Contract colectiv de munca incheiat la nivel de unitate. Nulitate clauza.

Contract colectiv de munca incheiat la nivel de unitate. Nulitate clauza.

- Codul Muncii: art.229;
- Legea nr.62/2011: art.132, 138 alin.(4), 142;
 - Art. 3 din Legea nr. 31/1991.

Potrivit art.229 alin.(4) din Codul Muncii „contractele colective de munca incheiate cu respectarea conditiilor legale constituie legea partilor”.
Ca urmare, numai in contextul respectarii conditiilor legale la incheierea lor, clauzele unui contract colectiv de munca imbraca forta juridica a legii

Sectia I Civila - Decizia civila nr. 350/08  martie  2017.

Prin actiunea civila inregistrata la data de 12 mai 2016 la Tribunalul Sibiu sub dosar nr…/85/2016  reclamanta C.J.P.S. a chemat in judecata pe paratul S.C.J.P.D.M -S.S. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea clauzelor cuprinse in art. 24 alin. 2 si art. 25 din Contractul Colectiv de Munca, pe nulitate.
Prin sentinta civila nr…  din data de 18 octombrie 2016 pronuntata de Tribunalul Sibiu - Sectia I Civila in dosarul susmentionat actiunea a fost admisa, in sensul ca s-a constatat nulitatea clauzelor cuprinse in art. 24(2) si 25 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate pe anii 2014-2016.
Pentru a hotari, astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamanta si paratul sunt partile semnatare a Contractului Colectiv de Munca la nivel de unitate  pentru perioada 2014-2016.
Prin actiunea promovata reclamanta solicita a se constata nulitatea clauzelor prevazute la art. 24 (2) si art. 25 din Contractul Colectiv de Munca.
Art. 24 (2) din Contractul Colectiv de Munca  prevede:
Functionarii publici si personalul contractual din cadrul C.J.P.S., deoarece presteaza  activitati unde le este afectata starea de sanatate si sunt supusi  stresului datorita  muncii cu publicul, au dreptul in fiecare an, la un concediu suplimentar( Anexa1).
Art. 25. Durata maxima a concediului suplimentar este de 3 zile si se acorda  si se acorda peste cea a concediului legal de odihna.
Din probatoriul administrat rezulta ca la data semnarii contractului colectiv de munca  ambele parti contractante au nesocotit prevederile art.18-19 din H.G. nr.250/1992 ce reglementeaza regula acordarii concediului de odihna, respectiv in cazul de speta a concediului de odihna suplimentar, dat fiind faptul ca la data semnarii contractului colectiv de munca la acel moment nu a existat documentatia necesara prevazuta de art.3 din Legea nr.31/1991, conform careia  stabilirea conditiilor deosebite, vatamatoare, grele sau periculoase  se face de ITM  pe baza determinarilor efectuate de unitatile specializate din Ministerul Sanatatii.
In atare situatie inscrisurile depuse de parat la dosar reprezinta doar o dovada a demersurilor facute in aprilie 2016, in vederea obtinerii avizelor necesare de la ITM  dar nu s-a facut dovada  indeplinirii conditiilor  prevazute de art.3 din Legea  nr.31/1991.
Fata de starea de fapt prezentata rezulta fara putinta de tagada ca la data semnarii Contractului Colectiv de Munca la nivel de unitate acordarea concediului suplimentar s-a facut fara indeplinirea conditiilor prevazute de Legea nr.31/1991 si nu in ultimul rand cu nesocotirea prevederilor art. 138 (1) din Legea dialogului social, sanctiunea in situatia data fiind nulitatea clauzelor Contractului Colectiv de Munca astfel cum prevad dispozitiile art. 138 (4) din Legea 62/2011.
Pentru considerentele expuse, precum si in limita probatoriului administrat actiunea a fost admisa cu consecinta constatarii nulitatii clauzelor art. 24(2) si 25 din Contactul Colectiv de Munca la nivel de unitate– C.J.P.S.  pentru anii 2014-2016.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel la data de 25.11.2016 reclamantul Sindicatul C.J.P.- DMSSF S. solicitand admiterea apelului, modificarea sentintei in sensul respingerii cererii de anulare a clauzelor cuprinse in art.24 alin.2 si art.2 din CCM, ca netemeinica si nelegala.
In expunerea de motive apelantul sustine, in esenta, ca la stabilirea acestor clauze contractuale partile au avut in vedere prevederile legale in vigoare si conditiile de munca periculoase sau vatamatoare existente in cadrul intimatei.
Sustine ca, spre surprinderea sa, conducerea intimatei s-a schimbat de-a lungul executarii contractului si acum invoca nelegalitatea prevederilor CCM, constatand eroarea survenita cu privire la nelegalitate acestor prevederi contractuale.
Sustine apelantul ca probabil este vorba de o eroare de drept, care insa nu poate fi retinuta de instanta de judecata.
Mai arata ca, la solicitarea intimatei de a prezenta documentatia care sa justifice acordarea concediului de odihna suplimentar de 3 zile, a facut demersul necesar si astfel, s-a prezentat cu buletinul de determinare prin expertizare, efectuat de M.M.-D.S.P. a Jud. S.,  inaintat prin adresa nr…/27.04.2016 si inregistrat la C.J.P.S.  sub nr…/28.04.2016.
Buletinul de determinare prin expertizare constata existenta conditiilor periculoase sau vatamatoare din C.J.P.S., premise care au fost avute in vedere de parti la negocierea si incheierea CCM, precum si faptul ca intreg personalul angajat este expus la conditii vatamatoare (agenti biologici) care pot afecta in timp starea de sanatate (dermatite de contact, rinite alergice, pneumonii…).
In conceptia apelantului sentinta nr…/2016 este nelegala, iar motivarea ca demersurile pentru luarea in evidenta a conditiilor deosebite, vatamatoare la ITM au fost facute ulterior incheierii CCM la nivel de unitate, dovedeste intentia partilor de a indeplini cerintele de valabilitate ale contractului, respectiv art.24, 25 si mentinerea contractului in cadrul legal.
In drept: Noul Cod de procedura civila, Legea nr.62/2011, HG. nr.250/1992.
Intimata C.J.P. a depus intampinare prin care solicita respingerea apelului ca nefondat, reinterand  sustinerile din fata primei instante.
CURTEA, verificand, potrivit art.479 din Noul Cod de procedura civila, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, retine urmatoarele:
Apelul este nefondat.
Potrivit art.132 alin.(2) din Legea nr.62/2011 „clauzele contractelor colective de munca pot stabili drepturi si obligatii numai in limitele si in conditiile prevazute de lege”.
Potrivit art. 142 alin.(1) din acelasi act normativ „clauzele cuprinse in contractele colective de munca care sunt negociate cu incalcarea prevederilor art.132 sunt lovite de nulitate”.
In speta, clauzele din contractul colectiv de munca incheiat intre parti la nivel unitate, inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca S. cu nr. …./08.12.2014, cu aplicabilitate pana la data de 31.12.2016, supuse controlului de legalitate prin actiunea de fata, sunt urmatoarele:
Art. 24. (2)  Functionarii publici si personalul contractual din cadrul C.J.P.S., deoarece  presteaza activitati unde le este afectata starea de sanatate si sunt supusi stresului  datorita muncii cu publicul, au dreptul in fiecare an,  la un concediu suplimentar.
Art. 25  Durata maxima a concediului suplimentar este de 3 zile si se acorda peste cea a concediului legal de odihna.
Desi prevederile legale in vigoare (art.18 din HG. nr.250/1990, art.147 din Codul Muncii) reglementau dreptul salariatilor la concediu de odihna suplimentar, acest drept era conditionat de desfasurarea activitatii in conditii grele, periculoase, vatamatoare, in aceasta categorie intrand si conditiile mentionate de parti in clauza contractuala in discutie.
Or, sub acest aspectul institutiei competente si a procedurii de urmat in stabilirea acestor conditii, Legea nr. 31 din 22 martie 1991 privind stabilirea duratei timpului de munca sub 8 ore pe zi pentru salariatii care lucreaza in conditii deosebite-vatamatoare, grele sau periculoase, prevede in mod expres, ca:
Art. 3 - (1) Existenta conditiilor deosebite - vatamatoare, grele sau periculoase - la locurile de munca se stabileste, pentru fiecare unitate, de inspectoratele de stat teritoriale pentru protectia muncii, pe baza determinarilor efectuate de catre personalul incadrat in unitatile specializate ale Ministerului Sanatatii din care rezulta depasirea limitelor prevazute de normele nationale de protectie a muncii. (….).
Din probele dosarului, in mod corect prima instanta a retinut ca la data la data semnarii contractului colectiv de munca la nivel de unitate, nu au fost respectate aceste cerinte legale in sensul ca nu a existat documentatia necesara pentru stabilirea conditiilor vatamatoare prevazuta de acest text de lege, ceea ce atrage nulitatea clauzei incheiate cu nesocotirea unei normei legale in vigoare, potrivit art.138 alin.(4) din Legea nr.62/2011.
Totodata, potrivit art.229 alin.(4) din Codul Muncii „contractele colective de munca incheiate cu respectarea conditiilor legale constituie legea partilor”.
Ca urmare, nu mai in contextul respectarii conditiilor legale la incheierea lor, clauzele unui contract colectiv de munca imbraca forta juridica a legii.
Demersurile ulterioare facute, de o parte contractuala nu acopera nulitatea acestei clauze, conditia legalitatii acestei impunandu-se a fi analizata din prisma respectarii normei legale la momentul incheierii ei.
In plus, buletinul de determinare invocat de apelant confirma numai existenta unor determinari efectuate, post factum, la data de 27.04.2016 de D.S.P., fara a fi finalizate printr-o decizie a ITM, de stabilire a unor conditii vatamatoare, grele sau periculoase, la care face referire textul de lege.
Fata de cele ce preced, Curtea, in baza art.480 alin.(1) din Noul cod de procedura civila va respinge ca nefondat apelul promovat, pastrand ca legala si temeinica hotararea primei instante.