Persoane nevazatoare. Stagiul complet de cotizare utilizat pentru recalcularea pensiei in temeiul OUG. nr.4/2005. Netretroactivitatea legii.

Persoane nevazatoare. Stagiul complet de cotizare utilizat pentru recalcularea pensiei in temeiul OUG. nr.4/2005. Netretroactivitatea legii.

Legea nr.19/2000: art. 47 alin.(2);
      Legea nr.3/1977: art.89;
      OUG.nr.4/2005; HG.nr.1550/2004
        
     Art.47 alin.(2) din Legea nr. 19/2000 este aplicabil doar in cazul persoanelor ale caror drepturi la pensie s-au deschis dupa 1 aprilie 2001, data intrarii in vigoare a actului normativ mai sus mentionat, pentru celelalte persoane stagiul complet de cotizare folosit la stabilirea punctajului mediu anual si implicit, a pensie fiind cel dat de Legea nr.3/1977, HG. nr. 610/1990, respectiv 15 ani pentru barbati.
          
     Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 1747/17 octombrie 2011.
   
    Prin actiunea civila inregistrata la Tribunalul Alba sub dosar nr.11874/107/2010 reclamantul T.I. a chemat-o in judecata pe parata C.J.P. Alba solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna: modificarea deciziei nr.117283/06.04.2006 emisa de parata; obligarea paratei la emiterea unei noi decizii de recalculare cu utilizarea stagiului de 10 ani conform art.47 al.2 si art.77 al.2 din Legea 19/2000; obligarea paratei la plata drepturilor banesti retroactiv pe ultimii 3 ani, calculati de la data introducerii actiunii si dobanda legala aferenta calculata pana la data platii efective; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
     In motivarea actiunii sale reclamantul sustine ca este nevazator din nastere, avand un handicap grav, preexistent calitatii de asigurat, incadrandu-se in art.47 al.2 din  Legea 19/2000 care prevede ca ,,asiguratii nevazatori beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, indiferent de varsta, daca au realizat ca nevazator cel putin o treime din stagiul complet de cotizare prevazut de lege.
     Pentru barbati stagiul complet de cotizare este 30 ani, ca urmare avand in vedere textul legal, reclamantul ar trebui sa aiba un stagiu de cotizare de o treime – 10 ani.
     Art.77 din Legea 19/2000 prevede ca ,,in situatia asiguratilor prevazuti la art.43 si 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau in considerare stagiile de cotizare prevazute la aceste articole.,,
     Parata i-a stabilit in mod gresit punctajul mediu anual, deoarece a stabilit un stagiu de cotizare de 15 ani si nu de 10 ani, asa cum ar fi trebuit conform Legii 19/2000.
     Reclamantul sustine ca ii sunt aplicabile atat dispozitiile OUG 4/2005 cat si cele ale actelor normative incidente, cu referire la Legea 19/2000.
     Astfel, potrivit art.1 din OUG 4/2005 ,,Pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, stabilite in baza legislatiei in vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculeaza in conditiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta”, iar potrivit art.2 din acelasi act normativ ,,recalcularea prevazuta la art.1 se efectueaza prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii, cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a prevederilor prezentei ordonante de urgenta.
     Intrucat interpretarea rationala a legislatiei in domeniul pensiilor are ca principii de baza egalitatea ce se asigura tuturor participantilor la sistemul public, precum si un  tratament nediscriminatoriu in privinta drepturilor si obligatiilor stabilite prin lege, pentru respectarea acestor principii generale, parata ar fi trebuit sa procedeze la calcularea pensiei avand in vedere textele legale incidente in materie.
     Inclusiv legislatia internationala, sistemul de pensii este guvernat de aceleasi principii, iar Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat eficienta art.14 din CEDO si Protocolului 12 din CEDO, pronuntand solutii in sensul celor solicitate de reclamant.
     Prin intampinarea depusa la dosar parata Casa Judeteana de Pensii Alba  a solicitat respingerea actiunii ca tardiv introdusa in principal iar in subsidiar respingerea ca netemeinica si nelegala, pentru urmatoarele motive:
     Invoca tardivitatea prezentei actiuni raportat la disp.art.87 alin.1 din Legea 19/2000 care prevede ,,Decizia emisa in conditiile art.86 alin.(1) poate fi contestata la instanta judecatoreasca competenta in a carei raza teritoriala se afla domiciliul asiguratului, in termen de 45 zile de la comunicare.,, Art.88 din Legea 19/2000 prevede ,,decizia casei teritoriale de pensii, necontestata in termen, este definitiva.,,
     Pe fond, parata invedereaza instantei ca reclamantul este pensionat in anul 1990 de limita de varsta sub imperiul Legii 3/1977 art.89.
     Reclamantul a fost incadrat in gradul I se invaliditate (fiind nevazator) si avand lucrati peste 15 ani, in mod corect, la revizuirea deciziei de evaluare s-a valorificat la stabilirea punctajului mediu anual stagiul de cotizare de 15 ani.
     S-au aplicat dispozitiile art. 2 al.4 din HG 1550/2004 privind Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care prevad ca ,,pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in conditii prevazute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea in munca necesara deschiderii dreptului de pensie prevazuta de aceste acte normative.,,
     Atunci cand legiuitorul s-a referit la ,,acte cu caracter special,, a avut in vedere acte normative anterioare intrarii in vigoare a Legii 19/2000. Acest lucru este evident daca avem in vedere faptul ca HG 1550/2004 reglementeaza stabilirea drepturilor de pensie ale celor care au fost pensionati in temeiul actelor normative anterioare Legii 19/2000.
     In consecinta, in conditiile in care norma prevede expres care este stagiul complet de cotizare pentru perioada anterioara intrarii in vigoare a Legii 19/2000 si il determina ca fiind ,,vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare,, fara a opera alte distinctii, decizia 117283/06.04.2011 este legal emisa.
     Prevederile legale invocate de reclamant se aplica numai persoanelor care intra ca si criterii de pensionare sub incidenta Legii 19/2000.
     In speta de fata, fiind vorba de o recalculare in temeiul HG 1550/2004 coroborata cu OUG 4/2005 la stabilirea punctajului mediu anual se vor aplica prevederile mai sus mentionate (respectiv impartirea la 10 ani) si nu cele din Legea 19/2000 care se aplica numai cazurilor noi de pensionare.
      Fata de precizarea actiunii parata nu a mai sustinut tardivitatea introducerii actiunii.
     Prin sentinta civila nr. 1073/29.03.2011 pronuntata de Tribunalul Alba in cauza s-a admis actiunea civila formulata de reclamantul T.I., impotriva paratei C.J.P. Alba si in consecinta:
S-a dispus modificarea deciziei nr.117283/6.04.2006 emisa de parata in sensul recalcularii pensiei reclamantului in baza OUG nr.4/2005 prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare de 10 ani.
S-a dispus obligarea paratei la plata drepturilor banesti retroactiv incepand cu data de 30.12.2007 cuvenite reclamantului precum si dobanda legala aferenta sumei incepand cu data de 30.12.2010 si pana la data platii efective.
A fost obligata parata sa plateasca reclamantului suma de 300 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari, astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. 47 alineatul 2 din Legea nr.19/2000 „asiguratii nevazatori beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, indiferent de varsta, daca au realizat ca nevazator cel putin o treime din stagiul complet de cotizare prevazut de lege.”
     Astfel reclamantul este nevazator si a realizat o treime din stagiul complet de cotizare prevazut de lege in cazul barbatilor, respectiv 30 ani. Ca atare, daca s-ar fi pensionat dupa intrarea in vigoare a Legii nr.19/2000, in cazul sau ar fi trebuit sa se retina un stagiu complet de cotizare de 10 ani.
Este adevarat faptul ca dreptul la pensie al reclamantului s-a nascut intr-un moment in care era in vigoare Legea nr. 3/1977, care in art.89 statua ca vechimea in munca necesara barbatilor nevazatori in vederea acordarii pensiei pentru limita de varsta este de 15 ani.
Daca s-ar da relevanta juridica acestui aspect si nu s-ar face aplicatiunea corespunzatoare in privinta reclamantului a dispozitiilor art. 47 alineatul 2 din Legea nr. 19/2000, s-ar comite o grava eroare.
Astfel, trebuie avut in vedere faptul ca in speta sunt incidente prevederile Hotararii nr.1550/2004 si cele ale OUG nr.4/2005, reclamantul trebuind sa beneficieze de operatiunea de recalculare a drepturilor sale de pensie, la fel ca toate persoanele care s-au pensionat anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000.
Or, asa cum se arata in preambulul OUG nr. 4/2005, acest act normativ a fost adoptat „in vederea sustinerii masurilor de reformare a sistemului de pensii prevazute in Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, stabilite in baza legislatiei in vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate in plata, astfel incat sa fie respectat principiul "la conditii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul iesirii la pensie", precum si pentru asigurarea cadrului legal necesar recalcularii pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat…”. Mai precis, scopul esential al adoptarii acestui act normativ a fost acela de a se asigura respectarea principiului „la conditii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul iesirii la pensie”.
Iar art. 1 din Hotararea 1550/2004 statueaza ca  „incepand cu data de 1 octombrie 2004 pensiile din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate in vederea recalcularii in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare.”
Printre principiile fundamentale prevazute de Legea nr.19/2000 se afla si cel al egalitatii (art. 2 lit. b) „care asigura tuturor participantilor la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu in ceea ce priveste drepturile si obligatiile prevazute de lege”.
Or, daca s-ar adopta teza sustinuta de parata s-ar ajunge sa se incalce atat principiul "la conditii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul iesirii la pensie", cat si principiul fundamental al egalitatii, bazat pe un tratament nediscriminatoriu.
In plus, s-ar ajunge sa se contravina jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului  jurisprudenta in care se arata ca nu poate fi admisa existenta unui tratament discriminatoriu ce nu are o justificare obiectiva si rezonabila. Iar diferentierea intre categoria de pensionari din care face parte reclamantul si categoria nevazatorilor barbati pensionati sub imperiul Legii nr. 19/2000 nu are nici cea mai mica justificare cu caracter de obiectivitate si rezonabilitate.
           Impotriva acestei sentintei a declarat recurs, in termenul legal, parata C.J.P. Alba solicitand admiterea acestuia, modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii formulata de reclamantul T.I.
In expunerea motivelor de recurs, recurenta parata critica sentinta atacata ca fiind data cu incalcarea prev. art.2 raportat la prev. art.3 din anexa la Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare date 1 aprilie 2001. Prin urmare sustine, recurenta, atat la stabilirea pensiei initiale, cat si la recalcularea acesteia in anul 2005, stagiul de cotizare folosit la calculul drepturilor de pensie este cel potrivit actului normativ conform caruia s-a deschis dreptul la pensie, respectiv Legea nr.3/1977.
Mai mult, la data pensionarii  era in vigoare si HG nr.610/1990 privind unele drepturi acordate nevazatorilor care la art. 2 prevede ca „la stabilirea pensiei integrale pentru munca depusa si limita de varsta a nevazatorilor pe baza unei vechimi in munca de 15 ani barbatii si 10 ani femeile, pentru timpul cat depasesc aceste vechimi se acorda un spor la pensie, calculat la salariul tarifar folosit ca baza de calcul a pensiei,de 1% pentru fiecare an in plus pentru primii 5 ani si de 0,5% pentru urmatorii ani.”
Totodata, recurenta invoca art. 4 din OUG nr.4/2005 care prevede„ determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii se face pe baza datelor, elementelor si informatiilor din documentatiile de pensie aflate in pastrarea caselor teritoriale de pensie, cu respectarea prevederilor Hotararii Guvernului nr.1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000”.
Tinand cont de cele de mai sus, recurenta considera ca reclamantul nu poate beneficia de art.47 alin.2 din Legea nr. 19/2000, care este valabil doar in cazul persoanelor nou inscrise la pensie dupa data de 1 aprilie 2001, data intrarii in vigoare a actului normativ susmentionat, iar stagiul complet de cotizare folosit la stabilirea punctajului mediu anual si implicit a pensiei este cel dat de dispozitiile Legii nr.3/1977 si HG 610/1990, legi in vigoare la data stabilirii initiale a pensiei, respectiv 15 ani pentru barbati.
In drept se invoca art.304 Cod procedura civila.
Intimatul T.I. nu a depus intampinare in aceasta faza procesuala.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate, cat si din oficiu conform cerintelor art.304 indice 1 Cod procedura civila in limitele statuate de art.306 alin.(2) Cod procedura civila, retine urmatoarele:
Recursul este fondat.
Dreptul la pensie pentru limita de varsta al intimatului T.I. s-a deschis la data de 01.10.1990, sub imperiul Legii nr. 3/1997 si  ca atare aceasta lege reglementeaza conditiile deschiderii dreptului la pensie.
Potrivit art.89 din Legea nr.3/1977 „nevazatorii primesc pensie integrala pentru munca depusa, daca au o vechime de cel putin 15 ani barbatii si 10 ani femeile, la implinirea varstei de 50 de ani barbatii si 45 de ani femeile”. Totodata art. 2 din HG. nr.610/1990 privind acordarea unor drepturi nevazatorilor prevede: la stabilirea pensiei integrale pentru munca depusa si limita de varsta a nevazatorilor pe baza unei vechimi in munca de 15 ani barbatii si 10 ani femeile, pentru timpul cat depaseste aceste vechimi se acorda un spor la pensie, calculat la salariul tarifar folosit ca baza de calcul a pensiei, de 1% pentru fiecare an in plus pentru primii 5 ani si de 0,5% pentru urmatorii ani.
  Si in materia drepturilor de asigurari sociale este pe deplin aplicabil principiul conform caruia actul juridic, in speta, decizia de pensionare, este supus legii in vigoare in momentul intocmirii acestuia, in cazul intimatului aceasta lege este Legea nr.3/1977 aplicata de intimata.
Intrarea in vigoare a unei legii noi in materia asigurarilor sociale (Legea nr.19/2000 intrata in vigoare la 1.04.2001) nu este de natura sa aduca modificari conditiilor de validitate a actelor intocmite sub imperiul legii anterioare, pentru ca ar insemna sa retroactiveze ceea este inacceptabil potrivit art.1 Cod civil si art. 15 alin.(2) din Constitutia Romaniei. Principiul neretroactivitatii garanteaza un alt principiu al dreptului, cel al securitatii circuitului civil.
Or, solicitarea reclamantului de a-i fi stabilit un stagiu complet de cotizare de 10 ani prevazut de art.47 alin. 2 din  Legea nr.19/2000, in loc de 15 ani luat in calcul la data nasterii dreptului la pensie potrivit art.89 din Legea nr.3/1977, este contrara acestor principii.
     Art.47 alin.(2) din Legea nr.19/2000 invocat de reclamant este retinut gresit de prima instanta deoarece este aplicabil doar in cazul persoanelor ale caror drepturi la pensie s-au deschis dupa 1 aprilie 2001, data intrarii in vigoare a actului normativ mai sus mentionat, pentru celelalte persoane stagiul complet de cotizare folosit la stabilirea punctajului mediu anual si implicit, a pensie fiind cel dat de Legea nr.3/1977, HG. nr. 610/1990, respectiv 15 ani pentru barbati.
      Prin recalcularea drepturilor la pensie prevazuta de OUG nr. 4/2005 nu se poate aduce atingere acestor principii constitutionale.
Recalcularea pensiei cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, la care face trimitere art. 2 din OUG nr.4/2005 nu poate fi interpretata decat in sensul aplicarii corespunzatoare a unor reguli stabilite de Legea nr.19/2000 sub aspectul modului de calcul, al valorificarii unor perioade sau venituri. In acest sens este si metodologia de recalculare, stabilita prin HG. nr.1550/2004.
Prin recalculare nu se pot schimba, insa, acele conditii ce constituie conditii de deschidere a dreptului de pensie, cum sunt varsta standard de pensionare si stagiul complet de cotizare. Intentia legiuitorului in acest sens este clara si lipsita de echivoc, fiind exprimata in art. 4 din OUG. nr.4/2005 si in HG.nr.1550/2004 care prevede in art. 2 ca „ (1) Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data inceperii operatiunilor de evaluare. (…)    (3) Pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.    (4) Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in conditii prevazute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea in munca necesara deschiderii dreptului de pensie prevazuta de aceste acte normative.
Conditiile de pensionare sunt analizate de institutia competenta la momentul depunerii cererii de pensionare si, in raport cu situatia de fapt si de drept, se determina daca sunt sau nu indeplinite aceste conditii de deschiderii dreptului la pensie: varsta standard de pensionare, stagiul complet de cotizare. Odata stabilite, nu mai pot fi modificate decat daca s-ar constat ca s-au produs erori in stabilirea lor (caz de revizuire a pensiei prev. de art.89 din Legea nr.19/2000), in nici un caz pentru ca intervine o alta lege care prevede conditii diferite.
Nu se poate retine ca, prin aplicarea dispozitiilor legale de la data deschiderii dreptului la pensie se creeaza o discriminare, deoarece este vorba de aplicarea legii in timp. Dupa cum cei ale caror drepturi la pensie se deschid dupa intrarea in vigoare a Legii nr.19/2000 nu ar putea invoca aplicabilitatea conditiilor mai avantajoase ale legii anterioare, nici cei ale caror drepturi au fost deschise anterior intrarii in vigoare a Legii nr.19/2000 (1.04.2001) nu pot invoca aplicabilitatea acesteia, in afara de cazurile de exceptie prevazute de lege.
Principiul inscris in preambulul OUG. nr.4/2005 - la conditii egale, pensii egale, indiferent de anul iesirii la pensie - nu poate desemna decat acele conditii, elemente realizate de cei pensionati in baza Legii nr.3/1977 si cei pensionati in baza Legii nr.19/2000 ce pot fi comparabile in orice perioada-de pilda veniturile. Or, aceasta nu este cazul stagiului de cotizare, expres stabilit de lege.
     Faptul ca principiul constitutional al egalitatii in drepturi nu este echivalent cu uniformitatea, ci, dimpotriva, presupune dreptul la diferenta de tratament juridic in situatii diferite, a fost recunoscut constant in jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a statuat ca „solicitarea autorului exceptiei, in sensul de a se institui un tratament egal pentru toti pensionarii, indiferent de legislatia in baza careia li s-au stabilit drepturile de pensie, este contrara principiului neretroactivitatii legii. (…).Legislatia ce reglementeaza sistemul public de pensii fiind diferita in functie de momentul aplicarii, este evident ca si persoanele care se inscriu la pensie sa se afle in situatii diferite, deoarece le sunt aplicabile reglementarile legale in vigoare la data pensionarii lor. (dec. nr.328/26.11.2002)
     In acelasi sens s-a statuat ca: „ ..este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislatia in materie si de a stabili data de la care opereaza recalcularea, insa orice prevedere noua poate fi aplicata numai de la data intrarii sale in vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie. Totodata, Curtea observa ca modificarile succesive ale legislatiei fac ca beneficiarii drepturilor de asigurari sociale sa obtina valori diferite, in raport cu legislatia care a fost in vigoare la data stabilirii drepturilor lor. Astfel, data diferita a inscrierii la pensie plaseaza pensionarii in situatii deosebite, tratamentul juridic diferentiat fiind justificat de situatia diferita a beneficiarilor dreptului la pensie, determinata de data nasterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau discriminari. Recalcularea si recorelarea pensiilor anterior stabilite sunt prevazute de lege pentru eliminarea inechitatilor reprezentate de diferentele existente in cuantumul pensiilor acordate pentru stagii de cotizare identice, iar diferentele mentinute pana la finalizarea operatiunilor de recalculare si de recorelare nu contravin principiului universalitatii drepturilor si obligatiilor, consacrat constitutional prin art. 15 alin. (1), intrucat toti cetatenii beneficiaza de drepturile prevazute de legile in vigoare la data acordarii drepturilor respective. (dec. 57/26.01.2006 Curtea Constitutionala)
     In acest sens este si jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, una dintre conditiile existentei unei discriminari fiind tratamentul diferentiat al unor persoane in situatii similare sau identice. Or, persoanele ale caror drepturi de asigurari sociale s-au deschis in baza legii anterioare, care prevedea anumite conditii, respectiv un anumit stagiu de cotizare, nu se afla in aceeasi situatie cu persoanele pensionate in temeiul Legii nr. 19/2000, care a modificat conditiile deschiderii dreptului la pensie, asa incat nu putem vorbi de o situatie de discriminare in cazul intimatului, asa cum gresit a retinut instanta de fond.
     In ceea ce priveste art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, este adevarat ca este aplicabil si in cazul in care sunt in discutie drepturi de asigurari sociale, dar aceasta prevede nu restrictioneaza in nici un fel libertatea statului de a decide sa instituie sau nu o anumita forma de asistenta sociala sau o anumita schema de asigurari sociale sau sa aleaga felul sau cuantumul beneficiilor platite in cadrul acestei scheme (cauza Eskelinen c. Finlandei, cauza Hasani c. Croatiei). In acest cadru, modificarea conditiilor de stabilire a drepturilor de asigurari sociale prin intrarea in vigoare a unei alte legi nu este de natura sa aduca modificari conditiilor de valabilitatea a actelor intocmite sub imperiul legii anterioare, pentru ca ar fi retroactiva.
     In cazul intimatului-reclamant, conditiile legale aplicabile la momentul stabilirii drepturilor de pensie impuneau calcularea acestora in baza unui stagiu complet de 15 ani, iar legea noua care a modificat stagiul nu poate fi aplicata, deoarece, asa cum s-a retinut mai sus, aceasta nu retroactiveaza. Acest stagiu de cotizare prevazut de legislatia in vigoare de la deschiderii dreptului la pensiei a fost corect valorificat de casa de pensii la recalcularea pensiei in temeiul OUG.nr.4/2005 si HG.nr.1550/2004 (decizia nr. 117283/06.04.2006)
     Intimatul nu a fost supus unui regim diferentiat fata de alte persoane aflate in situatie identica sau comparabila, legiuitorul stabilind acelasi stagiu de cotizare pentru toarte persoanele ale caror drepturi de pensie s-au nascut sub imperiul Legii nr.3/1977 fara nici o distinctie si supunandu-le unui regim de stabilire si calcul a pensiei unitar, aplicabil tuturor celorlalti beneficiari ai sistemului de asigurari sociale de stat intemeiat pe acest act normativ. Nu putem vorbi de o discriminare in cazul reclamantului, asa cum gresit a retinut instanta de fond,deoarece data diferita a inscrierii la pensie (inainte sau dupa aparitia Legii nr.19/2000) impune un tratament juridic diferentiat.
     Fata de considerentele expuse mai sus; CURTEA, constata ca solutia primei instante reflecta o aplicare si interpretare gresita a normei legale la speta dedusa judecatii, caz de reformare a hotararii prev de art.304 punct 9 Cod procedura civila;
     Asa incat in baza art.312 alin.(1) Cod procedura civila a admis ca fondat recursul promovat de parata, a modificat sentinta atacata in sensul respingerii actiunii formulata de reclamantul T.I. impotriva paratei C.J.P Alba, ca nelegala si netemeinica.