Inculpat minor. Aplicarea masurii educative a libertatii supravegheate pentru savarsirea infractiunii de talharie in forma calificata. Nelegalitate si neteminicie.

    Inculpat minor. Aplicarea masurii educative a libertatii supravegheate pentru savarsirea infractiunii de talharie in forma calificata.  Nelegalitate si neteminicie.
    
     Cod penal: art. 99 si urm.
      
     Potrivit art. 103 alin. 1 Cod penal  masura educativa a libertatii supravegheate consta in lasarea minorului in libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebita.
     Din economia acestor dispozitii legale rezulta ca pentru a i se aplica unui minor o atare masura educativa este necesar ca la data pronuntarii hotararii judecatoresti acesta sa nu aiba implinita varsta de 17 ani.
     In cauza, este de necontestat ca inculpata minora  avea la data pronuntarii sentintei penale suspusa actualului control de legalitate  varsta de 17 ani si 6 luni,  context  in care instanta de fond nu putea sa-i aplice acesteia masura educativa a libertatii supravegheate pe timp de un an, in temeiul art. 103 Cod penal, caci s-ar incalca limitele prevazute de lege.
     Mai mult decat atat,  in cauza se apreciaza, conform  dispozitiilor art. 100 alin. 2 Cod penal , ca scopul educativ si coercitiv pe care trebuie sa-l atinga sanctiunea penala aplicata inculpatei minore nu s-ar putea realiza decat prin aplicarea unei pedepse, raportat  la  gradul destul de ridicat la faptei comise si  la datele ce caracterizeaza persoana minorei, astfel cum rezulta din referatul de evaluare intocmit in cauza. 
     
     Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia penala nr. 17/24 ianuarie 2012 
     
     Prin Sentintei penale nr. 717/10.11.2011 pronuntate de Judecatoria Sibiu in dosarul nr. unic 12702/306/2011 s-a dispus  in baza  art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), c), alin. 2/1 lit. a), b) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c) C. pen , art. 320/1 alin. 7 C.p.p. condamnarea inculpatului  N. N., arestat in cauza ,  la o pedeapsa de 5 ani  inchisoare, cu interzicerea drepturilor civile  prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a si b Cpen. in conditiile si pe durata prevazuta  de art.  71 alin. 2 C.pen.
     In baza art. 101 C.pen. raportat la art. 103 C.pen. s-a luat masura educativa a libertatii supravegheate timp de un an fata de inculpata minora F. V., arestata in cauza,   pentru savarsirea infractiunii prevazute de  art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), c), alin. 2/1 lit. a), b) C. pen.
         In baza art.103 alin.1 teza a II-a C.penal s-a  incredintat supravegherea inculpatei mamei sale numita F. M. 
               In baza art. 350 alin. 3 lit. d Cpen. s-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatei arestata preventiv.
Pentru a pronunta aceasta hotarare s-sa retinut, in esenta, de catre instanta de fond, cu referire la actele si lucrarile dosarului, ca in seara zilei de 15.09.2010 partea vatamata S. C., a fost abordata in fata Garii CFR S. de catre inculpatii N. N. si F. V. ( minora), acestia propunandu-i  sa cumpere un telefon mobil contra sumei de 15 lei, lucru pe care partea vatamata l-a si facut. Observand cu aceasta ocazie ca partea vatamata avea mai multi bani asupra sa, inculpatul N. N. i-a propus apoi numitului S.  C. sa intretina relatii sexuale cu concubina sa, inculpata F. V., contra sumei de 10 lei, partea vatamata acceptand, insa planul inculpatilor era cu totul altul, acestia stabilind, intre timp, sa o deposedeze pe partea vatamata de bunuri dupa ce o vor duce intr-un loc mai ferit.
Astfel, partea vatamata S. C. a mers impreuna cu inculpata F. V. sub podul de cale ferata ce trece peste raul C., insa ajunsi aici, inculpatul N. N., care venise si el cu ei, a atacat-o pe partea vatamata, punandu-i mana in gat si sub amenintarea unui briceag cerandu-i sa scoata tot ce avea prin buzunare. Concubina acestuia, inculpata F. V. a inceput sa-i cotrobaiasca partii vatamate prin buzunare, luandu-i astfel doua telefoane mobile si suma de 70 lei. In urma actiunilor de violenta exercitate asupra partii vatamate aceasta a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de ingrijiri medicale, totodata fiindu-i taiata  cu briceagul si bluza pe care aceasta o purta.
La scurt timp de la comiterea faptei, cei doi  inculpati au fost depistati de catre organele de politie, asupra lor gasindu-se bunurile sustrase prin violenta partii vatamate, acestia recunoscand savarsirea faptei.
          In fata instantei cei doi inculpati au recunoscut  savarsirea faptei.
           In drept,  s-a retinut ca faptele  inculpatilor N. N.  (major) si F. V. (minora) intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de talharie, prev. si ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), c, alin. 2/1 lit. a), b) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c) C. pen. in ceea ce-l priveste pe inc. N. N. , respectiv de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), c), alin. 2/1 lit. a), b) C. pen. cu aplic. art. 99 si urm.  C. pen., in ceea ce-o priveste pe inculpata F. V..
  La stabilirea si aplicarea sanctiunii penale in ce-o priveste pe inculpata minora instanta de fond a avut in vedere dispozitiile art. 99 si urm. Cod penal, privind minoritatea , astfel ca s-a apreciat in raport de toate elementele cauzei ca aplicarea masurii educative a libertati supravegheate este suficienta pentru indreptarea minorei .
             La individualizarea judiciara a pedepsei aplicate  inculpatului  N.N.  instanta a avut in vedere criteriile generale prevazute de art.72 C.pen., precum si de prevederile art. 320/1 Cpp  inculpatul solicitand a i se aplica procedura simplificata privind recunoasterea de vinovatie.
     Impotriva acestei sentinte penale au declarat recurs  in termenul legal Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu .
In dezvoltarea motivelor de recurs Ministerul Public critica sentinta penala atacata pentru nelegalitate si netemeinicie, motivandu-se ca in mod gresit instanta de fond i-a aplicat inculpatei minore masura educativa a libertatii supravegheate avand in vedere ca aceasta la data pronuntarii hotararii avea implinita varsta de 17 ani, context in care nu putea sa i se aplice o atare sanctiune penala, iar, pe de alta parte instanta de fond nu a avut in vedere concluziile referatului de evaluare efectuat in cauza in care se arata ca mama minorei nu este in masura sa asigure supravegherea inculpatei; se mai sustine ca  raportat la datele concrete ale cauzei se impune aplicarea unei pedepse , in vederea atingerii scopurilor prevazute de art. 52 Cod penal.
Prin decizia penala nr. 17 din 24 ianuarie 2012  pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru cauze cu minori si de familie s-a dispus admiterea  recursului  formulat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu  si casarea  sentinta penala atacata sub aspectul laturii penale a cauzei, numai in ceea ce priveste sanctiunea aplicata inculpatei minore F.V. si in privinta omisiunii aplicarii dispozitiilor art. 191 al. 1 si 3 Cod procedura penala.
S-a dispus, in rejudecarea cauzei, condamnarea inculpatei minore F.V. la o pedeapsa de 1 an si 8 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie, prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b,c, al. 2 ind. 1 lit. a, b Cod penal cu aplic. art. 99 Cod penal si a art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedura penala.
In baza art. 81 Cod penal s-a suspendat  conditionat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de incercare de 3 ani si 8 luni, stabilit conform art. 110 Cod penal.
In baza art. 110 ind. 1 al. 1 Cod penal s-a incredintat supravegherea minorei, pana la varsta de 18 ani, serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Sibiu si s-a atras atentia inculpatei minore asupra consecintelor nerespectarii disp. art. 83 Cod penal.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut , cu referire la actele si lucrarile dosarului urmatoarele:
       Analizand  recursul parchetului intemeiat pe cazul de casare prevazut de art. 385/9 pct. 17/2 Cod procedura  penala, Curtea constata ca, in adevar , instanta de fond in mod nelegal a aplicat inculpatei F. V. masura educativa a libertatii supravegheate pe timp de un an , in temeiul art. 103 Cod penal, in contextul in care inculpata minora la data pronuntarii sentintei penale de condamnare avea varsta de 17 ani si 6 luni.
     Astfel,  potrivit art. 103 alin. 1 Cod penal  masura educativa a libertatii supravegheate consta in lasarea minorului in libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebita.
     Din economia acestor dispozitii legale rezulta ca pentru a i se aplica unui minor o atare masura educativa este necesar ca la data pronuntarii hotararii judecatoresti acesta sa nu aiba implinita varsta de 17 ani. Aplicarea unei asemenea masuri unui minor care are implinita varsta de 17 ani ar insemna ca aceasta masura educativa sa continue si dupa implinirea varstei de 18 ani , fiind incalcate limitele prevazute de lege.
     In cauza, este de necontestat ca inculpata F.V. avea la data pronuntarii sentintei penale suspusa actualului control de legalitate  varsta de 17 ani si 6 luni. Astfel, instanta de fond nu putea sa-i aplice acesteia masura educativa a libertatii supravegheate pe timp de un an, in temeiul art. 103 Cod penal, caci asa cum aratam anterior s-ar incalca limitele prevazute de lege.
     Mai mult decat atat, desi este lasata la aprecierea instantei de judecata luarea unei masuri educative sau aplicarea unei pedepse fata de un minor, conform  dispozitiilor art. 100 alin. 2 Cod penal, in cauza se apreciaza ca scopul educativ si coercitiv pe care trebuie sa-l atinga sanctiunea penala aplicata inculpatei F. V., nu s-ar putea realiza decat prin aplicarea unei pedepse, asa cum corect se sustine in recursul Ministerului Public.
     Potrivit art. 100 Cod penal  fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa. La alegerea sanctiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de conditiile in care a fost crescut si in care a trait si de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului. Pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorului.
     In cauza, raportat la infractiunea pentru care inculpata minora a fost trimisa in judecata, respectiv talharie prevazuta de art. art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), c), alin. 2/1 lit. a), b) Cod penal, este necesara aplicarea unei pedepse, nefiind suficienta pentru indreptarea inculpatei minore, luarea fata de aceasta a unei masuri educative.
     Fapta  comisa de inculpata F. V. in elementele ei concrete are o incarcatura de periculozitate sociala destul de sporita, imprejurarea ce trebuie sa se reflecte in cuantumul pedepsei ce i se va aplica.
     Este adevarat ca inculpata minora nu are antecedente penale si a recunoscut fapta, insa modul cum a conlucrat cu coinculpatul N. N. pentru atragerea partii vatamate intr-un loc ferit publicului si a-l deposeda de telefonul mobil pe care-l tocmai il oferise inculpatii spre vanzare victimei si de bani,  deposedare care s-a realizat prin intrebuintarea de amenintari cu un briceag, denota in persoana acesteia o periculozitate destul de ridicata si care nu poate fi eludata in procesul complex al individualizarii pedepsei.  
     Criteriile de individualizare prev. de art.72 Cod penal desi distincte ele trebuie luate in  considerare impreuna fara a se acorda preemtiune unuia fata de celalalt.
     Curtea nu poate eluda in ce priveste stabilirea pedepsei analiza conditiilor care au adus-o  pe inculpata minora  in situatia de a comite fapta penala si a consecintelor pe care executarea pedepsei le va avea asupra inculpatului si a comunitatii . 
     Astfel, inculpata F. V. a avut varsta de 17 ani la momentul savarsirii infractiunii, provine dintr-o familie numeroasa, cu situatie materiala precara   si intretine relatii de concubinaj cu coinculpatul N.N., cu care are un copil de cateva luni, a abandonat scoala si manifesta o totala lipsa de empatie fata de victime, adoptand un stil de viata libertin , voiajor, astfel cum se arata in   referatul de evaluare intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Sibiu. Se mai concluzioneaza in acelasi referat ca  inculpata prezinta grave carente psiho-sociale, care au condus la formarea unui pattern infractional ca urmare a influentei concubinului, ca inculpata ar avea nevoie de un amplu demers de asistare sociala care sa vizeze internalizarea valorilor prosociale, dezvoltarea gandirii alternative, a motivatiei, si abilitatilor parentale, continuarea studiilor .
     Fata de aceste elemente si fara a minimaliza gravitatea faptei, Curtea apreciaza  ca inculpata minora a comis infractiune din cauza unui concurs de imprejurari nedorite, respectiv gradului ridicat de influentabilitate,  influenta coinculaptului N. N.,  lipsa de supraveghere si de preocupare a mamei pentru actul  educational,  influenta anturajului, grevate pe fondul unor lipsuri financiare pentru asigurarea unei trai decent .
     Curtea nu neaga faptul ca in referatul de evaluare se consemneaza existenta unui patern infractional si  ca  nu au fost identificati factori dezirabili de natura sa duca la inhibarea comportamentului infractional al inculpatei, fiind prezenti preponderent o serie de factori care pot duce la dezvoltarea /mentinerea comportamentului antisocial, insa nu se poate omite faptul ca inculpata minora  inca din primele declaratii date organelor de ancheta penala a recunoscut fapta si a dat declaratiile ample de natura a stabilii adevarul judiciar in cauza, imprejurari care sunt favorabile caracterizarii personalitatii inculpatului.
      In  contextul acestor elemente, Curtea  apreciaza ca aplicarea unei pedepse de 1 an si 8 luni inchisoare pentru fapta comisa, corespunde exigentelor art. 100 comb. cu art. 72 Cod penal si art. 320/1 alin. 7 Cod pr.penala,  precum si scopurilor prevazute de art. 52 Cod penal.
     In ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, Curtea, in baza propriului examen, apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins si prin suspendarea conditionata a executarii pedepsei,  fiind indeplinite exigentele art. 81  rap. la art. 110 Cod penal.
     Curtea precizeaza ca raportat la varsta inculpatei, interesul imediat si de perspectiva, in spiritul articolului 52 din Codul penal, este recuperarea si reintegrarea sociala a inculpatei minorei  si nicidecum indepartarea si izolarea sa din randul comunitatii pe o perioada de timp care nu se justifica raportat la gradul de pericol social al faptei si al inculpatei.
     Relativ la aceasta este de precizat ca inculpata minora care este la primul conflict cu legea penala, a avut o  atitudinea sincera in fata organelor de urmarire penala si a instantei, a regretat savarsirea faptei, asumandu-si raspunderea pentru fapta comisa. Aceste imprejurari creeaza disponibilitatea de se conforma in viitor normelor legale,  neexistand motive rezonabile de a crede in necesitatea privarii sale de libertate.
     Potrivit art. 110/1 Cod penal, odata cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii aplicate minorului in conditiile art. 110, instanta poate dispune, pe durata termenului de incercare, dar pana la implinirea varstei de 18 ani, incredintarea supravegherii minorului unei persoane sau institutii din cele aratate in art. 103.
     In lumina acestor dispozitii legale, instanta urmeaza ca in baza art. 110 ind. 1 al. 1 Cod penal sa incredinteze supravegherea minorei, pana la varsta de 18 ani, Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Sibiu si se va atrage atentia inculpatei minore asupra consecintelor nerespectarii dispozitiilor  art. 83 Cod penal.
     Curtea nu neaga faptul ca regula este incredintarea supravegherii minorului catre parinti, infietori sau tutore si exceptia este incredintarea catre o persoana de incredere, de regula ruda, respectiv catre o institutie legal insarcinata, iar exceptia opereaza numai in situatia in care cei dintai nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare. Or, in cauza, Curtea raportat la concluziile referatului de evaluare intocmit in cauza in care se arata ca minora prezinta grave carente psiho-sociale, care au condus la formarea unui comportament infractional ca urmare a influentarii coinculpatului N. N., fiind necesar un amplu demers de asistare sociala  a minorei, precum si raportat la declaratiile date de mama minorei in cursul cercetarii judecatoresti potrivit carora  mama nu este in masura sa asigure supravegherea minorei,  apreciaza ca acestea sunt elemente suficiente si convingatoare care sa justifice concluzia potrivit careia mama  nu poate asigura supravegherea minorei in conditii optime, fiind oportuna incredintarea supravegherii minorei, pana la varsta de 18 ani, Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Sibiu .
     Fata de aceste elemente, instanta apreciaza ca sansele de reintegrare sociala a inculpatei sunt destul de mari si se justifica suspendarea executarii pedepsei aplicate, tocmai pentru a permite ca factorii pozitivi care inclina in mod obiectiv si categoric balanta in favoarea inculpatei, caruia i se acorda in acest fel o sansa, sa fie pusi in valoare in vederea reinsertiei sociale a acesteia.
     In aceeasi ordine de idei, in baza art. 110 Cod penal, Curtea va stabili un termen de incercare de 3 ani si 8 luni  ani, compus din pedeapsa de 1 an si 8 luni  ani aplicata in cauza si un interval de timp de 2 ani fixat de instanta, la limita maxima prevazuta de lege, apreciind ca in acest fel exista garantii mai puternice ale reabilitarii comportamentale a inculpatei.
Fata de aceste considerente, criticile parchetului sub acest aspect sunt intemeiate si urmeaza ca in baza dispozitiile  art. 385/15 pct. 2, lit. d ) Cod pr.p., sa se caseze sentinta penala atacata sub acest aspect si a se reforma sentinta penala atacata in sensul celor aratate anterior.