Agent de politie. Incetarea raporturilor de serviciu. Neacordarea ajutorului stabilit in raport cu solda lunara neta. Legalitate.

Agent de politie. Incetarea raporturilor de serviciu. Neacordarea ajutorului stabilit in raport cu solda lunara neta. Legalitate.

Este adevarat ca art. 2 alin.1 din Anexa IV/2 a Legii nr.330/2009 prevedea ca la trecerea in rezerva, respectiv la incetarea raporturilor de serviciu politistii beneficiaza de un ajutor stabilit in raport cu solda lunara neta.
Insa, asa cum a retinut si tribunalul, aceste dispozitii au devenit inaplicabile odata cu intrarea in vigoare a Legii 118/2010.
Astfel, potrivit art. 9 din actul normativ mentionat anterior „incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi, nu se mai acorda ajutoare sau, dupa caz, indemnizatii la iesirea la pensie, retragere ori la trecerea in rezerva”.
Legea a intrat in vigoare in data de 03.07.2010, iar raporturile de serviciu ale recurentului au incetat in data de 14.07.2010, astfel ca acesta nu este indreptatit la acordarea indemnizatiei solicitata prin actiune.

Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr. 4909/03  septembrie 2012

          Prin sentinta administrativa nr. 4584/CA/2011 Tribunalului Alba a respins cererea formulata de catre reclamantul J.C.  in contradictoriu cu paratul I.P.J.   A.
          Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, reclamantul a lucrat ca agent de politie in cadrul IPJ A. pana la data de  14.07.2010,  cand i-au incetat raporturile de serviciu  urmare a pensionarii anticipate.
  Potrivit Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, la data pensionarii reclamantul era indrituit sa primeasca un numar de 15 salarii pentru activitatea desfasurata timp de 25 de ani in cadrul institutiei parate precum si 10 salarii compensatorii pentru perioada de 5 ani pe care i-a avut pana la implinirea varstei de 55 ani ca varsta standard de pensionare.
  Aceste drepturi au fost mentinute si prin Legea nr. 284/2010,  care a abrogat prin art.  39 lit. w  Legea 330/2009.
  Prin Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, prin art. 9 plata acestor drepturi a fost suspendata pana la data de 31.12.2010.
  Intrucat reclamantul a apreciat ca in anul 2011 trebuia sa primeasca cele 25 de salarii compensatorii iar paratul refuza sa efectueze aceasta plata, acesta a inteles sa promoveze prezenta actiune.
In drept, potrivit art. 9 din Legea nr. 118/2010, incepand cu data intrarii in vigoare a  acestei legi nu se mai acorda ajutoare sau, dupa caz, indemnizatii la iesirea la pensie,  retragere ori la trecerea in rezerva.
  Potrivit art. 16 din acelasi act normativ, (1) prevederile art. 1-3, art. 5,  art.6 alin. (1), precum si cele ale art. 9-14 se aplica pana la 31 decembrie 2010.
Incepand cu data de 01.01.2011 se vor aplica politici sociale si de personal care sa asigure incadrarea in nivelul cheltuielilor bugetare, rezultate ca urmare a aplicarii masurilor de reducere a acestora, adoptate in cursul anului 2010.
Prin OUG nr. 54/2011 privind stabilirea unor masuri pentru incadrarea in limita alocata cheltuielilor de personal din MAI pentru anul 2011, avand in vedere efectele crizei economice asupra sistemului bugetar, implicit in ceea ce priveste posibilitatea de asigurare financiara a cheltuielilor de acordare a drepturilor salariale ale categoriilor profesionale platite din fonduri publice, precum si necesitatea asigurarii incadrarii in numarul de indicatori de personal prevazuti in finantare de Legea nr.286/2010 si tinand cont ca la nivelul Ministerului Administratiei si Internelor exista necesitatea asigurarii fondurilor bugetare pentru acordarea drepturilor salariale ale personalului propriu, a fost suspendata iarasi plata acestor drepturi banesti.
Se constata astfel ca paratul nu contesta existenta dreptului reclamantului la plata drepturilor banesti solicitate insa plata lor efectiva nu poate fi facuta in prezent, fiind suspendata prin act normativ, pe fondul reducerii cheltuielilor bugetare.
Se constata ca pozitia paratului nu contravine nici normelor de drept comunitar, intrucat pe de-o parte ea nu are caracter discriminatoriu fiindca a fost aplicata tuturor persoanelor aflate in atare situatie iar pe de alta parte este justificata de un scop legitim, intrucat toate aceste elemente vizeaza direct interesul public si constituie situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, necesitand adoptarea unor masuri imediate.
Impotriva hotararii instantei de fond a declarat reclamantul J.C. solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
In motivarea recursului paratul a aratat ca hotararea instantei de fond este nelegala pentru urmatoarele considerente:
- instanta de fond nu a tinut cont de prevederile art.13 alin.2 din Legea nr. 285/2010, conform carora persoanele care sunt pensionate ca urmare a imposibilitatii mentinerii in activitate, persoane clasate inapt sau incadrate in grad de invaliditate sunt indreptatite sa primeasca ajutoare la pensionare; de altfel instanta nici nu a amintit despre aceasta prevedere in motivarea hotararii;
- ajutorul solicitat prin actiunea formulata are o reglementare clara si neabrogata, iar plata acestuia se face neconditionat, fie la momentul pensionarii, fie ulterior, inlauntrul termenului de prescriptie.
Intimatul Ministerul Administratiei si Internelor a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, intrucat raporturile de serviciu ale recurentului reclamant au fost cu I.P.J. A., iar seful acestei institutii este direct raspunzator de plata oricaror drepturi banesti cuvenite acestuia.
In ceea ce priveste fondul cauzei se arata ca motivarea instantei de fond este corecta si in concordanta cu prevederile legale cu singura mentiune ca prevederile legale incidente in cauza nu pot fi interpretate, in sensul ca ar suspenda acordarea ajutoarelor la iesirea la pensie ori la trecerea in rezerva, fiind evident ca odata cu intrarea in vigoare a legii, acestea nu se mai acorda.
In drept, se invoca dispozitiile art. 304 si 304 ind. 1 C.pr.civ..
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Recursul reclamantului urmeaza a fi respins datorita urmatoarelor considerente:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Administratiei si Internelor, invocata pentru prima data in recurs, aceasta va fi respinsa, paratul nemaiavand interes in invocarea ei in conditiile in care reclamantul a renuntat la judecata fata de acesta la termenul din data de 09.12.2011, aspect consemnat in incheierea din data respectiva.
In ceea ce priveste fondul cauzei:  
Potrivit Deciziei nr. 159798, recurentul a fost incadrat ca agent sef principal de politie, incetandu-si raportul de serviciu in data de 14.07.2010.
Acesta este beneficiarul unei pensii de invaliditate.
Este adevarat ca art. 2 alin.1 din Anexa IV/2 a Legii nr.330/2009 prevedea ca la trecerea in rezerva, respectiv la incetarea raporturilor de serviciu politistii beneficiaza de un ajutor stabilit in raport cu solda lunara neta.
Insa, asa cum a retinut si tribunalul, aceste dispozitii au devenit inaplicabile odata cu intrarea in vigoare a Legii 118/2010.
Astfel, potrivit art. 9 din actul normativ mentionat anterior „incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi, nu se mai acorda ajutoare sau, dupa caz, indemnizatii la iesirea la pensie, retragere ori la trecerea in rezerva”.
Legea a intrat in vigoare in data de 03.07.2010, iar raporturile de serviciu ale recurentului au incetat in data de 14.07.2010, astfel ca acesta nu este indreptatit la acordarea indemnizatiei solicitata prin actiune.
Nu poate fi primita, insa, interpretarea tribunalului potrivit careia art. 9 doar ar fi suspendat plata acestor drepturi, fiind evident ca odata cu intrarea in vigoare a actului normativ mentionat, acestea nu se mai acorda.
In ceea ce priveste aplicabilitatea in speta a dispozitiilor art. 13, alin. 2 din Legea 285/2010 invocate de reclamant, Curtea retine ca acestea nu sunt aplicabile pentru ca se refera la persoanele a caror raporturi de serviciu au incetat in anul 2011, neputand fi aplicate retroactiv. Or, asa cum s-a mentionat si anterior raporturile de serviciu ale reclamantului au incetat in anul 2010, moment la care nu exista o astfel de dispozitie.
Fata de aceste considerente, Curtea a retinut ca sentinta pronuntata de instanta de fond este legala si temeinica, iar fata de dispozitiile art. 312 din Codul de procedura civila recursul a respins, ca nefondat.