Drepturi salariale ale magistratilor, privind valoarea sectoriala de referinta

Drepturi salariale ale magistratilor, privind valoarea
sectoriala de referinta

Constata ca, prin cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta Babus Maria Mirela in calitate de grefier la Tribunalul Covasna s-a solicitat in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Brasov, Tribunalul Covasna, Ministerul Economiei si Finantelor si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii sa se dispuna obligarea paratilor la plata diferentelor de salarii, calculate pe baza valorii  de referinta sectoriala prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica si a coeficientilor de  multiplicare prevazuti de lege, corectate periodice  in raport cu evolutia preturilor de consum, in conditiile stabilite de lege pentru determinarea si corectia valorii de referinta sectoriala prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica, sume actualizate in raport cu indicele de inflatie la data  platii efective astfel:
- pentru perioada 1.01.2005-20.09.2005 – la valoarea de referinta sectoriala de 264,7 lei, conform OG 9/2005;
- pentru perioada 1.10.2005 – 31.01.2006, la valoarea de referinta sectoriala de 297,4 lei, conform OG 9/2005;
- pentru perioada 1.02.2006 – 31.08.2006, la valoarea de referinta sectoriala de 312,3 lei, conform OG 3/2006;
- pentru perioada 1.09.2006-31.12.2006, la valoarea de referinta sectoriala de 331 lei, conform OG 3/2006;
- pentru perioada 1.01.2007-31.03.2007, la valoarea de referinta sectoriala de 358 lei, conform OG 10/2007;
- pentru perioada 1.04.2007-30.09.2007, la valoarea de referinta sectoriala de 365 lei, conform OG 10/2007;
- pentru perioada 1.10.2007-31.12.2007 la valoarea de referinta sectoriala de 405 lei, conform OG 10/2007;
in raport cu valoarea de referinta sectoriala pentru care au fost calculate salariile in perioadele de mai sus.
- se solicita ca incepand cu 1.04.2008 valoarea sectoriala de referinta sa fie corectata cu 4% fata de nivelul de 405 lei din decembrie 2007 conform OG 13/2008;
- se mai solicita obligarea paratei Curtea de Apel Brasov la efectuarea mentiunilor cuvenite in cartea de munca si obligarea MEF sa aloce fondurile necesare platii acestor sume.
In motivarea cererii se arata ca:
In conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din OG 134/1999 ”Incepand  cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de baza ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, reglementata  de Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele  autoritatii judecatoresti, cu modificarile si completarile ulterioare, este egala cu valoarea de referinta sectoriala prevazuta de Legea nr.154/1998, privind  sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor  pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru functii de demnitate publica alese si numite, precum si pentru administratia publica  centrala si locala. Aceasta valoare se corecteaza periodic,in raport cu evolutia preturilor de consum, in conditiile  stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar.
OUG nr.177/2002 stabileste salarizarea si alte drepturi ale magistratilor. Conform art.2 alin.1 „indemnizatiile pentru magistrati se stabilesc pe baza valorii de referinta sectoriala, prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica alese si numite, din cadrul autoritatilor legislativa si executiva. Aceasta valoare, actualizata periodic potrivit dispozitiilor legale, se aplica de drept si magistratilor, in temeiul prezentei ordonante  de urgenta”.
Prin OUG 27/2006, privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor,procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, intrata in vigoare de la 1.04.2006, se prevede ca, indemnizatia de salarizare se stabileste  „pe baza valorii de referinta sectoriala si a coeficientilor de multiplicare prevazuti in anexa care face parte integranta din prezenta ordonanta” (art.3 alin.1).
Conform anexei 1 la OUG 27/2006, valoarea de referinta sectoriala a fost de 257 lei.
Astfel potrivit OG 3/2006, valoarea de referinta  sectoriala prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica alese si numite, in luna aprilie 2006,  era de 312,3 lei, iar Ordonanta 27/2006 stabileste valoarea de referinta pentru magistrati la suma de 257 lei.
Legislatia privind salarizarea magistratilor si a personalului din instantele judecatoresti si parchete respecta principiul echilibrului puterilor legislative, executive si judecatoresti in cadrul democratiei constitutionale.
Este evident ca salarizarea, ca un element al notiunii de echilibru al celor trei puteri de stat, trebuie avuta in vedere, intrucat puterea judecatoreasca s-ar pune, prin actele normative care au aparut ulterior, in afara principiilor si a sensului prevederilor constitutionale, care au fost stabilite anterior, prin legi de natura organica.
Ordonanta 27/2006 incalca acest principiu, stabilit o valoare de referinta sectoriala mai mica decat cea prevazuta de lege si care trebuia aplicata la data intrarii acesteia in vigoare si diferita fata de valoarea de referinta stabilita pentru functiile de demnitate publica, alese si numite, apartinand puterii legislative si executive.
Acelasi lucru este prevazut si in art.3 alin.1 din OG 8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor d3e pe langa acestea, precum si din cadrul altor unitati din sistemul justitiei, in care se stabileste valoarea de referinta sectoriala  si a coeficientilor de multiplicare la suma de 280,64 lei, desi la data intrarii in vigoare a ordonantei de mai sus valoarea de referinta sectoriala era de 365 lei, conform OG 10/2007.
Stabilirea prin ordonanta de guvern, care reglementeaza salarizarea organelor puterii judecatoresti, a altor valori de referinta sectoriala decat cele prevazute pentru functiile de demnitate publica, in afara cazurilor expres prevazute prin Lege anr.303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ si a spiritului de echilibru al puterii statului.
Ordonantele 27/2006 si 8/2007 incalca principiul ierarhiei normative prevazute de Legea 24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative si Constitutia Romaniei privind categoriile de acte normative si normele de competenta pentru adoptarea acestora, principiul aplicarii valorii de referinta sectoriala egal pentru functiile de demnitate publica, alese si numite, din organele puterii legislative, executive judecatoresti fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referinta sectoriala diferite in salarizarea puterilor  statului, contravine atat Constitutiei, Codului Muncii cat si spiritului OG 137/2000, privind prevenirea  si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art.1 alin.2 privind excluderea privilegiilor si discriminarilor  exercitarea drepturilor enuntate, printre care, la lit.”i” se mentioneaza si „dreptul la o remuneratie echitabila si satisfacatoare”.
Parata Curtea de Apel Brasov a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii aratand ca personalul auxiliar de specialitate al instantelor nu face parte din categoria persoanelor care ocupa functii de demnitate publica si nici celor asimilate acestora iar pretentiile acestora nu sunt fondate.
Paratul Ministerul Justitiei  a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru drepturile mai vechi de trei ani de la data introducerii actiunii.
In ceea ce priveste fondul  paratul Ministerul Justitiei a sustinut respingerea actiunii ca nefondata pentru ca „incepand cu intrarea in vigoare a Legii 347/2003 care a modificat art.2 din OUG 177/2002 nu exista temei legal ca indemnizatiile personalului din cadrul autoritatii judecatoresti sa fie stabilite pe baza valorii de referinta sectoriala prevazuta de lege pentru functiile de demnitate  publica alese si numite din cadrul autoritatilor legislative si executive, indemnizatiile acestora fiind expres si exclusiv  prevazute prin acte normative speciale.
Paratul Ministerul Economiei si Finantelor a formulat intampinare prin reprezentantul sau in teritoriu, invocand exceptia lipsei calitatii procesual pasive considerand  ca nu poate fi implicat intr-un obligational fata de care este tert pentru ca reclamanta nu este angajata acestuia si nu poate raspunde pentru salarizarea acestora.
Pe fond solicita respingerea actiunii pentru ca nu poate fi considerata discriminatorie salarizarea judecatorilor, procurorilor, personalului auxiliar din justitie fata de salarizarea personalului ce detine functii de demnitate publica, deoarece legiuitorul a reglementat salarizarea primei categorii printr-un act normativ special, derogatoriu de la legislatia privind salarizarea personalului din sistemul bugetar  a persoanelor care ocupa functii de demnitate publica.
Cu privire la exceptiile invocate instanta a dispus prin incheierea din 5.06.2008 – f.41 dosar Tribunal Covasna in sensul respingerii exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a MEF si in sensul admiterii exceptiei prescriptiei partiale  a dreptului material la actiune pentru pretentiile reclamantei aferente perioadei 1.01.2005 – 11.05.2005.
Trebuie remarcat ca paratii in intampinarile formulate solicita instantei ca la pronuntarea sentintei sa fie avute in vedere si deciziile Curtii Constitutionale prin care s-au stabilit modalitati de interpretare  a art.1, art.2 alin.3 si art.27 alin.1 din OG 137/2000 articole ce constituie si temei de drept  al prezentei cereri de chemare in judecata.
Instanta, analizand actele si lucrarile dosarului constata ca pretentiile din cererea de chemare in judecata nu sunt fondate pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.11 din Legea nr.50/1996, forma din 20.05.2002: „(1) Indemnizatiile pentru magistrati si salariile de baza pentru celelalte categorii de personal din organele autoritatii judecatoresti se stabilesc  pe baza valorii de referinta sectoriala prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica alese si numite din cadrul autoritatilor legislativa si executiva. Aceasta valoare corectata periodic in raport cu evolutia preturilor de consum in conditiile stabilite de prevederile legale se aplica de drept si personalului salarizat potrivit prezentei legi.”
Analizand anexele 1 si 2 din prezenta lege, constatam ca magistratii si personalul auxiliar au avut aceiasi valoare de referinta sectoriala, 1.1480.000, existand diferente numai in ceea ce priveste coeficientii de multiplicare.
De asemenea, in temeiul art.2 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor,indemnizatiile acestora au fost stabilite pe baza valorii de referinta sectoriala prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica alese si numite din cadrul autoritatilor legislativa si executiva.
Insa, prin Legea nr.347 din 10 iulie 2003, prin care a fost aprobata OUG nr.177/2002, art.2 a fost modificat urmand sa aiba urmatorul continut: „Indemnizatiile pentru magistrati se stabilesc pe baza valorii de referinta sectoriala, prevazuta in anexa nr.1 la prezenta ordonanta de urgenta”.
Totodata art.3 din OUG nr.27/2006 prevede: „Judecatorii, procurorii, personalul asimilat acestora si magistratii-asistenti au dreptul pentru activitatea desfasurata la o indemnizatie de incadrare bruta lunara stabilita in raport cu nivelul instantelor sau parchetelor, cu functia detinuta si cu vechimea in magistratura prevazuta de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pe baza valorii de referinta sectoriala si a coeficientilor de multiplicare prevazuti in anexa care face parte integranta din prezenta ordonanta de urgenta.
Prin art.50 din OUG nr.177/2002 au fost abrogate dispozitiile art.11 si dispozitiile referitoare la salarizarea si alte drepturi ale magistratilor si personalului de specialitate juridica asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, precum si orice ale dispozitii contrare.
De asemenea, prin OUG nr.27/2006 a fost abrogata OUG nr.177/2002, prevederile referitoare la salarizarea judecatorilor din cadrul ICCJ si Legea nr.56/1996, dispozitiile privind salarizarea presedintelui, vicepresedintelui, presedintilor de sectii si judecatorilor ICCJ, cuprinse in Legea nr.154/1998, art.56 din Legea nr.317/2004, precum si orice alte dispozitii contrare.
Prin urmare,incepand cu intrarea in vigoare a Legii nr.347/2003, care a modificat art.2 din OUG nr.177/2002, nu exista temei legal ca indemnizatiile personalului din cadrul autoritatii judecatoresti sa fie stabilite pe baza valorii de referinta sectoriala prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica alese si numite  din cadrul autoritatilor legislative si executive, indemnizatiile acestora fiind stabilite expres si exclusiv prin OUG NR.177/2002, OG nr.23/2005 si OUG nr.27/2006.
Astfel, intr-adevar art.73, actual art.74 alin.2 teza I, din Legea nr.303/2004, prevede ca „Drepturile salariale ale judecatorilor si procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decat in cazurile prevazute de prezenta lege.”, insa, in teza a II-a se precizeaza ca: „Salarizarea judecatorilor si procurorilor se stabileste prin lege speciala.”. La momentul intrarii in vigoare a Legii nr.303/2004, drepturile salariale ale judecatorilor, procurorilor si celorlalte categorii de personal prevazute de acest act normativ erau stabilite prin OUG nr.177/2002 aprobata prin Legea nr.347/2003 si de Legea nr.50/1996. Prin urmare, dispozitiile art.73, actual art.74 din Legea nr.303/2004 au avut in vedere drepturile salariale reglementate de dispozitiile legale in vigoare la acel moment, drepturi salariale care, potrivit legii „nu pot fi diminuate sau suspendate decat in cazurile prevazute de prezenta lege”.
Ori, prin legea speciala prin care au fost stabilite ulterior drepturile salariale ale judecatorilor si procurorilor, respectiv OUG nr.27/2006, aprobata prin Legea nr.45/2007, si prin OG nr.8/2007 aprobata prin Legea nr.247/2007, nu au fost diminuate drepturile in discutie, acestea fiind majorate fata de cuantumul prevazut in reglementarea anterioara.
Reclamanta solicita sa i se aplice atat prevederile legislatiei speciale de salarizare, cat si prevederi  ale unor dispozitii legale care statueaza materia salarizarii functionarilor publici respectiv a demnitarilor publici, ori acest lucru este inadmisibil avand in vedere ca fiecare categorie de personal are lege speciala de salarizare.
Pretentiile deduse judecatii au fost concepute ca adevarate despagubiri  pe care paratii ar trebui sa le acorde reclamantei pentru discriminarea  creata acestei categorii de personal, prin neaplicarea  unei valori sectoriale de referinta identica cu cea a personalului cu functie de demnitate publica, discriminare ce izvoraste din incalcarea  principiului egalitatii puterilor in stat.
Instanta trebuie  sa respecte la pronuntarea prezentei sentinte deciziile Curtii Constitutionale referitoare la neconstitutionalitatea art.27 din OG 137/2000 deoarece potrivit art.31 alin.3 din Legea 47/1992 „dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare constatate ca fiind neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca in acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pune de acorda prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei”. Pe durata acestui termen dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.
Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a art.1, art.2 alin.3 si art.27 alin.1 din OG 137/2000 prin decizia 821/3.07.2008, 818/3.07.2008, 820/2.07.2008 aceste decizii fiind publicate in MO din 16.07.2008 si fiind obligatorii pentru instanta de fond.
Fundamentul juridic al cererii de chemare in judecata presupune chiar interpretarea dispozitiilor art.2 si art.27 din OG 137/2000 in sensul pe care Curtea Constitutionala l-a considerat neconstitutional.
Admitand o astfel de cerere instanta ar fi apreciat ca „omisiunea legiuitorului de a-i acorda si reclamantei beneficiul acestor drepturi constituie o discriminare contrara legii si normelor comunitare”. Ori, prin deciziile mai sus aratate un asemenea inteles al dispozitiilor ordonantei pe care-si fundamenteaza reclamanta pretentiile – inteles prin care se confera instantelor judecatoresti competenta de a desfiinta  norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative (cazul in speta) a fost considerat neconstitutional, intrucat incalca principiul separatiei puterilor in stat.
Prin urmare, instanta va respinge  pretentiile reclamantei ca efect al admiterii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune pentru perioada descrisa in dispozitivul prezentei si pe fond, ca neintemeiate restul pretentiilor reclamantei.

Sentinta civila nr. 60/F/M din 19 septembrie 2008 – A.P.