Divort cu copii. Hotarare judecatoreasca definitiva de separare a sotilor si de incredintare minor pronuntata de o instanta straina. Consecinte.
(Decizie nr. 60 din data de 02.05.2011 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia) Divort cu copii. Hotarare judecatoreasca definitiva de separare a sotilor si de incredintare minor pronuntata de o instanta straina. Consecinte.
Cod procedura civila : art. 304 pct. 3.
Regulamentul ( CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 : art. 5, 17, 19.
Potrivit art. 19 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/27.11.2003 in cazul in care se introduc cereri de divort, de separare de corp sau de anulare a casatoriei intre aceleasi parti in fata unor instante judecatoresti din state membre diferite, instanta sesizata in al doilea rand suspenda din oficiu procedura pana cand se stabileste competenta primei instante sesizate.
Potrivit alineatului 3 al aceluiasi articol in cazul in care se stabileste competenta primei instante sesizate, instanta sesizata in al doilea rand isi declina competenta in favoarea acesteia.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr. 60 / 2 mai 2011
Prin sentinta civila nr. 1492/13.06.2008 a Judecatoriei Medias s-a respins actiunea de divort formulata de reclamantul B.M. in contradictoriu cu parata B.G.M., s-a admis cererea reconventionala formulata de reclamanta reconventionala B.G.M. in contradictoriu cu paratul reconventional B.M. si in consecinta s-a desfacut casatoria partilor, din culpa exclusiva a paratului reconventional, s-a incuviintat reclamantei reconventionale dreptul de a purta si pe viitor numele dobandit prin casatorie, s-a incredintat reclamantei reconventionale spre crestere si educare pe minorul B.M.L. a fost obligat paratul reconventional sa plateasca in favoarea o pensie lunara de intretinere .
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut, in esenta, ca partile s-au casatorit la data de 8.11.1997 in Medias, judetul Sibiu , iar din casatorie a rezultat minorul M.L.
In prezent, partile au resedinta in Italia.
Avand in vedere dispozitiile art. 617 al. 2 Cod procedura civila , in baza art. 38 Cod familiei, s-a admis actiunea reclamantei reconventionale si s-a pronuntat divortul din culpa exclusiva a paratului reconventional.
In baza art. 40 al. 2 Cod familie instanta de fond a permis reclamantei reconventionale sa pastreze in continuare numele dobandit prin casatorie si vazand acordul partilor cu privire la incredintarea minorului, precum si concluziile anchetei sociale efectuate in cauza de autoritatile italiene - prin comisie rogatorie , in temeiul art. 42 C. fam. si a L. 272/2004 instanta de fond a dispus in acest sens.
Impotriva acestei solutii a declarat apel reclamantul B.M., prin care se solicita schimbarea in totalitate a sentintei atacate in sensul desfacerii casatoriei din culpa comuna a partilor, obligarea la plata unei pensii de intretinere corespunzatoare cu veniturile pe care le realizeaza, revenirea intimatei la numele purtat anterior incheierii casatoriei.
Prin decizia civila nr. 357 din 24 noiembrie 2008 pronuntata de Tribunalul Sibiu s-a admis apelul declarat de reclamantul B.M. s-a desfiintat in parte sentinta civila apelata si s-a dispus trimiterea cauzei primei instante, pentru solutionarea cererii avand ca obiect stabilire program vizitare minor.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut, in esenta, de catre instanta de apel ca in mod corect prima instanta a retinut ca deteriorarea vietii de familie este imputabila in exclusivitate sotului, din nicio proba administrata in cauza nerezultand culpa sotiei, ca si sub aspectul cuantumul pensiei de intretinere stabilita in sarcina apelantului, prima instanta a dat o solutie corecta, fiind aplicabile dispozitiile art. 86 si 94 din Codul familiei .
Analizand motivul de apel referitor la nesolutionarea unui capat de cerere, tribunalul retine ca prin cererea de chemare in judecata apelantul B.M. a solicitat pastrarea raporturilor personale pe care le are cu minorul si stabilirea in acest sens a unui program de vizita.
Prin sentinta, instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unui program de vizita al minorului astfel ca acest motiv apare ca intemeiat, atragand desfiintarea in parte a sentintei atacate si trimiterea spre rejudecare a acestui capat de cerere.
Impotriva acestei decizi civile a declarat recurs in termen, motivat si legal timbrat reclamantul B.M., solicitand casarea hotararilor civile atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de fond.
In dezvoltarea motivelor de recurs se critica, printre altele, hotararile atacate pentru nelegalitate, constand in aceea ca instantele de judecata in mod gresit nu au luat in considerare sentinta pronuntata de Judecatoria din Ferrara prin care reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de intretinere de 350 EURO si 50% din cheltuielile medicale ale copilului, retinand gresit ca nu ne aflam in prezenta unui raport de drept international privat.
La dosar au fost depuse in copie acte de procedura efectuate de instanta italiana in procesul de separare a sotilor B.G.M. si B.M., partile din prezentul dosar.
La termenul de judecata din 18 mai 2009 instanta de recurs in temeiul art. 19 din Regulamentul ( CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 si avand in vedere si acordul partilor a dispus suspendarea solutionari cauzei pana la solutionarea definitiva a cauzei aflata pe rolul instantelor italiene avand ca obiect separarea judiciara a sotilor B.G.M. si B.M.
La data de 4 aprilie 2011 cauza a fost repusa pe rol fiind depusa la dosar sentinta civila nr. 1450/2010 pronuntata de Tribunalul din Ferrara.
La termenul de judecata din 2 mai 2011 recurentul reclamant prin aparatorul ales a invocat exceptia necompetentei instantelor romane in solutionarea prezentului divort avand in vedere prevederile Regulamentul ( CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 si sentinta civila nr. 1450/10 pronuntata de Tribunalul din Ferrara.
Prin Decizia civila nr. 60 din 2 mai 2011 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru Cauze cu Minori si de Familie s-a admis recursul formulat de reclamantul B.M. impotriva deciziei civile nr. 357 din 24.11.2008 pronuntata de Tribunalul Sibiu - Sectia civila , s-a casat decizia civila atacata, precum si sentinta civila nr. 1492 din 13.06.2008 a Judecatoriei Medias si procedand la rejudecarea cauzei s-a respins cererea de divort formulata de reclamantul B.M. impotriva paratei B.G.M, precum si cererea reconventionala formulata de parata reclamanta reconventionala B.G.M. impotriva reclamantului parat reconventional B.M., ca nefiind de competenta instantelor romane.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut si motivat urmatoarele:
Ca o chestiune prealabila, care prevaleaza examinarii motivelor de recurs invocate de recurentul reclamant privind fondul cauzei, Curtea urmeaza sa analizeze, ca motiv de casare, legalitatea si temeinicia hotararii atacate prin prisma exceptiei invocate de recurentul reclamant privind necompetenta instantelor romane de a solutiona prezenta cauza, cu referire la art. 304 pct. 3 Cod procedura civila rap. la art. 1- 9, 12- 20 din Regulamentul ( CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.
Obiectul prezentului dosar il constituie divort cu incredintare de minor, iar raportat la resedinta obisnuita a sotilor in momentul introducerii actiunii introductive de instanta, sediul materiei il constituie Regulamentul ( CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1347/2000.
Asa cum s-a aratat cu ocazia expunerii situatiei de fapt la data de 20 iunie 2007 reclamantul B.M. a solicitat in contradictoriu cu parata B.G.M. desfacerea casatoriei incheiate de parti din culpa comuna, revenirea paratei la numele avut anterior incheierii casatoriei, incredintarea minorului rezultat din casatoria partilor mamei, cu obligarea tatalui, reclamantului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului, motivand printre altele ca ambii soti au resedinta in Italia.
Prin intampinarea si cererea reconventionala depusa la dosar parata a solicitat respingerea actiunii introductive de instanta si admiterea cererii reconventionale in sensul de a se dispune desfacerea casatoriei partilor din culpa exclusiva a reclamantului, incuviintarea ca parata sa poarte in continuare numele dobandit prin casatorie , incredintarea minorului rezultat din casatoria partilor mamei, cu obligarea tatalui, reclamantului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului, motivand printre altele ca ambii soti au resedinta in Italia, ca minorul rezultat din casatoria partilor locuieste impreuna cu ea si ca pe rolul Tribunalului din Ferrara, Italia, se afla in curs de solutionare cererea formulata de parata, in calitate de reclamanta prin care a solicitat separarea sotilor si obligarea tatalui, reclamantului din prezenta cauza la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului, depunand in acest sens o copie legalizata a cererii de recurs formulata de parata si inregistrata pe rolul Tribunalului din Ferrara sub nr.3026/2007 la data de 19 iunie 2007 prin care solicita, printre altele, separarea judiciara a sotilor, incredintarea minorului M.L. mamei, cu obligarea tatalui la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului .
Prin sentinta civila nr.1492 din 13.06.2008, Judecatoria Medias apreciindu-se investita legal a solutionat pe fond cauza .
Prin decizia civila nr.357 din 24.11.2008, Tribunalul Sibiu a admis apelul reclamantului si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond doar sub aspectul solutionarii cererii avand ca obiect stabilire program vizitare minor. (Aceste hotarari judecatoresti sunt suspuse actualului control de legalitate urmare a promovarii de catre reclamant a caii de atac a recursului).
Procedand astfel, instantele de judecata anterioare au pronuntat o solutie nelegala supusa cazului de casare prevazut de art. 304 pct. 3 Cod pr. civila, intrucat actiunea dedusa prezentei judecati avand ca obiect divort si incredintare minor nu este de competenta instantelor romane fiind aplicabile spetei dispozitiile art. 5 si 19 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/27.11.2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1347/2000 (denumit in continuare Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/27.11.2003 ) .
Astfel, este de necontestat ca sotii B., partile din prezentul dosar, s-au casatorit in Romania, ca ulterior au plecat in Italia unde si-au stabilit resedinta si ca la data introducerii actiunii de divort sotii aveau resedinta obisnuita in Italia, iar minorul rezultat din casatoria partilor se afla in Italia.
Tot astfel este de necontestat la data de 19 iunie 2007 parata a depus la instantele din Italia o cerere, prin care solicita, prin altele, separare judiciara a sotilor si incredintarea minorului mamei, fiind inregistrata pe rolul Tribunalului din Ferrara sub nr. 3026/2007.
In raport de data introducerii acestei cererii, instanta de fond, Judecatoria Medias, fiind instanta sesizata in al doilea rand, respectiv la data de 20 iunie 2007, avea obligatia potrivit dispozitiilor art. 19 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/27.11.2003 sa suspende din oficiu procedura pana cand se stabileste competenta primei instante sesizate.
In concret, art. 19 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/27.11.2003 prevede ca ,, In cazul in care se introduc cereri de divort, de separare de corp sau de anulare a casatoriei intre aceleasi parti in fata unor instante judecatoresti din state membre diferite, instanta sesizata in al doilea rand suspenda din oficiu procedura pana cand se stabileste competenta primei instante sesizate.’’
Potrivit alineatului 3 al aceluiasi articol in cazul in care se stabileste competenta primei instante sesizate, instanta sesizata in al doilea rand isi declina competenta in favoarea acesteia.
Trecand peste acest aspect, Curtea constata ca prin sentinta civila nr. 1450/2010 din data de 20.09.2010 pronuntata in ds. nr. 3025/2007 , Tribunalul din Ferrara a decis, printre altele, in mod definitiv, separarea personala a sotilor B.G.M si B.M., incredintarea fiului minor M.L. in ingrijirea ambilor parinti, cu obligarea tatalui sa achite mamei, B.G.M. suma de 200 EURO lunar cu titlu de contributie la intretinerea fiului minor .
Ori, in contextul in care instantele judecatoresti italiene au pronuntat in mod definitiv o hotarare privind separarea judiciara a sotilor, deci implicit s-au declarat competente sa judece cererea de separare de corp a sotilor B., partile din cererea dedusa prezentei judecati, Curtea constata ca potrivit art. 17 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/27.11.2003 prezenta cauza nu este de competenta instantelor romane.
In sprijinul acestei concluzii invocam si dispozitiile art. 5 din acelasi regulament potrivit carora ,,Fara a aduce atingere articolului 3, instanta judecatoreasca dintr-un stat membru care a pronuntat o hotarare privind separarea de corp este competenta, de asemenea, sa transforme aceasta hotarare in divort, in cazul in care dreptul acestui stat membru prevede aceasta.’’
Curtea considera ca este necesar a preciza ca in cauza nu se poate aduce o solutie de declinare a competentei in favoarea instantelor italiene atata timp hotararea privind separarea judiciara a sotilor a fost solutionata definitiv de catre autoritatile judiciare italiene.
Fata de aceste considerente, Curtea, in baza dispozitiile art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 3 Cod procedura civila, va admite recursul formulat de reclamantul B.M., va casa decizia civila atacata, precum si sentinta civila nr. 1492 din 13.06.2008 a Judecatoriei Medias si se va respinge cererea de divort formulata de reclamantul B.M. impotriva paratei B.G.M., precum si cererea reconventionala formulata de parata reclamanta reconventionala B.G.M. impotriva reclamantului parat reconventional B.M., ca nefiind de competenta instantelor romane.
Cod procedura civila : art. 304 pct. 3.
Regulamentul ( CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 : art. 5, 17, 19.
Potrivit art. 19 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/27.11.2003 in cazul in care se introduc cereri de divort, de separare de corp sau de anulare a casatoriei intre aceleasi parti in fata unor instante judecatoresti din state membre diferite, instanta sesizata in al doilea rand suspenda din oficiu procedura pana cand se stabileste competenta primei instante sesizate.
Potrivit alineatului 3 al aceluiasi articol in cazul in care se stabileste competenta primei instante sesizate, instanta sesizata in al doilea rand isi declina competenta in favoarea acesteia.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr. 60 / 2 mai 2011
Prin sentinta civila nr. 1492/13.06.2008 a Judecatoriei Medias s-a respins actiunea de divort formulata de reclamantul B.M. in contradictoriu cu parata B.G.M., s-a admis cererea reconventionala formulata de reclamanta reconventionala B.G.M. in contradictoriu cu paratul reconventional B.M. si in consecinta s-a desfacut casatoria partilor, din culpa exclusiva a paratului reconventional, s-a incuviintat reclamantei reconventionale dreptul de a purta si pe viitor numele dobandit prin casatorie, s-a incredintat reclamantei reconventionale spre crestere si educare pe minorul B.M.L. a fost obligat paratul reconventional sa plateasca in favoarea o pensie lunara de intretinere .
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut, in esenta, ca partile s-au casatorit la data de 8.11.1997 in Medias, judetul Sibiu , iar din casatorie a rezultat minorul M.L.
In prezent, partile au resedinta in Italia.
Avand in vedere dispozitiile art. 617 al. 2 Cod procedura civila , in baza art. 38 Cod familiei, s-a admis actiunea reclamantei reconventionale si s-a pronuntat divortul din culpa exclusiva a paratului reconventional.
In baza art. 40 al. 2 Cod familie instanta de fond a permis reclamantei reconventionale sa pastreze in continuare numele dobandit prin casatorie si vazand acordul partilor cu privire la incredintarea minorului, precum si concluziile anchetei sociale efectuate in cauza de autoritatile italiene - prin comisie rogatorie , in temeiul art. 42 C. fam. si a L. 272/2004 instanta de fond a dispus in acest sens.
Impotriva acestei solutii a declarat apel reclamantul B.M., prin care se solicita schimbarea in totalitate a sentintei atacate in sensul desfacerii casatoriei din culpa comuna a partilor, obligarea la plata unei pensii de intretinere corespunzatoare cu veniturile pe care le realizeaza, revenirea intimatei la numele purtat anterior incheierii casatoriei.
Prin decizia civila nr. 357 din 24 noiembrie 2008 pronuntata de Tribunalul Sibiu s-a admis apelul declarat de reclamantul B.M. s-a desfiintat in parte sentinta civila apelata si s-a dispus trimiterea cauzei primei instante, pentru solutionarea cererii avand ca obiect stabilire program vizitare minor.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut, in esenta, de catre instanta de apel ca in mod corect prima instanta a retinut ca deteriorarea vietii de familie este imputabila in exclusivitate sotului, din nicio proba administrata in cauza nerezultand culpa sotiei, ca si sub aspectul cuantumul pensiei de intretinere stabilita in sarcina apelantului, prima instanta a dat o solutie corecta, fiind aplicabile dispozitiile art. 86 si 94 din Codul familiei .
Analizand motivul de apel referitor la nesolutionarea unui capat de cerere, tribunalul retine ca prin cererea de chemare in judecata apelantul B.M. a solicitat pastrarea raporturilor personale pe care le are cu minorul si stabilirea in acest sens a unui program de vizita.
Prin sentinta, instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unui program de vizita al minorului astfel ca acest motiv apare ca intemeiat, atragand desfiintarea in parte a sentintei atacate si trimiterea spre rejudecare a acestui capat de cerere.
Impotriva acestei decizi civile a declarat recurs in termen, motivat si legal timbrat reclamantul B.M., solicitand casarea hotararilor civile atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de fond.
In dezvoltarea motivelor de recurs se critica, printre altele, hotararile atacate pentru nelegalitate, constand in aceea ca instantele de judecata in mod gresit nu au luat in considerare sentinta pronuntata de Judecatoria din Ferrara prin care reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de intretinere de 350 EURO si 50% din cheltuielile medicale ale copilului, retinand gresit ca nu ne aflam in prezenta unui raport de drept international privat.
La dosar au fost depuse in copie acte de procedura efectuate de instanta italiana in procesul de separare a sotilor B.G.M. si B.M., partile din prezentul dosar.
La termenul de judecata din 18 mai 2009 instanta de recurs in temeiul art. 19 din Regulamentul ( CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 si avand in vedere si acordul partilor a dispus suspendarea solutionari cauzei pana la solutionarea definitiva a cauzei aflata pe rolul instantelor italiene avand ca obiect separarea judiciara a sotilor B.G.M. si B.M.
La data de 4 aprilie 2011 cauza a fost repusa pe rol fiind depusa la dosar sentinta civila nr. 1450/2010 pronuntata de Tribunalul din Ferrara.
La termenul de judecata din 2 mai 2011 recurentul reclamant prin aparatorul ales a invocat exceptia necompetentei instantelor romane in solutionarea prezentului divort avand in vedere prevederile Regulamentul ( CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 si sentinta civila nr. 1450/10 pronuntata de Tribunalul din Ferrara.
Prin Decizia civila nr. 60 din 2 mai 2011 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru Cauze cu Minori si de Familie s-a admis recursul formulat de reclamantul B.M. impotriva deciziei civile nr. 357 din 24.11.2008 pronuntata de Tribunalul Sibiu - Sectia civila , s-a casat decizia civila atacata, precum si sentinta civila nr. 1492 din 13.06.2008 a Judecatoriei Medias si procedand la rejudecarea cauzei s-a respins cererea de divort formulata de reclamantul B.M. impotriva paratei B.G.M, precum si cererea reconventionala formulata de parata reclamanta reconventionala B.G.M. impotriva reclamantului parat reconventional B.M., ca nefiind de competenta instantelor romane.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut si motivat urmatoarele:
Ca o chestiune prealabila, care prevaleaza examinarii motivelor de recurs invocate de recurentul reclamant privind fondul cauzei, Curtea urmeaza sa analizeze, ca motiv de casare, legalitatea si temeinicia hotararii atacate prin prisma exceptiei invocate de recurentul reclamant privind necompetenta instantelor romane de a solutiona prezenta cauza, cu referire la art. 304 pct. 3 Cod procedura civila rap. la art. 1- 9, 12- 20 din Regulamentul ( CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.
Obiectul prezentului dosar il constituie divort cu incredintare de minor, iar raportat la resedinta obisnuita a sotilor in momentul introducerii actiunii introductive de instanta, sediul materiei il constituie Regulamentul ( CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1347/2000.
Asa cum s-a aratat cu ocazia expunerii situatiei de fapt la data de 20 iunie 2007 reclamantul B.M. a solicitat in contradictoriu cu parata B.G.M. desfacerea casatoriei incheiate de parti din culpa comuna, revenirea paratei la numele avut anterior incheierii casatoriei, incredintarea minorului rezultat din casatoria partilor mamei, cu obligarea tatalui, reclamantului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului, motivand printre altele ca ambii soti au resedinta in Italia.
Prin intampinarea si cererea reconventionala depusa la dosar parata a solicitat respingerea actiunii introductive de instanta si admiterea cererii reconventionale in sensul de a se dispune desfacerea casatoriei partilor din culpa exclusiva a reclamantului, incuviintarea ca parata sa poarte in continuare numele dobandit prin casatorie , incredintarea minorului rezultat din casatoria partilor mamei, cu obligarea tatalui, reclamantului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului, motivand printre altele ca ambii soti au resedinta in Italia, ca minorul rezultat din casatoria partilor locuieste impreuna cu ea si ca pe rolul Tribunalului din Ferrara, Italia, se afla in curs de solutionare cererea formulata de parata, in calitate de reclamanta prin care a solicitat separarea sotilor si obligarea tatalui, reclamantului din prezenta cauza la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului, depunand in acest sens o copie legalizata a cererii de recurs formulata de parata si inregistrata pe rolul Tribunalului din Ferrara sub nr.3026/2007 la data de 19 iunie 2007 prin care solicita, printre altele, separarea judiciara a sotilor, incredintarea minorului M.L. mamei, cu obligarea tatalui la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului .
Prin sentinta civila nr.1492 din 13.06.2008, Judecatoria Medias apreciindu-se investita legal a solutionat pe fond cauza .
Prin decizia civila nr.357 din 24.11.2008, Tribunalul Sibiu a admis apelul reclamantului si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond doar sub aspectul solutionarii cererii avand ca obiect stabilire program vizitare minor. (Aceste hotarari judecatoresti sunt suspuse actualului control de legalitate urmare a promovarii de catre reclamant a caii de atac a recursului).
Procedand astfel, instantele de judecata anterioare au pronuntat o solutie nelegala supusa cazului de casare prevazut de art. 304 pct. 3 Cod pr. civila, intrucat actiunea dedusa prezentei judecati avand ca obiect divort si incredintare minor nu este de competenta instantelor romane fiind aplicabile spetei dispozitiile art. 5 si 19 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/27.11.2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1347/2000 (denumit in continuare Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/27.11.2003 ) .
Astfel, este de necontestat ca sotii B., partile din prezentul dosar, s-au casatorit in Romania, ca ulterior au plecat in Italia unde si-au stabilit resedinta si ca la data introducerii actiunii de divort sotii aveau resedinta obisnuita in Italia, iar minorul rezultat din casatoria partilor se afla in Italia.
Tot astfel este de necontestat la data de 19 iunie 2007 parata a depus la instantele din Italia o cerere, prin care solicita, prin altele, separare judiciara a sotilor si incredintarea minorului mamei, fiind inregistrata pe rolul Tribunalului din Ferrara sub nr. 3026/2007.
In raport de data introducerii acestei cererii, instanta de fond, Judecatoria Medias, fiind instanta sesizata in al doilea rand, respectiv la data de 20 iunie 2007, avea obligatia potrivit dispozitiilor art. 19 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/27.11.2003 sa suspende din oficiu procedura pana cand se stabileste competenta primei instante sesizate.
In concret, art. 19 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/27.11.2003 prevede ca ,, In cazul in care se introduc cereri de divort, de separare de corp sau de anulare a casatoriei intre aceleasi parti in fata unor instante judecatoresti din state membre diferite, instanta sesizata in al doilea rand suspenda din oficiu procedura pana cand se stabileste competenta primei instante sesizate.’’
Potrivit alineatului 3 al aceluiasi articol in cazul in care se stabileste competenta primei instante sesizate, instanta sesizata in al doilea rand isi declina competenta in favoarea acesteia.
Trecand peste acest aspect, Curtea constata ca prin sentinta civila nr. 1450/2010 din data de 20.09.2010 pronuntata in ds. nr. 3025/2007 , Tribunalul din Ferrara a decis, printre altele, in mod definitiv, separarea personala a sotilor B.G.M si B.M., incredintarea fiului minor M.L. in ingrijirea ambilor parinti, cu obligarea tatalui sa achite mamei, B.G.M. suma de 200 EURO lunar cu titlu de contributie la intretinerea fiului minor .
Ori, in contextul in care instantele judecatoresti italiene au pronuntat in mod definitiv o hotarare privind separarea judiciara a sotilor, deci implicit s-au declarat competente sa judece cererea de separare de corp a sotilor B., partile din cererea dedusa prezentei judecati, Curtea constata ca potrivit art. 17 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/27.11.2003 prezenta cauza nu este de competenta instantelor romane.
In sprijinul acestei concluzii invocam si dispozitiile art. 5 din acelasi regulament potrivit carora ,,Fara a aduce atingere articolului 3, instanta judecatoreasca dintr-un stat membru care a pronuntat o hotarare privind separarea de corp este competenta, de asemenea, sa transforme aceasta hotarare in divort, in cazul in care dreptul acestui stat membru prevede aceasta.’’
Curtea considera ca este necesar a preciza ca in cauza nu se poate aduce o solutie de declinare a competentei in favoarea instantelor italiene atata timp hotararea privind separarea judiciara a sotilor a fost solutionata definitiv de catre autoritatile judiciare italiene.
Fata de aceste considerente, Curtea, in baza dispozitiile art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 3 Cod procedura civila, va admite recursul formulat de reclamantul B.M., va casa decizia civila atacata, precum si sentinta civila nr. 1492 din 13.06.2008 a Judecatoriei Medias si se va respinge cererea de divort formulata de reclamantul B.M. impotriva paratei B.G.M., precum si cererea reconventionala formulata de parata reclamanta reconventionala B.G.M. impotriva reclamantului parat reconventional B.M., ca nefiind de competenta instantelor romane.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Minori
Majorare pensie de intretinere. Venituri obtinute in strainatate - Sentinta civila nr. 159 din data de 21.02.2018Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018
Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017