Conflict de munca. Obligatie angajator eliberare adeverinta.

Conflict de munca. Obligatie angajator eliberare adeverinta.

- Codul Muncii: art. 34, 40;

Obligatia la care se refera textele de lege in discutie trebuie privita si din prisma responsabilitatii pe care angajatorul o are in corectitudinea datelor cuprinse in adeverintele pe care le elibereaza, date care trebuie sa se fundamentate strict pe documentele pe care angajatorul le detine si care pot fi verificate.

Sectia I Civila - Decizia civila nr.180/08  februarie  2017.

Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului Alba la data de 22.04.2016 sub dosar nr…/107/2016, reclamantul C.C. chemat in judecata parata  SC S. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: obligarea acesteia la eliberarea unei adeverinte cuprinzand salariul brut realizat de reclamant, iar in masura in care exista documente a se comunica - din ce era compus acesta (sporuri, prime, indemnizatii si acord global) aferent perioadelor 08.04.1976-23.04.1979, 01.03.1980-01.10.1991 si respectiv 01.11.1994-23.06.2000, caracterul acestor venituri, cu mentiunea daca aferent veniturilor respective, unitatea parata a contribuit la fondul de Pensii de Asigurari Sociale, respectiv daca s-a retinut CAS.
Prin sentinta civila nr… din data de 6 iulie 2016 pronuntata de Tribunalul Alba - Sectia Civila in dosarul susmentionat actiunea a fost admisa si in consecinta: A fost obligata parata sa  procedeze la emiterea si comunicarea  catre reclamant a  adeverintei, care sa evidentieze veniturile salariale brute lunare realizate, compunerea acestora, precum si retinerea respectiv virarea obligatiilor banesti datorate cu titlu contributii de asigurari sociale, corespondent perioadelor 8.04.1976-23.04.1979, 1.03.1980-1.10.1991 si 1.11.1994-23.06.2000. Fara  cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari, astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamantul a fost angajatul paratei in perioada 08.04.1976-23.04.1979, 01.03.1980-01.10.1991 si respectiv 01.11.1994-23.06.2000, astfel cum rezulta din carnetul de munca depus in copie la dosar.
Prin adresele de la filele … reclamantul prin mandatarul acestuia s-a adresat paratei solicitand eliberarea unei adeverinte care sa cuprinda salariul brut realizat de acesta in perioadele sus mentionate si din ce era compus (sporuri, prime, indemnizatii si acord global), precum si mentiunea daca aferent veniturilor unitatea a contribuit la fondul de pensii de asigurari sociale, respectiv daca s-a retinut CAS.
Parata a raspuns solicitarilor reclamantului la data de 29.01.2016 prin adresa nr…/… la care a atasat un tabel cuprinzand salariul brut realizat de fostul angajat, salariul la care s-a calculat CAS si suma platita de reclamant cu acest titlu.
Nemultumit fiind de raspunsul paratei, reclamantul a revenit cu o noua solicitare la care a primit adresa nr…/…/11.03.2016 prin care i se comunica faptul ca tabelele cu veniturile realizate i-au fost trimise si ca societatea a calculat si virat cotele CAS aplicabile legislatiei in vigoare la momentul realizarii veniturilor.
Prezenta actiune se apreciaza a fi intemeiata urmand a fi admisa.
Prin cererea de fata reclamantul a solicitat obligarea paratei la eliberarea unei adeverinte intocmita conform legii, din care sa rezulte toate sporurile si adaosurile care au alcatuit salariul brut si care au constituit baza de calcul a contributiilor sale de asigurari sociale de stat, adeverinta necesara recalcularii dreptului la pensie.
Acel ,,tabel” comunicat de parata nu poate fi considerat a avea caracterul adeverintei solicitata de reclamant si care, potrivit Deciziei nr.19/2012 pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii de ICCJ trebuie sa cuprinda sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001, conform legislatiei in vigoare si pentru care s-a platit CAS.
Prin urmare, in functie de elementele cuprinse in adeverinta emisa de angajator, se va stabili cuantumul pensiei la care este indreptatit reclamantul de catre Casa de pensii.
Potrivit art.34 al.5 din Codul muncii, la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat sa elibereze un document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, durata activitatii, salariul, vechimea in munca, in meserie si in specialitate iar, conform art.40 al.2 lit.h, angajatorul are obligatia sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului.
Raportat la prevederile legale sus mentionate, reclamantul este indreptatit la eliberarea adeverintei in forma solicitata de acesta, pentru parata aceasta constituind o obligatie pe care trebuie sa o respecte.
Argumentul paratei vizand gresita chemare a sa in judecata in conditiile in care reclamantul are posibilitatea sa atace decizia de pensionare in contradictoriu cu Casa Judeteana de Pensii A. nu poate fi retinut, cata vreme, contestarea unei atare decizii ar fi lipsita de sens in absenta adeverintei eliberata de parata si care sa ateste, pe langa salariul de incadrare, veniturile in acord sau alte sporuri (in masura in care au fost realizate), angajatorul fiind obligat sa puna la dispozitia salariatului sau a fostului salariat adeverinta cu toate componentele salariului.
Pentru considerentele ce preced actiunea de fata a fost admisa.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel la data de 13.10.2016, deci in termenul legal, parata SC S., solicitand admiterea apelului, rejudecarea in fond a cauzei, schimbarea in tot a sentintei apelate in sensul respingerii actiunii formulata de reclamantul C.C. ca nefondata.
In expunere de motive apelanta sustine ca prin adresele nr…/…/29.01.2016 si …/…/11.03.2016 a raspuns solicitarilor reclamantului.
Acest raspuns a fost formulat avand in vedere ca societatea detine la aceasta data doar statele de plata din care a extras toate informatiile evidentiate in anexa la adresa nr…/29.01.2016.
Invoca prevederile art.25, 35 din Legea nr. 82/1991 care obliga  angajatul sa pastreze in arhiva registrele de contabilitate, documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitatea financiara si situatiile financiare timp de 10 ani si arata ca intr-o atare situatie avand in vedere ca documentele in baza carora ar trebui sa emita adeverinta nu mai exista, fiind cu mult mai vechi decat perioada legala de pastrare, nu este in masura sa precizeze decat informatiile cuprinse in cele doua adrese.
Precizeaza ca prin sentinta apelata, instanta de fond, prezumand ca detine toate documentele de la infiintarea societatii o obliga sa evidentieze ceva, respectiv retinerea si virarea obligatiilor banesti datorate cu titlu de contributii de asigurari sociale, fara ca societatea sa poata verifica aceste operatiuni.
Nefondat, ca temei de drept al admiterii actiunii, instanta indica art.34 alin.5 si art. 40 alin.2 lit.h Codul Muncii, aceste articole reglementand o alta situatie decat speta dedusa judecatii.
Mai arata apelanta ca prin mentinerea sentintei primei instante se creeaza un precedent periculos, acela al obligarii unei societati sa gireze si sa-si insuseasca, cu toate consecintele civile si penale, anumite operatiuni juridice cu caracter incert dat de imposibilitatea verificarii documentelor.
Asa cum a aratat si in fata instantei de fond, in situatia in care casa de pensii refuza sa valorifice informatiile cuprinsele in cele doua adrese (asa cum afirma reclamantul fara a face dovada in acest sens) acesta are deschisa calea unei contestatii ce se va judeca in contradictoriu cu casa de pensii, in conformitate cu Legea nr.263/2010.
Mai invoca Decizia nr.19/2012 a ICCJ precizand ca prin aceasta s-a statuat prezumtia platii contributiilor pentru sporurile care au facut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislatiei anterioare Legii nr.19/200, nefiind nevoie de alte dovezi.
In drept: art.466, 470, 476, 477 Cod de procedura civila.
Intimatul C.C. a depus intampinare solicitand respingerea apelului ca nefondat, sustinand, in esenta, ca raspunsurile date de apelanta nu pot fi considerate ca sunt adeverinte in sensul legii, intrucat nu respecta nici cerintele de fond si nici cele de forma prevazute de H.G. nr. 257/2011.
In drept invoca: art.205, 453, 480 C.pr.civ., art.34, 40 Codul Muncii, HG.nr.500/2011.
Invoca practica Curtii de Apel Alba Iulia in situatii similare (Decizia nr. 1103/2016).
CURTEA, verificand, potrivit art.479 din Noul Cod de procedura civila, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, retine urmatoarele:
Apelul este fondat.
Potrivit art. 34 alin.(5) Codul Muncii: la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat sa elibereze un document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, durata activitatii, salariul, vechimea in munca, in meserie si in specialitate.
Totodata potrivit art.40 alin.2 lit.h Codul Muncii angajatorul este obligat sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului.
Contrar celor retinute de prima instanta, aceste obligatii au fost indeplinite de apelanta in cauza care la solicitarea reclamantului, a eliberat adeverintele nr…/…/29.01.2016 si …/…/11.03.2016.
  Prin aceste adeverinte se atesta faptul ca in perioada 08.04.1976-23.04.1979; 01.03.1980-01.10.1991, 03.11.1994-26.06.2000, reclamantul a fost angajatul societatii si anexat adeverintei s-au comunicat tabele cu salariile brute realizate de reclamant, salariile de baza pentru calcul contributie asigurarilor sociale de stat, procentul CAS si suma platita de reclamant pentru perioadele mentionate mai sus. Se precizeaza ca societatea a calculat si virat cotele CAS conform legislatiei in vigoare la momentul realizarii veniturilor.
Conform sustinerilor apelantei parate, exprimate atat prin intampinare, cat si prin cererea de apel, aceasta nu detine decat statele de plata pentru perioada la care se refera solicitarea reclamantului, astfel incat nu poate adeveri decat drepturile rezultate din aceste documente. Cata vreme, pe statele de plata nu exista nici o mentiune care sa se refere la virarea de catre angajator a contributiilor la bugetul asigurarilor de stat, parata nu poate sa emita adeverinta care sa ateste indeplinirea acestei obligatii de catre fostul angajator al reclamantului.
Deci, obligatia la care se refera textele de lege in discutie trebuie privita si din prisma responsabilitatii pe care angajatorul o are in corectitudinea datelor cuprinse in adeverintele pe care le elibereaza, date care trebuie sa se fundamentate strict pe documentele pe care angajatorul le detine si care pot fi verificate.
In acest sens, art.125 din HG nr. 257/2011 prevede expres ca: angajatorii sau orice alti detinatori de arhive sunt direct raspunzatori, in conditiile legii, de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informatiilor pe care le inscriu, in baza documentelor detinute, in adeverintele pe care le elibereaza in vederea stabilirii, recalcularii sau revizuirii drepturilor de pensie.
Asadar, parata nu isi poate asuma responsabilitatea asupra legalitatii adeverintei eliberate reclamantului decat cu privire la elementele care rezulta din documentele pe care le detine, respectiv statele de plata.
Ca urmare, Curtea, constata in mod gresit prima instanta a admis actiunea obligand parata sa emita o adeverinta care sa cuprinda mentiuni cu privire la care aceasta nu detine documente verificabile, iar obligatia reiesita din art. 34 alin.5, 40 alin. 2 lit.h Codul Muncii a fost indeplinita de angajator, prin cele doua adrese.
Celelalte aspecte  privind  Legea nr.263/2010, Decizia nr.19/2012 data de ICCJ nu au relevanta juridica in acest cadru procesual, definit ca un conflict de munca si in care raporturile juridice sunt strict intre angajat si angajator.
Hotararea judecatoreasca invocata de intimat nu poate conduce la o alta solutie in cauza, atata vreme cat in sistemul roman de drept practica judiciara nu reprezinta izvor de drept. In plus, speta data vizeaza situatia in care adeverinta eliberata de parata nu face referire la contributiile de asigurari sociale, ceea ce nu este cazul de fata.
Fata de cele ce preced, Curtea in baza art.480  alin.(2) Cod de procedura civila, va admite, ca fondat apelul promovat de parata, va schimba in tot a sentintei atacate in sensul respingerii ca netemeinica si nelegala a actiunii formulate de reclamant.