Raspundere civila delictuala

Pe rol fiind solutionarea recursului declarat de paratul MUNICIPIUL BRASOV PRIN PRIMAR  impotriva sentintei civile nr. 8222/21.06.2010 pronuntata de Judecatoria  Brasov  in dosarul nr.24640/197/2009 in contradictoriu cu reclamanta  SC B. A. V. I. G. SA .
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns: d-na avocat M. K. I. in substituirea d-lui avocat R. A., pentru recurentul – parat  MUNICIPIUL BRASOV PRIN PRIMAR  si d-na avocat Cristina Nistorescu cu imputernicire avocatiala la dosarul de fond,  pentru intimata – reclamanta  SC B. A. V. I. G. SA
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta, dupa care:
Reprezentanta conventionala a recurentului – parat depune la dosarul cauzei taxa judiciara de timbru in suma de 47 lei si timbru judiciar de 3 lei, pe care instanta le anuleaza.
Partile, prin reprezentanti conventionali,  arata ca nu au cereri noi de formulat in recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus, instanta  constata cauza in stare de judecata , inchide  dezbaterile si acorda cuvantul asupra cererii de recurs.
Recurentul – parat  MUNICIPIUL BRASOV PRIN PRIMAR,  prin reprezentant conventional, solicita admiterea recursului,  astfel cum a fost formulat, modificarea in tot a sentintei recurate in sensul respingerii actiunii reclamantei ca fiind nelegala si netemeinica. Cheltuielile de judecata urmeaza a le solicita pe cale separata.  Depune la dosar practica judiciara.
Reprezentantul conventional al intimatei – reclamante solicita respingerea cererii de recurs si mentinerea hotararii instantei de fond ca legala si temeinica. Nu solicita cheltuieli de judecata. 
Instanta ramane in pronuntare  in raport de actele de la dosarul cauzei.


TRIBUNALUL,

      Deliberand asupra recursului comercial de fata,retine ca:
      Prin sentinta civila nr.8222 din data de 21.06.2010 Judecatoria Brasov a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta SC B.A. V. I. G. SA,in contradictoriu cu paratul MUNICIPIUL BRASOV,prin PRIMAR si in consecinta :
-a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 1033,50 lei reprezentind despagubiri la care se va calcula dobinda legala incepind cu data de 09.11.2009 si pina la data achitarii efective a debitului principal;
-a obligat paratul sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 96,68 lei reprezentind taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta,instanta de fond a retinut urmatoarele:
      La data de 27.07.2006 autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de inmatriculare BV-x-x, proprietatea  SC H.S. G. SRL , condus de martorul C. N. A., a fost avariat ca urmare a unui accident care s-a produs in mun Brasov, pe str. Dobrogeanu Gherea din cauza  unei gropi din carosabil nesemnalizate corespunzator. Acest aspect rezulta din anexa nr.2 eliberata de IPJ Brasov – Biroul Politiei Rutiere pe baza declaratiei conducatorului auto .
      Declaratia pe proprie raspundere a persoanei implicate in accident cu privire la cauzele producerii acestuia, aspectele constatate personal de agentul de politie cu privire la identitatea persoanei prezente in fata sa si a faptelor evocate si consemnate fac dovada deplina pina la inscrierea in fals conform art.1171 si 1173 C.civ.
      In ce priveste realitatea aspectelor declarate de conducatorul auto, parata avea posibilitatea probarii contrariului, in conformitate cu disp.art.1169 C.civ. Aceasta s-a rezumat insa la a afirma ca nu exista nici un act constatator al existentei unor gropi in carosabil, nesemnalizate la momentul producerii accidentului.
      Fata de aspectele prezentate mai sus instanta a retinut ca evenimentul rutier in urma caruia a fost avariat autoturismul cu nr.de inmatriculare BV- 15 ASV  s-a produs din cauza  a doua guri de canal neacoperite  in suprafata asfaltica a carosabilului .
      In drept instanta a retinut ca dispozitiile art.998 si 999 C.civ. stabilesc angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a celui care a cauzat altuia prin fapta sa ilicita un prejudiciu, cu vinovatie, intre fapta savirsita si prejudiciu existind un raport de cauzalitate.
      Aplicind aceste dispozitii legale in cauza de fata instanta a apreciat ca sunt indeplinite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale a paratului Municipiul Brasov.
      Astfel fapta ilicita a paratului a fost dovedita si consta in neindeplinirea obligatiilor ce reveneau paratei conform art.2 din HG 85/2003 in vigoare la data producerii accidentului, „administratorul drumului public este obligat sa asigure viabilitatea acestuia, sa aplice, sa instaleze, sa intretina si sa tina evidenta mijloacelor de semnalizare rutiera si a echipamentelor destinate sigurantei circulatiei”Totodata, potrivit art.5 al.3 din OUG 195/2002 „in caz de producere a unui eveniment rutier ca urmare a starii tehnice a drumului public sau a semnalizarii necorespunzatoare a obstacolelor ori lucrarilor ce se executa pe acesta, administratorul drumului public, respectiv executantul lucrarilor, raspunde contraventional, civil sau penal, dupa caz”.
      Fapta ilicita a paratului se concretizeaza in neindeplinirea obligatiei legale de a asigura intretinerea strazii, astfel incit traficul sa se poata desfasura in conditii optime. In ce priveste vinovatia aceasta exista sub forma neglijentei in ceea ce priveste neindeplinirea obligatiei legale.
      Prejudiciul a fost probat conform inscrisurilor aflate la dosar respectiv factura  fiscala din 25.09.2006( fila 11 dosar) si consta in contravaloarea lucrarilor de reparatii pentru remedierea avariilor constatate la autoturism.
      Raportul de cauzalitate a fost probat prin anexa 2 emisa de IPJ Brasov – Biroul politiei rutiere ( fila 14 ) care se bucura de prezumtia de validitate si autenticitate, prezumtie ce nu a fost rasturnata prin proba contrara.
      La data producerii accidentului autoturismul era asigurat facultativ la societatea reclamanta prin contractul de asigurare seria AVA nr 0222124/01.09.2005( fila 18). In urma intocmirii dosarului de dauna nr.AVA/BV/2747/06 reclamanta a achitat proprietarei autoturismului avariat contravaloarea reparatiilor in cuantum de 1033,50 lei astfel cum rezulta din  OP nr. 3904/07.11.2006( fila 10 dosar ) .
      Potrivit art.22 din L 136/1995 asiguratorul are drept de regres, in limita indemnizatiei platite, impotriva persoanei vinovate de producerea accidentului in care a fost avariat autoturismul asigurat.
      Avind in vedere aspectele retinute, in temeiul art. 998,999 C.civ instanta l-a obligat pe parat sa plateasca reclamantei suma de 1033,50 lei reprezentind despagubiri.
      In ce priveste cererea reclamantei de obligare a paratului la plata dobanzii legale calculate de la data introducerii actiunii instanta a retinut ca este intemeiata astfel ca a obligat paratul la plata dobinzii legale ce se va calcula potrivit cu disp.art.3 din OG 9/2000 pina la data platii efective a debitului.
      In temeiul art.274 C.or.civ. instanta  a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 1033,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs in termen legal paratul MUNICIPIUL BRASOV,prin PRIMAR,solicitand admiterea acestuia,modificarea in tot a hotararii atacate,in sensul respingerii actiunii reclamantei ca fiind nelegala si netemeinica;cu cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului,recurentul a aratat urmatoarele:
      Prin cererea de chemare in judecata reclamanta a aratat ca,la data de 27.07.2006,autoturismul cu nr. de inmatriculare BV 15 ASV a suferit avarii dupa ce a intrat   intr-o groapa aflata in carosabil si nesemnalizata, pe str D.G. .
      Prima instanta retine ca existenta gropilor nesemnalizate pe carosabil si starea tehnica necorespunzatoare a drumului public rezulta din Anexa 2 intocmita de organul de politie.
      Recurenta arata ca nu exista insa nici un act constatator al existentei unei gropi nesemnalizate pe carosabil,in data si in locul indicat de reclamanta.
      Anexa nr.2 este intocmita de politie in mod exclusiv pe baza declaratiei date de conducatorul auto C. A.,declaratie care nu cuprinde nici o mentiune cu privire la starea carosabilului,iar vreo cercetare suplimentara nu a fost facuta in cauza de catre organele de politie.
      Plansele foto nu au relevanta juridica in speta si nu sunt de natura sa dovedeasca vreo culpa a recurentei in privinta avariilor despre care reclamanta pretinde ca s-au produs.Acestea au fost realizate la aproximativ trei luni de la data producerii pretinsului eveniment rutier.
      Declaratia conducatorului auto C. A. la organele de politie este data in scopul de a primi despagubirea in baza politei de asigurare si pentru a inlatura o eventuala culpa a sa in conducerea vehiculului.
      Sarcina probei revine celui care cere despagubirea,victima prejudiciului trebuind sa faca dovada faptului ilicit,a raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciu,a vinovatiei autorului prejudiciului.
      Prima instanta a stabilit vinovatia recurentului in baza unui singur inscris- Anexa 2,care nu se poate corobora cu vreo alta proba administrata in cauza.
      Instanta de fond a apreciat ca parata trebuia sa-si probeze nevinovatia,ignorand principiul de drept civil „actori incubit probatio”.
      Prima instanta a apreciat ca parata trebuie sa faca dovada unor fapte negative:ca nu a fost o gropa in carosabil,ca nu s-au respectat semnele de circulatie si viteza legala in zona.
      Din probele administrate in cauza nu reiese vreo culpa a recurentei in administrarea drumului public,nu poate fi stabilita cu certitudine existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
      Nu s-a facut nici o investigatie amanuntita daca s-au respectat de catre conducatorul auto limita legala de viteza sau daca a condus sau nu in stare de ebrietate.
      In aceasta situatie,recurenta precizeaza ca nu exista nici o proba din care  sa rezulte vinovatia sa, care nu trebuie prezumata,ci dovedita de catre reclamant
      Mai arata recurenta ca aceasta nu a savarsit nici o fapta ilicita si ca nu se poate retine nici existenta vreunui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
      In drept, recurenta invoca dispozitiile art.304 pct.9,art.304 indice 1 si art.312  Cod procedura civila.
      Cererea de recurs a fost legal timbrata.(fila 17)
      Intimata SC B. A. V. I. G. SA a depus la dosar intampinare,prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea hotararii atacate ca legala si temeinica.
      Se arata ca fapta ilicita a constat in nerespectarea de catre recurenta a obligatiilor legale referitoare la administrarea si exploatarea drumului public prevazute de OG nr.43/1997 si OUG nr.195/2002,in sensul ca nu a mentinut drumul public intr-o stare corespunzatoare desfasurarii traficului rutier in conditii de siguranta.(art.40 alin.1 din OG nr.43/1997,art.5 alin.2 din OUG nr.195/2002,art.2 din HG nr.85/2003)
      Faptul ca la data producerii accidentului,pe strada D. G. din Brasov,drumul public se afla intr-o stare tehnica necorespunzatoare,pe acesta aflandu-se o groapa nesemnalizata,rezulta din Anexa nr.2 si din declaratiile conducatorului auto.
      Eliberarea Anexei 2 se face de catre organul de politie numai dupa ce acesta examineaza personal autovehicululul pentru constatarea avariilor,putand refuza intocmirea acestei anexe daca exista suspiciuni privind modul de producere a avariilor si putand aplica o sanctiune contraventionala daca apreciaza ca a fost incalcata vreo regula de circulatie.
      Anexa 2 este un inscris autentic conform art.1171 Cod civil astfel incat se bucura de prezumtia de autenticitate si validitate,avand opozabilitate erga omnes,inclusiv paratei. In privinta constatarilor personale ale organului constatator face proba pana la inscrierea in fals,iar in privinta celorlalte mentiuni pana la proba contrara.In consecinta,data cprezentarii conducatorului auto la politie,identificarea acestuia si a autovehiculului,avariile produse,fiind constatate personal fac proba pana la inscrierea in fals.
      Declaratia conducatorului auto data in cadrul dosarului de dauna serveste pentru producerea de consecinte juridice,avand valoarea unei declaratii pe proprie raspundere data sub sanctiunea prevazuta de art.292 si 215 Cod penal. Ea are forta probanta a unui inscris sub semnatura privata.facand dovada pana la proba contrara,beneficiind de prezumtia de buna-credinta,cata vreme nu s-a facut dovada relei credinte.
      Parata nu a facut dovada contrara,.apararile sale limitandu-se la a contesta valoarea probatorie a Anexei nr.2,anexa care instituie o prezumtie legala relativa de autenticitate si validitate,prezumtie pe care parata nu a rasturnat-o.
      Intre fapta ilicita ce a constat in nerespectarea de catre parata a dispozitiilor legale aratate anterior si  prejudiciul suferit exista un raport de cauzalitate,intrucat din cauza gropii aflate pe drumul public aflat in administrarea paratei,autoturismul asigurat la societatea intimata a fost avariat,iar pentru repararea acestuia s-a achitat indemnizatia de asigurare.
      In ceea ce priveste vinovatia paratei,aceasta,in calitate de administrator al drumului public,a dat dovada de neglijenta,intrucat nu a mentinut drumul in stare tehnica corespunzatoare desfasurarii traficului in conditii de siguranta si nici nu a semnalizat obstacolul de pe drumul public,punand in pericol siguranta circulatiei.
      Sustinerile recurentei referitoare la culpabilizarea conducatorului auto nu pot fi primite,intrucat acesta nu a fost sanctionat de catre organele de politie pentru abateri de la normele de circulatie.
      Parata nu a facut dovada ca drumul era in buna stare,semnalizat corespunzator etc.
      In drept,intimata invoca dispozitiile art.308 alin.2 Cod procedura civila.(filele 12-15)
      Examinand sentinta civila recurata,in raport de motivele aratate in cererea de recurs,de actele si lucrarile dosarului,precum  si de dispozitiile legale incidente in cauza,instanta constata ca recursul este nefondat,pentru urmatoarele considerente:
      In mod corect instanta de fond a constatat faptul ca,in pezenta cauza,sunt indeplinite cumulativ conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie,prevazute de art.998 si art.999 Cod civil,in persoana paratului Municipiul Brasov,prin Primar.
        Astfel,din declaratia pe proprie raspundere a conducatorului auto coroborata cu anexa nr.2 intocmita de organele de politie,rezulta ca autoturismul condus de numitul C.N A. a fost avariat ca urmare a intrarii acestuia intr-o groapa nesemnalizata corespunzator,aflata pe strada Dobrogeanu Gherea din Brasov,drum aflat in administrarea paratului.
        In consecinta,fapta ilicita savarsita de parata,constand in neindeplinirea obligatiei prevazute de art.2 din HG nr.85/2003,a avut drept consecinta producerea unui prejudiciu(egal cu contravaloarea reparatiilor autoturismului),ce este necesar a fi reparat.
      Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu este neindoielnica,din aceleasi inscrisuri probatorii(declaratia pe proprie raspundere a conducatorului auto si anexa nr.2 intocmita de organele de politie)rezultand faptul ca,din cauza gropii aflate pe drumul public aflat in administrarea recurentei,autoturismul asigurat la societatea intimata a fost avariat,iar pentru repararea acestuia s-a achitat indemnizatia de asigurare.
      Vinovatia imbraca forma neglijentei in ceea ce priveste neindeplinirea obligatiei legale de intretinere a drumul public,asa cum in mod corect a retinut instanta de fond.
      Recurenta a sustinut ca Anexa nr.2 nu face dovada vinovatiei sale,intrucat,pe de-o parte, nu poate fi coroborata cu nici un alt mijloc de proba,iar pe de alta parte,a fost intocmita de politie in mod exclusiv in baza declaratiei conducatorului auto,declaratie data de acesta „pro causa”,pentru a incasa despagubirea in baza politei de asigurare.
      Aceasta aparare nu poate fi retinuta insa de instanta,pentru urmatoarele considerente:
      Anexa nr.2 reprezinta un act autentic conform art.1171 Cod civil,astfel incat face dovada in privinta constatarilor personale ale organului constatator pana la inscrierea in fals. De asemenea,declaratia conducatorului auto reprezinta un mijloc de proba admisibil in procesul civil ca inscris sub semnatura privata,ce face dovada pana la proba contrara,proba pe care recurenta parata nu a facut-o in cauza de fata.
      In consecinta,intrucat reclamanta s-a supus dispozitiilor art.1169 Cod civil potrivit carora acesteia ii revine sarcina probei pretentiilor sale,era randul paratei sa faca dovada contrara,in sensul de a proba indeplinirea obligatiei prevazute de art.2 din HG nr.85/2003.
      Recurenta parata nu a reusit sa faca dovada faptului ca la data producerii accidentului de circulatie  strada D. G. era intretinuta in mod corespunzator sau,dupa caz, semnalizata corect,astfel incat in mod temeinic si legal instanta de fond a retinut vinovatia acesteia in producerea prejudiciului pretins de reclamanta.
      Fata de cele expuse anterior,in conformitate cu prevederile art.312 alin.1 C.proc.civ.,instanta urmeaza sa respinga recursul declarat impotriva sentintei civile civile nr.8222 din data de 21.06.2010,pronuntata de Judecatoria Brasov.
      
      
      PENTRU ACESTE MOTIVE
      IN NUMELE LEGII
      DECIDE:
      
      
      Respinge recursul declarat de recurentul Municipiul Brasov,prin Primar,cu sediul in mun.Brasov, bd.E. nr.x,jud.Brasov,impotriva sentintei civile nr.8222 din data de 21.06.2010,pronuntata de Judecatoria Brasov.
      Irevocabila.
      Pronuntata in sedinta publica azi,11.03.2011.
 


   

5