretare ,,per a contrario”, dispozitiile art. 1 si 2 sunt aplicabile, asa cum se prevede si in chiar titlul legii, oricaror contracte, civile sau comerciale.
      In consecinta fata de exceptia nulitatii absolute a clauzei penale retinuta de instanta de apel, motivele de apel invocate de apelant apar ca nefondate, instanta urmand sa respinga apelul formulat.