Revizuire. Cai de atac.Cazul prevazut de art.394 alin.1 lit.a Cod procedura penala. Prescriptia raspunderii penale.
(Decizie nr. 446 din data de 22.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia)Revizuire. Cai de atac.Cazul prevazut de art.394 alin.1 lit.a Cod procedura penala. Prescriptia raspunderii penale.
1.Sentintele pronuntate in prima instanta de judecatorii, prin care se solutioneaza cererile de revizuire cu care instantele au fost sesizate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, sunt supuse numai recursului, care se judeca de catre curtile de apel.
2.Daca prin faptele sau imprejurarile noi nu se tinde la dovedirea netemeiniciei hotararii de condamnare, ci numai la dovedirea unor elemente care implica mentinerea solutiei de condamnare, respectiv reducerea pedepsei sau schimbarea modalitatii de executare, faptele sau imprejurarile noi nu constituie motive de revizuire.
3. Termenele prevazute de dispozitiile art.122 Cod penal privind prescriptia raspunderii penale se calculeaza raportat la pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita si nu la pedeapsa rezultata ca urmare a aplicarii unor cauze de atenuare a raspunderii penale – cum este si retinerea dispozitiilor art. 741 Cod penal raportat la art. 13 Cod penal- intrucat legea nu distinge in acest sens, iar prin art.141 ind.1 Cod penal se arata ca prin „pedeapsa prevazuta de lege", se intelege pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza pentru fapta consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Sectia penala – Decizia penala nr. 446/ 22 martie 2012
Prin sentinta penala nr.12/CC/2012 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 978/176/012 s-a dispus in temeiul art. 394 si 403 alin. 3 Cod procedura penala respingerea ca inadmisibila a cererii formulate de petentii condamnati T.D.M. si P.N. impotriva sentintei penale nr. 65/2010 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 17/1762004 modificata prin decizia penala nr. 55/A/2011 a Tribunalului Alba, Sectia penala, definitiva prin decizia penala nr. 1120/2011 a Curtii de Apel Alba Iulia, Sectia penala:
In temeiul art. 404 Cod procedura penala s-au respins cererile de suspendare a executarii hotararii de condamnare formulata de revizuienti.
In baza art. 192 alin. 2 si 4 Cod procedura penala au fost obligati revizuientii la plata cheltuielilor judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a expus cele retinute prin sentinta supusa revizuirii si hotararile date in caile de atac, iar sub aspectul motivelor invocate de revizuienti in sustinerea cererii lor, instanta a constatat ca acestea nu se incadreaza in cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) Cod procedura penala, aratand urmatoarele:
Potrivit dispozitiile legale de mai sus, revizuirea poate fi ceruta cand s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei.
In aceasta situatie este necesar ca sa fie noi faptele sau imprejurarile invocate sau faptele probatorii si mijloacele de proba care nu au putut fi cunoscute de instanta la data solutionarii cauzei.
Cu privire la primul motiv al cererii, in esenta, revizuientii au precizat ca nu a existat prejudiciul in cauza, intrucat pe de-o parte nu exista legatura de cauzalitate intre acordarea creditului si schimbarea destinatiei acestuia de catre inculpatul T.D.M., penalitatile fiind consecinta schimbarii destinatiei creditului iar pe de alta parte, inculpatul T.D.M. nu a beneficiat de dobanda subventionata in conditiile art. 8 si 3 din Legea 165/1998 pentru SC F.Z.B. SA. Aceste sustineri au fost analizate de toate instantele, fond, apel, recurs, astfel incat ele nu pot constitui fapte si imprejurari noi necunoscute de instanta la solutionarea cauzei. Faptul ca instantele au dat o interpretare a probelor diferita, astfel incat in apel si recurs s-a constatat ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunilor prev. de art. 248, 248 indice 1 C.pen. respectiv art. 26 raportat la art. 248, 248 indice 1 C.pen., nu poate constitui motiv de revizuire. Nu se poate ajunge astfel pe calea revizuirii la reinterpretarea probatoriului administrat in cauza pe aspecte avute in vedere de instantele care au judecat cauza.
In privinta celui de al doilea motiv de revizuire invocat in cauza, in sensul ca sunt incidente dispozitiile art. 74 indice 1 C.pen. raportat la art. 13 C.pen. intrucat inculpatul T.D.M. a achitat prejudiciul imputat revizuientilor la scurt timp dupa rezilierea contractului de credit prin plata in regres a acestei sume catre S.C. F.Z.B. SA, sens in care au fost depuse in cursul actelor de cercetare efectuate de procuror in procedura revizuirii mai multe inscrisuri, instanta a retinut ca pentru ca faptele sau imprejurarile necunoscute de instanta sa constituie temei al revizuirii este necesar sa fie indeplinita si conditia prevazuta de art. 394 alin.2 Cod procedura penala si anume ca pe baza faptelor sau imprejurarilor noi sa se poata dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetarea a procesului penal ori de condamnare.
Cand hotararea supusa revizuirii este de condamnare cum este speta de fata, prin faptele sau imprejurarile noi invocate in revizuire trebuie sa se dovedeasca: fie nevinovatia inculpatilor (existenta unei dintre situatiile prevazute in art. 10 lit. a-e Cod procedura penala), fie o cauza de incetare a procesului penal (existenta uneia dintre situatiile prevazute in art. 10 lit. f-j Cod procedura penala).
Art. 74 indice 1 C.pen. a fost introdus in Codul penal prin Legea nr. 202/2010 iar la data de 25.11.2010 acest articol a fost declarat neconstitutional prin decizia Curtii Constitutionale nr. 573/2011.
Institutiile de drept penal cuprinse in art. 74/1 C.pen. raportat la art. 13 C.pen. se pot aplica cu privire la anumite infractiuni prevazute in Codul penal printre care si infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C.pen., inclusiv cand aceasta infractiune este savarsita in forma calificata potrivit art. 248 indice 1 C.pen.
In cazul savarsirii uneia dintre infractiunile care intra in domeniul de aplicarea al art. 74/1 C.pen. se disting urmatoarele situatii:
- daca prejudiciul este mai mare de 50.000 euro in echivalentul monedei nationale, iar inainte de inceperea urmaririi penale, in cursul urmaririi penale sau pana la solutionarea cauzei in prima instanta, infractorul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei inchisorii prevazute de lege pentru fapta savarsita, se reduc la jumatate; in cazul participatiei penale va beneficia de cauza de reducere a pedepsei doar inculpatul care repara efectiv paguba in mod voluntar; doar in situatia in care toti inculpatii au contribuit la repararea pagubei, in cazul raspunderii civile solidare, indiferent de proportia in care au contribuit, cauza de reducere a pedepsei se va aplica tuturor;
- daca prejudiciul cauzat este peste 50.000 euro, dar nu mai mult de 100.000 euro, in echivalentul monedei nationale, iar inainte de inceperea urmaririi penale, in cursul urmaririi penale sau pana la solutionarea cauzei in prima instanta, infractorul acopera integral prejudiciul cauzat, poate fi condamnat fie la pedeapsa inchisorii ale carei limite sunt reduse la jumatate, fie la pedeapsa amenzii penale (circumstanta atenuanta legala personala); in cazul participatiei penale va beneficia de efectele acestei circumstante atenuante personale doar inculpatul care repara efectiv paguba in mod voluntar, iar in situatia in care toti inculpatii au contribuit la repararea pagubei, in cazul raspunderii civile solidare, indiferent de proportia in care au contribuit, circumstanta atenuanta se va aplica tuturor;
- daca prejudiciul cauzat este pana la 50.000 euro in echivalentul monedei nationale, iar inainte de inceperea urmaririi penale, in cursul urmaririi penale sau pana la solutionarea cauzei in prima instanta, infractorul acopera integral prejudiciul cauzat, va opera cauza de nepedepsire prevazuta de art. 741 alin. 2 teza a doua C.pen., iar in aceasta situatie procurorul va dispune neinceperea urmaririi penale sau incetarea urmaririi penale, iar instanta incetarea procesului penal; totodata legiuitorul a prevazut si obligatia aplicarii unei sanctiuni administrative care se inregistreaza in cazierul judiciar.
In speta de fata, avand in vedere ca prejudiciul cauzat de petentii condamnati este peste 50.000 euro, in echivalentul monedei nationale, nu poate opera cauza de nepedepsire prev. de art. 741 alin.2 teza a II-a C.pen. pentru ca sa existe posibilitatea pentru instanta sa poata dispune incetarea procesului penal, singura situatie care ar fi facut posibila indeplinirea conditiei prevazute in art. 394 alin.2 Cod procedura penala. Retinerea art. 741 C.pen. raportat la art. 13 C.pen. ar putea constitui cel mult temei pentru individualizarea mai favorabila a pedepselor aplicate, ceea ce nu presupune insa indeplinirea conditiei prev. de art. 394 alin.2 Cod procedura penala.
In privinta masurii confiscarii speciale dispusa prin Decizia penala nr. 55/A/2011 a Tribunalului Alba Sectia Penala in baza art. 118 lit. e C.pen. (cu privire la inculpatul T.D.M.), aceasta masura a fost analizata de Curtea de Apel Alba Iulia Sectia Penala prin decizia penala nr. 1120/2011, in care s-a aratat in mod corect ca probele administrate in faza de urmarire penala si cercetare judecatoreasca au dovedit savarsirea de catre inculpatul T. a infractiunii de imprumut sub orice forma, de la societatea pe care o administreaza a unei sume superioara limitei prevazute de lege si pedepsite de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., prin aceea ca in perioada 1998-1999, in calitate de administrator/asociat/actionar la SC 90 S C.I. SRL, inculpatul s-a imprumutat de la aceasta societate cauzand un prejudiciu de 4370578386,32 lei cu care partea vatamata SC 90 S C.I. SRL nu s-a constituit parte civila in cauza.
Faptul ca s-a depus la dosarul cauzei procesul verbal de compensare incheiat in data de 06.05.2010 intre SC 90 S C.I. SRL, prin C.I.I. si T.D., prin care debitul domnului T.D. in suma de 437057,84 Ron se compenseaza cu obligatia fata de acesta a SC 90 S C.I. SRL, in faliment, nu are relevanta in cauza si nu influenteaza masura confiscarii dispusa prin sentinta de condamnare, atata timp cat pe parcursul procesului SC 90 S C.I. SRL nu s-a constituit parte civila in cauza. In plus, masurile de siguranta si constituirea de parte civila sunt doua institutii total diferite, cu scopuri diferite. Masura confiscarii speciale consta in trecerea silita si gratuita in proprietatea statului a anumitor bunuri ce apartin persoanei care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, a caror detinere de catre faptuitor, datorita naturii lor ori datorita legaturii acestora cu savarsirea faptei, prezinta pericolul savarsirii unei noi fapte prevazuta de legea penala. Pe de alta parte, actiunea civila exercitata in procesul penal este mijlocul procesual prevazut de lege prin care persoana vatamata prin savarsirea unei infractiuni ori succesorii acesteia solicita tragerea la raspundere civila a inculpatului in vederea repararii integrale a prejudiciului produs prin activitatea infractionala.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel revizuientii T.D.M. si P.N. cu solicitarea de a fi desfiintata sentinta atacata si rejudecand cauza in temeiul art. 405 si urm. Cpp sa se admita cererea de revizuire .
Prin decizia penala nr. 4/A/2012 pronuntata de Tribunalul Alba la data de 16.02.2012 au fost admise apelurile declarate de revizuientii T.D.M. si P.N. impotriva sentintei penale nr. 12/CC/2012 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 978/176/2012 si a fost desfiintata sentinta atacata in intregime.
Procedand la o noua judecata, Tribunalul a admis in principiu cererea de revizuire formulata de petentii condamnati T.D.M. si P.N. impotriva sentintei penale nr. 65/2010 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 17/176/2004, modificata prin decizia penala nr. 55/A/2011 a Tribunalului Alba – Sectia penala, definitiva prin decizia penala nr. 1120/2011 a Curtii de Apel Alba Iulia.
In temeiul art. 405 Cod procedura penala a fost trimisa cauza pentru rejudecare instantei de fond, Judecatoria Alba Iulia.
In baza art. 404 alin. 1 Cod procedura penala s-a dispus suspendarea executarii hotararii supusa revizuirii.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a retinut urmatoarele:
I. In ceea ce priveste calea de atac impotriva hotararii primei instante, s-a retinut ca, potrivit art. XXIV din Legea nr. 202/2010 hotararile pronuntate in cauzele penale inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute legea sub care a inceput procesul.
Sentinta penala nr. 65/2010 a Judecatoriei Alba Iulia a fost pronuntata inainte de intrarea in vigoare a legii, astfel ca a fost supusa apelului si recursului.
In privinta sentintelor instantei de revizuire date atat in privinta admiterii in principiu (art. 403 alin. 3 Cod procedura penala), cat si in privinta rejudecarii cauzei exista o reglementare cu caracter special, inscrisa la art. 407 Cod procedura penala care prevede ca sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile la care se refera revizuirea, iar deciziile date in apel sunt supuse recursului.
Reglementarea este in acord cu exigentele art. 6 din CEDO privitoare la un proces echitabil, fiind necesara o simetrie intre ciclurile procesuale ale procesului initial, respectiv revizuirii.
Relevanta este, din acest punct de vedere decizia de recurs in interesul legii nr. XXX/2006 care, chiar daca nu se refera la caile de atac, ci la competenta de solutionare in prima instanta, evidentiaza un principiu legat de aplicabilitatea normelor procedurale in vigoare la momentul judecarii cauzei in prima instanta.
Pentru aceste considerente cauza a fost calificata ca apel si s-a procedat la solutionarea acestuia.
II. In ceea ce priveste apelul revizuientilor, Tribunalul a retinut ca este fondat pentru urmatoarele considerente:
Instanta a evaluat in mod gresit faptele si imprejurarile noi invocate de revizuienti, cat si probele prezentate in dovedirea acestora.
Astfel, instanta a fost investita cu judecarea in principiu a cererii, ceea ce presupune verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de lege si daca din probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror rezulta date suficiente pentru admiterea in principiu.
Cererea s-a intemeiat pe disp. art. 394 alin. 1 lit.a Cod procedura penala, astfel ca, potrivit alin. 4 al aceluiasi articol, faptele sau imprejurarile necunoscute de instanta la solutionarea cauzei pot viza exclusiv netemeinicia hotararii suspuse revizuiriii.
Instanta era datoare sa verifice daca e vorba despre fapte sau imprejurari noi si daca acestea sunt de natura sa vizeze temeiul faptic pe care s-a bazat solutia pronuntata in cauza, daca se leaga intr-o forma sau alta de acesta.
Este vorba despre o examinare de principiu privitoare la vocatia noilor fapte si imprejurari de a schimba starea de fapt, nefiind necesara analiza pana la ultimele consecinte pe care le-ar avea acestea fata de o rejudecare a fondului. Anumite aspecte au fost analizate de instanta din perspectiva fondului, ceea ce procedura nu permite inainte de admiterea in principiu.
Se impune analiza cererii de revizuire din perspectiva fiecarui motiv in parte.
Primul motiv invocat se refera la inexistenta prejudiciului cauzat bugetului de stat, constand in penalitatile datorate organelor fiscale.
Sub acest aspect singurul element probatoriu relevat consta in inscrisul intocmit de ANAF – Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili nr. 1044868/16.01.2012 (fila X, dosar nr. 557/III/6/2011) prin care se comunica aspecte legate de prejudiciul cauzat bugetului de stat prin derularea contractului de credit nr. 32/1999.
Analiza acestui inscris este deosebit de importanta in contextul unei pozitii oscilante pe care a adoptat-o aceasta parte civila in cursul procesului, privitoare la existenta prejudiciului, recuperarea lui, introducerea in cauza apoi a SC F.Z.B. SA in calitate de parte responsabila civilmente si, in fine, cu privire la destinatia data sumei de 398.000 lei, care i-a fost achitata.
Prin aceasta adresa se comunica faptul ca in evidentele fiscale nu exista vreo decizie sau titlu executoriu cu privire la suma de 398.000 lei si ca aceasta suma platita de firma a stins alte obligatii fiscale nascute anterior si esalonate. Astfel, directia nu se poate constitui parte civila.
Aceste aspecte insa cu fost mentionate si in adresele nr. 10574451/29.09.2011 (fila X, dosar recurs) si nr. 1057491/30.09.2011 (fila X, dosar recurs), asadar nu pot fi considerate fapte sau imprejurari necunoscute de instanta, intrucat au putut fi examinate de instanta de recurs.
In adresa de la fila X se vorbeste despre o suma de 398.000 lei platita ca penalitati aferente creditului (nu se spune catre cine).
In adresa din 16.01.2012 partea civila afirma in mod expres ca Ministerul Finantelor Publice prin organele sale fiscale nu a inregistrat nici un prejudiciu din derularea contractului de credit nr. 32/1999. Se precizeaza ca penalitatile in suma de 398.000 lei s-au datorat si platit catre Banca Agricola.
Solutia de condamnare a inculpatilor pentru abuz in serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 si 248/1 C.pen. in forma autoratului, respectiv complicitatii, dispusa in apel si mentinuta in recurs, se bazeaza pe un prejudiciu cauzat statului.
In decizia de recurs se face vorbire in mod expres de un prejudiciu creat in sarcina Ministerului Finantelor Publice.
In aceste conditii inscrisul mentionat are legatura cu starea de fapt retinuta si poate constitui temei pentru admiterea in principiu si, ulterior, rejudecarea cauzei, cu privire la ambii revizuienti.
Celalalt argument legat de inexistenta prejudiciului, bazat pe imprejurarea ca acele penalitati nu se datoreaza faptei imputata revizuientilor, de abuz in serviciu, comisa cu ocazia incheierii contractului de credit, ci schimbarii destinatiei creditului, instanta retine ca din actele de la dosar rezulta ca penalitatile s-au calculat ca urmare a utilizarii nelegale si a schimbarii destinatiei creditului, astfel ca nu e vorba despre fapte sau imprejurari necunoscute instantei, iar pe calea revizuirii nu se poate reanaliza probatiunea deja existenta (fila X, dosar fond vol. I).
Cel de-al doilea motiv vizeaza incidenta art. 74/1 C.pen. rap. la art. 13 C.pen. pe motiv ca inculpatul T.D.M. a achitat personal prejudiciul cauzat de revizuienti prin fapta de abuz in serviciu contra intereselor publice, constand in respectivele penalitati, prin plata in regres a acestei sume catre F.Z.B. SA sens in care au fost depuse mai multe inscrisuri in cursul actelor de cercetare.
Instanta a retinut ca faptele si imprejurarile noi trebuie sa conduca, in cazul unei sentinte de condamnare, la o solutie de achitare sau de incetare a procesului penal.
Este o parere exprimata in doctrina, insa textul de lege face referire la netemeinicie, fara alte precizari.
In continuare, abordand fondul, instanta a retinut ca avand in vedere prejudiciul cauzat de petenti, de peste 50.000 euro, nu poate opera cauza de nepedepsire prev. de art. 74/1 alin. 2 teza a II-a C.pen., astfel ca instanta nu poate dispune incetarea procesului penal.
Retinerea art. 74/1 C.pen. rap. la art. 13 C.pen. ar putea constitui cel mult temei pentru individualizarea mai favorabila a pedepselor aplicate.
Concluzia este fundamental gresita.
Disp. art. 74/1 C.pen. pot constitui o lege mai favorabila in sensul art. 13 C.pen. chiar daca ulterior au fost declarate neconstitutionale. Incidenta lor insa nu are nici o legatura cu individualizarea judiciara realizata de instanta (intr-adevar inadmisibila in revizuire), ci de un text de incriminare distinct, aplicabil pe baza unei imprejurari obiective (plata prejudiciului in cursul urmaririi penale sau a judecatii) cu limite de pedepse modificate (reduse la jumatate) si chiar cu posibilitatea aplicarii unei noi specii de pedeapsa (amenda).
Din acest punct de vedere, concluziile procurorului de admitere in principiu a cererii, pe baza inscrisurilor care atesta plata prejudiciului de catre revizuientul D.M.T. sunt intemeiate, cata vreme prin decizia de recurs s-a inlaturat aplicarea art. 74/1 C.pen. pe motiv ca firma si nu revizuientii au achitat prejudiciul.
Din aceasta perspectiva sunt relevante chitantele depuse, adresa nr. 375/19.01.2012 de catre SC F.Z.B. SA (fila X, dosar procuror) si nota de constatare din 08.07.2004 intocmita de DGFP B. care atesta ca penalitatile in suma de 3975903614 lei pentru schimbarea destinatiei creditului conform contractului nr. 32/1999 s-au platit la casieria societatii de d-l T.D.M. (fila X, dosar procuror).
Evaluarea continutului si a efectelor acestor acte, incidenta art. 74/1 C.pen. rap. la art. 13 C.pen. sau interventia prescriptiei sunt chestiuni ce nu se pot stabili decat cu ocazia rejudecarii.
Inscrisurile invocate insa pot constitui temei de revizuire a sentintei si, ulterior, de rejudecare a cauzei.
Cu privire la cel de-al treilea motiv invocat in cauza referitor la netemeinicia masurii de confiscare a sumei de 4370578386,32 lei, dispusa prin decizia penala nr. 55/A/2011 a Tribunalului Alba, suma cu care partea vatamata SC 90 S C.I. SRL nu s-a constituit parte civila, instanta a retinut ca revizuientul T. a comis fapta prev. de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Procesul verbal de compensare din 06.05.2010 incheiat intre societatea aflata in lichidare judiciara si revizuient este nerelevanta, cata vreme in cursul procesului societatea nu s-a constituit parte civila.
Concluzia este gresita.
Motivul pentru care societatea nu s-a constituit parte civila in cursul procesului nu prezinta relevanta fata de admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire.
Masura prev. de art. 118 alin. 1 lit. e C.pen. are ca scop preintampinarea unei stari de pericol constand in pastrarea de catre revizuientul T. a unor sume insusite nelegal, in conditiile in care persoana juridica pagubita nu a pretins sa fie despagubita.
Initial, neconstituirea de parte civila a putut fi interpretata ca o renuntare la un drept patrimonial izvorat dintr-o fapta ilicita.
Din perspectiva acestui proces verbal de compensare vizat de judecatorul sindic, pozitia partii vatamate poate primi si o alta interpretare. Astfel, prejudiciul datorat de revizuient a fost compensat cu o creanta avuta de acesta fata de societate, astfel ca, aparent, societatea nu mai era indreptatita la despagubiri.
Analiza continutului acestui proces verbal de compensare (fila X) prin care s-a compensat valoarea unei creante cu valoarea unui prejudiciu creat printr-o fapta ilicita si a efectelor juridice produse nu se poate realiza decat cu ocazia rejudecarii.
Inscrisul constituie temei pentru admiterea in principiu a cererii si, ulterior, pentru rejudecarea cauzei.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Alba, solicitand, in temeiul art.38515 alin.1 pct.2 lit.d C.pr.pen. rap. la art.3859 alin.1 pct.172C.pr.pen., casarea deciziei penale 4/A/2012 a Tribunalului Alba, rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs si pronuntarea unei noi solutii in sensul respingerii apelurilor revizuientilor T.D.M. si P.N. si mentinerii sentintei penale 12/CC/2012 a Judecatoriei Alba Iulia.
In expunerea motivelor de recurs Parchetul a aratat ca solutia instantei de apel este nelegala si supusa casarii, intrucat, raportat la dispozitiile art.394 alin.2 C.pr.pen. si art.403 alin.1 teza a ll-a C.pr.pen., faptele sau imprejurarile noi suspuse atentiei instantei de revizuire trebuie sa dovedeasca netemeinicia hotararii de condamnare, ducand la pronuntarea unei hotarari de achitare sau de incetare a procesului penal.
Nici una din faptele sau imprejurarile invocate in speta, sustinute de inscrisuri, nu pot dovedi netemeinicia hotararii de condamnare a celor doi revizuienti, aspect ce se poate constata odata cu examinarea admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire. Oricum doua din cele 3 motive de revizuire invocate, nu sunt imprejurari sau fapte noi, necunoscute cu ocazia judecarii cauzei in fond si in cele doua cai de atac.
I. Astfel, in ceea ce priveste inexistenta prejudiciului cauzat bugetului de stat, constand in penalitati datorate bugetului de stat, s-a aratat ca prin deciziile penale nr.55/A/2011 a Tribunalului Alba si 1120/R/2011 ale Curtii de Apel Alba Iulia, s-a retinut, fara nici un dubiu, ca in cauza exista prejudiciu, care a fost reparat pe parcursul cercetarilor.
A prezenta acum un inscris din partea A.N.A.F. - Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili (f.X din dos.557/lll/6/2011) in care se sustine ca in evidentele fiscale nu exista nici o decizie sau titlu executoriu pentru suma de 398.000 lei aferenta contractului de credit nr. 32/1999 si ca, in speta, Ministerul Finantelor Publice, prin organele fiscale, nu a inregistrat nici un prejudiciu, nu poate constitui o imprejurare noua, care sa conduca la admiterea in principiu a cererii de revizuire.
A accepta contrariul, in speta de fata, ar insemna a sustine ca o hotarare judecatoreasca definitiva este pusa sub semnul indoielii de o adresa emisa de ANAF, pentru o chestiune lamurita inca de la efectuarea cercetarii judecatoresti in fata instantei de fond, in dosarul 17/176/2004.
II. Referitor la incidenta in speta a prevederilor art.741 C.pen. rap. la art.13 C.pen., pe considerentul ca inculpatul (acum revizuientul) T.D.M. a achitat personal prejudiciul, Parchetul a aratat ca, pentru simplul motiv ca inscrisurile depuse - chitante (fotocopii legalizate) nu au fost cunoscute instantelor care s-au pronuntat in dosarul 17/176/2004, nu trebuie automat sa se procedeze la admiterea in principiu a cererii de revizuire, fara a se antama solutia finala, intrucat aceste inscrisuri nu pot dovedi netemeinicia solutiei de condamnare.
Chiar daca s-ar admite ca inculpatul este cel care a achitat prejudiciul si i-ar fi aplicabile prevederile art.741 C.pen. rap. la art.13 C.pen., solutia ce se poate adopta este tot una de condamnare ( prejudiciul fiind de peste 50000 EURO), iar nu de achitare sau incetare a procesului penal .
Daca se urmareste prescriptia raspunderii penale, avand in vedere prevederile art.741 altn.1 C.pen., conform carora limitele pedepsei se reduc cu jumatate, nu trebuie facuta abstractie de art.141 C.pen., care defineste ce inseamna „pedeapsa prevazuta de lege", adica pedeapsa pentru fapta consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere (vezi art.741 alin.1 C.pen.) sau de majorare a pedepsei.
Apoi, aplicarea art.741 C.pen. presupune acoperirea integrala a prejudiciului.
Din fotocopiile legalizate ale chitantelor reiese insa ca exista doua chitante cu acelasi numar, din aceeasi zi si pentru aceeasi suma (f.X si X din dosarul 557/111/6/2011 - chitantele cu nr.46 33 251/22 octombrie 2003 pentru suma de 140.000.000 lei ROL).
III. Referitor la netemeinicia masurii de confiscare a sumei de 4.370.578.386,32 lei ROL, dovedita prin procesul verbal de compensare din 06.05.2010 vizat de judecatorul sindic, instanta de apel a omis a avea in vedere ca aceasta operatiune de compensare, dovedita de procesul-verbal a fost cunoscuta cel putin instantei de recurs, in dosarul 17/176/2004, procesul verbal fiind depus si la Curtea de Apel Alba Iulia (f. X din dosarul acestei instante).
De asemenea, masura confiscarii a fost criticata prin motivele scrise de recurs.
Asadar, nu exista o imprejurare sau situatie noua, necunoscuta cu ocazia judecarii cauzei.
In fata instantei de recurs reprezentanta Ministerului Public parchetului a invocat cazul de casare prevazut de art.385/11 Cod procedura penala, aratand ca instanta de apel s-a pronuntat asupra unei cai de atac neprevazuta de lege, competenta de solutionare a recursului revenind Curtii de Apel.
In ceea ce priveste admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire, avand in vedere ca cererea de revizuire s-a intemeiat pe dispozitiile art.394 lit.a Cod procedura penala s-a aratat ca se impune a fi admisa in principiu, urmand a se aprecia pe fond, cu citarea partilor, in contradictoriu cu privire la incidenta dispozitiilor art.741 introdus prin Legea nr.202/2010 care prevede modalitati alternative: o reducere substantiala a pedepsei pana la 1/2 functie de prejudiciu, condamnare cu amenda penala daca prejudiciul este pana la 100.000 euro si cauza de nepedepsire.
Analizand legalitatea si temeinicia hotararii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor existente la dosar, Curtea de Apel constata ca recursul declarat de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Alba, astfel cum a fost completat verbal in fata instantei si care vizeaza cazurile de casare prevazute de art.385 ind.9 pct.3 si 11 Cod procedura penala, este fondat, avand in vedere urmatoarele:
I. Tribunalul a calificat ca fiind apel calea de atac formulata de revizuientii T.D.M. si P.N. raportandu-se la dispozitiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010, potrivit carora hotararile pronuntate in cauzele penale inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute legea sub care a inceput procesul.
Obiectul prezentei cauze vizeaza calea de atac formulata impotriva sentintei penale nr.12/CC/2012 pronuntata la data de 8 februarie 2012 de Judecatoria Alba Iulia in dosarul nr. 978/176/2012 si nu impotriva sentintei penale nr. 65/2010 a Judecatoriei Alba Iulia, sentinta a carei revizuire se cere si, prin urmare, fiind o hotarare pronuntata dupa data de 26 noiembrie 2010-data intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010- in cauza nu sunt incidente dispozitiile art.. XXIV, ci ale art.28 ind.1 pct.3 din C.proc.pen., potrivit carora curtea de apel, ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor date in competenta tribunalului, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;".
De asemenea, trebuie avute in vedere si alte dispozitii din Codul de procedura penala, respectiv cele ale art. 361 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., potrivit carora nu pot fi atacate cu apel sentintele pronuntate de judecatori, aceste sentinte fiind atacabile doar cu recurs, potrivit art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 27 pct. 3 C. proc. pen., tribunalul judeca doar recursurile impotriva sentintelor pronuntate de judecatorii privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, precum si recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in materia masurilor preventive, a liberarii provizorii sau a masurilor asiguratorii, a hotararilor penale pronuntate de judecatorii in materia executarii hotararilor penale sau a reabilitarii, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege. In rest, potrivit art. 281 pct. 3 C. proc. pen., curtea de apel este cea care, ca instanta de recurs, are competenta de a judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor date in competenta tribunalului, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege.
Este adevarat ca dispozitiile art. 407 Cod procedura penala prevad ca sentintele instantei de revizuire sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile la care se refera revizuirea, iar deciziile date in apel sunt supuse recursului, insa aceste dispozitii nu constituie prevederi speciale derogatorii de la dispozitiile mai sus amintite- dispozitii noi care sunt de imediata aplicare- si trebuie coroborate cu normele procesuale penale introduse prin legea nr.202/2010 care consacra competenta functionala exclusiva a curtilor de apel de a solutiona recursurile declarate impotriva sentintelor pronuntate de judecatorii.
Exigentele art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privitoare la un proces echitabil, nu impun obligativitatea unei simetrii intre ciclurile procesuale ale procesului initial si cele ale revizuirii, cum in mod gresit a retinut Tribunalul, iar art.13 din Conventie nu garanteaza in toate situatiile un dublu grad de jurisdictie, acesta fiind prevazut doar in situatia condamnarii unei persoane ( articolul 2 din Protocolul nr.7 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului).
Decizia de recurs in interesul legii nr. XXX/2006 invocata de Tribunal, dupa cum de altfel a retinut acesta, nu se refera la caile de atac, ci la competenta de solutionare in prima instanta, si la aplicabilitatea normelor procedurale in vigoare la momentul judecarii cauzei in prima instanta.
Pentru aceste considerente si vazand dispozitiile art.385 ind.9 pct.3 si 11 Cod procedura penala , precum si decizia de recurs in interesul legii nr.35/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie se va admite recursul declarat de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Alba impotriva deciziei penale nr.4/A/16.02.2012 pronuntata de Tribunalul Alba in dosarul nr. 978/176/2012, va fi casata integral aceasta decizie si se va retine cauza spre rejudecare.
II. In ceea ce priveste recursurile declarate de revizuientii T.D.M. si P.N. si care au ca obiect sentinta penala nr. 12/CC/2012 pronuntata la data de 8 februarie 2012 de Judecatoria Alba Iulia, Curtea de Apel retine urmatoarele:
Cererea de revizuire a fost formulata in temeiul art. 394 alin.1 lit. a C.pr.pen. si vizeaza, in esenta, 3 aspecte:
A. Inexistenta prejudiciului in cauza, intrucat pe de-o parte nu exista legatura de cauzalitate intre acordarea creditului si schimbarea destinatiei acestuia de catre inculpatul T.D.M., penalitatile fiind consecinta schimbarii destinatiei creditului iar pe de alta parte, inculpatul T.D.M. nu a beneficiat de dobanda subventionata in conditiile art. 8 si 3 din Legea 165/1998 pentru SC F. Z.B. SA.
In sprijinul acestor aparari s-a invocat, drept inscris nou, adresa intocmita de ANAF – Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili nr. 1044868/16.01.2012 prin care se arata ca Ministerul Finantelor Publice prin organele sale fiscale nu a inregistrat nici un prejudiciu din derularea contractului de credit nr. 32/1999. si se precizeaza ca penalitatile in suma de 398.000 lei s-au datorat si platit catre Banca Agricola.
Curtea de apel constata ca in mod corect judecatoria a retinut ca aceste
sustineri au fost analizate de toate instantele, fond, apel, recurs in dosarul nr.17/176/2004 si astfel incat ele nu pot constitui fapte si imprejurari noi necunoscute de instanta la solutionarea cauzei.
Faptul ca adresele comunicate pe parcursul solutionarii dosarului nr. 17/176/2004, precum si adresa din 16.01.2012 nu au continut identic nu este susceptibil de a conferi acestei din urma adrese calitatea de inscris nou in sensul dispozitiilor art. 394 alin.1 lit. a C.pr.pen., deoarece stabilirea existentei si a cuantumului prejudiciului, respectiv a existentei pagubei in sensul dispozitiilor art.248 ind.1 rap.la art.248 C.penal si a persoanei care are calitatea de persoana vatamata in cauza constituie atributul exclusiv al instantei de judecata si nu al vreunei dintre partile din proces, chiar constituita sau nu parte civila , iar in cauza de fata s-a stabilit prin hotarare judecatoreasca definitiva existenta unui asemenea prejudiciu, in cuantum de 398.000 lei, in dauna Statului, stabilire care nu s-a facut in baza unor adrese emise de Ministerul Finantelor Publice, ci raportat la intregul material probatoriu administrat in cauza..
In aceste sens, s-a retinut de catre instantele de apel si de recurs ca prejudiciul a fost cauzat prin acordarea creditului fara respectarea conditiilor prevazute de Legea 165/1998 si impuse de conducerea Bancii Agricole, iar intamplarea ca ulterior creditul a fost recuperat este fara relevanta juridica sub aspectul existentei elementelor constitutive, lipsa raportului de cauzalitate retinuta de prima instanta intre prejudiciu si actiunea inculpatului P.N., fiind de asemenea lipsita de relevanta cata vreme creditul a fost acordat fara respectarea conditiilor legale.
De asemenea, Curtea de Apel Alba Iulia a inlaturat apararea inculpatilor in sensul ca penalitatile nu ar putea fi interpretate ca un prejudiciu material ci ar reprezenta o sanctiune prevazuta de lege pentru neindeplinirea sau indeplinirea cu intarziere a unei indatoriri, motivand ca sumele datorate statului sunt rezultatul exercitarii unui act ilicit, sanctionat penal.
Or, pe calea revizuirii este inadmisibila o reluare a acelorasi aspecte dezbatute cu ocazia judecarii fondului si care nu erau necunoscute instantelor in dosarul 17/176/2004.
B.In privinta celui de al doilea motiv de revizuire invocat in cauza, privind incidenta dispozitiilor art. 74 indice 1 C.pen. raportat la art. 13 C.pen., avand in vedere faptul ca inculpatul T.D.M. ar fi achitat prejudiciul imputat revizuientilor la scurt timp dupa rezilierea contractului de credit prin plata in regres a acestei sume catre F.Z.B. SA, Curtea de Apel constata de asemenea ca judecatoria a analizat corect conditia prevazuta de art. 394 alin.2 C.pr.pen. si anume ca pe baza faptelor sau imprejurarilor noi sa se poata dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetarea a procesului penal ori de condamnare.
Daca prin faptele sau imprejurarile noi nu se tinde la dovedirea netemeiniciei hotararii de condamnare, ci numai la dovedirea unor elemente care implica mentinerea solutiei de condamnare, respectiv reducerea pedepsei sau schimbarea modalitatii de executare, faptele sau imprejurarile noi nu constituie motive de revizuire.
De altfel si in cererea de revizuire se arata in acest sens ( filele X din dosarul nr.557/III/6 al Parchetului de pe langa Judecatoria Alba Iulia).
Astfel, doctrina si practica judiciara in materie sunt covarsitoare in sensul considerarii ca aceste dispozitii consacra, in cazul prevazut de alin.1 lit.a C.proc.pen., sistemul revizuirii totale, care limiteaza incidenta acestui caz la situatiile in care faptele sau imprejurarile noi conduc la o solutie opusa celei pronuntate prin hotararea a carei revizuire. Aceasta conditie priveste admisibilitatea cererii de revizuire si nu temeinicia ei.
In practica, instantele judecatoresti au decis ca, daca prin cererea de revizuire, pe baza faptelor sau imprejurarilor noi, s-a urmarit schimbarea incadrarii juridice, cu mentinerea solutiei de condamnare, acestea nu constituie caz de revizuire ori ca faptele sau imprejurarile noi prin care nu se tinde a se dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetare a procesului penal sau de condamnare, ci stabilirea unor situatii de natura a atenua raspunderea penala, nu constituie motiv de revizuire sau ca un act nou atestand existenta unui temei pentru individualizarea mai favorabila a pedepsei nu constituie temei pentru admiterea cererii de revizuire, nefiind de natura a dovedi netemeinicia hotararii de condamnare( deciziile nr.853/2002, nr.1869/2005, si nr.2101/97 ale Instantei Supreme).
In cauza de fata de fata, avand in vedere ca prejudiciul cauzat de petentii condamnati este peste 50.000 euro ( aspect de notorietate, care nu implica efectuarea de verificari cu privire la cursul valutar doar ulterior admiterii in principiu a cererii de revizuire), ar putea avea incidenta prevederile de art. 741 alin.1 C.penal avand ca efect reducerea la jumatate limitelor pedepsei prevazute de lege pentru fapta savarsita.
In mod incontestabil dispozitiile amintite constituie o cauza legala de reducere a pedepsei, ( fiind de altfel cuprinse in sectiunea privind circumstantele atenuante si agravante din Codul Penal) si nu pot avea ca efect decat atenuarea raspunderii penale si nu pronuntarea unei solutii de achitare sau de incetare a procesului penal.
In ceea ce priveste prescriptia raspunderii penale, se constata ca termenele prevazute de dispozitiile art.122 C.penal se calculeaza raportat la pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita si nu la pedeapsa rezultata ca urmare a aplicarii unor cauze de atenuare a raspunderii penale, intrucat legea nu distinge in acest sens, iar prin art.141 ind.1 C.penal se arata ca prin „pedeapsa prevazuta de lege", se intelege pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza pentru fapta consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Cand legiuitorul a intentionat a consacra dispozitii speciale, de reducere a termenul de prescriptie, a prevazut expres acest lucru, ca in cazul minorilor ( art.129 C.penal).
In legatura cu acest motiv de revizuire, se mai impune o precizare si anume faptul ca aceasta cauza legala de reducere a pedepsei consacrata de dispozitiile art.74 ind.1 alin.1 C.penal este o cauza personala, care nu se rasfrange decat asupra persoanei care a acoperit integral prejudiciul cauzat si, prin urmare, nu ar pute fi invocata de revizuientul P.N. , in masura in care nu a sustinut ca, la randul sau a contribuit in vreun fel la achitarea acestei sume de bani.
Fata de aceste aspecte, Curtea de apel constata ca este inadmisibila cererea intemeiata pe acest motiv, intrucat in mod corect prima instanta a aratat ca retinerea art. 741 C.pen. raportat la art. 13 C.pen. ar putea constitui cel mult temei pentru individualizarea mai favorabila a pedepselor aplicate, ceea ce nu presupune insa indeplinirea conditiei prev. de art. 394 alin.2 Cod procedura penala.
C. In privinta masurii confiscarii speciale dispusa prin decizia penala nr. 55/A/2011 a Tribunalului Alba Sectia Penala in baza art. 118 lit. e C.pen. (cu privire la inculpatul T.D.M.), Curtea retine ca este adevarat ca aceasta masura a fost analizata de Curtea de Apel Alba Iulia Sectia Penala prin decizia penala nr. 1120/2011 si ca operatiunea de compensare, a fost invocata in fata instantei de recurs, in dosarul 17/176/2004, insa procesul verbal de compensare din 06.05.2010 incheiat intre SC 90 S C.I. SRL si revizuientul T.D.M. a fost depus pentru prima data in dosarul nr. 557/III/6 al Parchetului de pe langa Judecatoria Alba Iulia, avand ca obiect cererea de revizuire.
Curtea de Apel nu poate impartasi opinia judecatoriei in sensul ca aceasta compensare nu ar avea relevanta in cauza si nu ar influenta masura confiscarii dispusa prin sentinta de condamnare, doar pentru motivul ca pe parcursul procesului SC 90 S C.I. SRL nu s-a constituit parte civila in cauza.
Masura de siguranta prev. de art. 118 alin. 1 lit. e C.pen. este instituita pentru a inlatura o stare de pericol constand in aceea ca inculpatul condamnat si-a indestulat patrimoniul ca urmare a savarsirii unei infractiuni, insa numai in conditiile in care aceste bunuri nu sunt restituite persoanei vatamate sau nu servesc la despagubirea acesteia..
Faptul ca societatea-parte vatamata nu s-a constituit parte civila in cauza nu trebuie sa conduca automat la concluzia ca aceasta nu si-a recuperat prejudiciul, respectiv ca nu a fost despagubita de autorul faptei ilicite, iar procesul-verbal de compensare depus pentru prima data in dosarul de revizuire, chiar daca in copie, poate constitui un inscris nou in sensul dispozitiilor art.394 alin.1 lit.a C.proc.pen., analiza continutului acestuia urmand a fi efectuata insa dupa admiterea in principiu a cererii de revizuire..
Fata de toate considerentele ce preced, in conformitate cu dispozitiile art. 385 ind.15 pct.2 lit.d Cod procedura penala si art. 407 Cod procedura penala, a admis recursul declarat de revizuientul T.D.M. impotriva sentintei penale nr. 12/CC/2012 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 978/176/2012, a casat aceasta sentinta numai sub aspectul admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire formulate cu privire la masura de siguranta a confiscarii speciale prevazute de art.118 lit.e C.penal si, rejudecand in aceste limite:
A admis in principiu cererea de revizuire formulata de condamnatul T.D.M. impotriva sentintei penale nr. 65/2010 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 17/176/2004, modificata prin decizia penala nr. 55/A/2011 a Tribunalului Alba – Sectia penala, definitiva prin decizia penala nr. 1120/2011 a Curtii de Apel Alba Iulia, doar in ceea ce priveste masura de siguranta a confiscarii speciale de la condamnatul T.D.M. a sumei de 4370578386, 32 lei, dispuse in baza art.118 lit.e C.penal.
In temeiul art. 405 Cod procedura penala a trimis cauza pentru rejudecare instantei de fond, Judecatoria Alba Iulia.
Referitor la cererea de suspendare a executarii hotararii supuse revizuirii, Curtea a respins-o ca nefondata, intrucat, in ceea ce priveste primele doua motive invocate prin cererea de revizuire au fost apreciate ca inadmisibile, iar in ceea ce priveste masura de siguranta a confiscarii speciale, instanta apreciaza ca procesul-verbal de compensare fiind depus pentru prima data in dosarul de revizuire si doar in copie si necesitand astfel verificari suplimentare, dupa admiterea in principiu, cu privire la acesta, la acest moment procesual nu se justifica suspendarea executarii hotararii, urmand ca instanta de fond sa aprecieze asupra acestei cereri cu ocazia rejudecarii cauzei.
A inlaturat obligarea revizuientului T.D.M. de la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la fond.
Au fost mentinute in rest dispozitiile sentintei penale atacate.
In baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedura penala a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.N. impotriva sentintei penale nr. 12/CC/2012 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 978/176/2012.
1.Sentintele pronuntate in prima instanta de judecatorii, prin care se solutioneaza cererile de revizuire cu care instantele au fost sesizate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, sunt supuse numai recursului, care se judeca de catre curtile de apel.
2.Daca prin faptele sau imprejurarile noi nu se tinde la dovedirea netemeiniciei hotararii de condamnare, ci numai la dovedirea unor elemente care implica mentinerea solutiei de condamnare, respectiv reducerea pedepsei sau schimbarea modalitatii de executare, faptele sau imprejurarile noi nu constituie motive de revizuire.
3. Termenele prevazute de dispozitiile art.122 Cod penal privind prescriptia raspunderii penale se calculeaza raportat la pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita si nu la pedeapsa rezultata ca urmare a aplicarii unor cauze de atenuare a raspunderii penale – cum este si retinerea dispozitiilor art. 741 Cod penal raportat la art. 13 Cod penal- intrucat legea nu distinge in acest sens, iar prin art.141 ind.1 Cod penal se arata ca prin „pedeapsa prevazuta de lege", se intelege pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza pentru fapta consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Sectia penala – Decizia penala nr. 446/ 22 martie 2012
Prin sentinta penala nr.12/CC/2012 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 978/176/012 s-a dispus in temeiul art. 394 si 403 alin. 3 Cod procedura penala respingerea ca inadmisibila a cererii formulate de petentii condamnati T.D.M. si P.N. impotriva sentintei penale nr. 65/2010 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 17/1762004 modificata prin decizia penala nr. 55/A/2011 a Tribunalului Alba, Sectia penala, definitiva prin decizia penala nr. 1120/2011 a Curtii de Apel Alba Iulia, Sectia penala:
In temeiul art. 404 Cod procedura penala s-au respins cererile de suspendare a executarii hotararii de condamnare formulata de revizuienti.
In baza art. 192 alin. 2 si 4 Cod procedura penala au fost obligati revizuientii la plata cheltuielilor judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a expus cele retinute prin sentinta supusa revizuirii si hotararile date in caile de atac, iar sub aspectul motivelor invocate de revizuienti in sustinerea cererii lor, instanta a constatat ca acestea nu se incadreaza in cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) Cod procedura penala, aratand urmatoarele:
Potrivit dispozitiile legale de mai sus, revizuirea poate fi ceruta cand s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei.
In aceasta situatie este necesar ca sa fie noi faptele sau imprejurarile invocate sau faptele probatorii si mijloacele de proba care nu au putut fi cunoscute de instanta la data solutionarii cauzei.
Cu privire la primul motiv al cererii, in esenta, revizuientii au precizat ca nu a existat prejudiciul in cauza, intrucat pe de-o parte nu exista legatura de cauzalitate intre acordarea creditului si schimbarea destinatiei acestuia de catre inculpatul T.D.M., penalitatile fiind consecinta schimbarii destinatiei creditului iar pe de alta parte, inculpatul T.D.M. nu a beneficiat de dobanda subventionata in conditiile art. 8 si 3 din Legea 165/1998 pentru SC F.Z.B. SA. Aceste sustineri au fost analizate de toate instantele, fond, apel, recurs, astfel incat ele nu pot constitui fapte si imprejurari noi necunoscute de instanta la solutionarea cauzei. Faptul ca instantele au dat o interpretare a probelor diferita, astfel incat in apel si recurs s-a constatat ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunilor prev. de art. 248, 248 indice 1 C.pen. respectiv art. 26 raportat la art. 248, 248 indice 1 C.pen., nu poate constitui motiv de revizuire. Nu se poate ajunge astfel pe calea revizuirii la reinterpretarea probatoriului administrat in cauza pe aspecte avute in vedere de instantele care au judecat cauza.
In privinta celui de al doilea motiv de revizuire invocat in cauza, in sensul ca sunt incidente dispozitiile art. 74 indice 1 C.pen. raportat la art. 13 C.pen. intrucat inculpatul T.D.M. a achitat prejudiciul imputat revizuientilor la scurt timp dupa rezilierea contractului de credit prin plata in regres a acestei sume catre S.C. F.Z.B. SA, sens in care au fost depuse in cursul actelor de cercetare efectuate de procuror in procedura revizuirii mai multe inscrisuri, instanta a retinut ca pentru ca faptele sau imprejurarile necunoscute de instanta sa constituie temei al revizuirii este necesar sa fie indeplinita si conditia prevazuta de art. 394 alin.2 Cod procedura penala si anume ca pe baza faptelor sau imprejurarilor noi sa se poata dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetarea a procesului penal ori de condamnare.
Cand hotararea supusa revizuirii este de condamnare cum este speta de fata, prin faptele sau imprejurarile noi invocate in revizuire trebuie sa se dovedeasca: fie nevinovatia inculpatilor (existenta unei dintre situatiile prevazute in art. 10 lit. a-e Cod procedura penala), fie o cauza de incetare a procesului penal (existenta uneia dintre situatiile prevazute in art. 10 lit. f-j Cod procedura penala).
Art. 74 indice 1 C.pen. a fost introdus in Codul penal prin Legea nr. 202/2010 iar la data de 25.11.2010 acest articol a fost declarat neconstitutional prin decizia Curtii Constitutionale nr. 573/2011.
Institutiile de drept penal cuprinse in art. 74/1 C.pen. raportat la art. 13 C.pen. se pot aplica cu privire la anumite infractiuni prevazute in Codul penal printre care si infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C.pen., inclusiv cand aceasta infractiune este savarsita in forma calificata potrivit art. 248 indice 1 C.pen.
In cazul savarsirii uneia dintre infractiunile care intra in domeniul de aplicarea al art. 74/1 C.pen. se disting urmatoarele situatii:
- daca prejudiciul este mai mare de 50.000 euro in echivalentul monedei nationale, iar inainte de inceperea urmaririi penale, in cursul urmaririi penale sau pana la solutionarea cauzei in prima instanta, infractorul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei inchisorii prevazute de lege pentru fapta savarsita, se reduc la jumatate; in cazul participatiei penale va beneficia de cauza de reducere a pedepsei doar inculpatul care repara efectiv paguba in mod voluntar; doar in situatia in care toti inculpatii au contribuit la repararea pagubei, in cazul raspunderii civile solidare, indiferent de proportia in care au contribuit, cauza de reducere a pedepsei se va aplica tuturor;
- daca prejudiciul cauzat este peste 50.000 euro, dar nu mai mult de 100.000 euro, in echivalentul monedei nationale, iar inainte de inceperea urmaririi penale, in cursul urmaririi penale sau pana la solutionarea cauzei in prima instanta, infractorul acopera integral prejudiciul cauzat, poate fi condamnat fie la pedeapsa inchisorii ale carei limite sunt reduse la jumatate, fie la pedeapsa amenzii penale (circumstanta atenuanta legala personala); in cazul participatiei penale va beneficia de efectele acestei circumstante atenuante personale doar inculpatul care repara efectiv paguba in mod voluntar, iar in situatia in care toti inculpatii au contribuit la repararea pagubei, in cazul raspunderii civile solidare, indiferent de proportia in care au contribuit, circumstanta atenuanta se va aplica tuturor;
- daca prejudiciul cauzat este pana la 50.000 euro in echivalentul monedei nationale, iar inainte de inceperea urmaririi penale, in cursul urmaririi penale sau pana la solutionarea cauzei in prima instanta, infractorul acopera integral prejudiciul cauzat, va opera cauza de nepedepsire prevazuta de art. 741 alin. 2 teza a doua C.pen., iar in aceasta situatie procurorul va dispune neinceperea urmaririi penale sau incetarea urmaririi penale, iar instanta incetarea procesului penal; totodata legiuitorul a prevazut si obligatia aplicarii unei sanctiuni administrative care se inregistreaza in cazierul judiciar.
In speta de fata, avand in vedere ca prejudiciul cauzat de petentii condamnati este peste 50.000 euro, in echivalentul monedei nationale, nu poate opera cauza de nepedepsire prev. de art. 741 alin.2 teza a II-a C.pen. pentru ca sa existe posibilitatea pentru instanta sa poata dispune incetarea procesului penal, singura situatie care ar fi facut posibila indeplinirea conditiei prevazute in art. 394 alin.2 Cod procedura penala. Retinerea art. 741 C.pen. raportat la art. 13 C.pen. ar putea constitui cel mult temei pentru individualizarea mai favorabila a pedepselor aplicate, ceea ce nu presupune insa indeplinirea conditiei prev. de art. 394 alin.2 Cod procedura penala.
In privinta masurii confiscarii speciale dispusa prin Decizia penala nr. 55/A/2011 a Tribunalului Alba Sectia Penala in baza art. 118 lit. e C.pen. (cu privire la inculpatul T.D.M.), aceasta masura a fost analizata de Curtea de Apel Alba Iulia Sectia Penala prin decizia penala nr. 1120/2011, in care s-a aratat in mod corect ca probele administrate in faza de urmarire penala si cercetare judecatoreasca au dovedit savarsirea de catre inculpatul T. a infractiunii de imprumut sub orice forma, de la societatea pe care o administreaza a unei sume superioara limitei prevazute de lege si pedepsite de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., prin aceea ca in perioada 1998-1999, in calitate de administrator/asociat/actionar la SC 90 S C.I. SRL, inculpatul s-a imprumutat de la aceasta societate cauzand un prejudiciu de 4370578386,32 lei cu care partea vatamata SC 90 S C.I. SRL nu s-a constituit parte civila in cauza.
Faptul ca s-a depus la dosarul cauzei procesul verbal de compensare incheiat in data de 06.05.2010 intre SC 90 S C.I. SRL, prin C.I.I. si T.D., prin care debitul domnului T.D. in suma de 437057,84 Ron se compenseaza cu obligatia fata de acesta a SC 90 S C.I. SRL, in faliment, nu are relevanta in cauza si nu influenteaza masura confiscarii dispusa prin sentinta de condamnare, atata timp cat pe parcursul procesului SC 90 S C.I. SRL nu s-a constituit parte civila in cauza. In plus, masurile de siguranta si constituirea de parte civila sunt doua institutii total diferite, cu scopuri diferite. Masura confiscarii speciale consta in trecerea silita si gratuita in proprietatea statului a anumitor bunuri ce apartin persoanei care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, a caror detinere de catre faptuitor, datorita naturii lor ori datorita legaturii acestora cu savarsirea faptei, prezinta pericolul savarsirii unei noi fapte prevazuta de legea penala. Pe de alta parte, actiunea civila exercitata in procesul penal este mijlocul procesual prevazut de lege prin care persoana vatamata prin savarsirea unei infractiuni ori succesorii acesteia solicita tragerea la raspundere civila a inculpatului in vederea repararii integrale a prejudiciului produs prin activitatea infractionala.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel revizuientii T.D.M. si P.N. cu solicitarea de a fi desfiintata sentinta atacata si rejudecand cauza in temeiul art. 405 si urm. Cpp sa se admita cererea de revizuire .
Prin decizia penala nr. 4/A/2012 pronuntata de Tribunalul Alba la data de 16.02.2012 au fost admise apelurile declarate de revizuientii T.D.M. si P.N. impotriva sentintei penale nr. 12/CC/2012 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 978/176/2012 si a fost desfiintata sentinta atacata in intregime.
Procedand la o noua judecata, Tribunalul a admis in principiu cererea de revizuire formulata de petentii condamnati T.D.M. si P.N. impotriva sentintei penale nr. 65/2010 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 17/176/2004, modificata prin decizia penala nr. 55/A/2011 a Tribunalului Alba – Sectia penala, definitiva prin decizia penala nr. 1120/2011 a Curtii de Apel Alba Iulia.
In temeiul art. 405 Cod procedura penala a fost trimisa cauza pentru rejudecare instantei de fond, Judecatoria Alba Iulia.
In baza art. 404 alin. 1 Cod procedura penala s-a dispus suspendarea executarii hotararii supusa revizuirii.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a retinut urmatoarele:
I. In ceea ce priveste calea de atac impotriva hotararii primei instante, s-a retinut ca, potrivit art. XXIV din Legea nr. 202/2010 hotararile pronuntate in cauzele penale inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute legea sub care a inceput procesul.
Sentinta penala nr. 65/2010 a Judecatoriei Alba Iulia a fost pronuntata inainte de intrarea in vigoare a legii, astfel ca a fost supusa apelului si recursului.
In privinta sentintelor instantei de revizuire date atat in privinta admiterii in principiu (art. 403 alin. 3 Cod procedura penala), cat si in privinta rejudecarii cauzei exista o reglementare cu caracter special, inscrisa la art. 407 Cod procedura penala care prevede ca sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile la care se refera revizuirea, iar deciziile date in apel sunt supuse recursului.
Reglementarea este in acord cu exigentele art. 6 din CEDO privitoare la un proces echitabil, fiind necesara o simetrie intre ciclurile procesuale ale procesului initial, respectiv revizuirii.
Relevanta este, din acest punct de vedere decizia de recurs in interesul legii nr. XXX/2006 care, chiar daca nu se refera la caile de atac, ci la competenta de solutionare in prima instanta, evidentiaza un principiu legat de aplicabilitatea normelor procedurale in vigoare la momentul judecarii cauzei in prima instanta.
Pentru aceste considerente cauza a fost calificata ca apel si s-a procedat la solutionarea acestuia.
II. In ceea ce priveste apelul revizuientilor, Tribunalul a retinut ca este fondat pentru urmatoarele considerente:
Instanta a evaluat in mod gresit faptele si imprejurarile noi invocate de revizuienti, cat si probele prezentate in dovedirea acestora.
Astfel, instanta a fost investita cu judecarea in principiu a cererii, ceea ce presupune verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de lege si daca din probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror rezulta date suficiente pentru admiterea in principiu.
Cererea s-a intemeiat pe disp. art. 394 alin. 1 lit.a Cod procedura penala, astfel ca, potrivit alin. 4 al aceluiasi articol, faptele sau imprejurarile necunoscute de instanta la solutionarea cauzei pot viza exclusiv netemeinicia hotararii suspuse revizuiriii.
Instanta era datoare sa verifice daca e vorba despre fapte sau imprejurari noi si daca acestea sunt de natura sa vizeze temeiul faptic pe care s-a bazat solutia pronuntata in cauza, daca se leaga intr-o forma sau alta de acesta.
Este vorba despre o examinare de principiu privitoare la vocatia noilor fapte si imprejurari de a schimba starea de fapt, nefiind necesara analiza pana la ultimele consecinte pe care le-ar avea acestea fata de o rejudecare a fondului. Anumite aspecte au fost analizate de instanta din perspectiva fondului, ceea ce procedura nu permite inainte de admiterea in principiu.
Se impune analiza cererii de revizuire din perspectiva fiecarui motiv in parte.
Primul motiv invocat se refera la inexistenta prejudiciului cauzat bugetului de stat, constand in penalitatile datorate organelor fiscale.
Sub acest aspect singurul element probatoriu relevat consta in inscrisul intocmit de ANAF – Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili nr. 1044868/16.01.2012 (fila X, dosar nr. 557/III/6/2011) prin care se comunica aspecte legate de prejudiciul cauzat bugetului de stat prin derularea contractului de credit nr. 32/1999.
Analiza acestui inscris este deosebit de importanta in contextul unei pozitii oscilante pe care a adoptat-o aceasta parte civila in cursul procesului, privitoare la existenta prejudiciului, recuperarea lui, introducerea in cauza apoi a SC F.Z.B. SA in calitate de parte responsabila civilmente si, in fine, cu privire la destinatia data sumei de 398.000 lei, care i-a fost achitata.
Prin aceasta adresa se comunica faptul ca in evidentele fiscale nu exista vreo decizie sau titlu executoriu cu privire la suma de 398.000 lei si ca aceasta suma platita de firma a stins alte obligatii fiscale nascute anterior si esalonate. Astfel, directia nu se poate constitui parte civila.
Aceste aspecte insa cu fost mentionate si in adresele nr. 10574451/29.09.2011 (fila X, dosar recurs) si nr. 1057491/30.09.2011 (fila X, dosar recurs), asadar nu pot fi considerate fapte sau imprejurari necunoscute de instanta, intrucat au putut fi examinate de instanta de recurs.
In adresa de la fila X se vorbeste despre o suma de 398.000 lei platita ca penalitati aferente creditului (nu se spune catre cine).
In adresa din 16.01.2012 partea civila afirma in mod expres ca Ministerul Finantelor Publice prin organele sale fiscale nu a inregistrat nici un prejudiciu din derularea contractului de credit nr. 32/1999. Se precizeaza ca penalitatile in suma de 398.000 lei s-au datorat si platit catre Banca Agricola.
Solutia de condamnare a inculpatilor pentru abuz in serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 si 248/1 C.pen. in forma autoratului, respectiv complicitatii, dispusa in apel si mentinuta in recurs, se bazeaza pe un prejudiciu cauzat statului.
In decizia de recurs se face vorbire in mod expres de un prejudiciu creat in sarcina Ministerului Finantelor Publice.
In aceste conditii inscrisul mentionat are legatura cu starea de fapt retinuta si poate constitui temei pentru admiterea in principiu si, ulterior, rejudecarea cauzei, cu privire la ambii revizuienti.
Celalalt argument legat de inexistenta prejudiciului, bazat pe imprejurarea ca acele penalitati nu se datoreaza faptei imputata revizuientilor, de abuz in serviciu, comisa cu ocazia incheierii contractului de credit, ci schimbarii destinatiei creditului, instanta retine ca din actele de la dosar rezulta ca penalitatile s-au calculat ca urmare a utilizarii nelegale si a schimbarii destinatiei creditului, astfel ca nu e vorba despre fapte sau imprejurari necunoscute instantei, iar pe calea revizuirii nu se poate reanaliza probatiunea deja existenta (fila X, dosar fond vol. I).
Cel de-al doilea motiv vizeaza incidenta art. 74/1 C.pen. rap. la art. 13 C.pen. pe motiv ca inculpatul T.D.M. a achitat personal prejudiciul cauzat de revizuienti prin fapta de abuz in serviciu contra intereselor publice, constand in respectivele penalitati, prin plata in regres a acestei sume catre F.Z.B. SA sens in care au fost depuse mai multe inscrisuri in cursul actelor de cercetare.
Instanta a retinut ca faptele si imprejurarile noi trebuie sa conduca, in cazul unei sentinte de condamnare, la o solutie de achitare sau de incetare a procesului penal.
Este o parere exprimata in doctrina, insa textul de lege face referire la netemeinicie, fara alte precizari.
In continuare, abordand fondul, instanta a retinut ca avand in vedere prejudiciul cauzat de petenti, de peste 50.000 euro, nu poate opera cauza de nepedepsire prev. de art. 74/1 alin. 2 teza a II-a C.pen., astfel ca instanta nu poate dispune incetarea procesului penal.
Retinerea art. 74/1 C.pen. rap. la art. 13 C.pen. ar putea constitui cel mult temei pentru individualizarea mai favorabila a pedepselor aplicate.
Concluzia este fundamental gresita.
Disp. art. 74/1 C.pen. pot constitui o lege mai favorabila in sensul art. 13 C.pen. chiar daca ulterior au fost declarate neconstitutionale. Incidenta lor insa nu are nici o legatura cu individualizarea judiciara realizata de instanta (intr-adevar inadmisibila in revizuire), ci de un text de incriminare distinct, aplicabil pe baza unei imprejurari obiective (plata prejudiciului in cursul urmaririi penale sau a judecatii) cu limite de pedepse modificate (reduse la jumatate) si chiar cu posibilitatea aplicarii unei noi specii de pedeapsa (amenda).
Din acest punct de vedere, concluziile procurorului de admitere in principiu a cererii, pe baza inscrisurilor care atesta plata prejudiciului de catre revizuientul D.M.T. sunt intemeiate, cata vreme prin decizia de recurs s-a inlaturat aplicarea art. 74/1 C.pen. pe motiv ca firma si nu revizuientii au achitat prejudiciul.
Din aceasta perspectiva sunt relevante chitantele depuse, adresa nr. 375/19.01.2012 de catre SC F.Z.B. SA (fila X, dosar procuror) si nota de constatare din 08.07.2004 intocmita de DGFP B. care atesta ca penalitatile in suma de 3975903614 lei pentru schimbarea destinatiei creditului conform contractului nr. 32/1999 s-au platit la casieria societatii de d-l T.D.M. (fila X, dosar procuror).
Evaluarea continutului si a efectelor acestor acte, incidenta art. 74/1 C.pen. rap. la art. 13 C.pen. sau interventia prescriptiei sunt chestiuni ce nu se pot stabili decat cu ocazia rejudecarii.
Inscrisurile invocate insa pot constitui temei de revizuire a sentintei si, ulterior, de rejudecare a cauzei.
Cu privire la cel de-al treilea motiv invocat in cauza referitor la netemeinicia masurii de confiscare a sumei de 4370578386,32 lei, dispusa prin decizia penala nr. 55/A/2011 a Tribunalului Alba, suma cu care partea vatamata SC 90 S C.I. SRL nu s-a constituit parte civila, instanta a retinut ca revizuientul T. a comis fapta prev. de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Procesul verbal de compensare din 06.05.2010 incheiat intre societatea aflata in lichidare judiciara si revizuient este nerelevanta, cata vreme in cursul procesului societatea nu s-a constituit parte civila.
Concluzia este gresita.
Motivul pentru care societatea nu s-a constituit parte civila in cursul procesului nu prezinta relevanta fata de admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire.
Masura prev. de art. 118 alin. 1 lit. e C.pen. are ca scop preintampinarea unei stari de pericol constand in pastrarea de catre revizuientul T. a unor sume insusite nelegal, in conditiile in care persoana juridica pagubita nu a pretins sa fie despagubita.
Initial, neconstituirea de parte civila a putut fi interpretata ca o renuntare la un drept patrimonial izvorat dintr-o fapta ilicita.
Din perspectiva acestui proces verbal de compensare vizat de judecatorul sindic, pozitia partii vatamate poate primi si o alta interpretare. Astfel, prejudiciul datorat de revizuient a fost compensat cu o creanta avuta de acesta fata de societate, astfel ca, aparent, societatea nu mai era indreptatita la despagubiri.
Analiza continutului acestui proces verbal de compensare (fila X) prin care s-a compensat valoarea unei creante cu valoarea unui prejudiciu creat printr-o fapta ilicita si a efectelor juridice produse nu se poate realiza decat cu ocazia rejudecarii.
Inscrisul constituie temei pentru admiterea in principiu a cererii si, ulterior, pentru rejudecarea cauzei.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Alba, solicitand, in temeiul art.38515 alin.1 pct.2 lit.d C.pr.pen. rap. la art.3859 alin.1 pct.172C.pr.pen., casarea deciziei penale 4/A/2012 a Tribunalului Alba, rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs si pronuntarea unei noi solutii in sensul respingerii apelurilor revizuientilor T.D.M. si P.N. si mentinerii sentintei penale 12/CC/2012 a Judecatoriei Alba Iulia.
In expunerea motivelor de recurs Parchetul a aratat ca solutia instantei de apel este nelegala si supusa casarii, intrucat, raportat la dispozitiile art.394 alin.2 C.pr.pen. si art.403 alin.1 teza a ll-a C.pr.pen., faptele sau imprejurarile noi suspuse atentiei instantei de revizuire trebuie sa dovedeasca netemeinicia hotararii de condamnare, ducand la pronuntarea unei hotarari de achitare sau de incetare a procesului penal.
Nici una din faptele sau imprejurarile invocate in speta, sustinute de inscrisuri, nu pot dovedi netemeinicia hotararii de condamnare a celor doi revizuienti, aspect ce se poate constata odata cu examinarea admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire. Oricum doua din cele 3 motive de revizuire invocate, nu sunt imprejurari sau fapte noi, necunoscute cu ocazia judecarii cauzei in fond si in cele doua cai de atac.
I. Astfel, in ceea ce priveste inexistenta prejudiciului cauzat bugetului de stat, constand in penalitati datorate bugetului de stat, s-a aratat ca prin deciziile penale nr.55/A/2011 a Tribunalului Alba si 1120/R/2011 ale Curtii de Apel Alba Iulia, s-a retinut, fara nici un dubiu, ca in cauza exista prejudiciu, care a fost reparat pe parcursul cercetarilor.
A prezenta acum un inscris din partea A.N.A.F. - Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili (f.X din dos.557/lll/6/2011) in care se sustine ca in evidentele fiscale nu exista nici o decizie sau titlu executoriu pentru suma de 398.000 lei aferenta contractului de credit nr. 32/1999 si ca, in speta, Ministerul Finantelor Publice, prin organele fiscale, nu a inregistrat nici un prejudiciu, nu poate constitui o imprejurare noua, care sa conduca la admiterea in principiu a cererii de revizuire.
A accepta contrariul, in speta de fata, ar insemna a sustine ca o hotarare judecatoreasca definitiva este pusa sub semnul indoielii de o adresa emisa de ANAF, pentru o chestiune lamurita inca de la efectuarea cercetarii judecatoresti in fata instantei de fond, in dosarul 17/176/2004.
II. Referitor la incidenta in speta a prevederilor art.741 C.pen. rap. la art.13 C.pen., pe considerentul ca inculpatul (acum revizuientul) T.D.M. a achitat personal prejudiciul, Parchetul a aratat ca, pentru simplul motiv ca inscrisurile depuse - chitante (fotocopii legalizate) nu au fost cunoscute instantelor care s-au pronuntat in dosarul 17/176/2004, nu trebuie automat sa se procedeze la admiterea in principiu a cererii de revizuire, fara a se antama solutia finala, intrucat aceste inscrisuri nu pot dovedi netemeinicia solutiei de condamnare.
Chiar daca s-ar admite ca inculpatul este cel care a achitat prejudiciul si i-ar fi aplicabile prevederile art.741 C.pen. rap. la art.13 C.pen., solutia ce se poate adopta este tot una de condamnare ( prejudiciul fiind de peste 50000 EURO), iar nu de achitare sau incetare a procesului penal .
Daca se urmareste prescriptia raspunderii penale, avand in vedere prevederile art.741 altn.1 C.pen., conform carora limitele pedepsei se reduc cu jumatate, nu trebuie facuta abstractie de art.141 C.pen., care defineste ce inseamna „pedeapsa prevazuta de lege", adica pedeapsa pentru fapta consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere (vezi art.741 alin.1 C.pen.) sau de majorare a pedepsei.
Apoi, aplicarea art.741 C.pen. presupune acoperirea integrala a prejudiciului.
Din fotocopiile legalizate ale chitantelor reiese insa ca exista doua chitante cu acelasi numar, din aceeasi zi si pentru aceeasi suma (f.X si X din dosarul 557/111/6/2011 - chitantele cu nr.46 33 251/22 octombrie 2003 pentru suma de 140.000.000 lei ROL).
III. Referitor la netemeinicia masurii de confiscare a sumei de 4.370.578.386,32 lei ROL, dovedita prin procesul verbal de compensare din 06.05.2010 vizat de judecatorul sindic, instanta de apel a omis a avea in vedere ca aceasta operatiune de compensare, dovedita de procesul-verbal a fost cunoscuta cel putin instantei de recurs, in dosarul 17/176/2004, procesul verbal fiind depus si la Curtea de Apel Alba Iulia (f. X din dosarul acestei instante).
De asemenea, masura confiscarii a fost criticata prin motivele scrise de recurs.
Asadar, nu exista o imprejurare sau situatie noua, necunoscuta cu ocazia judecarii cauzei.
In fata instantei de recurs reprezentanta Ministerului Public parchetului a invocat cazul de casare prevazut de art.385/11 Cod procedura penala, aratand ca instanta de apel s-a pronuntat asupra unei cai de atac neprevazuta de lege, competenta de solutionare a recursului revenind Curtii de Apel.
In ceea ce priveste admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire, avand in vedere ca cererea de revizuire s-a intemeiat pe dispozitiile art.394 lit.a Cod procedura penala s-a aratat ca se impune a fi admisa in principiu, urmand a se aprecia pe fond, cu citarea partilor, in contradictoriu cu privire la incidenta dispozitiilor art.741 introdus prin Legea nr.202/2010 care prevede modalitati alternative: o reducere substantiala a pedepsei pana la 1/2 functie de prejudiciu, condamnare cu amenda penala daca prejudiciul este pana la 100.000 euro si cauza de nepedepsire.
Analizand legalitatea si temeinicia hotararii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor existente la dosar, Curtea de Apel constata ca recursul declarat de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Alba, astfel cum a fost completat verbal in fata instantei si care vizeaza cazurile de casare prevazute de art.385 ind.9 pct.3 si 11 Cod procedura penala, este fondat, avand in vedere urmatoarele:
I. Tribunalul a calificat ca fiind apel calea de atac formulata de revizuientii T.D.M. si P.N. raportandu-se la dispozitiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010, potrivit carora hotararile pronuntate in cauzele penale inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute legea sub care a inceput procesul.
Obiectul prezentei cauze vizeaza calea de atac formulata impotriva sentintei penale nr.12/CC/2012 pronuntata la data de 8 februarie 2012 de Judecatoria Alba Iulia in dosarul nr. 978/176/2012 si nu impotriva sentintei penale nr. 65/2010 a Judecatoriei Alba Iulia, sentinta a carei revizuire se cere si, prin urmare, fiind o hotarare pronuntata dupa data de 26 noiembrie 2010-data intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010- in cauza nu sunt incidente dispozitiile art.. XXIV, ci ale art.28 ind.1 pct.3 din C.proc.pen., potrivit carora curtea de apel, ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor date in competenta tribunalului, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;".
De asemenea, trebuie avute in vedere si alte dispozitii din Codul de procedura penala, respectiv cele ale art. 361 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., potrivit carora nu pot fi atacate cu apel sentintele pronuntate de judecatori, aceste sentinte fiind atacabile doar cu recurs, potrivit art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 27 pct. 3 C. proc. pen., tribunalul judeca doar recursurile impotriva sentintelor pronuntate de judecatorii privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, precum si recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in materia masurilor preventive, a liberarii provizorii sau a masurilor asiguratorii, a hotararilor penale pronuntate de judecatorii in materia executarii hotararilor penale sau a reabilitarii, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege. In rest, potrivit art. 281 pct. 3 C. proc. pen., curtea de apel este cea care, ca instanta de recurs, are competenta de a judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor date in competenta tribunalului, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege.
Este adevarat ca dispozitiile art. 407 Cod procedura penala prevad ca sentintele instantei de revizuire sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile la care se refera revizuirea, iar deciziile date in apel sunt supuse recursului, insa aceste dispozitii nu constituie prevederi speciale derogatorii de la dispozitiile mai sus amintite- dispozitii noi care sunt de imediata aplicare- si trebuie coroborate cu normele procesuale penale introduse prin legea nr.202/2010 care consacra competenta functionala exclusiva a curtilor de apel de a solutiona recursurile declarate impotriva sentintelor pronuntate de judecatorii.
Exigentele art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privitoare la un proces echitabil, nu impun obligativitatea unei simetrii intre ciclurile procesuale ale procesului initial si cele ale revizuirii, cum in mod gresit a retinut Tribunalul, iar art.13 din Conventie nu garanteaza in toate situatiile un dublu grad de jurisdictie, acesta fiind prevazut doar in situatia condamnarii unei persoane ( articolul 2 din Protocolul nr.7 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului).
Decizia de recurs in interesul legii nr. XXX/2006 invocata de Tribunal, dupa cum de altfel a retinut acesta, nu se refera la caile de atac, ci la competenta de solutionare in prima instanta, si la aplicabilitatea normelor procedurale in vigoare la momentul judecarii cauzei in prima instanta.
Pentru aceste considerente si vazand dispozitiile art.385 ind.9 pct.3 si 11 Cod procedura penala , precum si decizia de recurs in interesul legii nr.35/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie se va admite recursul declarat de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Alba impotriva deciziei penale nr.4/A/16.02.2012 pronuntata de Tribunalul Alba in dosarul nr. 978/176/2012, va fi casata integral aceasta decizie si se va retine cauza spre rejudecare.
II. In ceea ce priveste recursurile declarate de revizuientii T.D.M. si P.N. si care au ca obiect sentinta penala nr. 12/CC/2012 pronuntata la data de 8 februarie 2012 de Judecatoria Alba Iulia, Curtea de Apel retine urmatoarele:
Cererea de revizuire a fost formulata in temeiul art. 394 alin.1 lit. a C.pr.pen. si vizeaza, in esenta, 3 aspecte:
A. Inexistenta prejudiciului in cauza, intrucat pe de-o parte nu exista legatura de cauzalitate intre acordarea creditului si schimbarea destinatiei acestuia de catre inculpatul T.D.M., penalitatile fiind consecinta schimbarii destinatiei creditului iar pe de alta parte, inculpatul T.D.M. nu a beneficiat de dobanda subventionata in conditiile art. 8 si 3 din Legea 165/1998 pentru SC F. Z.B. SA.
In sprijinul acestor aparari s-a invocat, drept inscris nou, adresa intocmita de ANAF – Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili nr. 1044868/16.01.2012 prin care se arata ca Ministerul Finantelor Publice prin organele sale fiscale nu a inregistrat nici un prejudiciu din derularea contractului de credit nr. 32/1999. si se precizeaza ca penalitatile in suma de 398.000 lei s-au datorat si platit catre Banca Agricola.
Curtea de apel constata ca in mod corect judecatoria a retinut ca aceste
sustineri au fost analizate de toate instantele, fond, apel, recurs in dosarul nr.17/176/2004 si astfel incat ele nu pot constitui fapte si imprejurari noi necunoscute de instanta la solutionarea cauzei.
Faptul ca adresele comunicate pe parcursul solutionarii dosarului nr. 17/176/2004, precum si adresa din 16.01.2012 nu au continut identic nu este susceptibil de a conferi acestei din urma adrese calitatea de inscris nou in sensul dispozitiilor art. 394 alin.1 lit. a C.pr.pen., deoarece stabilirea existentei si a cuantumului prejudiciului, respectiv a existentei pagubei in sensul dispozitiilor art.248 ind.1 rap.la art.248 C.penal si a persoanei care are calitatea de persoana vatamata in cauza constituie atributul exclusiv al instantei de judecata si nu al vreunei dintre partile din proces, chiar constituita sau nu parte civila , iar in cauza de fata s-a stabilit prin hotarare judecatoreasca definitiva existenta unui asemenea prejudiciu, in cuantum de 398.000 lei, in dauna Statului, stabilire care nu s-a facut in baza unor adrese emise de Ministerul Finantelor Publice, ci raportat la intregul material probatoriu administrat in cauza..
In aceste sens, s-a retinut de catre instantele de apel si de recurs ca prejudiciul a fost cauzat prin acordarea creditului fara respectarea conditiilor prevazute de Legea 165/1998 si impuse de conducerea Bancii Agricole, iar intamplarea ca ulterior creditul a fost recuperat este fara relevanta juridica sub aspectul existentei elementelor constitutive, lipsa raportului de cauzalitate retinuta de prima instanta intre prejudiciu si actiunea inculpatului P.N., fiind de asemenea lipsita de relevanta cata vreme creditul a fost acordat fara respectarea conditiilor legale.
De asemenea, Curtea de Apel Alba Iulia a inlaturat apararea inculpatilor in sensul ca penalitatile nu ar putea fi interpretate ca un prejudiciu material ci ar reprezenta o sanctiune prevazuta de lege pentru neindeplinirea sau indeplinirea cu intarziere a unei indatoriri, motivand ca sumele datorate statului sunt rezultatul exercitarii unui act ilicit, sanctionat penal.
Or, pe calea revizuirii este inadmisibila o reluare a acelorasi aspecte dezbatute cu ocazia judecarii fondului si care nu erau necunoscute instantelor in dosarul 17/176/2004.
B.In privinta celui de al doilea motiv de revizuire invocat in cauza, privind incidenta dispozitiilor art. 74 indice 1 C.pen. raportat la art. 13 C.pen., avand in vedere faptul ca inculpatul T.D.M. ar fi achitat prejudiciul imputat revizuientilor la scurt timp dupa rezilierea contractului de credit prin plata in regres a acestei sume catre F.Z.B. SA, Curtea de Apel constata de asemenea ca judecatoria a analizat corect conditia prevazuta de art. 394 alin.2 C.pr.pen. si anume ca pe baza faptelor sau imprejurarilor noi sa se poata dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetarea a procesului penal ori de condamnare.
Daca prin faptele sau imprejurarile noi nu se tinde la dovedirea netemeiniciei hotararii de condamnare, ci numai la dovedirea unor elemente care implica mentinerea solutiei de condamnare, respectiv reducerea pedepsei sau schimbarea modalitatii de executare, faptele sau imprejurarile noi nu constituie motive de revizuire.
De altfel si in cererea de revizuire se arata in acest sens ( filele X din dosarul nr.557/III/6 al Parchetului de pe langa Judecatoria Alba Iulia).
Astfel, doctrina si practica judiciara in materie sunt covarsitoare in sensul considerarii ca aceste dispozitii consacra, in cazul prevazut de alin.1 lit.a C.proc.pen., sistemul revizuirii totale, care limiteaza incidenta acestui caz la situatiile in care faptele sau imprejurarile noi conduc la o solutie opusa celei pronuntate prin hotararea a carei revizuire. Aceasta conditie priveste admisibilitatea cererii de revizuire si nu temeinicia ei.
In practica, instantele judecatoresti au decis ca, daca prin cererea de revizuire, pe baza faptelor sau imprejurarilor noi, s-a urmarit schimbarea incadrarii juridice, cu mentinerea solutiei de condamnare, acestea nu constituie caz de revizuire ori ca faptele sau imprejurarile noi prin care nu se tinde a se dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetare a procesului penal sau de condamnare, ci stabilirea unor situatii de natura a atenua raspunderea penala, nu constituie motiv de revizuire sau ca un act nou atestand existenta unui temei pentru individualizarea mai favorabila a pedepsei nu constituie temei pentru admiterea cererii de revizuire, nefiind de natura a dovedi netemeinicia hotararii de condamnare( deciziile nr.853/2002, nr.1869/2005, si nr.2101/97 ale Instantei Supreme).
In cauza de fata de fata, avand in vedere ca prejudiciul cauzat de petentii condamnati este peste 50.000 euro ( aspect de notorietate, care nu implica efectuarea de verificari cu privire la cursul valutar doar ulterior admiterii in principiu a cererii de revizuire), ar putea avea incidenta prevederile de art. 741 alin.1 C.penal avand ca efect reducerea la jumatate limitelor pedepsei prevazute de lege pentru fapta savarsita.
In mod incontestabil dispozitiile amintite constituie o cauza legala de reducere a pedepsei, ( fiind de altfel cuprinse in sectiunea privind circumstantele atenuante si agravante din Codul Penal) si nu pot avea ca efect decat atenuarea raspunderii penale si nu pronuntarea unei solutii de achitare sau de incetare a procesului penal.
In ceea ce priveste prescriptia raspunderii penale, se constata ca termenele prevazute de dispozitiile art.122 C.penal se calculeaza raportat la pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita si nu la pedeapsa rezultata ca urmare a aplicarii unor cauze de atenuare a raspunderii penale, intrucat legea nu distinge in acest sens, iar prin art.141 ind.1 C.penal se arata ca prin „pedeapsa prevazuta de lege", se intelege pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza pentru fapta consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Cand legiuitorul a intentionat a consacra dispozitii speciale, de reducere a termenul de prescriptie, a prevazut expres acest lucru, ca in cazul minorilor ( art.129 C.penal).
In legatura cu acest motiv de revizuire, se mai impune o precizare si anume faptul ca aceasta cauza legala de reducere a pedepsei consacrata de dispozitiile art.74 ind.1 alin.1 C.penal este o cauza personala, care nu se rasfrange decat asupra persoanei care a acoperit integral prejudiciul cauzat si, prin urmare, nu ar pute fi invocata de revizuientul P.N. , in masura in care nu a sustinut ca, la randul sau a contribuit in vreun fel la achitarea acestei sume de bani.
Fata de aceste aspecte, Curtea de apel constata ca este inadmisibila cererea intemeiata pe acest motiv, intrucat in mod corect prima instanta a aratat ca retinerea art. 741 C.pen. raportat la art. 13 C.pen. ar putea constitui cel mult temei pentru individualizarea mai favorabila a pedepselor aplicate, ceea ce nu presupune insa indeplinirea conditiei prev. de art. 394 alin.2 Cod procedura penala.
C. In privinta masurii confiscarii speciale dispusa prin decizia penala nr. 55/A/2011 a Tribunalului Alba Sectia Penala in baza art. 118 lit. e C.pen. (cu privire la inculpatul T.D.M.), Curtea retine ca este adevarat ca aceasta masura a fost analizata de Curtea de Apel Alba Iulia Sectia Penala prin decizia penala nr. 1120/2011 si ca operatiunea de compensare, a fost invocata in fata instantei de recurs, in dosarul 17/176/2004, insa procesul verbal de compensare din 06.05.2010 incheiat intre SC 90 S C.I. SRL si revizuientul T.D.M. a fost depus pentru prima data in dosarul nr. 557/III/6 al Parchetului de pe langa Judecatoria Alba Iulia, avand ca obiect cererea de revizuire.
Curtea de Apel nu poate impartasi opinia judecatoriei in sensul ca aceasta compensare nu ar avea relevanta in cauza si nu ar influenta masura confiscarii dispusa prin sentinta de condamnare, doar pentru motivul ca pe parcursul procesului SC 90 S C.I. SRL nu s-a constituit parte civila in cauza.
Masura de siguranta prev. de art. 118 alin. 1 lit. e C.pen. este instituita pentru a inlatura o stare de pericol constand in aceea ca inculpatul condamnat si-a indestulat patrimoniul ca urmare a savarsirii unei infractiuni, insa numai in conditiile in care aceste bunuri nu sunt restituite persoanei vatamate sau nu servesc la despagubirea acesteia..
Faptul ca societatea-parte vatamata nu s-a constituit parte civila in cauza nu trebuie sa conduca automat la concluzia ca aceasta nu si-a recuperat prejudiciul, respectiv ca nu a fost despagubita de autorul faptei ilicite, iar procesul-verbal de compensare depus pentru prima data in dosarul de revizuire, chiar daca in copie, poate constitui un inscris nou in sensul dispozitiilor art.394 alin.1 lit.a C.proc.pen., analiza continutului acestuia urmand a fi efectuata insa dupa admiterea in principiu a cererii de revizuire..
Fata de toate considerentele ce preced, in conformitate cu dispozitiile art. 385 ind.15 pct.2 lit.d Cod procedura penala si art. 407 Cod procedura penala, a admis recursul declarat de revizuientul T.D.M. impotriva sentintei penale nr. 12/CC/2012 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 978/176/2012, a casat aceasta sentinta numai sub aspectul admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire formulate cu privire la masura de siguranta a confiscarii speciale prevazute de art.118 lit.e C.penal si, rejudecand in aceste limite:
A admis in principiu cererea de revizuire formulata de condamnatul T.D.M. impotriva sentintei penale nr. 65/2010 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 17/176/2004, modificata prin decizia penala nr. 55/A/2011 a Tribunalului Alba – Sectia penala, definitiva prin decizia penala nr. 1120/2011 a Curtii de Apel Alba Iulia, doar in ceea ce priveste masura de siguranta a confiscarii speciale de la condamnatul T.D.M. a sumei de 4370578386, 32 lei, dispuse in baza art.118 lit.e C.penal.
In temeiul art. 405 Cod procedura penala a trimis cauza pentru rejudecare instantei de fond, Judecatoria Alba Iulia.
Referitor la cererea de suspendare a executarii hotararii supuse revizuirii, Curtea a respins-o ca nefondata, intrucat, in ceea ce priveste primele doua motive invocate prin cererea de revizuire au fost apreciate ca inadmisibile, iar in ceea ce priveste masura de siguranta a confiscarii speciale, instanta apreciaza ca procesul-verbal de compensare fiind depus pentru prima data in dosarul de revizuire si doar in copie si necesitand astfel verificari suplimentare, dupa admiterea in principiu, cu privire la acesta, la acest moment procesual nu se justifica suspendarea executarii hotararii, urmand ca instanta de fond sa aprecieze asupra acestei cereri cu ocazia rejudecarii cauzei.
A inlaturat obligarea revizuientului T.D.M. de la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la fond.
Au fost mentinute in rest dispozitiile sentintei penale atacate.
In baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedura penala a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.N. impotriva sentintei penale nr. 12/CC/2012 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 978/176/2012.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Revizuire
Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017
Posibilitatea emitentului procesului - verbal de contraven?ie de a solicita instan?ei de contencios administrativ anularea acestuia. Inadmisibilitatea ac?iunii intemeiata pe prevederile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004. - Hotarare nr. 1489 din data de 19.05.2017