Contract de inchiriere avand ca obiect un bun ce apartine domeniului privat al unitatii administrativ-teritoriale. Competenta materiala de solutionare a actiunii privind desfiintarea contractului.

    
    Contract de inchiriere avand ca obiect un bun ce apartine domeniului privat al unitatii administrativ-teritoriale. Competenta materiala de solutionare a actiunii privind desfiintarea contractului.
     
     Competenta materiala de solutionare a actiunii privind constatarea nulitatii absolute a contractului de inchiriere a unui bun ce apartine domeniului privat al unitatii administrativ-teritoriale revine instantei de drept comun si nu instantei de contencios administrativ.

     Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr.1538/CA/8 septembrie 2010

     Reclamanta comuna T.R.  PRIN PRIMAR a solicitat in contradictoriu cu parata SC A. SRL, constatarea nulitatii absolute a contractului de inchiriere nr.2333/2008 incheiat intre parti .
In motivarea actiunii, reclamanta arata ca acest contract de inchiriere, avand ca obiect terenul in suprafata de 126.000 mp incheiat de primarul comunei cu parata, este lovit de nulitate absoluta, intrucat au fost incalcate prevederile art. 36 alin. 5 lit. b) din Legea nr.215/2001 a administratiei publice locale, care atribuie consiliului local competenta de a incheia contracte de inchiriere a bunurilor proprietatea privata a comunei.
In drept s-au invocat prevederile art. 36 alin. 5 din Legea nr.215/2001, art. 8 alin. 2 si alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Sectia de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentinta nr.68/CA/2010 a respins actiunea in contencios administrativ. Instanta a retinut prin considerentele expuse ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile legale pentru anularea actului.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta, solicitand modificarea hotararii si admiterea actiunii.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 304 indice 1 din Codul de procedura civila .
Recursul este legal timbrat.
Curtea, din oficiu, a invocat exceptia de necompetenta materiala in solutionarea cauzei de instanta de contencios administrativ si a constatat urmatoarele :
Partile au incheiat contractul de inchiriere nr.2333/21 10 2008 , avand ca obiect terenul situat in comuna T.R. si care, potrivit actelor de la dosar, face parte din domeniul privat al unitatii administrativ-teritoriale .
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice; prin legi speciale pot fi prevazute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instantelor de contencios administrativ-art. 2 lit. c din L. nr. 554/2004.  Instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigiile care apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii legate de incheierea, modificarea, interpretarea, executarea si incetarea contractului administrativ-art.8 al. 2 din Legea nr. 554/2004.
Analizand textele legale enuntate, se constata ca Tribunalul Sibiu in mod gresit s-a investit ca instanta de contencios administrativ cu solutionarea litigiului, deoarece actul a carui anulare se solicite nu prezinta caracteristicile unui contract administrativ, deoarece bunul ce face obiectul inchirierii apartine domeniului privat. Imprejurarea ca una dintre partile contractului este o unitate    administrativ-teritoriala nu atrage implicit  competenta instantei de contencios administrativ, deoarece contractul nu se refera la un bun apartinand domeniul public, ci domeniului privat.
In consecinta, in temeiul art. 304 pct.3 din Codul de procedura civila , se va admite recursul reclamantei , se va casa sentinta atacata , iar in temeiul art. 1 pct. 1, art. 158 din Codul de procedura civila , cat si potrivit Deciziei nr. 32/9.06.2008 pronuntata de ICCJ in solutionarea recursului in interesul legii,  se va casa sentinta atacata si se va stabili competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei, ca instanta comerciala.