Clauza abuziva si nulitate absoluta partiala a contractului de cesiune creanta

       Pentru astazi fiind amanata pronuntarea asupra cererii formulate in baza legii contenciosului administrativ de reclamantul T.C. in contradictoriu cu paratele MKB R.BANK Brasov, MKB R. BANK  Bucuresti si SC C. R.M. SRL , avand ca obiect „nulitate absoluta  a contractului de cesiune”.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Dezbaterile in fond asupra cererii de fata au avut loc in sedinta publica din 31 octombrie 2011,  cand partile au pus concluzii in sensul celor consemnate in incheierea de sedinta din aceea zi, care face parte integranta din prezenta, iar instanta pentru a da posibilitatea partilor de a depune concluzii scrise , in baza art. 146 Cod procedura civila a amanat pronuntarea pentru data de 7 noiembrie  2011.

TRIBUNALUL,

Deliberand asupra cauzei civile de fata:
Prin actiunea inregistrata sub nr. 714/62/2011, la data de 17/01/2011, reclamantul T. C. a chemat in judecata pe paratele MKB R.BANK in prezent MKB N. BANK si SC C. R. M. SRL, solicitand constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune de creanta incheiat la data de 20.12.2010 intre parate, nulitatea absoluta partiala a contractului de credit nr. 139/22.05.20108 in ceea ce priveste clauza prevazuta la art. 10.7 din contract, avand in vedere ca este incalcat caracterul intuituu personae al contractului de credit, operatiunea cesiunii de creanta bancara este o simulatie care ascunde o operatiune ilicita. De asemenea, reclamantul solicita sa se dispuna restabilirea situatiei anterioare datei de 16.12.2010 si repunerea pe cont curent a creditului.
In motivare, reclamantul arata cp, la data de 22.05.2008, a incheiat cu banca un contract de credit pentru nevoi personale cu ipoteca, nr. 139/22.05.2008, pentru suma de 40.800 eur. Cu aceeasi ocazie, a mai incheiat un contract de credit pentru suma de 38.000 eur. Pentru ambele credite i s-a deschis reclamantului un singur cont curent din care banii erau dirijati, in functie de scadenta catre cele doua credite. Pana in perioada iulie 2010, reclamantul arata ca a platit ambele credite la scadenta. Din cauza crizei financiare, nu a mai avut posibilitatea sa achite la scadenta, ci cu mici intarzieri, care erau comunicate bancii, telefonic, si erau acceptate de aceasta.
In momentul in care, din cauza platilor partiale, reclamantul nu a mai avut controlul banilor si a creditului pentru care se decontau acesti bani din contul colector, a solicitat bancii sa deschida conturi separate pentru fiecare credit in parte. Acest lucru s-a intamplat cu o mare reticenta a bancii si o mare intarziere.
Reclamantul a continuat platile partiale iar, in luna decembrie 2010, mai precis in data de 16.12.2010, ora 12:07, a adus platile la zi. In aceeasi zi, cand reclamantul a mers la banca, i s-a refuzat incasarea, pe motiv ca este mult prea tarziu, intrucat creditul a fost declarat scadent, instiintare facuta verbal la acea data si, in scris, la data de 21.12.2010.
Urmare a instiintarii verbale din data de 16.12.2010, reclamantul a adresat bancii o cerere pentru repunerea pe conturi a creditului avand in vedere ca acestea fusesera inchise de catre banca, dar cererea a ramas fara nici un raspuns.
Ulterior, prin adresa nr. 2354 din data de 30.12.2010, i s-a adus reclamantului la cunostinta ca a intervenit contractul de cesiune de creanta la data de 20.12.2010, incheiat cu parata 2.
Reclamantul solicita anularea contractului de cesiune de creanta pentru urmatoarele motive: contractul a fost declarat scadent anticipat abuziv si cu rea-credinta, fata de achitarea integrala a ratelor la data de 16.12.2010. In aceste conditii, creanta nu era exigibila. Prin cesiune creantei nu se poate schimba natura creantei or, prin cesiunea realizata, tocmai acest lucru s-a realizat, reclamantul avand obligatia restituirii debitului nu in 30 de ani, cum s-a angajat fata de banca, ci in termen de maximum 2 ani. De asemenea, prin cesiunea de creanta catre o societate nebancara, i se incalca reclamantului dreptul de a contesta clauzele abuzive inserate in contract. In cazul contractului de credit, reclamantul era consumator in raporturile cu banca, calitate pierduta in raport cu colectorul de creante.
Reclamantul mai arata ca nu i s-a cerut acordul la cesiunea de creanta, aceasta fiind obligatoriu avand in vedere ca prin cesiune s-au modificat conditiile initiale negociate cu banca, cel putin in ce priveste termenul de rambursare a creditului.
Prin cesiune s-au incalcat grav prevederile art. 111-119 din OUG 99/2006 referitoare la confidentialitatea si secretul bancar, in conditiile in care banca a oferit cesionarului informatii confidentiale despre reclamant, in calitatea sa de debitor cedat.
In drept, reclamantul invoca art. 969 si urm., 973 si urm., 998, 999, 1391 si urm., 1744 Cod Civil, art. 111-119 din OUG 99/2006, 112 si urm. Cod Procedura Civila.
Reclamantul a prezentat, in motivarea actiunii sale, si opiniile altor practicieni de drept referitoare la speta dedusa judecatii.
In probatiune, reclamantul a depus adresa nr. 2354/30.12.2010 de instiintare cu privire la cesiunea de creanta, foaie de depunere nr. 70452594/16.12.2010, graficul de rambursare, adresa nr. 1342/16.08.2010 privind deschiderea a doua conturi separate pentru cele doua credite, adresa nr. 2220/16.12.2010 privind declararea scadentei anticipate, cererea reclamantului din data de 17.12.2010, contractul de credit nr. 139/22.05.2008,.
Prin intampinare (fila 31), parata SC C. R. M. SRL a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive fata de imprejurarea ca aceasta parata nu este parte in contractul de credit a carui nulitate absoluta partiala se invoca. Pe fond, parata 2 solicita respingerea actiunii avand in vedere dispozitiile art. 10.7 din contractul de credit nr. 139 si dispozitiile art. 1391 Cod Civil. Se arata ca reclamantul a fost notificat, prin notificarea cu nr. 166/11.01.2011, cu privire la cesiunea de creanta survenita.
De asemenea, parata 2 mai invoca o serie de principii cu privire la actele juridice si anume: principiul fortei obligatorii, consacrat de art. 969 al. 1 Cod Civil, principiul irevocabilitatii – art. 969 al. 2 Cod Civil si principiul relativitatii – art. 973 Cod Civil. Prin semnarea contractului de credit de catre reclamant, sustine parata, nu se poate face vorbire de nulitatea clauzelor contractuale. Nu se poate vorbi despre o incalcare a caracterului intuituu personae al contractului de credit in privinta clauzei inserate la art. 10.7, clauza care permitea bancii declararea scadentei anticipate si cesiunea de creanta.
Prin intampinare (fila 38), parata MKB R. BANK SA prin Suc. Brasov a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare a contractului de cesiune si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive avand in vedere ca a intervenit cesiunea de creanta. Pe fond, se solicita respingerea actiunii ca neintemeiata. Se arata ca ambele contracte in discutie au fost incheiate cu respectarea conditiilor esentiale privind validitatea unei conventii, respectiv: capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii ce se obliga, un obiect determinat, o cauza licita.
Paratele au depus la dosarul cauzei contractul de cesiune de creanta din data de 20.12.2010, actele aditionale nr. 1, 1, 2, 3, anexa 1– filele 49-77.
Prin precizarea de actiune depusa la termenul din data de 4 apr. 2011 (f78), reclamantul a aratat ca solicita sa se constate nulitatea absoluta partiala a contractului de cesiune de creanta din data de 20.12.2010 in ceea ce priveste contractul nr. 139/2008 si a tuturor actelor aditionale care privesc acest contract de credit si nulitatea absoluta partiala a contractului de credit nr. 139/2008 in privinta clauzei prevazute la art. 10.7.
Fata de exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive invocate de cele doua parate, instanta a solicitat reclamantului sa arate paratii cu care se judeca pe fiecare petit al actiunii.
La termenul de judecata din data de 4 apr. 2011 (fila 79), reclamantul a precizat ca, in petitul I al actiunii se judeca cu ambele parate iar pe petitele urmatoare doar cu parata banca MKB.
Prin incheierea din data de 1 iunie 2011 (fila 103), a fost admisa cererea reclamantului de acordare a ajutorului judiciar, sub forma reducerii taxei judiciare de timbru si a esalonarii pe parcursul a 6 luni. Taxa judiciara de timbru astfel cum a fost stabilita prin incheierea mentionata a fost achitata de reclamant cf. chitantelor de la filele 25, 84, 117, 119, 122, 129 si 141.
La termenul de judecata din data de 5 sept. 2011, instanta a pus in discutia partilor exceptiile invocate de parate prin intampinari, exceptii care au fost respinse, pentru considerentele retinute in incheierea de sedinta. La acelasi termen de judecata s-au discutat probele.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 22.08.2008, intre reclamant si parata 1 (denumita, in continuare, Banca), a fost incheiat contractul de credit nr. 139, prin care cel dintai era imprumutat de catre cel din urma cu suma de 40.800 eur, suma ce urma a fi rambursata in termen de 420 luni, cf. art. 1.5 din contractul mentionat.
Prin adresa nr. 2220/16.12.2010, Banca a comunicat garantului ipotecar Pandele Vasile faptul ca, la data de 16.12.2010, a fost declarata scadenta anticipata a creditului nerambursat, impreuna cu toate dobanzile si comisioanele acumulate aferente acestuia, in suma totala de 40.842 eur, credit aferent contractului nr. 139/2008. In aceasta adresa sunt prezentate sumele datorate astfel: 40.297,61 eur credit restant, 544,43 eur dobanzi restante, 0 eur comisioane restante. Se arata in cuprinsul adresei ca nu au fost indeplinite obligatiile asumate prin contractul de credit nr. 139/2008.
      Banca nu a facut dovada ca ar fi comunicat aceeasi adresa de declarare a scadentei anticipate si reclamantului.
      Prin adresa nr. 2354/30.12.2010 (fila 11), aceluiasi garant ipotecar i se comunica interventia contractului de cesiune de creanta intre Banca si parata 2, respectiv contractul din data de 20.12.2010, modificat prin actul aditional nr. 3/29.12.2010, prin care Banca a cesionat creanta in suma de 40.513,13 eur asupra debitorului cedat Tudor Ciprian.
      Din cuprinsul intampinarii formulate de Banca rezulta ca declararea scadentei anticipate s-a facut in baza art. 10.7 din contractul de credit nr. 139/2008 potrivit caruia ”imprumutatul/codebitorul(ii)/garantul(ii) ipotecar(i) isi dau acordul expres ca Banca sa poata cesiona drepturile si obligatiile rezultate din contract, inclusiv garantiile si accesoriile acestuia”.
      Instanta constata, pentru motivele care vor fi expuse in continuare, ca este abuziva clauza cuprinsa in art. 10.7 din contractul de credit nr. 139/2008 si, pe cale de consecinta, nula.
      Leg. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori reprezinta actul normativ care transpune si implementeaza Directiva 93/13/CEE.
      Legea amintita, prin art. 1 al. 3, interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. Cu privire la incidenta acestui act normativ, instanta, avand in vedere obiectul contractului de credit nr. 139/2008 si faptul ca acesta este un contract de credit pentru nevoi personale, cf. art. 1.3, retine ca aceasta lege este pe deplin aplicabila, alaturi de dispozitiile generale privind protectia consumatorilor, cuprinse in OG 21/1992. Nu se poate retine incidenta Leg. 190/1999 deoarece aceasta priveste creditul ipotecar pentru ivestitii imobiliare si nici OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, acest act a aparut ulterior incheierii conventiei dintre reclamant si Banca.
      La aceeasi concluzie se ajunge si daca se are in vedere jurisprudenta CJCE desprinsa, in special, din cauza C-484/2008 - Caja de Madrid si din Ordonanta Curtii ( Camera a opta) din 16.11.2010 ( cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulate de Krajsky sud v Presove – Republica Slovaca – cauza C-76/2010. In aceasta Ordonanta, CJCE a stabilit ca instanta nationala este obligata sa aprecieze, din oficiu, caracterul abuziv al unei clauze contractuale, inclusiv in cazul in care consumatorul se abtine sa invoce caracterul abuziv al acestei clauze, fie pentru ca nu isi cunoaste drepturile, fie pentru ca este descurajat sa le invoce din cauza cheltuielilor pe care le-ar implica o actiune in justitie.
      Art. 4 din Leg. 193/2000 defineste clauza abuziva ca fiind o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul, daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. In lumina dispozitiilor al. 2 din art. 4, o clauza este abuziva daca nu a fost negociata cu consumatorul si daca este inclusa intr-un contract de adeziune ( contract preformulat, in care consumatorul nu poate interveni).
      Cu privire la dovada negocierii clauzei, art. 4 al. 3 teza finala instituie in sarcina comerciantului aceasta obligatie, respectiv, in speta de fata, in sarcina Bancii. Banca nu a facut dovada ca ar fi negociat clauza supusa discutiei asa incat aceasta apare ca abuziva. Caracterul abuziv este insa determinat mai ales de dezechilibrul semnificativ pe care l-a creat clauza inserata in art. 10.7, intre drepturile Bancii si obligatiile reclamantului. Astfel, desi in chiar ziua in care Banca a emis adresa prin care notifica garantul ipotecar cu privire la declararea scadentei anticipate, a acceptat de la reclamant plata sumei de 575 lei in contul aferent creditului acordat prin contractul nr. 139/2008. In aceste conditii, nu rezulta care au fost motivele pentru care, in acelasi timp, Banca a acceptat plata in continuare a creditului, dar, in acelasi timp, l-a declarat scadent anticipat iar, cateva zile mai tarziu, a cesionat creanta.
      Dezechilibrul creat intre drepturile si obligatiile partilor din contractul de credit nr. 139/2010 este evident atata vreme cat creanta Bancii asupra reclamantului a fost cesionata paratei 2, societate nebancara, supusa nu normelor speciale din domeniul bancar, ci normelor generale, iar reclamantul nu mai este la adapostul nici al legislatiei specifice din domeniul protectiei consumatorilor si nici la adapostul conventiei incheiate cu Banca.
      De asemenea, caracterul abuziv al clauzei inserate in art. 10.7 rezulta din modalitatea evaziva si incompleta  in care a fost redactata, in masura in care clientul, lipsit  de cunostinte juridice, putea presupune, cel mai probabil, chiar daca ar fi agreat acea clauza, ca cesiunea s-ar produce catre un creditor avand acelasi statut, respectiv de societate bancara si nici intr-un caz catre o societate cu raspundere limitata care nu este supusa niciunei reglementari protective pentru client.
      Raportat considerentelor expuse, va fi admisa cererea privind constatarea nulitatii absolute partiale a contractului nr. 139/2008 si va fi anulata clauza prevazuta de art. 10.7 din acest contract.
      Instanta va admite si petitul privind constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de cesiune din data de 20.12.2010 si a actelor aditionale care privesc creanta ce decurge din contractul nr. 139/2010 apreciind urmatoarele:
      Nulitatea este sanctiunea prin care actul juridic este lipsit de efectele ce contravin legii care intereseaza ordinea publica sau bunele moravuri, fraudeaza legea sau interesele individuale.
      Sanctiunea este fundamentata si in conditiile in care actului juridic ii lipseste cauza sau aceasta este ilicita, imorala sau falsa. Prevederile art. 966 c.civ. statueaza asupra lipsei efectelor unei obligatii fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita; iar art. 968 defineste cauza nelicita ca fiind aceea prohibita de legi, contrara bunelor moravuri si ordinii publice.
      Contractul de cesiune de creanta, are, fata de cele expuse mai sus, o cauza imorala cata vreme, desi contractul de credit a fost unul garantat, cf. art. 7.1., atat de reclamant, cat si de garantul ipotecar, in solidar si, de asemenea, si prin instituirea unei ipoteci de rang I asupra unui imobil apartinand garantului, Banca nu a incercat sub nicio forma sa-si indestuleze creanta urmarind fie garantii, fie garantia imobiliara. Apare intrebarea, retorica, a rostului constituirii acestor garantii, daca ele nu sunt uzitate, in caz de neindeplinire a obligatiilor contractuale, a scopului achitarii, de catre reclamant, a taxelor pentru inscrierea ipotecii in CF si pentru evaluarea imobilului ipotecat.
      Asadar cauza, componenta a vointei juridice care reflecta scopul pentru care s-a incheiat actul juridic, este, in situatia concreta, contrara bunelor moravuri si conduce inevitabil la constatarea nulitatii actului juridic astfel incheiat.
        Instanta mai retine si ca actul juridic al acceptarii platii, in contextul in care imediat dupa aceea s-a declarat creditul scadent, poate fi considerat un abuz de drept si, de aceea, actele subsecvente, chiar in masura in care reprezinta efectele unor clauze contractuale, nu vor mai beneficia de protectia art.969 C.civ si a fortei coercitive a statului.
      
      Raportat considerentelor expuse, avand in vedere admiterea petitelor principale ale actiunii, 1 si 2, va fi admis si cel de-al treilea petit si se va dispune restabilirea situatiei anterioare, in sensul repunerii de catre Banca a reclamantului pe contul curent al creditului contractat prin contractul nr. 139/2008.
      In temeiul art. 274 Cod Procedura Civila, vor fi obligate paratele la plata de cheltuieli de judecata catre reclamant, constand in onorariu de avocat si taxa judiciara de timbru, fiecare cate 1/2 din aceste cheltuieli.
      In temeiul art. 18 din OUG 51/2008, paratele vor fi obligate sa achite, catre stat, cu titlu de cheltuieli de judecata, suma cu care i-a fost redusa reclamantului taxa judiciara de timbru, 2.536,5 lei, care se va imparti in mod egal intre cele doua parate.

PENRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE



      Admite actiunea formulata si precizata de reclamantul T. C., cu domiciliul in Brasov, V. C., nr. x, bl. B28, Ap. 26, in contradictoriu cu paratele MKB R. BANK SA, cu sediul in Tg. M., Bvd. xxxxxxxxx, nr.x, jud. Mures, prin Suc. Brasov, cu sediul in Brasov, Bvd. yyyyyyyy, nr. x si SC C. R. M. SRL, cu sediul in Bucuresti, Bvd. C., nr. xxx, cladirea B. C.M, Et. 1, Sect. 2 si, in consecinta:
      Constata nulitatea absoluta partiala a contractului de credit nr. 139/2008, incheiat intre reclamant si parata MKB R. SA in privinta clauzei prevazute de art. 10.7.
      Constata nulitatea absoluta partiala a contractului de cesiune de creanta din data de 20.12.2010 si a actelor aditionale, in privinta contractului de credit nr. 139/2008, incheiate intre parate.
      Dispune restabilirea situatiei anterioare datei de 16.12.2010 si obliga pe parata MKB R. sa-l repuna pe reclamant pe contul curent al creditului cf. contractului nr. 139/2008.
      Obliga fiecare parata sa achite reclamantului suma de cate 3.268,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
      Obliga paratele sa achite statului, cu titlu de cheltuieli de judecata, cate 1.268,25 lei.
      Cu apel in 15 zile de la comunicare.
      Pronuntata in sedinta publica, azi, 07/11/11.

   

5