Inculpat minor. Pericol social. Aplicarea art. 18/1 din Codul penal. Criterii de apreciere a existentei pericolului social. Aplicarea unei pedepse cu inchisoare.

    Inculpat minor. Pericol social. Aplicarea art. 18/1 din Codul penal. Criterii de apreciere a existentei pericolului social. Aplicarea unei pedepse cu inchisoare.
    
     
     Codul penal: art. 18/1, art. 100.
     Conventia cu privire la Drepturile Copilului: art. 40.
     
     
     In conformitate cu prevederile art. 18/1 Cod penal,  nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin  atingerea minima adusa uneia din valorile  aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta nu prezinta  gradul de pericol social al unei infractiuni.
     In aliniatul 2 al  aceluiasi articol se  precizeaza ca la stabilirea in concret a  gradului de pericol  social se tine seama  de modul si mijloacele de savarsire a  faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile  in care a fost comisa, precum si de  persoana si conduita inculpatului.
     Actiunile inculpatului minor constand, in esenta,  in provocarea de scandal public prin  comiterea de acte de violenta fizica  asupra a doua persoane fapta comisa intr-un local public, pe fondul consumului de alcool, si care a provocat indignarea cetatenilor, constituie o fapta prin  care s-au lezat grav relatiile sociale referitoare la bunele moravuri si linistea publica.
     Tot astfel, in contextul in care s-a dovedit cauzei ca inculpatul minor  dovedeste o conduita delicventa, persistand in comiterea de fapte penale cu toate ca a fost cercetat penal pentru comiterea de infractiuni, ca denota atasament fata de comportamentul infractional, precum si lipsa de respect fata de lege si autoritate, iar  preponderenta factorilor de natura sa dezvolte comportamentul infractional este mai mare decat a celor de natura sa inhibe acest tip de comportament, condamnarea minorului la o pedeapsa cu inchisoarea  corespunde exigentelor art. 100 Cod penal si art. 40 din  Conventia cu privire la Drepturile Copilului.
     
     Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia penala nr. 83/10 mai 2010
     
     
     Prin sentinta penala nr. 153/2009 pronuntata de Judecatoria Campeni, in dosar nr. 649/203/2009, in baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedura penala rap. la art. 18/1 Cod penal, a fost achitat inculpatul Z.G.O. pentru comiterea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii prev. de art. 321 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 99 Cod penal.
      Potrivit art. 18/1 Cod penal  rap. la art. 91 lit. c) Cod penal s-a aplicat inculpatului amenda administrativa in cuantum de 1000 lei.
      S-a facut aplicarea dispozitiilor art. 189, 191 Cod procedura penala.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut, in esenta,  ca fapta inculpatului de a se manifesta violent fata de martorii M.I.C. si V.C.V. provocandu-se prin aceasta o stare de indignare, dar si de teama in randul participantilor la  un eveniment local, nu intruneste in concret gradul de pericol social al unei infractiuni.
      Impotriva acestei hotarari a declarat apel, in termenul legal statuat de art. 363 Cod procedura penala, Parchetul de pe langa Judecatoria Campeni, aducandu-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie.
      In expunerea motivelor de apel se releva, in esenta, printre altele,  ca probele administrate in cauza confirma ca fapta inculpatului prezinta in concret gradul de pericol social al unei infractiuni, argument pentru care se impune adoptarea unei solutii de condamnare a inculpatului.
     Prin decizia penala nr. nr. 59/A/22 februarie 2010 pronuntata de Tribunalul Alba in dosarul nr. 649/203/2009 s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Campeni, s-a desfiintat  sentinta penala atacata si s-a dispus condamnarea inculpatului  Z.G.O. la  6 (sase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. si ped. de art. 321 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 99 si urm. Cod penal.
      Au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev.  de art. 64 lit. a) teza II si lit. b) Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal (inculpatul devenind major pe parcursul procesului).
     Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut, in esenta,  de catre tribunal ca din coroborarea intregului material probator existent la dosarul cauzei rezulta ca actele de violenta exercitate de inculpat au creat o stare de panica si indignare in randul celorlalte persoane, prima instanta  minimalizand  pericolul social al faptei inculpatului, fapt ce a dus la aprecierea gresita  ca nu este realizat pericolul pe care-l presupune o astfel de infractiune.
     S-a mai precizat  ca inculpatul a fost sanctionat contraventional in repetate randuri conform Legii nr. 61/1991, aspect care denota persistenta acestuia in comiterea unor fapte antisociale precum si conduita acestuia de sfidare a ordinii de drept.
      Astfel, instanta de apel a apreciat ca fapta inculpatului intruneste gradul de pericol social al unei infractiuni, argument pentru care instanta cu ocazia unei noi judecati a cauzei va adopta o solutie de condamnare a inculpatului sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 321 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 si urm. Cod penal, aplicand acestuia o pedeapsa de 6 luni inchisoare, pedeapsa menita sa contribuie la realizarea scopului educativ si preventiv stipulat art. 52 Cod penal.
      Procedandu-se la aplicarea pedepselor accesorii se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal in conditiile si pe durata prev. de art. 71 Cod penal (inculpatul devenind major pe parcursul procesului).
      Pentru aceste considerente, s-a admis apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Campeni in sensul celor aratate in considerente.
     Impotriva acestei decizii penale a declarat recurs in termen, nemotivat in scris inculpatul Z.G.O.
     In sustinerea orala a motivelor de recurs recurentul inculpat, personal si prin aparatorul desemnat din oficiu, a solicitat casarea deciziei penale atacate si rejudecand a se mentine ca legala  si temeinica hotararea pronuntata de instanta de fond prin care inculpatul a fost achitat in temeiul art. 11 pct. 2 lit.a)  raportat la art. 10 lit.b/1 Cod procedura penala si  art. 18/1 Cod penal, deoarece fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
     Prin decizia penala nr. 83 din 10 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru cauze cu minori si de familie a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut si motivat urmatoarele:
     Examinandu-se probatoriul administrat in raport de criticile aduse de recurentul  inculpat care vizeaza  cazul prevazut de  art.385/9 pct.13 Cod procedura penala, precum si din oficiu, conform art.385/9 alin. 3 Cod procedura  penala, Curtea retine  ca instanta de apel  l-a evaluat corect si legal, iar incadrarea juridica este corespunzatoare  activitatii infractionale  efectiv depusa de recurentul inculpat.
     Curtea constata ca recurentul inculpat ( minor la data comiterii faptei avand varsta de 17 ani si 9 luni) a solicitat a se retine ca fapta comisa nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, astfel sa se dispuna  achitarea in temeiul art. 11 pct. 2 lit.a)  raportat la art. 10 li.b/1 Cod procedura penala si art. 18/1 Cod penal.
     In conformitate cu prevederile art. 18/1 Cod penal,  nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin  atingerea minima adusa uneia din valorile  aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta nu prezinta  gradul de pericol social al unei infractiuni.
     In aliniatul 2 al  aceluiasi articol se  precizeaza ca la stabilirea in concret a  gradului de pericol  social se tine seama  de modul si mijloacele de savarsire a  faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile  in care a fost comisa, precum si de  persoana si conduita inculpatului.
     Examinand cauza, Curtea constata ca fapta savarsita de inculpatul Z.G.O.      (minor la data comiterii faptei)  prezinta  gradul de pericol social al unei infractiuni, cum just a apreciat instanta de apel.
     Actiunile inculpatului  recurent  descrise in  considerentele hotararilor  anterioare pe care  ni le insusim, constand, in esenta,  in provocarea de scandal public prin  comiterea de acte de violenta fizica  asupra a doua persoane, martorii M.I.C. si V.C.V., fapta comisa intr-un local public, pe fondul consumului de alcool, si care a provocat indignarea cetatenilor, constituie o fapta prin  care s-au lezat grav relatiile sociale referitoare la bunele moravuri si linistea publica.
     Nu este de neglijat a se preciza ca  inculpatul desi l-a lovit initial pe martorul M.I.C.  in zona fetei, caruia a inceput sa-i curga sange din nas, a continuat actele de violenta asupra martorului V.C.V., care a intervenit pentru a aplana conflictul dintre cei doi,  inculpatul lovindu-l pe acesta cu o sticla de bere in cap si apoi cu un scaun in zona gatului, fapt pentru care martorul a cazut la podea.
         Fapta inculpatului a fost comisa  intr-un local public in prezenta mai multor tineri,  cu ocazia participarii la o onomastica, fiind cert dovedit ca manifestarile  inculpatului au provocat un sentiment de teama  martorilor prezenti la incident.
     Curtea nu poate omite in analizarea recursului inculpatului imprejurarea ca urmare a actelor de violenta exercitate asupra martorului M.I.C. acesta a suferit ,, contuzia piramidei nazale, epistaxis’’, iar martorul V.C.V.  ,,plagi escoriate la nivelul scalpului, contuzie cervicala anterioara’’,  astfel cum rezulta din actele medicale aflate la dosarul cauzei .
     In adevar,  inculpatul a recunoscut fapta si, deci, o regreta,  insa, Curtea apreciaza ca inculpatul a dezvoltat un comportament infractional ce necesita o riposta ferma din partea organelor judiciare de natura sa asigure reeducarea in spiritul respectarii valorilor sociale incalcate.
     Relativ la aceasta este de observat ca recurentul inculpat  a mai fost sanctionat contraventional de mai multe ori in cursul anilor 2008-2009 in baza Legii nr. 61/1991 privind incalcarea normelor de convietuire sociala ( de 3 ori in anul 2008 si o data in anul 2009), ca a fost cercetat penal pentru comiterea infractiunilor de furt, distrugere si violare de domiciliu, pentru care a fost sanctionat administrativ de  Parchetul de pe langa Judecatoria Campeni,  iar in prezent este arestat in alta cauza .
     Rezulta asadar, ca in speta subzista elementele constitutive ale infractiunii  de ultraj contra bunelor moravuri  si tulburarea linistii publice prev. de art.321  Cod  penal, cu aplicare  art. 99 si 109 Cod  penal , critica formulata de recurentul inculpatul sub acest aspect neavand  temei de drept si deci, este nefondata .
     Potrivit art. 100 alin. 1 Cod penal, fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa, tinandu-se seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de conditiile in care a crescut si in care a trait.
     Curtea de Apel retine ca in mod corect si in concordanta cu circumstantele reale ale savarsirii faptei si cu datele ce caracterizeaza persoana minorului s-a stabilit ca luarea unei masuri educative este insuficienta pentru indreptarea acestuia. 
Sub acest aspect este de aratat ca sanctiunea penala a aplicarii unei pedepse cu inchisoarea  a fost just individualizata, instanta de fond tinand seama de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, imprejurarile savarsirii faptei,  dar si persoana inculpatului,  care desi minor nu se afla la prima confruntare cu  legea penala, astfel cum s-a precizat anterior.
Curtea nu poate omite in analizarea recursului inculpatului, concluziile referatului de evaluarea efectuat in cauza in care se arata ca acesta dovedeste o conduita delicventa, persistand in comiterea de fapte penale cu toate ca a fost cercetat penal pentru comiterea de infractiuni, ca denota atasament fata de comportamentul infractional, precum si lipsa de respect fata de lege si autoritate, iar  preponderenta factorilor de natura sa dezvolte comportamentul infractional este mai mare decat a celor de natura sa inhibe acest tip de comportament .
     Relevat sub aspectul supus analizei este faptul ca reintegrarea sociala a minorului este posibila prin intrerupere legaturilor cu membrii anturajului,  cresterea interesului pentru actul educational, astfel cum se recomanda prin acelasi referat de evaluare. 
     Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel, constata ca raportat la fapta savarsita, antecedentele penale ale inculpatului recurent, reducerea pedepsei nu se justifica.
      Potrivit  acestor date, precum si in raport de prevederile art.100 Cod penal  combinat cu art. 72 cod penal, pedeapsa  aplicata de 6 luni inchisoare si care se situeaza la limita  minimului special prevazut de textul de lege  ce incrimineaza infractiunea ultraj contra bunelor moravuri  si tulburarea linistii publice , nu poate fi socotita ca excesiva.
     Este adevarat, ca inculpatul recurent a recunoscut faptele deduse judecatii  si a colaborat cu organele judiciare, insa aceste elemente, singurele pozitive dintre criteriile de individualizare, nu pot fi retinute ca circumstante atenuante judiciare. Aceasta deoarece, recurentul inculpat a manifestat perseverenta infractionala, iar fapta comisa putea avea urmari deosebit de grave, fapt ce necesita o riposta juridica  ferma de natura sa asigure reeducarea in spiritul respectarii valorilor sociale incalcate.
      Tot astfel, Curtea de Apel in analiza sanctiunii penale aplicate minorului  are in vedere disp. art. 40 din Conventia cu privire la Drepturile Copilului,  apreciind ca in cauza  reabilitarea minorului, a respectului pentru drepturile omului si pregatirea acestuia pentru o viata responsabila intr-o societate libera nu se poate realiza decat prin aplicarea pedepsei cu inchisoarea .
     Asadar, nu exista temeiuri pentru retinerea de circumstante atenuante in favoarea minorului sau pentru schimbarea modalitatii de executare a acesteia.
In consecinta, Curtea de Apel, constatand neindeplinite cerintele cazului  de recurs invocat de recurentul   inculpat, va respinge ca nefondat recursul inculpatului Z.G.O.