Functionar public. Sanctiune disciplinara prevazuta de art.80 din Legea nr.188/1999

Functionar public. Sanctiune disciplinara prevazuta de art.80 din Legea  nr.188/1999.Lipsa obligatiei formularii plangerii prealabile. Scutire de la plata taxei de timbru.



Art. 80  din Legea nr.188/1999
Art.77 al.2 lit.a si b  din Legea nr. 188/1999
Art.15 lit. a  din Legea  nr.146/1997
Art.44 din Legea nr. 215/2001



In cazul sanctiunii disciplinare  prevazuta  de art.80 din Legea nr.188/1999  pentru  abaterea disciplinara prevazute de art. 77 al.2 lit. a si b  din lege, instanta  de contencios poate fi sesizata direct fara  a fi obligatorie plangerea prealabila. Art.106 din  Legea nr.188/1999 impune respectarea  conditiilor si termenelor prevazute de  Legea  nr.554/2004 numai in cazul  actiunilor ce au  ca obiect actele administrative prin care s-a constatat  sau s-a  dispus incetarea raportului  de serviciu.
Actiunea este scutita de  plata  taxei de timbru conform art. 15  lit. a din  Legea nr.146/1997, intrucat  raporturile de serviciu ale  functionarilor  publici se inscriu in sfera  mai larga  a raporturilor de munca.
Abaterea  disciplinara  constand  in intarzierea  sistematica  in efectuarea lucrarilor  sau neglijente  repetate trebuie raportata  la  termenele legale stabilite  pentru  efectuarea lucrarilor.


Sectia de contencios administrativ si  fiscal  - Decizia nr. 130/03 februarie 2009


Prin actiunea in contencios administrativ inregistrata la Tribunalul Alba sub dosar nr.2987/107/2008 reclamantul B.N.P.P.  a solicitat ca in contradictoriu cu paratul PRIMARUL MUNICIPIULUI A.  sa se constate ca faptele retinute in sarcina sa prin Dispozitia nr.-246/20.05.2008 emisa de parat nu constituie abatere disciplinara si, in consecinta, sa se dispuna anularea Dispozitiei nr.246, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca din 31.05.2005 detine functia publica de arhitect al municipiului A. si prin dispozitia atacata i s-a aplicat sanctiunea disciplinara a diminuarii drepturilor salariale cu 20% pe o perioada de 3 luni, incepand cu iunie 2008, insa nu se face vinovat de savarsirea abaterii disciplinare, caci a depus toate  eforturile in vederea realizarii obligatiei de a intocmi cele 3 proiecte necesare sedintei Consiliului Local din 27.03.2008 , dar volumul de activitate fiind prea mare nu le-a putut preda decat in 24.03.2008, inaintea sedintei de comisie, consilierilor locali care nu au avut obiectiuni.
In drept s-au invocat prev.art.80 din Legea nr.188/1990 si Legea nr.215/2001.
Prin sentinta nr.1165/CAF/3.10.2008 Tribunalul Alba a respins exceptia invocata de parat cu privire la lipsa procedurii prealabile, apreciind ca sunt aplicabile prevederile Legii nr.188/1999 si ale Legii nr.554/2004.
Pe fond a admis actiunea reclamantului in contradictoriu cu paratul PRIMARUL MUNICIPIULUI A. si s-a dispus anularea Dispozitiei nr.246/20.05.2008 emisa de parat.
Instanta a apreciat ca actiunea reclamantului este scutita de plata taxei de timbru fiind in sfera dreptului  muncii.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a apreciat ca in mod gresit s-a retinut in sarcina reclamantului savarsirea abaterii disciplinare prev.de art.77 al.2 lit.a din Legea nr.188/1999, intrucat reclamantul  nu a intarziat in realizarea sarcinii ce i s-a stabilit, in fapt sedinta consiliului local a fost stabilita la o data ce nu respecta termenul legal de 30 de zile pe care compartimentele de specialitate din cadrul aparatului de lucru al Primarului il au pentru a intocmi rapoartele ce insotesc proiectele de hotarari. Totodata, nu este indeplinita nici conditia legii de a se constata intarzieri sistematice in efectuarea lucrarilor.
Impotriva hotararii a declarat recurs paratul PRIMARUL MUNICIPIULUI A., solicitand a se dispune casarea in intregime a acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Alba – Sectia comerciala si contencios administrativ apreciind ca instanta a apreciat gresit natura litigiului ca fiind un litigiu de dreptul muncii, in speta discutandu-se actul administrativ de sanctionare disciplinara a functionarului public, emis in conditiile art.78,79 si 80 din Legea nr.188/1999.
Recurentul critica si solutionarea gresita a exceptiei timbrarii cererii, apreciind ca actiunea trebuia timbrata in conditiile Legii nr.146/1997 raportat la Legea nr.554/2004.
Apreciaza ca hotararea este lovita de nulitate datorita lipsei minutei intocmita cu ocazia deliberarii, considerand ca inscrisul de pe verso-ul actiunii nu indeplineste cerintele art.258 rap. la art.268 al.1 pct.8 Cod pr.civila, existand, totodata, si stersaturi si corecturi.
Prin recurs se critica si exceptia prematuritatii si inadmisibilitatii actiunii cat timp nu a fost parcursa procedura prealabila care era obligatorie, in opinia recurentului, in temeiul art.106 din Legea nr.188/1999, art.51 din HG nr.1344/2007 si art.7 al.1 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei recurentul solicita modificarea hotararii in sensul respingerii actiunii reclamantului, sustinand ca instanta a interpretat gresit prevederile legale si probele dosarului.
Se sustine ca potrivit atributiilor pe care reclamantul le are ca arhitect sef, a celor care guverneaza activitatea consiliilor locale privind aprobarea planurilor urbanistice de detaliu, PUG si PUZ, cat si naturii raporturilor de serviciu – de subordonare a acestuia direct primarului, este evident ca reclamantul nu s-a conformat dispozitiei primarului in legatura cu intocmirea la termen a celor 3 rapoarte de specialitate pentru a asigura din timp informarea consilierilor locali.
Instanta a interpretat gresit natura termenului de 30 de zile prev.de art.44 din Legea nr.215/2001 – acesta este un termen de recomandare, maximal, care in situatii urgente poate fi diminuat, restrans. Prin Procedura de redactare a actelor administratiei publice locale instituita la nivelul Primariei A., s-au stabilit termene clare de redactare a rapoartelor de specialitate – „cel tarziu in ziua de joi a  saptamanii anterioare datei sedintei Consiliului Local”.
Totodata se sustine ca era indeplinita si conditia pretinsa de art.78 din Legea nr.188/1999 privind intarzierea sistematica in realizarea sarcinilor de serviciu, caci reclamantul a manifestat lipsa de interes si a tergiversat solutionarea corespondentei, a cererilor si documentatiilor repartizate – atitudine probata cu actele de la dosarul de  fond.
Recursul paratului este scutit de plata taxei de timbru.
Prin intampinare reclamantul B.-N.P.P. a solicitat respingerea recursului, sustinand ca toate motivele sunt nefondate. A apreciat ca procedura prealabila nu era necesara decat in cazul eliberarii din functie, prevederile articolului 106 din Legea nr.188/1999 fiind aplicabile doar in aceasta materie, cauza a fost corect calificata de instanta ca fiind o cauza data in competenta instantei de contencios administrativ, insa vizand totusi raportul de serviciu al functionarului public este scutita de taxa de timbru. Nu exista motivele de nulitate ale hotararii invocate de recurent. Pe fond apreciaza ca instanta a interpretat corect prevederile legale si probele dosarului, intrucat reclamantul a solutionat practic intr-o singura zi cele 3 sarcini privind intocmirea proiectelor de hotarari si a rapoartelor de specialitate.
Recursul paratului este nefondat.
Cauza dedusa judecatii a fost corect solutionata si calificata de instanta de contencios administrativ, chiar daca in solutionarea exceptiei timbrajului instanta a folosit un termen impropriu, apreciind actiunea ca fiind scutita de plata taxei de timbru intrucat este un „litigiu de munca”.
In realitate, instanta a solutionat actiunea reclamantului avand ca obiect anularea deciziei de sanctionare disciplinara a functionarului public ca un litigiu de natura contenciosului administrativ, analizand legalitatea actului de sanctionare prin prisma legislatiei care reglementeaza raspunderea disciplinara a functionarului public cuprinsa in art.77-80 din Legea nr.188/1999 si a naturii atributiilor reclamantului grefate pe Legea nr.50/1991, Ordinul 1430/2005 cat si pe prevederile Legii nr.215/2001 care reglementeaza activitatea consiliilor locale si a aparatului de specialitate a primarului.
Prin urmare, nu se impune a se trimite cauza instantei competente, caci tocmai instanta de contencios administrativ este cea care a solutionat cauza, nefiind incident motivul invocat de recurent conform art.304 pct.3 si 7 Cod pr.civila.
Instanta de recurs apreciaza ca prima instanta a solutionat corect problema timbrajului. Este neindoielnic ca reclamantul ca functionar public in aparatul de specialitate al Primarului municipiului A. are un raport de serviciu cu aceasta autoritate, decizia de sanctionare fiind emisa in temeiul acestui raport de serviciu.
Raporturile de serviciu ale functionarilor publici se inscriu in sfera mai larga a raporturilor de munca la care se refera dispozitiile art.15 al.1, lit.a din Legea nr.146/1997 potrivit carora „sunt scutite  de taxele judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac referitoare la incheierea, executarea si incetarea contractului individual, orice drepturi ce decurg din raporturile de munca, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgand din executarea contractelor colective de munca si cele privind solutionarea conflictelor de munca, pre cum si executarea hotararilor pronuntate in aceste litigii”. 
Astfel ca prima instanta in mod corect a apreciat ca actiunea reclamantului este scutita de plata taxei de timbru.
In ce priveste motivul vizand nulitatea hotararii pentru lipsa minutei, acesta nu este fondat. Minuta este scrisa pe cererea de chemare in judecata. Art.105 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti aprobat prin Hotararea nr.387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, permite redactarea minutei pe chiar cererea de chemare in judecata, apel sau recurs, ori pe ultima incheiere, iar daca nu exista suficient spatiu minuta se va scrie pe o foaie separata. Acest inscris este identic cu dispozitivul hotararii si nu creeaza dubii in ce priveste data pronuntarii hotararii, astfel ca nu sunt incidente nici motivele de nulitate invocate potrivit art.121 al.3, art.258 al.2, art.268 al.1 pct.8 Cod pr.civila, nefiind incident nici motivul de recurs prev.de art.304 pct.5 Cod pr.civila.
In ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii (invocata si sub titulatura exceptiei de prematuritate a actiunii de catre parat), se constata de asemenea ca instanta de fond a facut o corecta interpretare si aplicare a legii.
Conform art.80 din Legea nr.188/1990 „Functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de contencios administrativ solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a dispozitiei de sanctionare”.
Aceste prevederi nu impun in mod expres obligatia  parcurgerii procedurii prealabile.
Ea nu poate fi impusa prin extinderea prev.art.106 din aceeasi lege, caci textul  se refera doar la actiunile formulate de functionarul public impotriva actelor de incetare a raportului de serviciu. Astfel, art.106 prevede expres „In cazul in care raportul de serviciu a incetat din motive pe care functionarul public le considera netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instantei de contencios  administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus incetarea raportului de serviciu, in conditiile si termenele prevazute de legea contenciosului administrativ nr.554/2004…”
O atare trimitere la „conditiile si termenele Legii nr.554/2004” nu exista in art.80 din Legea nr.188/1999, si ea nu poate fi impusa actiunilor avand ca obiect anularea dispozitiilor de sanctionare, cat timp obiectul de aplicare cuprins in art.106 este expres prevazut si redus la actele administrative de incetare a raporturilor de serviciu.
Prevederile art.51 din HG nr.1344/2007 nu impun nici ele procedura prealabila pentru actiunile exercitate in temeiul art.80 din Legea nr.188/1999. Acestea trimit tot la conditiile Legii nr.188/1999, stipuland ca „functionarul public nemultumit de sanctiunea disciplinara aplicata o poate contesta, in conditiile legii, la instanta de contencios administrativ”.
Prin urmare, in mod corect s-a apreciat ca Legea nr.188/1999 nu impune realizarea unei proceduri prealabile sesizarii instantei in cazul de fata, exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii prealabile fiind corect respinsa de  prima instanta.
In ce priveste fondul cauzei, de asemenea, instanta a facut o judicioasa interpretare a legii si a probelor dosarului cand a retinut ca reclamantul nu se face vinovat de abaterea disciplinara prev.de art.77 al.2 lit.a din Legea nr.188/1999, iar cea retinuta potrivit art.77 al.2 lit.b neavand un continut distinct, nu poate fi retinuta in sarcina reclamantului pentru considerentele redate pentru prima abatere.
Potrivit art.77 al.2 lit.a si b „constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte: a) intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor si b) neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor”.
Solutia instantei de fond nu neaga existenta raporturilor de subordonare directa intre reclamant – ca arhitect  si Primar – ca si conducator al aparatului de specialitate si nu nesocoteste caracterul obligatoriu al dispozitiilor date de primar subalternului sau, insa nu mai putin important este ca activitatea reclamantului  sa se desfasoare pe coordonate de timp care sa-i dea posibilitatea rezolvarii sarcinilor in timpul programului de lucru si in conditii normale de lucru.
Astfel, asa cum a retinut instanta de fond, cele trei  cereri in vederea aprobarii P.U.D. au fost inregistrate la Primaria A. in 19.03.2008, reclamantului i-au fost comunicate la 20.03.2008, acesta a redactat proiectele de hotarari si rapoartele  nr.20, 21 si 22 in 20.03.2008, iar in 24.03.2008 au fost puse la dispozitia consilierilor locali cu documentatia aferenta multiplicata, in conditiile in care zilele de  22.03. si  23.03. erau zile nelucratoare (sambata si duminica).
Sedinta Consiliului Local A. in care s-au discutat aceste trei proiecte de hotarari a avut loc in 27.03.2008.
Practic nici nu se putea respecta termenul prevazut in Procedura interna privind redactarea actelor emise de Administratia publica locala  la pct.6.11 – ziua de joi anterioara datei sedintei Consiliului local fiind chiar 20.03.2008 – data la care i-au fost comunicate  reclamantului spre rezolvare cererile.
In consecinta, nu poate fi vorba de o intarziere in efectuarea celor trei lucrari, nici fata de termenele prevazute in Procedura interna, cu atat mai mult fata de  prevederile art.44 din Legea nr.215/2001.
Acestea fiind cele trei fapte retinute ca intarzieri sistematice in actul de sanctionare, in mod corect instanta de fond a apreciat ca reclamantul nu este vinovat de savarsirea lor, astfel ca nu este intrunita cerinta din textul legii care sa contureze abaterea disciplinara nici sub aspectul intarzierilor sistematice, nici sub aspectul  neglijentelor repetate.
Cum nu sunt intrunite cerintele art.77 al.2 lit.a si b din Legea nr.188/1999, in mod corect instanta de fond a anulat actul de sanctionare disciplinara atacat.
Din cele mai sus expuse se poate retine ca nici motivul de recurs vizand gresita interpretare si aplicare a legii prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civila si nici cel referitor la interpretarea probatiunii invocat potrivit art.3041 Cod pr.civila nu sunt incidente in cauza, astfel ca recursul paratului  a fost respins ca nefondat conform art.312 al.1 Cod pr.civila.