Achitare in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala cu referire la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedura penala, pentru lipsa intentiei directe in cazul infractiunii de tainuire prevazuta de art. 221 Cod penal. Prezumtia de nevinovatie.

Pentru a se putea ajunge la o solutie de condamnare, legea prevede ca probele administrate sa fie in masura sa rastoarne prezumtia de nevinovatie instituita in favoarea inculpatului si sa nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei si vinovatia acestuia.
Nevinovatia este prezumata, inculpatul nefiind dator sa-si probeze nevinovatia atata timp cat nu s-a dovedit in contra sa, acest principiu regasindu-se inscris in art.11 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art.14.2 din Pactul International asupra Drepturilor Civile si Politice si art.23 din Constitutia Romaniei.
In Codul de procedura penala, prezumtia de nevinovatie este inscrisa intre regulile de baza ale procesului penal, in art.52 statuandu-se ca "orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva".
Prin adoptarea prezumtiei de nevinovatie ca principiu de baza, distinct de celelalte drepturi care garanteaza si ele libertatea persoanei - dreptul la aparare, respectarea demnitatii umane - s-au produs o serie de restructurari ale procesului penal si a conceptiei organelor judiciare, care trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte :
- vinovatia se stabileste in cadrul unui proces, cu respectarea garantiilor procesuale, deoarece simpla invinuire nu inseamna si stabilirea vinovatiei;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face in fiecare etapa a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii si definitive pentru urmatoarea faza a procesului;
- la adoptarea unei hotarari de condamnare, pana la ramanerea definitiva, inculpatul are statutul de persoana nevinovata; la adoptarea unei hotarari de condamnare definitive prezumtia de nevinovatie este rasturnata cu efecte "erga omnes";
- hotararea de condamnare trebuie sa se bazeze pe probe certe de vinovatie, iar in caz de indoiala, ce nu poate fi inlaturata prin probe, trebuie sa se pronunte o solutie de achitare.
Plecand de la analiza cerintelor impuse de principiul prezumtiei de nevinovatie si translatand analiza catre infractiunea de tainuire prev. de art. 221 C. Pen. pentru care a fost condamnat inculpatul, se constata ca, din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infractiunii de tainuire trebuie sa poarte asupra unui bun provenit dintr-o fapta prevazuta de legea penala. Sub aspectul laturii subiective, infractiunea de tainuire se savarseste cu intentie directa, faptuitorul urmarind obtinerea unui folos pentru sine sau pentru altul, cunoscand provenienta bunului din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.
Imprejurarea ca inculpatul a acceptat primirea unor bunuri cu o provenienta incerta, in lipsa unor probe certe care sa demonstreze ca inculpatul a cunoscut provenienta bunurilor din savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala, nu acopera cerinta dispozitiilor art. 221 C. pen., sub aspectul laturii subiective. Inculpatul trebuie sa aiba reprezentarea ca bunul provine din comiterea unei fapte prevazute de legea penala, iar nu doar simple supozitii, in aceasta din urma ipoteza nefiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii.

Prin sentinta penala nr. nr.518/24.03.2009 pronuntata de Judecatoria Medgidia in dosarul penal nr.341/256/2008, in baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.a Cod de procedura penala, a fost achitat inculpatul B.I.A., sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat, prevazuta de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g, i Cod penal, intrucat fapta nu exista.
A fost respinsa ca nefondata actiunea civila formulata de partea civila S.C. F. S.A. Medgidia.
In baza art.189 Cod de procedura penala, s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justitiei a sumei de 200 RON, cu titlu de onorariu aparator din oficiu.
In baza art.192 alin.3 Cod de procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lasate in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Medgidia nr. 1069/P/20.12.2007 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului B.I.A., sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat, prevazuta de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g si i Cod penal.
In fapt, s-a retinut ca la data de de 11/12.03.2007, pe timp de noapte si prin folosirea unui aparat autogen, inculpatul a sustras de la partea vatamata S.C. F. S.A. Medgidia, 35 m de conducta cu diametrul de 500 mm in valoare de 862 RON.
          Prin actul de sesizare s-a retinut ca partea vatamata S.C. F. S.A. Medgidia s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 862 RON, reprezentand contravaloarea celor 7 bucati de conducta, in lungime totala de 30 metri liniari.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, instanta a retinut ca cercetarile penale efectuate in cauza au fost determinate de plangerea penala fata de autori necunoscuti, formulata de partea vatamata S.C. F. S.A. Medgidia, pentru savarsirea de catre acestia a unei infractiuni de furt de conducta metalica cu diametrul de 500 mm.
In urma cercetarilor politiei, conducta sustrasa a fost identificata in saivanul inculpatului B.I., in prezenta mai multor persoane, care au contrasemnat procesul verbal de cercetare.
Existenta acestei tevi in saivanul inculpatului nu a fost contestata de acesta, contestata fiind numai apartenenta.
Astfel, inculpatul a aratat ca nu el detine acea teava, ci aceasta apartine numitului A.P. care, singur, a depozitat-o in saivanul inculpatului. Sustinerile inculpatului sunt confirmate de insusi martorul A.P., cat si de martorul P.V.
Provenienta licita a acestei conducte reiese din declaratiile martorilor A.P. si cea a numitului B.I. In mod indirect, acelasi lucru il confirma si martorul P.S.V. care, desi neaga orice intelegere cu numitul A.P., arata ca in tot timpul lucrarilor nu s-a inregistrat nici un furt sau vreo lipsa de conducta dezafectata.
Chiar din inscrisurile de la dosar depuse de procuror dintr-un alt dosar penal, coroborate cu cele depuse de inculpat, se contureaza, in opinia instantei, o procedura nelegala de colectare de fier vechi la saivanul inculpatului, anterior si ulterior faptei de fata, imprejurare pe care insa instanta o apreciaza ca nefiind relevanta in cauza.
Raportat la elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prevazuta de art.208 al.1-209 al.1 lit.g,i Cod penal, instanta judecatoreasca retine ca nu inculpatul este autorul faptei.
Astfel, din niciuna dintre probele administrate in cauza nu rezulta ca inculpatul a luat conducta de la locul dezafectarii. Nu rezulta modalitatea de savarsire a faptei, nici data si nici momentul. Aceasta cu atat mai mult cu cat, din plangerea penala “in rem" facuta de partea vatamata si inregistrata la data de 12.03.2007, reiese ca faptele la care aceasta face referire au fost savarsite in zilele imediat anterioare sesizarii.
Cu toate acestea, prin rechizitoriu se face referire la o fapta din noaptea de 11/12.03.2007, desi in declaratia sa, numitul T.C. face referire la data de 09.03.2007. Simpla referire la butelia de oxigen gasita in saivan nu este suficienta pentru a presupune modul de savarsire a faptei in lipsa oricarei probe cu care sa se coroboreze.
Din niciuna din probele administrate in cauza nu reiese ca moment al savarsirii faptei cel indicat de procuror, cu referire exclusiva la inculpat. In plus, este identificata persoana detinatoare legala a conductei gasita la saivanul inculpatului, respectiv numitul A.P. care o recunoaste.
Intrucat in cauza nu se regaseste niciun element constitutiv al infractiunii de furt calificat, nici sub aspectul laturii obiective si nici al celei subiective, instanta a dispus achitarea inculpatului pentru ca fapta nu exista, precum si respingerea ca nefondata a actiunii civile.
Impotriva susmentionatei sentinte penale a declarat apel, in termen legal, Parchetul de pe langa Judecatoria Medgidia.
Prin decizia penala nr. 219/13.05.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 341/256/2008 a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Medgidia impotriva sentintei penale nr.518/24.03.2009 pronuntata de Judecatoria Medgidia in dosarul penal nr.341/256/2008.
A fost desfiintata sentinta penala apelata si, rejudecand, in baza art.334 Cod de procedura penala, s-a schimbat incadrarea juridica a faptei retinute in sarcina inculpatului B.I.A. din infractiunea de furt calificat, prev.de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g,i Cod penal, in infractiunea de tainuire prev.de art221 Cod penal.
In baza art.221 Cod penal, a fost condamnat inculpatul B.I.A. la pedeapsa de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de tainuire.
In baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului pe durata executarii pedepsei exercitiul drepturilor prevazute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua si b Cod penal. In baza art.81 Cod penal, a fost suspendata conditionat executarea pedepsei pe durata unui termen de incercare de 3 ani, stabilit conform art.82 Cod penal.
In baza art.359 Cod de procedura penala, s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendarii in cazul savarsirii unei noi infractiuni.
In baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a constatat suspendata executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
In baza art.346 rap.la art.14 Cod de procedura penala, cu aplicarea art.998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 862,15 lei despagubiri civile catre partea civila S.C. F. S.A. Medgidia.
In baza art.191 alin.1 Cod de procedura penala, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare catre stat. 
Au fost inlaturate din sentinta penala apelata dispozitiile contrare deciziei de fata si mentine celelalte dispozitii.
In baza art.192 alin.3 Cod de procedura penala, cheltuielile judiciare avansate in faza apelului au ramas in sarcina statului.
In baza art.189 Cod de procedura penala, onorariul de avocat oficiu S.E., in suma de 200 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justitiei.
In baza art.199 alin.3 Cod de procedura penala, s-a dispus scutirea martorului A.V. de amenda in suma de 250 lei aplicata prin incheierea de sedinta din data de 25.03.2010.
Tribunalul a constatat ca in mod corect prima instanta a apreciat ca infractiunea de furt calificat retinuta in sarcina inculpatului B.I.A. nu subzista in cauza, probele administrate nefacand dovada vreunui act de sustragere din partea acestuia, cu privire la cantitatea de 30 de metri liniari de conducta, afectata tronsonului de aductiune de apa, apartinand S.C. F. S.A. Medgidia.
Sub acest aspect, imprejurarea ca in saivanul apartinand inculpatului a fost descoperita aceeasi cantitate de teava cu cea reclamata de partea vatamata, avand aceleasi caracteristici cu cea cuprinsa in instalatia de irigatii de la ferma "F", nu poate conduce la concluzia ca inculpatul este autorul furtului, cata vreme in cauza s-a dovedit numai provenienta ilicita a bunurilor, nu si sustragrea lor nemijlocita de catre inculpat.
Contrar opiniei primei instante, tribunalul a apreciat insa ca in cauza exista suficiente probe care demonstreaza sustragerea cantitatii de teava aflate in exploatarea partii vatamate, inculpatul primind in vederea valorificarii un bun provenit din savarsirea unei fapte de natura penala, adica ceea ce contureaza elementele infractiunii de tainuire prevazuta de art.221 Cod penal.
Din ansamblul materialului probator, rezulta ca inculpatul B.I.A. a manifestat o pozitie oscilanta, ceea ce face ca apararea invocata in cursul judecatii sa fie privita cu numeroase rezerve, in raport de propriile-i depozitii din cursul urmaririi penale, dar si fata de neconcordantele strecurate in continutul declaratiilor de martori audiati in aparare.
Astfel, audiat fiind in fata organelor de politie la data de 16.03.2010, B.I.A. nu a facut referire la martorul A.P., precizand ca nu are cunostinta despre identitatea celui care a adus in interiorul saivanului cele sapte bucati de teava, aceeasi pozitie procesuala fiind mentinuta si cu ocazia audierii ca invinuit si inculpat, la datele de 01.08.2007 si 13.12.2007.
In aceste declaratii, inculpatul a sustinut ca oricine putea intra in saivan, intrucat lacatul era pus "de forma", prin urmare poarta putea fi deschisa de orice persoana care dorea sa aduca fier vechi, fiind de notorietate locala ca proprietarul saivanului se ocupa de colectarea materialelor refolosibile.
In prima instanta, inculpatul, contrar pozitiei adoptate in cursul urmaririi penale, aduce un element de noutate, menit a-l apara de raspundere penala, invocand faptul ca bucatile de teava i-au fost aduse de martorul A.P., al carui nume nu fusese indicat in cursul urmaririi penale.
In mod evident, aceasta teza probatorie nu poate fi luata in considerare, fiind lipsita de orice credibilitate, cata vreme, cu ocazia celor trei audieri din cursul urmaririi penale, inculpatul nu a facut referire la respectiva persoana, desi avea tot interesul sa o faca. Aceasta intrucat martorul a declarat ca s-a intalnit cu inculpatul imediat ce si-a recuperat teava, adica inainte de Pastele lui 2007, aratand ca el este cel care a depozitat teava, iar inculpatul i-a precizat ca i s-a intocmit dosar penal.
De asemenea, atata timp cat martorul “confirma" ca s-a intalnit cu inculpatul de mai multe ori in decursul anului 2007, o asemenea teza probatorie, legata de eventuala provenienta a tevilor, trebuia "dezvaluita" si organelor de urmarire penala, lucru pe care inculpatul a omis sa il faca.
Deosebit de aceasta, se poate cu usurinta constata ca martorul A.P. nu putea aduce in incinta saivanului o cantitate atat de mare de teava, provenind din lucrarile efectuate de primarie si la care el insusi participase, deoarece caracteristicile bucatilor de teava descoperite la fata locului sunt identice cu cele ale instalatiei de aductiune, iar decuparea lor din amplasamentul initial este dovedita prin modul de operare si instrumentele folosite.
Astfel, procesul verbal de cercetare la fata locului releva existenta de utilaje si forte umane, cu ajutorul carora partea vatamata efectua in intervalul 09 - 12.03.2007 lucrari de decopertare mecanica in zona de referinta, pentru ca cercetarile intreprinse ulterior reclamarii bunurilor sa releve existenta unei portiuni de pamant maruntit, diferit de cel decopertat de utilajele unitatii, probabil decopertat manual.
Acest fapt demonstreaza ca ridicarea bucatilor de teava s-a realizat imediat decopertarii mecanice, profitand de absenta lucratorilor S.C. F. S.A., pe timp de noapte, de catre persoane straine de angajatii societatii, intrucat teava a fost descoperita in incinta saivanului, impreuna cu un tub de oxigen.
Ca aceasta teava este una si aceeasi cu cea reclamata de partea vatamata rezulta din celelalte cercetari consemnate in procesul-verbal, ce releva atat urmele de tarare catre directia saivanului inculpatului, cat si faptul ca teava a fost transportata sectionata, fiind gasita in aceasta stare.
Ori, de vreme ce martorul A.P. a afirmat ca primise bucati de teava gata taiate, nu se vede motivul pentru care in incinta saivanului a fost adus si un tub de oxigen, despre care inculpatul a declarat ca nu-i apartine.
Prin urmare, este in afara oricarui dubiu ca profitand de perioada sfarsitului de saptamana, in care teava nu a mai fost transportata la sediul societatii, persoane necunoscute au procedat la sustragerea acesteia, asa incat nu se poate sustine ca bucatile de teava ar fost date martorului A.P., ca rasplata pentru munca prestata "oficial" la lucrarile de decopertare.
Dimpotriva, martorul B.I., angajat al primariei, a aratat ca i-a lasat martorului A.P. cateva capete de teava, respectiv 3-4 bucati cu o lungime de 15 metri, nicidecum 7 bucati, cu o lungime totala de 30 de metri.
In sfarsit, tot martorul B.I. a declarat ca portiunea sustrasa provenea dintr-un tronson nou, adica din zona in care se efectuasera lucrari, situata in apropierea saivanului inculpatului, ceea ce releva faptul ca martorul A.P. nu putea primi decat bucati din tronsonul vechi, decopertat concomitent, intrucat numai aceste bucati puteau fi transportate la primarie, unde se putea dispune de ele.
In ceea ce priveste bucatile din tronsonul nou, ele erau duse la sediul societatii, asa cum declara martorii M.G., P.S. si B.I., prin urmare nu puteau ajunge in posesia martorului A.P. si de aici in incinta saivanului inculpatului, intrucat, la data sustragerii, lucrarile din zona respectiva erau in plina desfasurare, pe cand bucatile din tronsonul vechi au fost remise muncitorilor abia la finalul primelor lucrari.
Sub aspectul infractiunii de tainuire, tribunalul a apreciat ca aceasta subzista pe deplin in sarcina inculpatului, prin insasi faptul ca a acceptat, direct sau indirect, primirea unor bunuri, a caror situatie juridica era incerta, chiar suspecta, imprejurarea ca punctul de colectare functiona fara autorizatie si fara a fi cerute documente de provenienta a bunurilor fiind elocventa in exprimarea pozitiei subiective a inculpatului.
In situatia dedusa judecatii, apararea inculpatului care, audiat la numai doua zile de la savarsirea faptei, a declarat ca nu stie de unde provin tevile furate, este puerila, intrucat locul de depozitare era imprejumuit, fiind prevazut cu lacat si pazit de un caine din rasa pitbull, in permanenta dezlegat, animalul fiind cunoscut pentru agresivitatea sa.
Ca urmare, este lipsita de credibilitate afirmatia inculpatului ca orice persoana putea patrunde in incinta, lasand acolo diferite bunuri, orice depozitare facandu-se fie in prezenta inculpatului, fie de catre o persoana din anturajul sau, cu acordul tacit al proprietarului, fapt ce implica si asumarea de riscuri ce decurg decurg din provenienta ilicita a bunurilor primite.
In sfarsit, de vreme ce printre persoanele care vizitau punctul de colectare se puteau numara si hoti de fier vechi, inculpatul nu poate fi privit decat ca tainuitor, intrucat persoanele audiate in cursul urmaririi penale au recunoscut ca s-au inteles cu inculpatul sa-i vanda acel fier, pe care l-au descarcat, urmand sa primeasca ulterior banii.
De altfel, insasi masurile de protejare a incintei centrului de colectare demonstreaza contrariul celor sustinute de inculpat, iar prezenta unor ovine remarcate cu prilejul cercetarilor preliminare vine in sprijinul ideii ca nu orice persoana putea patrunde in interior, saivanul fiind situat in apropierea locuintei inculpatului, pentru a fi mai bine supravegheat si gospodarit, de catre inculpat si sotia sa.
Impotriva deciziei penale nr. 219/13.05.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 341/256/2008 a declarat recurs inculpatul B.I.A., invocand incidenta cazurilor de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 10, 17 si 18 C. Pr. Pen., intrucat instanta de apel nu a luat in considerare toate mijloacele de proba, a dat o incadrare juridica gresita faptei si a comis o grava eroare de fapt, pronuntand o solutie de condamnare a inculpatului.
Examinand legalitatea si temeinicia deciziei penale recurate, prin prisma motivele invocate si din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 1,2 C. Pr. Pen. si art. 385 ind. 9 alin. 3 C. Pr. Pen., Curtea constata ca recursul formulat de inculpatul B.I.A. este fondat.
Anterior analizarii fondului recursului, se impune analizarea  declararii in termen a recursului de catre inculpat. Inculpatul B.I.A. a fost prezent la dezbateri in faza apelului, astfel ca termenul de recurs de 10 zile curge de la pronuntarea hotararii. Hotararea instantei de apel a fost pronuntata la data de 13.05.2010, iar recursul a fost declarat la data de 25.05.2010, drept urmare ultima zi a termenului procedural de 10 zile, calculat pe zile libere, potrivit art. 186 alin. 2 C. Pr. Pen., a fost 24.05.2010. Data de 24.05.2010 a fost declarata zi nelucratoare (a doua zi de Rusalii), asa incat termenul de recurs se proroga pana la sfarsitul primei zile lucratoare, respectiv 25.05.2010, conditii in care recursul inculpatului a fost declarat in termen, urmand a fi analizat pe fond.
Curtea retine ca, potrivit art. 345 alin. 2 C. Pr. Pen., condamnarea se pronunta daca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat, toate aceste concluzii ce fundamenteaza hotararea de condamnare trebuind sa fie sustinute de probe certe de vinovatie, prin care sa fie rasturnata prezumtia de nevinovatie prev. de art. 52 C. Pr. pen. si art. 66 alin. 1 C. Pr. Pen.
Tribunalul a apreciat ca exista suficiente probe care demonstreaza sustragerea cantitatii de teava aflate in exploatarea partii vatamate, inculpatul primind in vederea valorificarii un bun provenit din savarsirea unei fapte de natura penala, ceea ce contureaza elementele infractiunii de tainuire prevazuta de art.221 Cod penal. S-a mai aratat ca infractiunea subzista pe deplin in sarcina inculpatului, prin insasi faptul ca a acceptat, direct sau indirect, primirea unor bunuri, a caror situatie juridica era incerta, chiar suspecta, imprejurarea ca punctul de colectare functiona fara autorizatie si fara a fi cerute documente de provenienta a bunurilor fiind elocventa in exprimarea pozitiei subiective a inculpatului.
Curtea, plecand de la incadrarea juridica corect stabilita de tribunal, retine ca pentru a se putea ajunge la o solutie de condamnare, legea prevede ca probele administrate sa fie in masura sa rastoarne prezumtia de nevinovatie instituita in favoarea inculpatului si sa nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei si vinovatia acestuia.
Nevinovatia este prezumata, inculpatul nefiind dator sa-si probeze nevinovatia atata timp cat nu s-a dovedit in contra sa, acest principiu regasindu-se inscris in art.11 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art.14.2 din Pactul International asupra Drepturilor Civile si Politice si art.23 din Constitutia Romaniei.
In Codul de procedura penala, prezumtia de nevinovatie este inscrisa intre regulile de baza ale procesului penal, in art.52 statuandu-se ca "orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva".
Prin adoptarea prezumtiei de nevinovatie ca principiu de baza, distinct de celelalte drepturi care garanteaza si ele libertatea persoanei - dreptul la aparare, respectarea demnitatii umane - s-au produs o serie de restructurari ale procesului penal si a conceptiei organelor judiciare, care trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte :
- vinovatia se stabileste in cadrul unui proces, cu respectarea garantiilor procesuale, deoarece simpla invinuire nu inseamna si stabilirea vinovatiei;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face in fiecare etapa a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii si definitive pentru urmatoarea faza a procesului;
- la adoptarea unei hotarari de condamnare, pana la ramanerea definitiva, inculpatul are statutul de persoana nevinovata; la adoptarea unei hotarari de condamnare definitive prezumtia de nevinovatie este rasturnata cu efecte "erga omnes";
- hotararea de condamnare trebuie sa se bazeze pe probe certe de vinovatie, iar in caz de indoiala, ce nu poate fi inlaturata prin probe, trebuie sa se pronunte o solutie de achitare.
Plecand de la analiza cerintelor impuse de principiul prezumtiei de nevinovatie si translatand analiza catre infractiunea de tainuire prev. de art. 221 C. Pen. pentru care a fost condamnat inculpatul B.I.A., curtea constata ca, din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infractiunii de tainuire trebuie sa poarte asupra unui bun provenit dintr-o fapta prevazuta de legea penala. Sub aspectul laturii subiective, infractiunea de tainuire se savarseste cu intentie directa, faptuitorul urmarind obtinerea unui folos pentru sine sau pentru altul, cunoscand provenienta bunului din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.
Tribunalul a apreciat ca atitudinea oscilanta a inculpatului si inlaturarea declaratiei martorului A.P., care sustinuse ca este persoana care a transportat bucatile de teava in curtea saivanului apartinand inculpatului, precum si imprejurarea ca nu orice persoana putea patrunde in curtea saivanului, ceea ce presupune ca inculpatul cunostea persoana sau persoanele care au adus tevile sunt suficiente pentru stabili pozitia psihica a inculpatului.
Este adevarat ca pozitia psihica a unei persoane fiind rezultatul unui proces intern, nu poate fi stabilita decat prin raportare la modul in care se exteriorizeaza conduita persoanei, insa conduita exterioara trebuie sa ofere elemente de fapt suficiente pentru a formula o concluzie certa, orice dubiu urmand sa profite inculpatului.
In opinia Curtii, datele mai sus enumerate sunt insuficiente pentru a se putea concluziona dincolo de orice dubiu ca inculpatul a cunoscut ca bunurile provin din comiterea unei fapte prevazute de legea penala. Simpla banuiala a inculpatului asupra provenientei ilicite a bunurilor nu este suficienta pentru existenta infractiunii de tainuire. Tribunalul a tras concluzia asupra vinovatiei inculpatului din aceea ca a acceptat primirea unor bunuri a caror situatie juridica era incerta, situatie in care inculpatul si-a asumat riscurile ce decurg din provenienta ilicita a bunurilor.
Chiar retinand concluzia tribunalului, aceasta este insuficienta pentru a pronunta o solutie de condamnare pentru savarsirea infractiunii de tainuire. Imprejurarea ca inculpatul a acceptat primirea unor bunuri cu o provenienta incerta, in lipsa unor probe certe care sa demonstreze ca inculpatul a cunoscut provenienta bunurilor din savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala, nu acopera cerinta dispozitiilor art. 221 C. pen., sub aspectul laturii subiective. Inculpatul trebuie sa aiba reprezentarea ca bunul provine din comiterea unei fapte prevazute de legea penala, iar nu doar simple supozitii, in aceasta din urma ipoteza nefiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii.
 De asemenea, din mijloacele de proba administrate in cauza rezulta ca organele de politie au fost sesizate despre sustragerea mai multor bucati de conducta metalica, motiv pentru care s-au deplasat la fata locului in data de 12.03.2007. Din procesul verbal incheiat la data de 12.03.2007 rezulta ca organele de politie s-au deplasat la saivanul inculpatului, in a carui curte se observau 7 bucati de conducta metalica cu o lungime de aproximativ 5 metri fiecare, cu izolatie exterioara identica cu cea conductei sustrase,  langa care se afla un tub de oxigen. Constatarile au fost efectuate din exteriorul curtii saivanului, intrucat curtea era incuiata si pazita de un caine.
In procesul verbal de cercetare la fata locului nu se mentioneaza indiciile care au determinat organele de politie sa se deplaseze de la locul sustragerii faptelor pana la saivanul apartinand inculpatului, contrar celor retinute de tribunal privind existenta unor urme de tarare catre directia saivanului, ceea ce ar putea constitui elemente de arbitrariu in stabilirea locului unde puteau fi descoperite bunurile sustrase.
Conducta metalica observata de la distanta in curtea saivanului nu a mai fost ulterior gasita, inculpatul sustinand ca a fost luata de martorul A.P., conditii in care se constata ca organele de urmarire penala nu au putut confirma identitatea dintre conducta aflata in curtea saivanului si conducta sustrasa de la S.C. F. S.A. Medgidia.
Constatarile efectuate cu prilejul cercetarii la fata locului releva asemanarea dintre conducta aflata in curtea saivanului si conducta sustrasa, dar nu ofera elemente de certitudine.
Drept urmare, curtea retine si ca nu s-a facut dovada identitatii dintre conducta aflata in curtea saivanului si conducta sustrasa, in conditiile in care nici martorii care au insotit organele de politie si nici organele de politie nu au putut examina de aproape conducta, pentru a se stabili cel putin identitatea de diametru dintre conductele in discutie. Declaratiile martorilor care au asistat la cercetarea la fata locului in sensul ca diametrul conductei era de 50 cm trebuie primite cu rezerva, in conditiile in care dimensiunea nu putea fi indicata de la distanta decat cu caracter aproximativ.
Tribunalul a retinut in mod corect contradictiile din declaratiile inculpatului si pozitia procesuala subiectiva a martorului A.P., ale carui sustineri au fost inlaturate, dar chiar si in atare situatie este sigur ca nu se poate stabili identitatea autorilor infractiunii de furt si nici identitatea dintre conducta aflata in curtea saivanului si conducta sustrasa. Inlaturarea apararii inculpatului nu presupune in mod necesar ca acuzatiile aduse acestuia sa fie considerate dovedite.
In atare ipoteza, plecand de la aceste constatari, avand in vedere si lipsa unor probe directe din care sa rezulte ca inculpatul a cunoscut provenienta conductei metalice ca fiind urmarea savarsirii unei infractiuni, elemente precum atitudinea oscilanta a inculpatului, inlaturarea declaratiei martorului A.P., imprejurarea ca nu orice persoana putea patrunde in curtea saivanului sunt doar elemente circumstantiale care ar fi putut conduce la stabilirea vinovatiei inculpatului sub forma intentiei directe, in masura in care s-ar fi coroborat si cu alte elemente de fapt, dar singure nu pot fundamenta o hotarare de condamnare, deoarece s-ar baza in mare masura pe  deductii care nu pot avea un caracter de certitudine.
In concluzie, curtea retine ca nu s-a facut dovada dincolo de orice dubiu ca inculpatul a primit spre valorificare conducta metalica cunoscand ca provenea din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, in scopul de a obtine un folos material pentru sine sau pentru altul, motiv pentru care nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de tainuire, sub aspectul laturii subiective (lipsa intentiei directe), urmand a se dispune achitarea inculpatului B.I.A., in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C. Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d C. Pr. Pen., fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 12 C. Pr. pen. (cu continutul rezultat din aplicarea Deciziei nr. 694/20.05.2010 a Curtii Constitutionale).
Pentru aceste considerente, in baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. Pr. Pen. curtea va admite recursul formulat de recurentul - inculpat B.I.A. impotriva deciziei penale nr. 219/13.05.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 341/256/2008.
Se va casa in parte decizia penala nr. 219/13.95.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 341/256/2008, in ceea ce priveste condamnarea inculpatului B.I.A. pentru savarsirea infractiunii de tainuire prev. de art. 221 C. Pen. si obligarea la despagubiri civile catre S.C. F. S.A. Medgidia si cheltuieli judiciare catre stat si, rejudecand:
In baza art. 11 pct. 2 lit. a C. Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d C. Pr. Pen. va fi achitat inculpatul B.I.A. pentru savarsirea infractiunii tainuire prev. de art. 221 C. Pen.
Va fi respinsa ca nefondata actiunea civila formulata de partea civila S.C. F. S.A. Medgidia, intrucat, asa cum s-a aratat la rezolvarea actiunii penale, nu s-a dovedit ca bunurile care s-au aflat temporar in curtea saivanului sunt aceleasi cu cele sustrase partii civile. Ca atare, nu rezulta ca inculpatul a avut vreo contributie la producerea prejudiciului invocat de partea civila, pentru a se angaja raspunderea civila delictuala, in conditiile art. 998,999 C. Civ.
In baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la solutionarea cauzei in prima instanta vor ramane in sarcina acestuia.
Se vor inlatura din decizia penala nr. 219/13.05.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 341/256/2008 dispozitia privind condamnarea inculpatului Busca Ion Adrian pentru savarsirea infractiunii de tainuire prev. de art. 221 C. Pen., dispozitiile art. 71 C. Pen. raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b C. Pen.,  art. 81 C. Pen., art. 359 C. Pr. Pen., art. 71 alin. 5 C. Pen., art. 346 C. Pr. Pen. raportat la art. 14 C. Pr. Pen. si art. 998-999 C. Civ., art. 191 alin. 1 C. Pr. pen.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale deciziei penale recurate, in masura in care nu contravin prezentei decizii.
In baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la solutionarea apelului si recursului vor ramane in sarcina acestuia.
In baza art. 189 C. Pr. Pen. suma de 70 lei reprezentand onorariu partial aparator desemnat din oficiu - avocat H.A. se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei in favoarea Baroului Constanta, conform art. 5 pct. 1 lit. a si art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocatii care acorda asistenta juridica in materie penala.