Indemnizatii de asigurari sociale de sanatate. Restituire. O.U.G. nr. 36/2010.

    Indemnizatii  de asigurari sociale de sanatate. Restituire. O.U.G. nr. 36/2010.

O.U.G. nr. 158/2005: art. 40 alineat 1;
O.U.G. nr.36/2010: art.II

    Legiuitorul a prevazut expres in cuprinsul OUG 36/2010 - art. II - ca certificatele de concediu medical emise pana la data intrarii in vigoare a OUG 36/2010 (26.04.2010) se depun la casele de asigurari de sanatate in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a acestui act normativ, realizandu-se astfel o protectie a beneficiarilor de indemnizatii (asigurati si angajatori care platesc asiguratilor indemnizatii suportate de fond) dar si a fondului .
   
     Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia  civila nr. 2651/18 iunie 2012.
   
Prin  actiunea de asigurari sociale inregistrata la Tribunalul Hunedoara sub nr. 4028/97/2011, reclamanta S.C. O.S.I. S.R.L a chemat in judecata pe parata C.J.A.S. H., solicitand sa se dispuna: 1. obligarea paratei la achitarea sumei de 10.484 lei reprezentand contravaloarea indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate pe perioada decembrie 2008 – septembrie 2010, aferente concediilor medicale platite de reclamanta in calitate de angajator si care se suporta, potrivit legii, din bugetul Fondului National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate; 2. obligarea paratei la plata dobanzilor de intarziere incepand cu data formularii cererii de restituire si pana la achitarea efectiva a sumei; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca prin cererea nr. 51/18.03.2011 depusa la C.J.A.S H. a solicitat recuperarea sumei de 10.484 lei, aferenta indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate pentru perioada decembrie 2008 – septembrie 2010, pe care a platit-o salariatilor sai, dar care se suporta, potrivit legii, din bugetul Fondului National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate.
Prin adresa nr. 19864/06.04.2011, parata a respins solicitarea reclamantei, invocand faptul ca aceasta suma nu a fost solicitata in termenul de 90 de zile de la data la care era in drept sa o solicite, conform art. 40 alineat 1din O.U.G. nr. 158/2005.
Refuzul paratei este nejustificat, intrucat pentru perioada in litigiu se aplica prevederile art. 40 alineat 1 din O.U.G. nr. 158/2005, in forma care era in vigoare atunci, si care prevedea ca aceste indemnizatii pot fi solicitate pe baza actelor justificative, in termenul de prescriptie de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era in drept sa le solicite.
Prin O.U.G. nr. 36/2010, care a intrat in vigoare la data de 26.04.2010, a fost modificat art. 40 alineat 1din O.U.G. nr. 158/2005, in sensul ca aceste indemnizatii pot fi solicitate pe baza actelor justificative, in termenul de 90 de zile.
Reclamantei nu i se poate aplica textul de lege modificat, intrucat s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alineat 2 din Constitutia Romaniei si art. 1 din Codul civil, cu atat mai mult cu cat in O.U.G. nr. 36/2010 nu se prevede ca termenul de 90 de zile este aplicabil si pentru indemnizatiile ce se puteau solicita inainte de intrarea in vigoare a acestei ordonante.
Mai mult, potrivit art. 40 alineat 1 din O.U.G. nr. 158/2005, astfel cum a fost modificat de O.U.G. nr. 36/2010, prevede ca „indemnizatiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, in termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era in drept sa le solicite”.
Prin urmare reclamanta a aratat ca este eronata interpretarea data de parata dispozitiilor legale citate mai sus, intrucat reclamanta nu are calitatea de beneficiar, ci aceea de platitor a indemnizatiilor de concediu medical, astfel ca refuzul paratei de a-i plati creanta certa pe care o are de incasat reprezentand contravaloarea concediilor medicale suportate este neintemeiat si nelegal.
In drept au fost invocate prevederile art. 15 alineat 2 din Constitutia Romaniei, art. 1 din Codul civil, art. 1 si 8 din Legea nr. 554/2004, art. 40 alineat 1 din O.U.G. nr. 158/2005 in forma anterioara modificarii prin O.U.G. nr. 36/2010 si a Normelor din 27.01.2006 de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005, art. 120, 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Prin intampinarea formulata in cauza, parata C.J.A.S Hunedoara a solicitat respingerea actiunii formulate ca nefondata, motivand ca din art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005, astfel cum a fost modificat de O.U.G. nr. 36/2010, coroborat cu art. 82 din Ordinul MS/CNAS nr. 60/32/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca angajatorii platesc asiguratilor salariati indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, pentru care obligatia suportarii acestora revine sistemului de asigurari sociale de sanatate, aceste indemnizatii fiind recuperate de la FNUASS pe baza documentelor justificative.
Aceste texte de lege stabilesc termenul in care se pot solicita indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, atat de catre asigurati, cat si de catre angajatorii care platesc salariatilor indemnizatii suportate din fond.
De la data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 36/2010, angajatorii nu mai pot solicita, respectiv nu mai pot recupera din contributia datorata in luna de raportare, sume reprezentand indemnizatii platite de acestia asiguratilor, care depasesc suma contributiilor daca este depasit termenul de 90 de zile de la data la care erau in drept sa le solicite.
Raportat la disp. art. 1 si 10 din Ordinul MS/CNAS nr. 60/32/2006, termenul de 90 de zile in interiorul caruia angajatorul poate solicita sumele de restituit se calculeaza incepand cu data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se datoreaza contributiile pentru concedii si indemnizatii.
Parata a mai aratat ca in mod corect a respins cererea reclamantei cu nr. 51/18.03.2011, inregistrata la parata sub nr. 28861/31.05.2011, prin care aceasta a solicitat recuperarea sumei de 10484 lei, reprezentand diferenta dintre suma indemnizatiilor cuvenite si contributia de concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate datorata de angajator, pentru perioada decembrie 2008 – septembrie 2010, intrucat aceasta cerere a fost depusa cu mult peste termenul de 90 de zile prevazut de art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005.
In ce priveste capatul de cerere privind plata dobanzilor de intarziere incepand cu data formularii cererii de restituire si pana la achitarea efectiva a sumei, parata a aratat ca art. 124 alineat 1 din O.G. nr. 92/2003 se refera la dobanzi in cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, prin urmare acest text nu este aplicabil in speta, intrucat reclamanta a depus cerere pentru recuperarea sumelor reprezentand indemnizatii achitate care depasesc obligatia lunara de plata a contributiei pentru concedii si indemnizatii.
In drept, au fost invocate prevederile art. art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, art. 38, 40 din O.U.G. nr. 158/2005, astfel cum a fost modificat de O.U.G. nr. 36/2010, art. 1, 10, 77, 82 din Ordinul MS/CNAS nr. 60/32/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare, O.G. nr. 92/2003.
     Prin sentinta civila nr. 2157/LM/12.10.2011 pronuntata de Tribunalul Hunedoara in cauza actiunea in conflict de drepturi formulata a fost respinsa.
Pentru a hotari, astfel,  Tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele:
Prin cererea nr. 51/18.03.2011, inregistrata la C.J.A.S. H. sub nr. 28861/31.05.2011, reclamanta S.C. O.S.I. S.R.L a solicitat recuperarea sumei de 10484 lei, reprezentand diferenta dintre suma indemnizatiilor cuvenite si contributia de concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate datorata de angajator, pentru perioada decembrie 2008 – septembrie 2010.
Prin adresa nr.19864/06.04.2011, parata a respins solicitarea reclamantei, invocand faptul ca aceasta suma nu a fost solicitata in termenul de 90 de zile de la data la care era in drept sa le solicite, conform art. 40 alineat 1din O.U.G. nr. 158/2005.
Potrivit art. 40 alineat 1 din O.U.G. nr. 158/2005 in forma anterioara modificarii intervenite prin O.U.G. nr. 36/2010, „indemnizatiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, in termenul de prescriptie de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era in drept sa le solicite”.
Prin O.U.G. nr. 36/2010, in vigoare din data de 26.04.2010, art. 40 alineat 1 din O.U.G. nr. 158/2005 a fost modificat, in sensul ca „indemnizatiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, in termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era in drept sa le solicite”.
Art. II din O.U.G. nr. 36/2010, in vigoare din data de 26.04.2010, a prevazut imperativ ca „certificatele de concediu medical eliberate pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se depun la casele de asigurari de sanatate in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta”.
Din art. 40 alineat 1 din O.U.G. nr. 158/2005 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 36/2010 coroborat cu art. II din O.U.G. nr. 36/2010 rezulta ca legiuitorul a inteles ca de la data intrarii in vigoare a acestei din urma ordonante de urgenta sa se scurteze termenul in care se pot deconta certificatele de concediu medical, dupa cum urmeaza: -  certificatele de concediu medical eliberate anterior intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 36/2010, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a acestei ordonante de urgenta; - certificatele de concediu medical eliberate ulterior intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 36/2010, in termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era in drept sa le solicite.
Prin urmare nu poate fi retinuta sustinerea reclamantei ca in cuprinsul O.U.G. nr. 36/2010 nu se prevede ca termenul de 90 de zile este aplicabil si pentru indemnizatiile ce se puteau solicita inainte de intrarea in vigoare a acestei ordonante.
Pe de alta parte, afirmatia reclamantei ca art. 40 alineat 1 din O.U.G. nr. 158/2005 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 36/2010 nu i s-ar aplica intrucat reclamanta nu are calitatea de beneficiar, ci aceea de platitor a indemnizatiilor de concediu medical, nu are relevanta in cauza. Astfel, termenii de platitor, respectiv beneficiar asa cum au fost mentionati de reclamanta se refera la sensul strict al cuvantului.
In sensul larg al cuvantului de beneficiar este inclus si angajatorul, caruia i se deconteaza indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, potrivit art. 40 alineat 1 din O.U.G. nr. 158/2005 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 36/2010.
Acest fapt rezulta fara putinta de tagada din chiar preambulul O.U.G. nr. 36/2010, unde se mentioneaza ca aceasta ordonanta de urgenta a fost adoptata avandu-se in vedere insuficienta sumelor alocate in cadrul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, asupra caruia in ultimii ani s-a exercitat o presiune din ce in ce mai crescuta a sumelor decontate beneficiarilor de indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, se impune implementarea unui mecanism menit sa protejeze asiguratii de o eventuala incapacitate de plata de catre fond a acestor drepturi.
Impotriva acestei sentinte a declarat, recurs, in termenul legal, reclamanta SC O.S.I. SRL DEVA solicitand, in principal,  casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei competente, Tribunalul Hunedoara- Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, iar in subsidiar, modificarea hotararii si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
In expunerea de motive s-a aratat ca litigiul nu este de competenta jurisdictiei asigurarilor sociale,  intrucat  nu are ca obiect  modul de calcul si plata a indemnizatiilor  prevazute de OUG 158/2005, ci refuzul paratei C.J.A.S H., de a recunoaste dreptul pretins si repararea pagubei create reclamantei, ceea ce atrage  competenta instantei de contencios administrativ, in temeiul art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
In ceea ce priveste fondul cauzei, s-a aratat ca reclamanta nu are calitatea de beneficiar al indemnizatiilor de concediu medical, ci doar calitatea de platitor al acestora, urmand ca dreptul de creanta nascut din aceasta operatiune juridica sa fie realizat conform dispozitiilor legale aplicabile, respectiv art. 135 din Codul de procedura fiscala. Considera ca interpretarea instantei de fond este total eronata, in ceea ce priveste calitatea reclamantei; angajatorul nu poate avea calitatea de beneficiar, intrucat beneficiarii reali ai indemnizatiilor de concedii medicale sunt persoanele asigurate si nicidecum angajatorii lor.
     Mai arata recurenta ca raportul juridic obligational s-a nascut sub actiunea OUG. nr. 158/2005 inainte de modificarile aduse prin OUG. nr. 36/2010, astfel ca se aplica in intregime prevederile actului normativ valabil in momentul incheierii sau nasterii raportului juridic. OUG. nr.36/2010 nu se poate aplica actului juridic si efectelor acestora, adica restituirilor de indemnizatii nascute sub egida vechimii reglementari situatie in care termenul de prescriptie  pentru solicitarea indemnizatiilor este de 3 ani conform vechii reglementari, nu de 90 de zile, prevazute de noua lege; a interpreta astfel ar insemna ca noua lege sa retroactiveze ceea ce ar contraveni principiului neretroactivitatii prev.de art.15 din Constitutie.
Recursul a fost intemeiat in drept pe dispozitiile: art. 304 pct. 3 si 9, 304 indice 1, 312 alin. 2 Cod pr. civila, OUG 158/2005. 
I. La termenul de judecata din 07.05.2012 recurenta a invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II din O.U.G. nr. 36/2010 raportat la art.15 alin.(2) din Constitutia Romaniei.
     In motivarea exceptie de neconstitutionalitate,  recurenta sustine ca prin reglementarea termenului de 90 de zile si pentru situatiile ivite anterior intrarii sale in vigoare, art. II din OUG 36/2010 incalca dispozitiile art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, care consacra principiul neretroactivitatii legii.
Intimata C.J.P. H. si-a exprimat prin intampinare punctul de vedere cu privire la exceptia ridicata de recurenta, apreciind ca este neintemeiata, intrucat textul criticat se aplica de la data de 26.04.2010 (data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I) si produce efecte numai pentru viitor.
     Opinia instantei de judecata este in sensul ca exceptia  este neintemeiata.
     Art. 40 alin. 1 din OUG 158/2005 – forma anterioara intrarii in vigoare a OUG 36/2010, prevedea urmatoarele:
     „Art. 40 - (1) Indemnizatiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, in termenul de prescriptie de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era in drept sa le solicite.”
     La data de 29 aprilie 2010 a intrat in vigoare OUG 36/2010, care la art. II prevedea urmatoarele:
     Art. II - Certificatele de concediu medical eliberate pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se depun la casele de asigurari de sanatate in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei ordonantei de urgenta.
     De asemenea, prin acest act normativ s-a modificat si art. 40 alin. 1 din OUG 158/2005, care prevede urmatoarele:
     „La articolul 40, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    "Art. 40 - (1) Indemnizatiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, in termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era in drept sa le solicite."
     Reglementarea pretins neconstitutionala nu constituie o incalcare a principiului neretroactivitatii legii civile, intrucat se aplica numai pentru viitor, termenul curgand de la data intrarii in vigoare a ordonantei, iar prin stabilirea termenului de 90 de zile pentru depunerea certificatelor nu se modifica termenul de prescriptie, cererile fiind socotite ca formulate in termen, ci se instituie o noua conditie formala pentru solicitarea sumelor, realizandu-se in acest fel o protectie a beneficiarilor de indemnizatii dar si a fondului.
     Fiind intrunite cerintele art. art. 29 din Legea nr.47/1992, urmeaza a fi sesizata Curtea Constitutionala in vederea solutionarii exceptiei  de neconstitutionalitate ridicata in cauza de  reclamanta recurenta.
II. Cu privire la recursul formulat de recurenta reclamanta impotriva sentintei civile atacate se retine urmatoarele:
II.1.Obiectul actiunii este restituirea sumelor reprezentand  contravaloarea indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate, ceea ce reprezinta, fara indoiala,  un litigiu privind plata indemnizatiilor prevazute de OUG 158/2005, competenta fiind stabilita de art. 52 din acest act normativ.
In speta,  nu poate fi vorba de un refuz al paratei de a recunoaste dreptul pretins de reclamanta, intrucat art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 se refera la dreptul oricarei persoane  care se considera vatamata   printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, persoana putandu-se  adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Parata nu se face vinovata de emiterea unui act administrativ nelegal si nici de nesolutionarea in termen legal a unei cereri. Reclamanta nu ataca adresa  nr. 19864/06.04.2011 prin care s-a respins cererea, iar aceasta adresa nici nu este un act administrativ in sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, a carui nelegalitate sa poata fi cercetata pe calea contenciosului administrativ.
Prin urmare, instanta de recurs apreciaza ca suntem in prezenta unui litigiu care apartine competentei jurisdictiei de asigurari sociale, conform art. 52 din OUG 158/2005, asa cum in mod corect a apreciat si Tribunalul Hunedoara, astfel ca motivul de recurs intemeiat pe art. 304 pct. 3 cod pr. civila va fi respins ca nefondat.
II.2. In ceea ce priveste fondul cauzei, se constata ca Tribunalul  a facut o corecta interpretare a legii, in speta fiind incident art. 40 alin. 1 din OUG 158/2005, aprobata prin Legea 399/2006, in conformitate cu care indemnizatiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, in termen de 90 de zile de la data la care era in drept sa le solicite.
Art. 40 din OUG 158/2005 a fost modificat prin OUG 36/2010 publicata in MO 268/26.04.2010, termenul de 3 ani prevazut anterior fiind redus la 90 de zile, acest termen fiind aplicabil atat asiguratilor care au dreptul la indemnizatiile la care se refera OUG 158/2005, cat si angajatorilor care platesc salariatilor indemnizatiile care se suporta in final de Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, atat asiguratii cat si angajatorii avand calitatea de beneficiari, in sensul legii.
     Legiuitorul a prevazut expres in cuprinsul OUG 36/2010 - art. II - ca certificatele de concediu medical emise pana la data intrarii in vigoare a OUG 36/2010 (26.04.2010) se depun la casele de asigurari de sanatate in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a acestui act normativ, realizandu-se astfel o protectie a beneficiarilor de indemnizatii (asigurati si angajatori care platesc asiguratilor indemnizatii suportate de fond) dar si a fondului.
     Asadar, certificatele de concediu medical aferente perioadei decembrie 2008-aprilie 2010 care au constituit obiectul cererii 51/18.03.2011, trebuiau depuse de reclamanta pana la data de 25 iulie 2010, conform art. II din OUG 36/2010.
Dupa intrarea in vigoare a OUG 36/2010, angajatorii nu mai pot recupera sumele reprezentand indemnizatii platite de acestia asiguratilor, care depasesc suma contributiilor, decat daca au solicitat recuperarea in termen de 90 de zile de la data la care erau in drept  sa le solicite. Dispozitiile art. 1 si 10 din Ordinul  nr. 32/2006 prin care s-au aprobat Normele Metodologice de aplicare a OUG 158/2005, stabilesc ca termenul de 90 de zile  se calculeaza incepand cu data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se datoreaza contributiile pentru concedii si indemnizatii.
Sumele solicitate de reclamanta in baza art. 40 din OUG 158/2005 reprezinta indemnizatii  care se platesc asiguratilor in temeiul art. 38 din acelasi act normativ  si care depasesc suma contributiilor datorate de angajator in luna respectiva si care se recupereaza  din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, in conditiile prevazute de Normele de Aplicare a OUG 158/2005. Prin urmare, in speta nu sunt aplicabile disp. art. 135 din Codul de procedura fiscala referitoare la termenul de prescriptie ci prevederile speciale  din cuprinsul Normelor Metodologice prin care s-a reglementat procedura de plata si recuperare a acestor indemnizatii.
Fata de considerentele retinute mai sus, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civila, Curtea constatand ca sentinta instantei de fond este legala si temeinica, a respins recursul ca nefondat.