Dizolvarea si lichidarea voluntara a societatii. Legea aplicabila.

Dizolvarea si lichidarea voluntara a societatii. Legea aplicabila.
         
         Prin sentinta civila nr. 44/17.10.2007, pronuntata de Tribunalul Brasov in dosar nr. 2447/62/2007 s-a respins exceptia lipsei de interes a reclamantei.
         S-a respins actiunea formulata de reclamanta S.C. „M.O” S.A. Bucuresti, in contradictoriu cu parata S.C. „T” S.A. prin lichidator C.I.T. S.P.R.L., avand ca obiect anularea Hotararii Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor S.C. „T” S.A.  nr. 2/23 februarie 2007.
         S-au admis cererile de interventie accesorie in interesul paratei formulate de intervenientele A.V.A.S.
         A retinut Tribunalul ca, prin Hotararea nr. 2/23.01.2007 Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor de la S.C. „T” S.A. s-a aprobat Programul de restructurate totala a societatii in conditiile propuse de A.V.A.S., dizolvarea si lichidarea voluntara a societatii, numirea administratorului unic A.L. si a fost stabilita indemnizatia acestuia.
         Relativ la neindeplinire formalitatilor de convocare prevazute de legislatia pietei de capital si incalcarea dispozitiilor art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990, instanta a retinut ca in speta sunt incidente dispozitiile speciale ale O.U.G. Nr. 3/2007 privind unele masuri pentru restructurarea si/sau privatizarea unor societati din portofoliul A.V.A.S.
         Acest act normativ cuprinde dispozitii derogatorii atat de la Legea nr. 31/1990, cat si de la Legea Nr. 297/2004 si Regulamentul CNVM Nr. 1/2006.
         Astfel art. 3 din O.U.G. nr. 3/2007, prevede la alin. 1 „In situatia in care A.V.A.S. decide declansarea procedurii de lichidare voluntara, adunarile generale ale actionarilor se vor intruni in termen de 5 zile de la data solicitarii A.V.A.S.”.
         Aliniatul 2 al aceluiasi articol prevede: „Prin derogare de la prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, convocarea va fi publicata intr-un cotidian national de larga difuzare  si in unul dintre ziarele de larga raspandire din localitatea in care se afla sediul societatii comerciale, cu cel putin 3 zile inainte de data intrunirii adunarii generale a actionarilor”.
         In aceste conditii termenul de 25 de zile dinte data publicarii convocatorului si data Adunarii Generale prevazut de art. 137 din Regulamentul CNVM 2/2006 nu este aplicabil in speta.
         Relativ la sustinere reclamantei in sensul ca hotararea atacata a fost adoptata cu incalcarea dispozitiilor art. 35 lit.f din Statutul societatii parate, care precizeaza ca hotararea Adunarii Generale a Actionarilor trebuie luata cu unanimitate, instanta a retinut ca in speta dedusa judecatii, dizolvare societatii s-a facut in baza unor acte normative speciale : O.U.G. nr. 3/2007 si Legea nr.137/ 2002, astfel ca nu devin aplicabile prevederile ordinului 35/lit.f din Statutul societatii.
         Avand in vedere dispozitiile legale susmentionate AGEA S.C. „T” S.A. nr. 2/23 februarie 2007 a fost legal convocata, de Consiliul de Administratie. Aceste dispozitii derogatorii de la dreptul comun devin aplicabile in speta tocmai datorita urgentei si importantei declansarii procedurii de restructurare si/sau lichidare voluntara.
         Relativ la sustinerea reclamantei in sensul ca prin adoptarea hotararii atacate au fost prejudiciate interesele societatii si ale actionarilor, instanta a retinut ca sunt neintemeiate.
         Hotararile adoptate de AGEA S.C. „T” S.A. Brasov din 23 februarie 2007 au avut la baza dispozitiile O.U.G. 3/2007 privind unele  masuri pentru restructurarea si/sau privatizarea unor societati din portofoliul A.V.A.S. motivat de faptul ca programele de restructurare implementate in perioada anterioara nu au rezolvat problema eficientizarii activitatii S.C. „T” S.A. Brasov.
         Prin adoptarea in AGEA din 23 februarie 2007 a hotararii de restructurare urmata de dizolvarea si lichidarea voluntara a S.C. „T” S.A. Brasov conform O.U.G. nr. 3/2007 s-a avut in vedere si aplicarea masurilor cu caracter de protectie speciala adoptata prin O.U.G. nr. 116/2006, in sensul acordarii sumelor compensatorii salariatilor care vor fi disponibilizati ca urmare a concedierii colective in cadrul procedurii dizolvarii si lichidarii voluntare, lichidatorul va efectua plati in contul creantelor creditorilor, iar in conformitate cu dispozitiile art. 38 lit.h din Legea nr. 137/2002 platile urmeaza a fi facute inclusiv in contul actionarilor, astfel incat acestia nu vor suferi nici un prejudiciu urmare lichidarii voluntare a societatii.
         Pentru aceste considerente instanta a respins actiunea reclamantei S.C. „M.O.” S.A. in contradictoriu cu parata S.C. „T” S.A.
         S-au admis cererile de interventie formulate in interesul paratei de intervenientele A.V.A.S. si S.C. „F.I.” S.R.L.
         Impotriva acestei solutii a declarat apel reclamanta S.C. „M.O.” S.A. aducandu-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie solicitand admiterea apelului si schimbarea in parte a sentintei, in sensul admiterii cererii reclamantei cu consecinta anularii Hotararii AGEA S.C. „T” nr. 2/23.02.2007.
         S-au solicitat cheltuieli de judecata.
         In expunerea motivelor de apel s-a aratat ca, instanta de fond in mod gresit a respins cererea subscrisei de efectuare a unei expertize prin aceasta incalcandu-si rolul activ.
         Astfel, expertiza multidisciplinara putea stabili care sunt cauzele situatiei financiare a societatii si daca atragerea de capital ar fi putut relansa S.C. „T” S.R.L., aspecte determinante pentru a se putea aprecia asupra criticii de nulitate. Ori, respingand proba utila s-a incalcat art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, prin care instantei ii revenea obligatia de a stabili corect o stare de fapt.
         Cu privire la fondul cauzei gresit s-a apreciat de instanta ca nu sunt aplicabile art. 35 lit. j din Statut, ci O.U.G. nr. 3/2007 si Legea nr. 137/2002, intrucat cele doua constituie norma speciala, iar in materia aspectelor nereglementate se aplica dreptul comun, Legea nr. 31/1990. Astfel, conform art. 35 lit.f din Statut, adoptarea masurii de dizolvare si lichidarea S.C. „T” S.R.L. se face cu unanimitatea de voturi si  nu cu majoritatea, cum a retinut instanta fondului cauzei, fara a  indica textul de lege ce sa justifice solutia.
         Gresit a retinut instanta corectitudinea convocatorului din punct de vedere al publicarii si al continutului. Astfel s-a incalcat art. 137 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, ce prevedea respectarea unui termen de 25 zile, s-au  incalcat art. 134 alin. 2 din Regulamentul CNVM si art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990, intrucat din cuprinsul convocatorului lipsesc date cu privire la numele persoanelor propuse pentru functia de administrator, localitatea domiciliului si calificarea profesionala; totodata, s-a incalcat art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990 prin votarea in cadrul AGEA a unor probleme ce nu figurau pe ordinea de zi a convocatorului.
         Legat de aceste critici s-a aratat ca, in mod eronat s-a apreciat ca O.U.G. nr. 3/2007 deroga de la prevederile Regulamentului CNVM, textul de lege derogand doar de la prevederile Legii nr. 31/1990. Ori, prin art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 3/2007 s-a instituit o norma  de stricta interpretare si aplicare, ce nu deroga de la prevederile Regulamentului CNVM.
         Se mai arata ca, in mod eronat s-a retinut ca, dizolvarea societatii asigura respectarea intereselor actionarilor si S.C. „T” S.R.L., astfel Hotararea AGEA are drept fundament un Program de restructurare ce nu stabileste nici o masura de protectie a actionarilor minoritari si contine masuri insuficient argumentate si analizate in legatura cu posibilitatea vanzarii in grup ori separat a activelor S.C. „T” S.R.L. ca si posibilitatea reala de respectare a obligatiei de mentinere a obiectului actual de activitate pentru o perioada de minim 10 ani. Pe de alta parte, instanta de fond a ignorat materialul probator, respectiv Programul de restructurare, ce prevedea inchiderea de sectii, ca si criteriile de angajare a fostilor salariati de noul cumparator, numarul de salariati necesar continuarii activitatii, respectiv sansele reale de reangajare, sub aspectul specializarii profesionale. In plus, prin masura dezvoltarii nu se protejeaza interesele actionarilor, in Program nefiind prevazuta vreo suma ce urmeaza a fi distribuita actionarilor ei fiind cuprinsi in ordinea de preferinta pe ultimul loc, dupa toti creditorii, si numai in masura in care mai raman sume de distribuit.
         Astfel nu s-au respectat dispozitiile art. 116/2006 si nici ale art. 38 lit.h din Legea nr. 137/2002, singura masura oportuna pentru S.C. „T” constituind-o vanzarea de actiuni. Ori, instanta de fond a ignorat posibilitatea rentabilizarii societatii prin atragerea de capital in conditiile in care legislatia ofera multiple posibilitati de salvgardare a unei societati.
         Apelul este neintemeiat.
         Prin incheierea de sedinta din 3.10.2007, in temeiul art. 167 Cod procedura civila instanta a respins proba cu expertiza tehnica si contabila, apreciind ca aceasta nu e utila, concludenta si pertinenta solutionarii cauzei. Ori respingerea unei probe, in conditiile in care aceasta nu are caracter obligatoriu, nu echivaleaza cu incalcarea unor norme imperative, fata de care instanta  avea obligatia de-a ordona  efectuarea expertizei conform art. 129 alin. 5 Cod procedura civila.
         Pe de alta parte, deliberand asupra caracterului util, pertinent si concludent al probei solicitate in raport de obiectul cauzei, corect a apreciat prima instanta ca administrarea probei cu expertiza nu poate fi justificata de aprecieri subiective cu privire la oportunitatea alegerii unei alte metode de restructurare. Ori imposibilitatea de a cenzura hotararile Adunarii Generale pentru aspecte de oportunitate  rezulta din art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, prin art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 3/2007 A.V.A.S. exercitandu-si in calitate de actionar majoritar, dreptul conferit de lege de-a aprecia asupra  masurii ce se impunea, respectiv restructurare totala prin lichidarea acesteia. Astfel  spus, nu instanta de fond a ignorat masura privatizarii prin vanzare de  actiuni, ci A.V.A.S. a analizat si decis  asupra oportunitatii ei.
         Nu se sustin criticile apelantei privitoare la incalcarea intereselor S.C. „T”, actionarilor si ale salariatilor.
         Astfel, corect s-a retinut de prima instanta ca, decizia de aprobare a Programului de restructurare, precum si de dezvoltare si lichidare voluntara s-a facut in acord cu O.U.G. 3/2007 avandu-se in vedere aplicarea masurilor cu caracter de protectie speciala  adoptate prin O.U.G. nr. 116/2006. Totodata, referitor la respectarea intereselor actionarilor, in mod corect s-a retinut ca lichidatorul va efectua plati in contul creantelor creditorilor, iar conform art. 38 lit.H din Legea nr. 137/2002, platile vor fi facute inclusiv in contul actionarilor fara ca acestia sa fie prejudiciati.
         Nu s-au exhibat probe in sensul prejudicierii intereselor salariatilor si actionarilor, iar o analiza pur teoretica si nedovedita nu poate conduce la concluzia ca Hotararea  AGEA 2/23.02.2007 este prejudicianta.
         In fine, relativ la prejudicierea S.C. „T”, retinem ca fata de art. 3 alin. 3 din O.U.G. nr. 3/2007, S.C. „T” ar fi putut avea un beneficiu real in urma lichidarii societatii, doar daca sumele rezultate in urma lichidarii ar fi fost superioare datoriilor societatii, ceea ce nu este cazul in speta iar daca nu s-ar fi decis lichidarea voluntara, incepand cu 1.03.2007, orice creditor ar  fi putut declansa procedura falimentului, lipsind salariatii de protectie sociala si eliminandu-se posibilitatea de a se continua fabricatia de tractoare.
         Relativ la critica privind nemotivarea sentintei apelate, respectiv nerespectarea dispozitiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila, ea nu se sustine, intrucat instanta de fond a retinut ca dezvoltarea societatii s-a facut conform O.U.G. 3/2007 si Legii nr. 137/2002 derogatorii de la dreptul comun,  s-a conchis ca art. 35 lit.F din Statutul societatii nu e aplicabil; totodata, prima instanta, a raspuns criticilor privind neindeplinirea formalitatilor de convocare, respectiv incalcarea art. 117 alin. 6 din Legea nr. 39/1990, prin aceea ca-n speta sunt aplicabile dispozitiile speciale ale O.U.G. nr. 3/2007.
         In ceea ce priveste sustinerea apelantelor ca este aplicabila numai legislatia pietei de capital, fata de calitatea S.C. „T” S.A. Brasov de societate deschisa, ea este contrazisa, chiar de insasi reglementarea O.U.G. 3/2007 fiind adoptata pentru societati deschise. Ori, avand in vedere ca ratiunea legii a fost de  a reglementa solutii pentru o situatie de urgenta si faptul ca Ordonanta nr. 3/2007 este ulterioara Legii 297/2004 si Regulamentului CNVM nr. 1/2006, rezulta ca: O.U.G. nr. 3/2007 se aplica cu prioritate prezentei cauze, se completeaza cu legislatia privind privatizare, cu legislatia  pietei de capital acolo unde O.U.G. nr. 3/2007 si cu Legea nr. 31/1990, unde sus amintitele acte normative nu reglementeaza.
         Astfel, termenul de convocare al A.G.E.A. este cel prevazut in O.U.G. nr. 3/2007 cat si in Legea nr. 137/2002, cel de 3 zile care a fost si respectat. Astfel, nu se sustine argumentul din sustinerea motivului de apel referitor la nederogarea prin O.U.G. nr. 3/2007 de la dispozitiile Regulamentului 1/2006, intrucat pe de o parte O.U.G. nr. 3/2007 a fost reglementata chiar pentru societatile deschise  aflate in dificultate financiara, iar pe de alta parte, odata cu aparitia O.U.G. nr. 3/2007 reglementata pentru societati deschise, prevederile Legii nr. 297/2004 si ale Regulamentului nr. 1/2006 raman aplicabile fie societatilor deschise care nu se afla in situatiile reglementate de O.U.G. nr. 3/2007 fie aspectelor pe care O.U.G. nr. 3/2007 nu le  acopera. Oricum, apelanta S.C. „M.O” nu poate justifica o nulitate a hotararii pentru nerespectarea termenului de  convocare, cata vreme a participat la dezbaterile adunarii si a avut posibilitatea  de-a cunoaste aspectele votului.
         In ceea ce priveste cvorumul majoritatii pentru adoptarea hotararii A.G.E.A. atacate, retinem ca dispozitiile art. 35 lit.f din Statutul Societatii sunt  aplicabile situatiilor in care masura ce  urma sa fie supusa dezbaterii reprezenta vointa societara. Ori, in cauza dizolvarea  si lichidarea au fost masuri impuse ca urmare a restructurarii totale a societatii conform O.U.G. nr. 3/2007. Astfel, conditiile cerute pentru adoptarea hotararii de lichidare voluntara si dizolvare sunt cele de la art. 329 din O.U.G.88/1997, fata de art. 54 din Legea nr. 137/2002, potrivit caruia dispozitiile Legii nr. 137/2002 se completeaza cu cele ale O.U.G. 88/1997.
         In fine, relativ la revocarea membrilor consiliului de administratie consecinta a desemnarii administratorului unic, ea este o masura subinteleasa, fata de dispozitiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 137/2002 si art. 150 din H.G. 577/2002. Astfel masura revocarii Consiliului de administratie este continuta chiar de numirea  administratorului unic, neputand fi  retinuta vreo vatamare a apelantei, pentru neincluderea acestui punct  in mod expres in convocator.
         Totodata, lipa din convocator a mentiunii prevazute de art. 117 alin. 6  din Legea nr. 31/1990 nu a vatamat apelanta intrucat lista cuprinzand numele, domiciliu si calificarea profesionala a persoanelor propuse pentru functia de administrator a fost pusa la dispozitia actionarilor.
         Fata de ratiunile de fapt si de drept sus amintite conform art. 296 Cod procedura civila, Curtea a respins apelul declarat de reclamanta  S.C. „M.O.” S.A. impotriva sentintei civile nr. 44/17.10.2007, pronuntata de Tribunalul Brasov – Sectia comerciala si de contencios administrativ in dosar nr. 2447/62/2007, pe care a pastrat-o.
         Vazand art. 274 Cod procedura civila, instanta a obligat pe  apelanta sa plateasca intimatei S.C. „T” S.A. suma de 230.056,75 lei cheltuieli de judecata si 20251,44 lei, intimatei S.C. „F.I.” S.R.L., cu acelasi titlu.
        Decizia nr.11/Ap din 29 ianuarie 2008 – C.V.