Furtul savarsit de doua sau mai multe persoane impreuna.
(Decizie nr. 109 din data de 24.01.2012 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia) Furtul savarsit de doua sau mai multe persoane impreuna.
Chiar daca persoana care a participat alaturi de inculpat la savarsirea faptei nu a fost identificata, agravanta prev. de art. 209 al. 1 lit. a C.p. este o circumstanta reala, si astfel instanta de fond a procedat gresit la schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul prin inlaturarea acestor dispozitii.
Sectia penala – Decizia penala nr.109/24 ianuarie 2012
Prin sentinta penala nr. 566/5.10.2011 pronuntata de Judecatoria Sibiu, in baza art. 334 Cpp. a fost schimbata incadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul A.P.F. din infractiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art.209 alin. 1 lit. a, g si i Cpen. in infractiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g si i Cpen.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit. c Cpp. a fost achitat inculpatul pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g si i Cpen.
In baza art. 14 si 346 alin. 3 Cpp., a fost respinsa actiunea civila a partii civile S.C. S.C. S.R.L. C.
In baza art. 192 alin. 3 Cpp. cheltuielile judiciare avansate de catre stat au ramas in sarcina statului.
In motivarea acestei hotarari instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu din data de 17.05.2011 emis in dos. nr. 4357/P/2008 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului A.P.F., pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g si i Cpen.
In fapt s-a retinut in esenta prin actul de trimitere in judecata ca inculpatul in noaptea de 22/23.09.2008 a sustras prin efractie si impreuna cu o alta persoana ramasa neidentificata mai multe bunuri din incinta societatii comerciale S.C. S.C. S.R.L. C.
Starea de fapt enuntata s-a aratat ca ar fi dovedita de urmatoarele mijloace de proba: plangerea partii vatamate ; declaratia partii vatamate ; procesul verbal de cercetare la fata locului cu plansa foto aferenta ; raportul de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica nr.55475 C din data de 03.11.2008 ; factura fiscala nr.0040003554 ; factura nr. 4439/2008 ; certificat de garantie nr.4461/2008 ; declaratiile martorilor C.O.I. , A.L. si M.C.M. ; declaratia invinuitului ; fisa de cazier judiciar.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sibiu la nr.6959/306/2011.
In faza de judecata a procedat instanta la audierea inculpatului(fila X) si a martorului C.O.I.(fila X).
La ultimul termen de judecata instanta a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul din infractiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g si i Cpen. in infractiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g si i Cpen. Din punctul de vedere al instantei de fond retinerea agravatei de la litera a a art. 209 alin. 1 Cpen. nu se impune de vreme ce din nici una dintre probele existente in dosar nu a rezultat ca la savarsirea infractiunii ar mai fi participat inca o persoana. Singurele considerente pentru care in cuprinsul actului de sesizare a instantei a fost retinuta si litera a de la alin. 1 a art. 209 Cpen. au fost legate pe de o parte de afirmatia unui martor cum ca ”nu ar fi stiut” ca la savarsirea infractiunii ar fi participat doua persoane si pe de alta parte au fost legate de gasirea si a altor urme papilare pe rama exterioara a ferestrei, amprente ce nu s-a putut stabili ca apartin inculpatului. Nici un moment nu s-a precizat daca aceste urme papilare apartin unei terte persoane ramase neidentificate sau dimpotriva patronului societatii comerciale sau vreunui angajat al acesteia. In aceste conditii s-a apreciat ca simplele supozitii cu privire la participarea a inca unei persoane nu pot justifica retinerea formei agravate mentionate, in lipsa oricaror probe ce sa sustina contrariul.
Din analiza coroborata a probelor administrate in cauza instanta a retinut:
La data de 23.09.2008 P.A. in calitate de reprezentant al societatii comerciale parte vatamata a sesizat organele de politie ca in noaptea anterioara persoane necunoscute au patruns prin efractie in sediul societatii comerciale de unde au sustras doua unitati centrale si doua monitoare. Se sustine ca patrunderea in sediul societatii a avut loc prin dislocarea unui geam, geam ce cu o seara inainte fusese lasat intredeschis de catre unul dintre angajatii societatii.
Organele de politie s-au deplasat la fata locului si s-a incheiat un proces verbal de cercetare in cuprinsul caruia au surprins urmele de efractie existente la nivelul ferestrei si in cuprinsul caruia s-a facut mentiunea despre ridicarea de pe rama exterioara si interioara a ferestrei dislocate a unor urme papilare.
Raportul de constatare tehnico-stiintifica intocmit ulterior atesta ca urmele papilare ridicate de pe rama interioara a ferestrei apartin inculpatului A.P.F.
Martorul C.O.I., persoana angajata in cadrul societatii comerciale, infirma in faza de urmarire penala ca in ziua precedenta inculpatul din prezenta cauza fusese prezent in sediul societatii. Un alt martor audiat doar in faza de urmarire penala, M.C.M., in cuprinsul depozitiei sale a mentionat ca nu are cunostinta despre savarsirea unei infractiuni si a descris conditiile in care in data de 24.09.2008 impreuna cu inculpatul a plecat in Germania cu un microbuz.
Inculpatul nu a neagat nici un moment prezenta sa in interiorul societatii comerciale in ziua de 22.09.2008 dar a sustinut ca nu a sustras nici un bun, a plecat a doua zi in Germania sa lucreze si ca amprentele sale ridicate de pe rama interioara a geamului se explica prin faptul ca la un moment dat, deranjat fiind de fumul din local, a deschis geamul.
Instanta a considerat ca din nici una dintre probele administrate in cauza nu s-a putut retine ca inculpatul este cel ce a savarsit infractiunea pentru care a fost trimis in judecata.
Starea de fapt mai sus expusa a fost retinuta de catre instanta pe baza probelor administrate in cauza atat in faza de urmarire penala cat si de judecata. Analizand probatoriul administrat observam noi ca acesta se reduce la: procesul verbal de cercetare la fata locului, la un raport de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica si la depozitiile a doi martori.
Este foarte adevarat ca in cuprinsul procesului verbal de cercetare la fata locului insotit de plansele fotografice(filele X dos. urm. pen.) s-a mentionat modul in care s-a patruns in incinta societatii (efractia, in concret prin dislocarea unuia dintre geamuri) si s-a facut referire la ridicarea unor urme papilare de pe rama interioara a geamului si de pe rama exterioara a acestuia. S-a mai facut o precizare, preluata si de catre procuror in cuprinsul rechizitoriului, ca urmele papilare create pe rama interioara au fost create „in apropierea manerului in interior, urmele fiind create cu actiune din exterior catre interior probabil create de degetul mijlociu si inelar al mainii drepte”. Aceste urme papilare s-au stabilit ulterior pe baza raportului de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica, ca apartin inculpatului(filele X dos. urm. pen.).
Apoi, martorul C.O.D. nici in faza de urmarire penala si nici in faza de judecata nu a facut vreo mentiune despre prezenta inculpatului in incinta salii de internet. Dimpotriva a aratat ca nu retine sa-l fi vazut pe inculpat in sala desi acesta se numara printre clientii constanti ai salii de internet.
Martorul M.C.M. (fila X dos. urm. pen.) a relatat in cuprinsul depozitiei sale aspecte absolut irelevante pentru solutionarea acestei cauze. In plus insereaza precizarea suplimentara ca ”nu am stiut ca A. si S. au sustras calculatoarele din internet si nici nu am cumparat calculatoare de a acestia”.
Revenind asupra probatoriului administrat si expus mai sus s-a constatat ca depozitiile celor doi martori audiati in cauza sunt inutile solutionarii cauzei de vreme ce nu au furnizat absolut nici o informatie necesara solutionarii acesteia. Reducand depozitiile martorilor la o singura fraza este lesne de concluzionat ca acestia au declarat ca nu cunosc absolut nici un aspect legat de sustragerea de catre inculpat a bunurilor.
S-a mai analizat procesul verbal de cercetare la fata locului si raportul de constare tehnico-stiintifica. Este adevarat ca in cuprinsul acestora s-a facut referire la ridicarea urmelor papilare ale inculpatului de pe rama interioara a geamului. Concluzia din cuprinsul procesului verbal cum ca urmele au fost create cu „actiune din exterior spre interior” nu a fost impartasita de instanta pe considerentul ce nu a inteles care au fost ratiunile ce l-au determinat pe redactorul procesului sa ajunga la aceasta ferma concluzie. Aceasta si raportat la faptul ca inculpatul personal a declarat ca este adevarat ca a fost in local si ca este adevarat ca a deschis geamul. Or urmele papilare ridicate sunt tocmai langa manerul din interior al geamului asa cum s-a mentionat in cuprinsul procesului verbal.
Concluzionand, s-a apreciat ca desi urmele papilare ale inculpatului a fost gasite pe rama interioara a geamului in apropierea manerului, instanta nu a putut si nu a avut motive rezonabile sa inlature apararea acestuia cum ca acele urme au fost create in momentul actionarii din interior a sistemului de deschidere a geamului.
In aceste conditii in care probele testimoniale furnizand nici un fel de informatii utile solutionarii cauzei si in conditiile in care instanta nu a avut nici un motiv sa inlature explicatia inculpatului cu privire la modul in care amprentele sale au ajuns pe rama interioara a geamului in apropierea manerului de deschidere a geamului, singura solutie posibila nu poate fi decat cea a aplicarii principiului in dubio pro reo cu solutia consecventa de achitare a inculpatului.
Pentru motivele mai sus expuse instanta, in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cpp., l-a achitat pe inculpat retinand ca fapta nu a fost savarsita de catre acesta.
Constatand ca fapta nu a fost savarsita de catre inculpat si lipsind prin urmare fapta ilicita a acestuia cauzatoare de prejudicii, ca si conditie esentiala a raspunderii civile delictuale, instanta a facut aplicarea art. 14 si 346 alin. 3 Cpp. si a respins actiunea civila a partii vatamate, actiune civila exercitata impotriva inculpatului.
Lipsind culpa infractionala a inculpatului instanta a facut aplicarea art.192 alin. 3 Cpp. si a lasat cheltuielile judiciare avansate de catre stat in sarcina acestuia.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu solicitand in baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p., art. 385/9 pct. 17, pct. 18, admiterea acestuia, casarea hotararii penale atacate si rejudcand, condamnarea inculpatului A.P.F. pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata si obligarea acestuia la plata despagubirilor civile catre partea civila.
In motivarea recursului se arata ca in mod gresit instanta de fond a procedat la schimbarea incadrarii juridice si la achitarea inculpatului, nedand credit probelor stiintifice administrate in cauza, declaratiilor existente si a starii de fapt retinute.
Curtea de Apel examinand hotararea penala atacata prin prisma motivelor invocate precum si din oficiu, a constat ca recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu este fondat si a fost admis, din urmatoarele considerente:
Instanta de fond a retinut corect starea de fapt in cauza, respectiv faptul ca la data de 23.09.2008 P.A. in calitate de reprezentant al societatii comerciale parte vatamata a sesizat organele de politie ca in noaptea anterioara persoane necunoscute au patruns prin efractie in sediul societatii comerciale de unde au sustras doua unitati centrale si doua monitoare. Patrunderea in sediul societatii a avut loc prin dislocarea unui geam, geam ce cu o seara inainte fusese lasat intredeschis de catre unul dintre angajatii societatii.
Organele de politie s-au deplasat la fata locului si s-a incheiat un proces verbal de cercetare in cuprinsul caruia au surprins urmele de efractie existente la nivelul ferestrei si in cuprinsul caruia s-a facut mentiunea despre ridicarea de pe rama exterioara si interioara a ferestrei dislocate a unor urme papilare.
Raportul de constatare tehnico-stiintifica intocmit ulterior a atestat ca urmele papilare ridicate de pe rama interioara a ferestrei apartin inculpatului A.P.F.
Totusi, instanta de fond nu a retinut ca din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fata locului a rezultat ca pe o masa situata in dreptul ferestrei s-au gasit urme de incaltaminte, urma care nu a apartinut inculpatului.
Aceasta omisiune are relevanta cu privire la schimbarea incadrarii juridice a faptei de care a fost acuzat inculpatul. Instanta a aratat ca urmele papilare gasite pe rama exterioara a ferestrei nu s-a putut stabili ca ar apartine inculpatului, ca nici un moment nu s-a precizat daca aceste urme papilare apartin unei terte persoane ramase neidentificate sau dimpotriva patronului societatii comerciale sau vreunui angajat al acesteia. In aceste conditii s-a apreciat ca simplele supozitii cu privire la participarea a inca unei persoane nu pot justifica retinerea formei agravate mentionate, in lipsa oricaror probe ce sa sustina contrariul.
Analizand probele Curtea constata ca dimpotriva, exista probe ca la savarsirea faptei au participat doua persoane. Astfel, cu ocazia cercetarii la fata locului s-au ridicat doua seturi de urme papilare si o urma de incaltaminte ridicata de pe masa aflata in dreptul ferestrei fortate. Este evident faptul ca in incinta localului au intrat prin fortarea ferestrei doua persoane. Urma de incaltaminte ridicata apartine unei alte persoane si nu a fost creata de catre inculpat, la fel si setul de urme papilare neidentificate.
Argumentul instantei de fond ca organele de cercetare penala nu au precizat daca aceste urme papilare apartin unei terte peroane, patronului societatii comerciale sau vreunui angajat al acesteia este irelevant atata timp cat este evident ca nici patronul sau vreun angajat nu au lasat urma de incaltaminte pe masa din dreptul ferestrei fortate.
Pe de alta parte, pentru persoana ramasa neidentificata care ar fi creat urmele papilare si urma de incaltaminte, s-a dispus disjungerea cauzei si efectuarea de cercetari pentru a fi depistata.
Chiar daca persoana care a participat alaturi de inculpat la savarsirea faptei nu a fost identificata, agravanta prev. de art. 209 al. 1 lit. a C.p. este o circumstanta reala, iar incadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul este cea corecta, instanta de fond in mod gresit procedand la schimbarea acesteia.
In ce priveste solutia de achitare a inculpatului A.P.F., instanta de fond, analizand probele, a hotarat ca fapta nu a fost savarsita de acesta.
Curtea apreciaza ca instanta de fond a facut o gresita interpretare a probelor existente la dosarul cauzei.
Instanta de fond a analizat pe larg raportul de cercetare la fata locului, concluzionand ca nu a fost convinsa de faptul ca urmele papilare ridicate de pe rama interioara a ferestrei, apartinand inculpatului A., au fost create prin actiune din exterior spre interior, desi un asemenea fapt se putea constata din fotografiile acestor urme.
Apararile inculpatului ca aceste urme s-ar fi putut crea prin faptul ca a deschis fereastra cand a fost in local sunt evident nesincere, pozitionarea urmelor trebuind sa duca la concluzia evidenta ca ele nu puteau fi create printr-o actiune normala de deschidere a unei ferestre.
Si din declaratiile inculpatului rezulta nesinceritatea inculpatului. Daca initial in cursul urmaririi penale inculpatul a declarat ca nu isi aminteste daca in ziua precedenta savarsirii faptei a fost in local si ca la 2, 3 zile dupa data de 23. 09.2008 a plecat in Germania cu un contract de munca, lucru cunoscut si de mama sa, ulterior, audiat fiind in fata instantei de fond, si-a amintit ca in seara precedenta furtului a fost in local. Mai mult inculpatul si-a amintit si amanunte, respectiv faptul ca a vrut sa discute cu rudele din Germania, ca a fost in partea de local rezervata fumatorilor si ca a deschis fereastra care a fost apoi fortata.
Afirmatiile inculpatului ca mama sa cunostea faptul ca pleaca in Germania sunt contrazise chiar de catre mama sa, audiata in faza de urmarire penala, si care a afirmat ca nu a stiut ca fiul sau a plecat la data de 24.09.2008 in Germania, ca l-a cautat si ca a constatat lipsa actelor si a unor lucruri apartinand acestuia si ca desi a incercat sa-l contacteze, nu a reusit telefonul inculpatului fiind inchis.
Faptul ca inculpatul a plecat intempestiv dupa savarsirea faptei reiese si din declaratia martorului M.C.M., la care a lucrat anterior inculpatul si care a plecat si el in Germania la data de 24.09.2008 si care a relatat ca la acea data inculpatul, fara a-i spune nimic anterior, l-a rugat sa vorbeasca cu soferul autobuzului pentru a-l lua pe el si pe numitul S.L. in Germania.
La fel, instanta de fond a apreciat ca sincera declaratia martorului C.O.I., persoana angajata in cadrul societatii comerciale, care a aratat ca in ziua precedenta inculpatul nu a fost prezent in sediul societatii, desi chiar inculpatul a afirmat ulterior contrariul.
Toate aceste probe trebuiau analizate si coroborate de catre instanta de fond, concluzia care se desprinde fiind evidenta ca inculpatul este unul dintre autorii faptei.
Fata de cele aratate Curtea a condamnat pe inculpatul A.P.F. la pedeapsa inchisorii de 3 ani pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, C.p., art.209 alin. 1 lit. a, g si i C.p.
La individualizarea pedepsei ce afost aplicata inculpatului Curtea a tinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.p., de limitele de pedeapsa, de persoana inculpatului si comportarea sa anterioara si de scopul pedepsei astfel cum este acesta prev. in disp. art. 52 C.p.
Raportat la imprejurarea ca inculpatul a dat dovada de nesinceritate si ca a mai fost condamnat pentru savarsirea unor fapte de acelasi gen, Curtea a apreciat ca pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata este in masura sa-si atinga scopul.
In baza art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a si lit. b Cod penal, in considerarea faptului ca prin savarsirea acestei infractiuni inculpatul este nedem de a mai exercita aceste drepturi civile.
Sub aspectul laturii civile a cauzei Curtea constata ca partea civila SC S.C. SRL prin reprezentantul legal P.A. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 5.000 lei.
Constatand ca inculpatul a savarsit fapta, ca aceasta fapta a produs un prejudiciu care nu a fost recuperat, in temeiul art. 14 si 346 C.p.p., raportat la art. 998 – 999 Cod civil a admis actiunea civila formulata de partea civila SC S.C. SRL prin reprezentantul legal P.A. si a obligat pe inc. A.P.F. sa achite partii civile SC S.C. SRL suma de 5000 lei reprezentand despagubiri civile.
Chiar daca persoana care a participat alaturi de inculpat la savarsirea faptei nu a fost identificata, agravanta prev. de art. 209 al. 1 lit. a C.p. este o circumstanta reala, si astfel instanta de fond a procedat gresit la schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul prin inlaturarea acestor dispozitii.
Sectia penala – Decizia penala nr.109/24 ianuarie 2012
Prin sentinta penala nr. 566/5.10.2011 pronuntata de Judecatoria Sibiu, in baza art. 334 Cpp. a fost schimbata incadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul A.P.F. din infractiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art.209 alin. 1 lit. a, g si i Cpen. in infractiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g si i Cpen.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit. c Cpp. a fost achitat inculpatul pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g si i Cpen.
In baza art. 14 si 346 alin. 3 Cpp., a fost respinsa actiunea civila a partii civile S.C. S.C. S.R.L. C.
In baza art. 192 alin. 3 Cpp. cheltuielile judiciare avansate de catre stat au ramas in sarcina statului.
In motivarea acestei hotarari instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu din data de 17.05.2011 emis in dos. nr. 4357/P/2008 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului A.P.F., pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g si i Cpen.
In fapt s-a retinut in esenta prin actul de trimitere in judecata ca inculpatul in noaptea de 22/23.09.2008 a sustras prin efractie si impreuna cu o alta persoana ramasa neidentificata mai multe bunuri din incinta societatii comerciale S.C. S.C. S.R.L. C.
Starea de fapt enuntata s-a aratat ca ar fi dovedita de urmatoarele mijloace de proba: plangerea partii vatamate ; declaratia partii vatamate ; procesul verbal de cercetare la fata locului cu plansa foto aferenta ; raportul de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica nr.55475 C din data de 03.11.2008 ; factura fiscala nr.0040003554 ; factura nr. 4439/2008 ; certificat de garantie nr.4461/2008 ; declaratiile martorilor C.O.I. , A.L. si M.C.M. ; declaratia invinuitului ; fisa de cazier judiciar.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sibiu la nr.6959/306/2011.
In faza de judecata a procedat instanta la audierea inculpatului(fila X) si a martorului C.O.I.(fila X).
La ultimul termen de judecata instanta a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul din infractiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g si i Cpen. in infractiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g si i Cpen. Din punctul de vedere al instantei de fond retinerea agravatei de la litera a a art. 209 alin. 1 Cpen. nu se impune de vreme ce din nici una dintre probele existente in dosar nu a rezultat ca la savarsirea infractiunii ar mai fi participat inca o persoana. Singurele considerente pentru care in cuprinsul actului de sesizare a instantei a fost retinuta si litera a de la alin. 1 a art. 209 Cpen. au fost legate pe de o parte de afirmatia unui martor cum ca ”nu ar fi stiut” ca la savarsirea infractiunii ar fi participat doua persoane si pe de alta parte au fost legate de gasirea si a altor urme papilare pe rama exterioara a ferestrei, amprente ce nu s-a putut stabili ca apartin inculpatului. Nici un moment nu s-a precizat daca aceste urme papilare apartin unei terte persoane ramase neidentificate sau dimpotriva patronului societatii comerciale sau vreunui angajat al acesteia. In aceste conditii s-a apreciat ca simplele supozitii cu privire la participarea a inca unei persoane nu pot justifica retinerea formei agravate mentionate, in lipsa oricaror probe ce sa sustina contrariul.
Din analiza coroborata a probelor administrate in cauza instanta a retinut:
La data de 23.09.2008 P.A. in calitate de reprezentant al societatii comerciale parte vatamata a sesizat organele de politie ca in noaptea anterioara persoane necunoscute au patruns prin efractie in sediul societatii comerciale de unde au sustras doua unitati centrale si doua monitoare. Se sustine ca patrunderea in sediul societatii a avut loc prin dislocarea unui geam, geam ce cu o seara inainte fusese lasat intredeschis de catre unul dintre angajatii societatii.
Organele de politie s-au deplasat la fata locului si s-a incheiat un proces verbal de cercetare in cuprinsul caruia au surprins urmele de efractie existente la nivelul ferestrei si in cuprinsul caruia s-a facut mentiunea despre ridicarea de pe rama exterioara si interioara a ferestrei dislocate a unor urme papilare.
Raportul de constatare tehnico-stiintifica intocmit ulterior atesta ca urmele papilare ridicate de pe rama interioara a ferestrei apartin inculpatului A.P.F.
Martorul C.O.I., persoana angajata in cadrul societatii comerciale, infirma in faza de urmarire penala ca in ziua precedenta inculpatul din prezenta cauza fusese prezent in sediul societatii. Un alt martor audiat doar in faza de urmarire penala, M.C.M., in cuprinsul depozitiei sale a mentionat ca nu are cunostinta despre savarsirea unei infractiuni si a descris conditiile in care in data de 24.09.2008 impreuna cu inculpatul a plecat in Germania cu un microbuz.
Inculpatul nu a neagat nici un moment prezenta sa in interiorul societatii comerciale in ziua de 22.09.2008 dar a sustinut ca nu a sustras nici un bun, a plecat a doua zi in Germania sa lucreze si ca amprentele sale ridicate de pe rama interioara a geamului se explica prin faptul ca la un moment dat, deranjat fiind de fumul din local, a deschis geamul.
Instanta a considerat ca din nici una dintre probele administrate in cauza nu s-a putut retine ca inculpatul este cel ce a savarsit infractiunea pentru care a fost trimis in judecata.
Starea de fapt mai sus expusa a fost retinuta de catre instanta pe baza probelor administrate in cauza atat in faza de urmarire penala cat si de judecata. Analizand probatoriul administrat observam noi ca acesta se reduce la: procesul verbal de cercetare la fata locului, la un raport de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica si la depozitiile a doi martori.
Este foarte adevarat ca in cuprinsul procesului verbal de cercetare la fata locului insotit de plansele fotografice(filele X dos. urm. pen.) s-a mentionat modul in care s-a patruns in incinta societatii (efractia, in concret prin dislocarea unuia dintre geamuri) si s-a facut referire la ridicarea unor urme papilare de pe rama interioara a geamului si de pe rama exterioara a acestuia. S-a mai facut o precizare, preluata si de catre procuror in cuprinsul rechizitoriului, ca urmele papilare create pe rama interioara au fost create „in apropierea manerului in interior, urmele fiind create cu actiune din exterior catre interior probabil create de degetul mijlociu si inelar al mainii drepte”. Aceste urme papilare s-au stabilit ulterior pe baza raportului de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica, ca apartin inculpatului(filele X dos. urm. pen.).
Apoi, martorul C.O.D. nici in faza de urmarire penala si nici in faza de judecata nu a facut vreo mentiune despre prezenta inculpatului in incinta salii de internet. Dimpotriva a aratat ca nu retine sa-l fi vazut pe inculpat in sala desi acesta se numara printre clientii constanti ai salii de internet.
Martorul M.C.M. (fila X dos. urm. pen.) a relatat in cuprinsul depozitiei sale aspecte absolut irelevante pentru solutionarea acestei cauze. In plus insereaza precizarea suplimentara ca ”nu am stiut ca A. si S. au sustras calculatoarele din internet si nici nu am cumparat calculatoare de a acestia”.
Revenind asupra probatoriului administrat si expus mai sus s-a constatat ca depozitiile celor doi martori audiati in cauza sunt inutile solutionarii cauzei de vreme ce nu au furnizat absolut nici o informatie necesara solutionarii acesteia. Reducand depozitiile martorilor la o singura fraza este lesne de concluzionat ca acestia au declarat ca nu cunosc absolut nici un aspect legat de sustragerea de catre inculpat a bunurilor.
S-a mai analizat procesul verbal de cercetare la fata locului si raportul de constare tehnico-stiintifica. Este adevarat ca in cuprinsul acestora s-a facut referire la ridicarea urmelor papilare ale inculpatului de pe rama interioara a geamului. Concluzia din cuprinsul procesului verbal cum ca urmele au fost create cu „actiune din exterior spre interior” nu a fost impartasita de instanta pe considerentul ce nu a inteles care au fost ratiunile ce l-au determinat pe redactorul procesului sa ajunga la aceasta ferma concluzie. Aceasta si raportat la faptul ca inculpatul personal a declarat ca este adevarat ca a fost in local si ca este adevarat ca a deschis geamul. Or urmele papilare ridicate sunt tocmai langa manerul din interior al geamului asa cum s-a mentionat in cuprinsul procesului verbal.
Concluzionand, s-a apreciat ca desi urmele papilare ale inculpatului a fost gasite pe rama interioara a geamului in apropierea manerului, instanta nu a putut si nu a avut motive rezonabile sa inlature apararea acestuia cum ca acele urme au fost create in momentul actionarii din interior a sistemului de deschidere a geamului.
In aceste conditii in care probele testimoniale furnizand nici un fel de informatii utile solutionarii cauzei si in conditiile in care instanta nu a avut nici un motiv sa inlature explicatia inculpatului cu privire la modul in care amprentele sale au ajuns pe rama interioara a geamului in apropierea manerului de deschidere a geamului, singura solutie posibila nu poate fi decat cea a aplicarii principiului in dubio pro reo cu solutia consecventa de achitare a inculpatului.
Pentru motivele mai sus expuse instanta, in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cpp., l-a achitat pe inculpat retinand ca fapta nu a fost savarsita de catre acesta.
Constatand ca fapta nu a fost savarsita de catre inculpat si lipsind prin urmare fapta ilicita a acestuia cauzatoare de prejudicii, ca si conditie esentiala a raspunderii civile delictuale, instanta a facut aplicarea art. 14 si 346 alin. 3 Cpp. si a respins actiunea civila a partii vatamate, actiune civila exercitata impotriva inculpatului.
Lipsind culpa infractionala a inculpatului instanta a facut aplicarea art.192 alin. 3 Cpp. si a lasat cheltuielile judiciare avansate de catre stat in sarcina acestuia.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu solicitand in baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p., art. 385/9 pct. 17, pct. 18, admiterea acestuia, casarea hotararii penale atacate si rejudcand, condamnarea inculpatului A.P.F. pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata si obligarea acestuia la plata despagubirilor civile catre partea civila.
In motivarea recursului se arata ca in mod gresit instanta de fond a procedat la schimbarea incadrarii juridice si la achitarea inculpatului, nedand credit probelor stiintifice administrate in cauza, declaratiilor existente si a starii de fapt retinute.
Curtea de Apel examinand hotararea penala atacata prin prisma motivelor invocate precum si din oficiu, a constat ca recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu este fondat si a fost admis, din urmatoarele considerente:
Instanta de fond a retinut corect starea de fapt in cauza, respectiv faptul ca la data de 23.09.2008 P.A. in calitate de reprezentant al societatii comerciale parte vatamata a sesizat organele de politie ca in noaptea anterioara persoane necunoscute au patruns prin efractie in sediul societatii comerciale de unde au sustras doua unitati centrale si doua monitoare. Patrunderea in sediul societatii a avut loc prin dislocarea unui geam, geam ce cu o seara inainte fusese lasat intredeschis de catre unul dintre angajatii societatii.
Organele de politie s-au deplasat la fata locului si s-a incheiat un proces verbal de cercetare in cuprinsul caruia au surprins urmele de efractie existente la nivelul ferestrei si in cuprinsul caruia s-a facut mentiunea despre ridicarea de pe rama exterioara si interioara a ferestrei dislocate a unor urme papilare.
Raportul de constatare tehnico-stiintifica intocmit ulterior a atestat ca urmele papilare ridicate de pe rama interioara a ferestrei apartin inculpatului A.P.F.
Totusi, instanta de fond nu a retinut ca din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fata locului a rezultat ca pe o masa situata in dreptul ferestrei s-au gasit urme de incaltaminte, urma care nu a apartinut inculpatului.
Aceasta omisiune are relevanta cu privire la schimbarea incadrarii juridice a faptei de care a fost acuzat inculpatul. Instanta a aratat ca urmele papilare gasite pe rama exterioara a ferestrei nu s-a putut stabili ca ar apartine inculpatului, ca nici un moment nu s-a precizat daca aceste urme papilare apartin unei terte persoane ramase neidentificate sau dimpotriva patronului societatii comerciale sau vreunui angajat al acesteia. In aceste conditii s-a apreciat ca simplele supozitii cu privire la participarea a inca unei persoane nu pot justifica retinerea formei agravate mentionate, in lipsa oricaror probe ce sa sustina contrariul.
Analizand probele Curtea constata ca dimpotriva, exista probe ca la savarsirea faptei au participat doua persoane. Astfel, cu ocazia cercetarii la fata locului s-au ridicat doua seturi de urme papilare si o urma de incaltaminte ridicata de pe masa aflata in dreptul ferestrei fortate. Este evident faptul ca in incinta localului au intrat prin fortarea ferestrei doua persoane. Urma de incaltaminte ridicata apartine unei alte persoane si nu a fost creata de catre inculpat, la fel si setul de urme papilare neidentificate.
Argumentul instantei de fond ca organele de cercetare penala nu au precizat daca aceste urme papilare apartin unei terte peroane, patronului societatii comerciale sau vreunui angajat al acesteia este irelevant atata timp cat este evident ca nici patronul sau vreun angajat nu au lasat urma de incaltaminte pe masa din dreptul ferestrei fortate.
Pe de alta parte, pentru persoana ramasa neidentificata care ar fi creat urmele papilare si urma de incaltaminte, s-a dispus disjungerea cauzei si efectuarea de cercetari pentru a fi depistata.
Chiar daca persoana care a participat alaturi de inculpat la savarsirea faptei nu a fost identificata, agravanta prev. de art. 209 al. 1 lit. a C.p. este o circumstanta reala, iar incadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul este cea corecta, instanta de fond in mod gresit procedand la schimbarea acesteia.
In ce priveste solutia de achitare a inculpatului A.P.F., instanta de fond, analizand probele, a hotarat ca fapta nu a fost savarsita de acesta.
Curtea apreciaza ca instanta de fond a facut o gresita interpretare a probelor existente la dosarul cauzei.
Instanta de fond a analizat pe larg raportul de cercetare la fata locului, concluzionand ca nu a fost convinsa de faptul ca urmele papilare ridicate de pe rama interioara a ferestrei, apartinand inculpatului A., au fost create prin actiune din exterior spre interior, desi un asemenea fapt se putea constata din fotografiile acestor urme.
Apararile inculpatului ca aceste urme s-ar fi putut crea prin faptul ca a deschis fereastra cand a fost in local sunt evident nesincere, pozitionarea urmelor trebuind sa duca la concluzia evidenta ca ele nu puteau fi create printr-o actiune normala de deschidere a unei ferestre.
Si din declaratiile inculpatului rezulta nesinceritatea inculpatului. Daca initial in cursul urmaririi penale inculpatul a declarat ca nu isi aminteste daca in ziua precedenta savarsirii faptei a fost in local si ca la 2, 3 zile dupa data de 23. 09.2008 a plecat in Germania cu un contract de munca, lucru cunoscut si de mama sa, ulterior, audiat fiind in fata instantei de fond, si-a amintit ca in seara precedenta furtului a fost in local. Mai mult inculpatul si-a amintit si amanunte, respectiv faptul ca a vrut sa discute cu rudele din Germania, ca a fost in partea de local rezervata fumatorilor si ca a deschis fereastra care a fost apoi fortata.
Afirmatiile inculpatului ca mama sa cunostea faptul ca pleaca in Germania sunt contrazise chiar de catre mama sa, audiata in faza de urmarire penala, si care a afirmat ca nu a stiut ca fiul sau a plecat la data de 24.09.2008 in Germania, ca l-a cautat si ca a constatat lipsa actelor si a unor lucruri apartinand acestuia si ca desi a incercat sa-l contacteze, nu a reusit telefonul inculpatului fiind inchis.
Faptul ca inculpatul a plecat intempestiv dupa savarsirea faptei reiese si din declaratia martorului M.C.M., la care a lucrat anterior inculpatul si care a plecat si el in Germania la data de 24.09.2008 si care a relatat ca la acea data inculpatul, fara a-i spune nimic anterior, l-a rugat sa vorbeasca cu soferul autobuzului pentru a-l lua pe el si pe numitul S.L. in Germania.
La fel, instanta de fond a apreciat ca sincera declaratia martorului C.O.I., persoana angajata in cadrul societatii comerciale, care a aratat ca in ziua precedenta inculpatul nu a fost prezent in sediul societatii, desi chiar inculpatul a afirmat ulterior contrariul.
Toate aceste probe trebuiau analizate si coroborate de catre instanta de fond, concluzia care se desprinde fiind evidenta ca inculpatul este unul dintre autorii faptei.
Fata de cele aratate Curtea a condamnat pe inculpatul A.P.F. la pedeapsa inchisorii de 3 ani pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, C.p., art.209 alin. 1 lit. a, g si i C.p.
La individualizarea pedepsei ce afost aplicata inculpatului Curtea a tinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.p., de limitele de pedeapsa, de persoana inculpatului si comportarea sa anterioara si de scopul pedepsei astfel cum este acesta prev. in disp. art. 52 C.p.
Raportat la imprejurarea ca inculpatul a dat dovada de nesinceritate si ca a mai fost condamnat pentru savarsirea unor fapte de acelasi gen, Curtea a apreciat ca pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata este in masura sa-si atinga scopul.
In baza art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a si lit. b Cod penal, in considerarea faptului ca prin savarsirea acestei infractiuni inculpatul este nedem de a mai exercita aceste drepturi civile.
Sub aspectul laturii civile a cauzei Curtea constata ca partea civila SC S.C. SRL prin reprezentantul legal P.A. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 5.000 lei.
Constatand ca inculpatul a savarsit fapta, ca aceasta fapta a produs un prejudiciu care nu a fost recuperat, in temeiul art. 14 si 346 C.p.p., raportat la art. 998 – 999 Cod civil a admis actiunea civila formulata de partea civila SC S.C. SRL prin reprezentantul legal P.A. si a obligat pe inc. A.P.F. sa achite partii civile SC S.C. SRL suma de 5000 lei reprezentand despagubiri civile.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Furt
Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017
Posibilitatea emitentului procesului - verbal de contraven?ie de a solicita instan?ei de contencios administrativ anularea acestuia. Inadmisibilitatea ac?iunii intemeiata pe prevederile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004. - Hotarare nr. 1489 din data de 19.05.2017